biancabrad.com
Comentarii

Arhiva comentarii



[pagina urmatoare] [inapoi la pagina despre pierderea sarcinii]

Numar total mesaje afisate pana in momentul de fata: 2568, mesaje pe aceasta pagina: 497.

Mesaj de la: Maria data: Joi 28 februarie 2008
Draga Bianca,sunt Maria din Tg.Mures,am 33 de ani,sunt casatorita si am doi baieti,unul de 7 ani si 4 luni si unul de aproape 1 an(in 10 martie implineste 1 an).Se numesc Razvan si Rares.Cel mic,Rares,trebuia sa aiba un fratior geaman,dar cand am fost la un control la ecograf mi-a spus doctorita ca din pacate la unul din copii nu mai vede sa-i bata inimioara.Mi-a stat inima in loc.Se punea problema daca sarcina se va resorbi sau va fii nevoie sa fac avort.Cand am iesit de la control,nu aveam voce sa-i povestesc sotului meu,care ma astepta pe coridorul maternitatii,ce s-a intamplat.Intr-un final i-am povestit si ne-am trezit plangand amandoi,intrebandu-ne ce se va intampla.Din "fericire",daca pot sa spun asa,sarcina s-a resorbit si am reusit,cu greu,ce-i drept,sa duc sarcina ce mi-a ramas la bun sfarsit.Dupa cum ti-am spus,Rares va implini curand 1 an,dar inca ma intreb oare cum ar fii fost sa fie amandoi puiutii gemeni in viata,cu atat mai mult cu cat il vad pe fratiorul lui ce mult il iubeste si sunt convinsa ca ar fii fost cel putin incantat de inca un fratior.Crede-ma ca atunci cand am citit despre fetita ta,mi-am luat baietelul cel mic in brate(cel mare era la scoala),si am inceput sa-l sarut plangand.Se uita la mine si nu intelegea ce se intampla,dar apoi,m-a cuprins cu manuta si mi-a spus"mama".M-a topit de tot.Mi s-a strans sufletul doar gandindu-ma prin ce-ai trecut.Stiu ca e usor sa spui "fii tare",dar sincer eu cred ca nu as putea sa trec peste asa ceva.Nu stiu,dar la cat de tare ma doare pierderea puiului meu nenascut,gandindu-ma sa-l tin mort in brate,cred ca as innebuni.Esti foarte puternica.Eu am avut o sora care a murit la 20 de ani,studenta fiind in Cluj, sanatoasa,a lovit-o o masina pe trecerea de pietoni.A plecat sanatoasa de acasa,miercurea,si dumineca ne-au anuntat sa o luam de la morga.Ea avusese accidentul vineri,a murit sambata si pe noi ne-au anuntat dumineca.Mama si-a revenit foarte greu,mergea la cimitir si statea cu orele in fiecare zi si vorbea cu ea.De asta eu cred ca,indiferent la ce varsta se intampla,pierderea unui copil este ceva devastator,ce doar un parinte poate intelege.Ce pot sa-ti spun,curaj,mergi inainte pentru baietelul tau,si nu te intoarce impotriva Domnului,mai degraba incearca sa-ti gasesti refugiu la El,gandindu-te ca va veni o zi,in care te vei intalni cu fetita ta.Toate cele bune.
Mesaj de la: Ionela data: Joi 28 februarie 2008
Buna ziua Bianca. Sunt Ionela din Brasov.
CULPA MEDICALA. Caz in Brasov, azi vazut la stiri- bebelus de 4 luni moare pentru ca asistenta de servici nu se deranjeaza (de la a urmari un film pe HBO)pentru a chema medicul de garda la insistentele mamei disperate...Abia dupa 4 ore sa intervenit cand insa era prea tarziu. Cum se poate asa ceva...Cum putem ajuta aceste familii care trec prin asa ceva.Care nu mai au puterea de a lupta fiind sfasiati de durere si zic ca oricum nu il mai aduc inapoi.O instanta de judecata care sai ajute fara sai stoarca de bani.Medicii se scot uni pe alti din aceste erori pe care le fac si care din pacate costa viata unui copil nevinovat.Colegiul medicilor e o GLUMA.Multe din aceste famili nu pot merge mai departe in tribunal din cauza conditiilor sociale precare.Si nu este singurul caz din tara.. Trebuie sa avem curajul sa protestam,sa strigam in gura mare,sai aratam cu degetul pe acesti criminali ca sa nu mai profeseze.Durerea nu trebuie sa ne doboare..Caci astfel le creeam conditii de a profesa fara nici cel mai mic regret. Da.Sa nu generalizam. Nu toti sunt la fel.Am avut norocul sa am un medic extraordinar care ma monitorizat pe tot parcursul sarcinii si la nastere a actionat mai mult decat excelent eu avand probleme si cu tensiunea.Si asistentele si moasa nu miau dat motive sa ma plang pe toata periada de 5 zile pe care am petrecut-o la maternitatea din Brasov.Mereu cand le-am chemat mau ajutat.Poate am avut noroc. Nu stiu.Si ce ma frapat e ca doctorita care venea in fiecare zi sa o consulte nu a luat nici un ban.Cand ii indesam in buzunar(atat cat am putut si eu)a scos afara si mi ia inapoiat.Sincer mia fost rusine.Nu stiu ce de.Poate de mine ca am indraznit sa o insult sau pentru ca ma refuzat.Am auzit si lucruri rele tot referitor la aceasta maternitate.Dar orice padure are uscaturi- trebuie sa curatam sistemul medical de aceste crengi uscate si stricate care ne omoara copii.Si nu numai.Poate sunt acuzata ca nu am trecut prin asta si nu zic ce vorbesc.Sunt mama unei fetite de aproape 2 luni.Am nascut pe 31.12.07 desi termenul era in 3-4 ian.08.Glumesc zicand ca poate nu a vrut sa piarda artificiile de revelion.Primul meu copil.Vreau insa sa-i daruiesc si un fratior sau surioara(cu ajutorul lui Dumnezeu).E lumina ochilor mei. In fiecare zi ma uit la ea si ma rog sa fie sanatoasa si protejata de Cel de Sus.De la inceputul campaniei tale te urmaresc la emisiuni (imi para rau ca nu leam vazut pe toate)si am citit toate paginile de pe acest sait.M-am ingrozit de durerea mamelor care au trecut prin asa ceva. Am plans si mam revoltat. Nu se poate sa fim tratati ca niste animale,nu se poate...Guvernanti se plang ca populatia tari scade....pai cum sa creasca in aceste conditii?
Poate ca sunt medici putini, poate ca sunt platiti prost,dar o meserie se face din placere..mai ales medicina unde trebuie sa salvezi oameni...mai ales copii nevinovati..Cum pot dormi acesti oameni noaptea cand stiu ca din neglijenta au omorat un sufletel nevinovat.
Nu sunt cuvinte sa poti alina o mama care pierde un copil.Nu poti..Nu poti..
Poti doar sa o ti de mana si sa plangi alaturi de ea.
Daca pot ajuta intr-un fel prin campania nu ezita sa ma contactezi. Toate mamele,tati, unchi, matusile,bunici,vecini,colegii- trbuie sa ne unim si sa facem ceva ca sa schimbam ceva in tara asta. Caci daca nu ne ajutam noi ,nimeni nu o va face,si in nici un caz clasa politica sau autoritatile.
Adresa mea este ****@yahoo.com
Toate cele bune.
Mesaj de la: Anonim data: Joi 28 februarie 2008
nu imi vine sa cred....te-am vazut acum cateva sapt.la tv cand vb despre fetita ta(Dumnezeu are grija de i-a acolo sus)si abia azi la ora 00 am decis sa intru pe site.m-a emotionat enorm acest site...si ii multumesc lui Dumnezeu pt baietelul meu 4 luni.cred ca acum apreciez mult mai mult ce am.sper sa ai putere sa mergi mai departe;de fapt Dumnezeu in mod sigur te va ajuta pt ca tu la randul tau va trebui sa ajuti acele femei care traiesc aceasta drama(cred ca le oferi o mica alinare prin acest site).va pupacesc si la multi ani de ziua mamelor de ingeri...fie ca Dumnezeu sa aibe grija de voi si de ingerasii vostri
Mesaj de la: Liliana data: Miercuri 27 februarie 2008
Bianca, dupa ce am vorbit la telefon cu tine in aceasta seara mi-am dat seama ca poate ar fi bine sa afisezi aici, pe acest site, atat o schita a planului de campanie cat si cele mai importante obiectivele ale acesteia .

Ma gandesc ca ar fi bine sa punctezi acele mesaje mai importante pe care doresti sa le comunici tuturor celor vizati prin aceasta campanie, atatv in urma participarilor la emisiunile tv, cat si prin interviurile care s-au publicat si care vor mai urma.

Am in vedere faptul ca, oricat de bine ar fi realizata o emisiune televizata acesta trebuie incadrata intr-un sablon sau limitata la un orar fix de difuzare . Aceste emisiuni, daca sunt inregistrate – si cred ca sunt, au bariere specifice televiziunii care pot impune ca multe din discutiile lansate in platou intre invitati sa nu poata fi difuzate pe post deoarece “depasesc limita de timp” . Se produce astfel o diluare a mesajului sau chiar o distorsionare a acestuia .
Sunt curioasa daca macar unul din realizatorii acelor emisiuni te-au consultat cu privire la montarea materialului inregistrat , daca ti-au cerut parerea asupra secventelor pe care ei le considerau a fi pentru ecran sau a celor care urmau a fi “taiate” din lipsa de spatiu .

Cu exceptia dlui.dr. Cristian Andrei, oare te-a intrebat vreun realizator de emisiune : “Ce mesaje vrei tu sa transmiti ? Cui se adreseaza acestea ?”
In emisiunea 9595 am auzit clar si direct o exprimare de genul “noi ne-am adunat aici cu o treaba : avem de transmis niste mesaje , urmarim sa schimbam ceva ” .

Sunt convinsa insa ca au ramas multe de spus . Iar ce s-a spus trebuie repetat .
Exista o regula deja verificata (exista rezultate ale unor cercetari in acest sens, dar nu am la indemana cifrele exacte, in %) : retinem foarte putin din ceea ce auzim , retinem mult mai mult din ceea ce auzim si vedem in acelasi timp, asimilam apropape tot din ceea ce auzim, vedem si reproducem personal.

In plus, publicarea pe site a obiectivelor campaniei ar crea o imagine profesionista a demersului tau, ar arata ca este o actiune organizata, bine gandita, serioasa si cu bataie lunga.

Am retinut ca esti sprijinita indeaproape de cineva care provine din zona relatiilor publice. Cu siguranta stie la ce ma refer .
Daca doresti iti pot oferi mai multe detalii. Vorbim la telefon sau prin mail .

Liliana
Bucuresti
Mesaj de la: Elena Loredana data: Miercuri 27 februarie 2008
Buna Bianca ! Asa cum am promis o sa lupt in continuare pentru ca scopul acestei campanii sa se materializeze, iar drama noastra sa capete un alt sens.Sa putem intelege si ajuta.
Poate atunci intrebarea "Doamne de ce mie?"va capata un alt raspuns.
Pentru "mamicile de ingeri" si nu numai ma voi ocupa de organizarea acestei intalniri la Tg. Jiu ,in parcul de la Coloana Infinitului.
O sa las adresa la care putem stabili detaliile acestei intalniri nelenaloredana@yahoo.com
Doamne ajuta!psiholog elena-loredana
Mesaj de la: Lucia data: Miercuri 27 februarie 2008
Mesaj de la: Monica data: Miercuri 27 februarie 2008
Buna, Bianca

Sunt Monica J., mamica ingerasului David si am postat mai demult povestea mea pe site.
Multumesc si eu de raspuns^^...si multumesc pentru organizarea acestei intalniri de pe 9 martie. Eu si sotul meu vom fi acolo.
Mesaj de la: Roxana data: Miercuri 27 februarie 2008
draga mea bianca,acum 7 zile am facut un chiuretaj,pentru ca bebelusul meu sa oprit sin evolutie la 11sapt, prima mea sarcina si copilul mult dorit.De atunci21.02.2008 plang intruna nu pot sa vad garvide sau bebelesi ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa fiu si eu fericita si cu un bebe in brate deabia asteptam sal vad si sal tin in brate,dar nici o clipa nu mam gandit ca se poate intampla ce mi sa intamplat.Poate multa lume o sa zica lasa ca era oricum o sarcina mica si tot timpul aud las ca esti tanara mai faci altul , dar durerea din sufketul meu si speranta ca in toamna o sa-mi tin bebelusul in brate a disparut.Ce ti sa inatmplat tie este ceva de nedescris ai avut o putere supra omeneasca eu nu stiu daca as fi putut vreo data sa trec peste cred ca mias fi pierdut mintile.Daca ai nevoie de mine pentru organizatia pe care vrei sa o infintezi caut-ma dami un semn sunt gata sa te ajut, pentru toate femeile indurerate.Roxana -Sibiu
Mesaj de la: Sandra data: Miercuri 27 februarie 2008
Multumesc mult pentru raspuns Bianca si nu-ti face probleme pentru faptul ca nu a fost unul personalizat, nu e nevoie de asa ceva, e de inteles ca nu ai timp sa raspunzi unui numar atit de mare de mesaje primite de la tot atitea persoane si e mai mult decit suficient faptul ca ai apucat intr-un timp atit de scurt, sa raspunzi sub o forma sau alta unora dintre noi.
Eu mi-am confirmat deja participarea si abia astept sa te vad "pe viu" si sa-ti string mina sau sa te imbratisez, daca imi vei permite.
Sanatate multa si numai bine,
Sandra.
Mesaj de la: Angela data: Marti 26 februarie 2008
Numele meu este Angela. Sunt din Timisoara. Din 11.01.2008 mamica ingerasului Calin Gabriel...Eu as vrea sa ajung la intalnirea noastra stabilita pe data de 9 martie la Bucuresti. Sper sa pot fi acolo. Dar daca nu...ne putem organiza si aici...cumva,undeva...
Primul pas e cel mai greu...sunt sigura de asta...cum ar fi fost si primul pas al puilor nostri daca ar fi ramas aici cu noi...
Haideti sa facem impreuna primul pas!
As vrea ca datele mele de contact sa fie lasate libere pentru cele care din Timisoara fiind sau din zona ar vrea sa luam legatura si sa "pasim" impreuna in amintirea micutilor nostri ingerasi...
Angela - angiflo@yahoo.com tel- 0743700325
TUTUROR PARINTILOR DE INGERASI LE DORESC MULTA MULTA PUTERE SI FIE CA DORUL SI DUREREA NOASTRA SA ZAMISLEASCA CEVA LA FEL DE PUR SI DELICAT CA INGERII NOSTRI DRAGI...! DUMNEZEU SA AIBA GRIJA DE SUFLETELELE LOR SI NOUA SA NE CALAUZEASCA PASII!
Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata
Mesaj de la: Rita data: Marti 26 februarie 2008
Buna seara
Ma numesc Rita, sunt din Baia Mare. Din prea mare graba si dorinta de a ma face auzita, data trecuta cand am postat "Odiseea unui ciutic" am uitat sa ma semnez. Ultima promisiune pe care i-am facut-o Soarelui meu, MAYA, inainte de a ii da si trupusorul lui Doamne-Doamne a fost ca am sa vorbesc tuturor despre ea. Incerc sa o fac, motiv pentru care, Biaca si alte mamici de ingeri, ne vedem duminica la ora 17 in Bucuresti. Sau daca mamicile de ingeri din BAIA MARE CONSIDERA CA E MAI USOR PENTRU ELE SA NE ADUNAM IN PARCUL MUNICIPAL DIN ORAS, in aceeasi zi si la aceeasi ora, sut gata SA ORGANIZEZ INTALNIREA. Astept raspunsurile voastre, mamici de ingeri din Baia Mare pe adresa de mail youngrita2000@yahoo.com sau la telefon 0752/222175. Pot lua legatura si cu oamenii de presa sa fie alaturi de noi si sa mediatizeze intalnirea.
Bianca, sprijinul meu e valabil si pe mai departe. Sunt asistent medical si fost om de presa. Deci am legaturi cu mass-media locala. N-as putea sa-ti fac insa promisiuni, dar sper in sprijinul fostilor mei colegi. Adresa mea de mail este youngrita2000@yahoo.com, iar numarul la care pot fi gasita la orice ora e 0752/222175.
Cu tot respectul si toata speranta in ceea ce inseamna Dumnezeu si E.M.M.A,
Rita,
Baia Mare
Mesaj de la: Anonim data: Marti 26 februarie 2008
Draga Bianca,
am gasit printre mesajele de pe acest forum un mesaj scris de catre Elena- Loredana, psiholog, un psiholog ce trece printr-o drama asemeni celei prin care trec eu... chinurile unei femei cu diagnostic sumbru: sterilitate primara. Am vazut ca doamna loredana ti-a lasat adresa de e-mail, care nu apare pe site, si eu tare mi-as dori sa pot lua legatura cu ea. Te rog din suflet, daca poti sa ma ajuti, da-i adresa mea de mail, sau poate mi-o dai mie pe a ei... tare mi-as dori sa mai vorbesc cu cineva care trece prin ceea ce trec eu... dorinta fierbinte de a fi mama! Iti multumesc din suflet...
Mesajul doamnei a aparut pe 5 februarie si adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Mesaj de la: Sinziana data: Marti 25 februarie 2008
Buna sunt Sinziana,
ti-am scris acum cateva saptamani. M-am oferit sa ajut campania pornita de tine dar am uitat sa imi dau mailul : ****@yahoo.com. Eu sunt web designer .. daca pot ajuta sa ma anunti. Deja oferisem imaginea aceasta http://sinziana.deviantart.com/art/Emptiness-68178778 in dar pentru tine .. dar ma repet uitasem sa adaug si adresa mea de mail.
Cu speranta ca esti mai bine inchei mesajul.
Mesaj de la: Simona data: Marti 25 februarie 2008
buna bianca!sunt simona,am 16 ani!nu am trecut prin asa ceva,si sper sa nu se intample!iubesc ffffffffff mult copilasii si imi doresc sa am in viata mea,kti mai multi.imi pare rau ptr ceea ce ai trait,am fost f emotionata de povestea ta!sincer imi pare rau!ajuti f multe persoane prin ceea ce faci!te felicit!
Mesaj de la: Adela data: Marti 25 februarie 2008
mii de scuze am mai scris un mesai dar nu stiu daca la-m trimis sau la-m sters...asa ca scriu inca unul,am scris si la pierderea sarcini.Dar ma-m gandit sa ii spun ca imi pare bine de tot cea ce face pt copilasi ingeri pt ca de cind am pierdut si eu fetita am simtit ca trebuie sa fac ceva orce car ajuta si pe alti parinti dar si pe mine dar na-m avut curaj mi-am zis ca tot costa banii no sa cu ce rezolva sau ca sunt singur oare alti se alatura sau raman singur adica tot cu frica am ramas nici cu internetul nu sunt campion, si acum ma gandesc cum sa fc ca-sa ne adunam aici in Tg-Mures in parc si noi nu stiu cum sa ma fac auzit??!! Multa bafta si sanatate tie si familiei....Adela.
Mesaj de la: Ioana data: Marti 25 februarie 2008
draga Bianca sint alaturi de tine si de durerea ta stiu foarte bine prin ce durere fara margini treci,sint mama am un baietel de 7 ani,unul de 11 luni in curind pe 22martie face 1an.trebuia sa am 3 copii dar na fost sa fie .cind baietelul meu cel mare a implinit vista de 6 ani sia pus o dorinta aceea de a avea si el un fratior sau o surioara.dupa citeva zile am aflat spre marea noastra bucurie ca sint insarcinata nu ne venea sa credem pt ca incercam de mult timp si nu am ramas dar surpriza dumnezeu ia indeplinit dorinta.dar dupa trei luni a murit si stiu doar ca avea o malformatie.am fost foarte trista am plins mult si inca nu pot uita toti din jurul meu evita subiectul de cite ori sint in preajma.pling alaturi de tine si imi pare nespus de rau.spre marea mea surpriza am ramas insarcinata dupa aproape un an.a trecut greu pt ca tot timpu aveam eminente de avort dar am trecut peste tot cu ajutorul lui dumnezeu am nascut prin cezariana un baietel Dennis Davidcare a avut probleme a stat 5 zile la incubator nu putea respira singur.nu pot explica ce am simtit cind lam putut lua in brate pentru prima data.Lam strins la piept si am stiut ca trebuie sa fie bine ca nu as mai fi putut trece prin asta.nu stiu de ce am simtit sa povestesc prin ce am trecut poate sa te ajute sa treci e tare ttttgreu dar trebuie pt baietelul tau care are nevoie de tine.sint alaturi de voi si sa ma iertati daca vam intristat.va multumesc ca miati dat posibilitatea sa va scriu.Va doresc ca de acum incolo dumnezeu sa va aduca numai bucurii si curajul de a incerca din nou e unic sentimentul de a aduce un copil pe lume.nu toti inteleg asta.Bianca sint alaturi de tine ioana s
Mesaj de la: Luminita data: Marti 25 februarie 2008
Pentru Margareta (marti 12 februarie):
Pt cei care nu au citit, mesajul dansei se rezuma la faptul ca si-a pierdut fiica de 28 e ani, dar i-a ramas nepotelul, e 6 anisori.
Stimata doamna...nu cred ca se pune problema cine trece prin cea mai mare drama. Nu am inteles (sa nu ii spun acuzatia) problema pusa de dvs, cum ca Bianca nu ar trece prin cea mai mare drama si ca ar fi drame si mai mari. NIMENI NU CONTESTA ACEST FAPT! Din nefericire, probabil suferinta celor care pierd pe unul sau TOTI membri familiei merge pana pe culmi greu de imaginat. Sunt sigura ca toata lumea trece prin momente grele, dificile, istovitoare, crude. Problema nici nu se pune relativ la drama, ci la CUM O PERCEPEM FIECARE. Cunosc mamici care si-au pierdut copilul la doa cativa anisori si a carui viata nu a insemnat mai mult decat catetere, perfuzii, radiatii si chimioterapie.
Va invit sa priviti atat ACEASTA drama, cat ORICARE ALTA cu mintea si sufletul deschise spe COMPASIUNE, INTELEGERE si multa EMPATIE.
Haideti sa nu mai minimalizam trairile, sa nu mai pretindem ca "...da, stiu...suferi...dar eu sufar mai mult..." pt ca nu suntem construiti sufleteste dupa acelasi design si oricat de mult ne place sa credem ca le stim pe toate...
VA INDEMN SA INITIATI ACTIUNI, REACTIONATI, FACETI ORICE VA STA IN PUTERI SA SENSIBILIZATI!!!
Sunt convinsa ca ORICINE, si subliniz acest lucru, ar initia o campanie cu privire la o problema care ne afecteaza pe toti sau doar pe o anmita categorie, ar avea sustinatori.
Cu toata stima pe care o am fata de orice persoana publuca din Romania, iar in cazul de fata de tine, Bianca, problema cu care se confrunta acesti parinti de ingeri, nu e legata strict de BIANCA BRAD, dezbaterile de aici depasesc cu mult strict pierderea suferita de familia ei.
Deci, daca v-ati facut timp sa cititi aceste povesti, care CLAR intreg orice minte prodigioasa a unui regizor de filme de groaza, NU VA PIERDETI TIMPUL CU EMARCI MALITIOASE, intrati intr-un spital , cu un buchet de flori si felicitati sau plangeti alaturi e o mama.
Haideti sa facem asta!!! O DATA IN VIATA!!!
Luminita Ciortea c_luminita2000@yahoo.com (lasa-mi publica adresa, te rog)
O IMBRATISARE MINUSCULA!!!
PS: tot eu semnez si pt mesajul anterior
Mesaj de la: Anonim data: Marti 25 februarie 2008
....indiferenta doare cel mai tare (fara sa mai conteze la ce e raportata)...
... O IMBRATISARE MINUSCULA...
Nu am trecut chiar prin ce treceti voi mamicilor, dar am pirdut si eu pe cineva si acestea au fost cuvintele care in acel moment mi-au dat aripi... nu stiu de ce, dar le-am simtit ca fiind profunde.
Din punct de vedere terapeutic: Luati un caiet si un creion si scrieti...cand va simtiti pregatite... scrieti mult...orice va trece prin minte legat de eveniment..orice, oricum, oricat...
Daca Paris Hilton face..orice...e mediatizat o sapatamana.... Daca trupul(penru ca sufletul e acolo unde trebuie sa ie, alaturi de TINE) unui ingeras decide sa ne paraseasca...nici in Biserica nu se pomeneste...:(
Pacat....
Mesaj de la: Anonim data: Marti 25 februarie 2008
duminica, 9 martie, voi fi acolo cu cat mai multe baloane colorate si lumanarele, pt ingerasul meu micsi ptalti ingerasi ale caror mame nu pot veni sau pur si simplu nu stiu, sau pe care mamele ii omoara abandonandu-i in tomberoane de gunoi sau in saci de plastic.
Mesaj de la: Adriana data: Marti 25 februarie 2008
dragi mamici de ingeri,am mai scris pe acest site,sunt si eu o mamica de inger,si am mare nevoie de ajutor pentru fiul meu de un an si cinci luni.am fost cu el la medicii din Tulcea pt ca nu vorbaste dar sistemul medical de la noi din oras lasa foarte mult de dorit.Nu au stiut ce sa-mi spuna,si am fost sfatuita sa merg cu el la Bucurestila un spital de copii,dar nu am banii necesari.
Daca este cineva care ma poate ajuta va rog sa ma contacteze la nr 0741144829 sau sofanadriana@yahoo.com
Va multumesc Sofan Adriana din Tulcea
Mesaj de la: Anonim data: Marti 25 februarie 2008
Am putea folosi acest spatiu pentru a stabili o intalnire pentru Cluj?Ar putea fi tot la ora 17 (in Parcul mare)?
Mesaj de la: Anonim data: Marti 25 februarie 2008
Regret ca nu voi fi alaturi de voi . Sunt din Cluj si in 9 am un ultim examen .Ma consolaz cu ideea ca voi putea fi de folos ca psiholog.MULT SUCCES in continuare .Peste tot , in toate maternitatile din tara cineva are nevoie disperata de ajutor si pentru aceste nefericite fiecare zi e o noua incercare,o noua lupta.
Mesaj de la: Sanda data: Marti 26 februarie 2008
Imi pare sincer rau ,in sufletul meu e mai mult decat pot spune in cuvinte.Iti multumesc Bianca pentru ca existi si ne ajuti pe toate .Sa ne ajute si Dumnezeu care ii are alaturi pe toti puii nostrii, ingerasi......Sanda
Mesaj de la: Anonim data: Luni 25 februarie 2008
bianca , am vazut multe filmulete pe youtube si am aflat cu ocazia asta de sindromul sbs...shaken baby sindrom si cred ca ar trebui sa se afle mai mult si despre asta ....sa fie mamele precaute in relatia cu bebelusii lor si sa fii atente in grija cui lasa micutii....este un gest banal sa zdruncini un copil dar poate sfarsi viata unu ingeras....ei zic acolo ca in state pe 15 octibrie este ziua copiilor morti...nascuti fara suflare sau trecuti in nefiinta in mod tragic neavand sansa sa guste din fructul vietii.iti multumesc bianca...te-am vazute la emisiunea dr cristian andrei....esti schimbata....mult....se citeste pe fata ta o durere imensa....imi pare foarte rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva......ai avut un curaj fantastic sa vii cu cutiuta muzicala in emisiune...e.sti o femeie puternica....sa te tine Dumnezeu sanatoasa...numai bine
Mesaj de la: Adriana data: Luni 25 februarie 2008
Buna Bianca,ti-am promis ca o sa-ti spun povestea trista a mamei mele si a fratiorului meu Razvan.Totul s-a intamplat acum 35 de ani,eram eleva in clasa a zecea,pana atunci ma impacam cu mama ca soarecele cu pisica dar dupa acel eveniment am devenit cele mai bune prietene,eu am fost consilierul,psihologul,preotul si tot ce a mai trebuit,de unde am avut atata putere? ca eram o copila,cu carare pe mijloc,cu coada stransa la ceafa si genunchii vesnic juliti.Povestea as putea sa o intitulez:
PUTEREA DRAGOSTEI

Ma numesc Adriana,toata copilaria mi-am dorit un fratior,sau o surioara,spre ghinionul meu,mama pierdea sarcina dupa
sarcina,cand imi luasem gandul,m-a anuntat mama cu oarecare jena ca e insarcinata,aveam 16 ani,m-am bucurat atit de tare,credeam ca toata lumea e a mea,nu stiam cum sa fac sa nu o supar,sa o ajut in gospodarie sa nu cumva sa i se intample iar un necaz.Am confectionat un costumas cu botosei,caciulita si pulover de culoare alba(in dorinta mea ca va fi baiat)i-am
cusut trei floricele de culoare albastra pe partea stanga a puloverului.O mangaiam pe mama pe burtica si imediat ce ma simtea
isi schimba locul(se juca cu mine,ma stia,daca punea mama sau tata mana pe burtica nu reactiona),ne-am facut un milion de vise
cum o sa-l cheme,unde o sa facem loc patutului imi inchipuiam cum o sa-l hranesc, cum o sa-l spal,cum o sa ma joc cu el,sa
radem impreuna (sa am si eu pe cineva al meu pe care sa-l iubesc).A venit si ziua mult asteptata,am dus-o pe mama la spital la
Pantelimon si impreuna cu taicutul meu frematam de bucurie.Nu am cumparat nimic dinainte (nu e bine)doar costumasul lucrat de
mine cu care doream sa fie imbracat cand il voi tine prima oara in brate.Pe data de 15 septembrie 1973,a venit tata de la spi-
tal si m-a anuntat ca am un fratior.URAAAAA!Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria,entuziasmul si fericirea care m-a cuprins.Ciu-
dat,tata nu radia de bucurie ceea ce m-a contrariat putin si l-am intrebat: De ce nu dansezi cu mine? doar ti-ai vazut visul cu ochii,nu ai acum baiatul pe care l-ai asteptat toata viata?.Atunci a bufnit in plans si mi-a spun ca doctorii nu garanteaza
ca fratiorul meu v-a trai ca s-a nascut cu Malformatie congenitala de cord.Eu care nu stiam ce inseamna asta l-am incurajat:
Lasa tata sa-l aduca mama acasa ca am eu grija de el sa se faca bine,hai sa ne bucuram,nu-i bine sa fim tristi,sa nu cobim.
Tata a oftat m-a sarutat cu buzele lui carnoase,m-a imbratisat si a raspuns:Ai dreptate.A dat fuga la prima alimentara si a
cumparat o sumedenie de sticle cu sampanie si coniac si a cinstit toti vecinii si oamenii necunoscuti care treceau prin drep-
tul curtii.Am mers la mama la spital,in vremea aceea maternitatea era in carantina,nici mancare nu aveam voie sa-i ducem,dar
romanul e inventiv,dintr-o fasa impletita care se cobora pe fereastra s-a realizat un lift,prin care ajungeau si florile si
pachetele cu mancare la lahuze.Cand am vazut-o la fereastra nu am recunoscut-o,era umflata de plans.In salon erau sase paturi,
celelalte mamici care aveau copii sanatosi mergeau din 2 in 2 ore sa-i alapteze,numai maicuta mea statea singura in salon ca
fratiorul meu era la incubator.Din mila unei asistente a fost lasata sa-l priveasca din usa salonului.Medicii i-au spus ta-
talui meu ca daca scapa cu viata in primele 3 zile,v-a trai,dar din clipa in clipa se pot ivi complicatii.Coplilul nu a facut
complicatii si in a doua noapte de la nastere o asistenta,i-a adus maicami o cana si o pompita sa se mulga,sa hraneasca copi
lul cu laptele ei.O scantie de speranta s-a aprins in ochii tristi si neodihniti de atata timp.Aceeasi asistenta,dupa ce toate mamicile s-au dus la culcare a chemat-o pe mama si l-a vazut,l-a mangaiat,a privit-o si maicamii i s-a parut ca i-a
zambit,era frumos cum isi imaginase in tot timpul sarcinii si mai era si baiat.S-a intors in salon multumita uitase toate du-
rerile din timpul nasterii si de toate fricile de dupa.Era un pas inainte,era de bine.A adormit imediat si a visat ca era
undeva,pe o pajiste verde,intr-un loc foarte frumos se vedea un cer senin,doi porimbei frumosi zburau pe deasupra ei.S-au
asezat pe pajiste si au stat cioc in cioc o perioada scurta de timp,dupa care unul s-a indreptat spre ea si celalalt si-a
luat zborul...A treia zi de la nastere.Cand a ajuns in dreptul usii,a vazut incubatorul gol.Fratiorul meu murise,murise si
odata cu el si toate visele ei,ale tatalui meu si ale mele.Nu era nimeni vinovat.Medicii facusera tot ce le statea in putere
sa faca.I-au prescris maica-mi o reteta sa-i inceteze lactatia si astepta externarea si cele 21 zile de C.Medical.
Tata a fost sfatuit de medici sa nu mai mearga la Primarie sa-l declare,ca tot a murit,sa fie inregistrat ca avort,ca nefiind
botezat,tot nu va putea fi inmormantat si nu va avea parte de slujba.A venit acasa desfigutat de plans si mi-a spus ca a dat
semnatura sa fie ars la crematoriu.Dintr-o data l-am vazut pe tata neputincios(el care era exemplu de barbatie).Se resemnase.
Asta e viata.Plangea,asta era tot ce mai putea face.Nunai eu nu m-am putut impaca cu gandul.DE CE? Unde sunt visele mele,spe-
rantele mele,se vor arde la crematoriu ? O Doamne! toate astea nu erau nimic?.Tot ce am cladit zi de zi,totul s-a naruit in-
tr-o clipa,cand am auzit vestea totul s-a dezintegrat si a zburat in patru zari si nu a mairamas nici macar un ciob,o picatura...Ba da mai era ceva,costumasul.Cu costumasul ce sa fac?I-am spus tatalui meu ca ma duc la spital sa-l vad si sa-l
imbrac cu el.Tata mi-a spus:eu nu pot sa merg sa-l vad,dar nu m-a retinut(oricum nu ma putea influienta sa renunt).Era pen-
tru prima oara in viata cand mergeam la morga(in spital).Imi era frica de-mi tremurau picioarele,dar dorinta de a-mi vedea
fratele,chiar si mort(tot al meu era)era mult mai mare.Imbracata in sarafanul de scoala,imi iau inima-n dinti si intru.Am gasit o feleie care matura si i-am spus ca il caut pe fratiorul meu,care este mort,s-a uitat nedumirita la mine si mi-a spus
ca nu am voie sa intru acolo.I-am raspuns ca nu imi este deloc frica si ca nu plec pana nu-mi vad fratele.I-am dat 10 lei si
am rugat-o sa ma duca la el.A tras un sertar dintr-un perete frigorific si mi-a spus:asta e Stanciu,vezi sa nu lesini aici sa
imi faci probleme...M-am apropiat de el,era frumos,senin,ca orice bebe care face nani.Am scos costumasul din buzunarul sarafanului si plangand incercam sa il imbrac.Femeii i s-a facut mila de mine si m-a ajutat.L-am mangaiat,era exact asa cum
l-am dorit,doar era rece.I-am spus Razvane pe lumea cealalta o sa te recunosc dupa costumas.Cidat si mie mi s-a parut ca-mi
zambeste,am plecat plangand.Am trecut pe la o prietana,iar seara cand am ajuns acasa,tata m-a luat in brate si plangand mi-a
spus:Stii ce ai facut Nebunico?ai intors spitalul cu josul in sus.Dupa ce ai plecat de la morga,a venit omul care trebuia sa-l duca pe fratitu la crematoriu,iar cand l-a vazut a spus:Poate sa ma dea si afara,eu copilul asta nu-l duc la crematoriu.Eu
am copii acasa si ma pedepseste Dumnezeu,asta nu e avort,asta e
Mesaj de la: Luminita data: Luni 25 februarie 2008
Draga Bianca

Am scis si am sters ce am scris de sute de ori. E foarte greu sa spui ceva cand cuvintele noastre devin neputiincioase in fata unei dureri atat de mari.

Este pentru prima data cand cuvintele mi se transforma intr-un strigat mut, totusi imi doresc sa-ti spun ca dincolo de aceasta neputinta exista o mare admiratie pentru ce faci...

Lupta pentru sufletul mamelor de ingeri
Lupta impotriva acestui masacru inuman, care daca ma gandesc ne duce spre un Holocaust Modern.
Lupta pentru ca cineva acolo sus te iubeste
Lupta pentru ca cineva acolo sus te asteapta
Lupta pentru ca ingerii nu dispar niciodata
lupta pentru ca Trebuie sa lupti

Cu Drag Luminita **** ( o fosta colega de ATF)
daca ai nevoie de sprijin iti sunt alaturi....
Mesaj de la: Anca data: Luni 25 februarie 2008
Ma numesc **** Anca Oana si vroiam sa iti spun draga Bianca ca imi pare rau de ce ti s-a intamplat. Sper sa reusesti sa schimbi ceva in domeniul nostru sanitar, ce in Romania mie personal mi se pare tot mai greu de facut. Iti marturisesc ca si eu am pierdut o sarcina in aprilie 2006 (a treia zi de Pasti). Chiar daca am 28 de ani, sunt tanara si am probleme pentru de atunci nu am mai reusit sa raman insarcinata. Sant foarteeeee scarbita de sistemul sanitar din Romania. Pe 1 martie 2006 m-am dus la doctor pentru ca simteam ca ceva nu e ok. (De mica am tot la diversi doctori si vroiam sa ma duc undeva unde sa imi poata spune exact ce am.)Am o prietena care este asistent medical la Sala de nasteri din cadrul Spitalului Filantropia si am rugat-o pe ea sa ma duca la cineva, asa am ajuns la d-na dr. Militaru. M-a consultat (pe masa) si mi-a spus ca sunt insarcinata in 6 saptamani. (Nu am mentionat faptul ca doctorul endocrinolog mi-a pus diacnosticul de insuficienta ovariana si a spus ca pot ramane insarcinata mai greu).I-am spus dr.-ei ca am probleme (dar parca nici nu ma asculta), m-a intrebat daca vreau sa fac si o ecografie, i-am raspuns ca da. La ecograf , dupa ce imi dadu-se vestea cea mare, mi-a spus ca nu a-si fii insarcinata si ca am un mare chist care trebuie operat de urgenta. In acel moment am intrat in panica. La rugamintea prietenei mele m-a trimis sa imi fac un test de sarcina ce a iesit pozitiv. D-na dr. doar mi-a dat tratament cu Duphaston sa iau o luna de zile si dupa aceea sa mai vin la control. Dupa parerea mea dupa aflarea rezultatului si la acel test trebuia sa m-ai trebuia sa m-ai imi faca niste investigatii pentru a vedea ce se intampla, dar nu a fost asa, se grabea ca avea raport si nu mai avea timp de mine. M-am dus dupa o luna la control, m-a consultat mi-a spus ca e bine si sa vin peste o saptamana sa imi faca analizele acelea gatuite pe care orice femeie insarcinata are dreptul sa le faca. M-am dus dupa o saptamna pentru analize si mi-a facut si o alta ecografie (a doua) ce va mai amantita, dar dupa ce m-a chinuit putin, pentru ca m-am dus ne-mancata si ne-bauta. M-a pus sa beau 1/2 litru de lichid si pana am intrat la ecograf a trecut o vesnicie pentru ca vezica mea se upluse atat de tare incat nici nu mai putea sta nici in picioare, nici jos. De atunci cred ca am ramas cu o sensibilitate. La aceasta ecografie a vazut doctora ca ceva nu este in regula pentru ca nu se auzea cordul fatului batand. Iti inchpui cum am plecat de la doctor. Mi-a spus sa revin peste o saptamna pentru o ecografie mai amanuntita. M-am dus peste o saptamana, in miercurea mare a Pastelui. Bineinteles ca doctora uitase de ce ma chemase, dupa ce m-a consultat si mi-a spus ca este bine i-am adus aminte ce mi-a spus saptamana trecuta asa ca m-a dus repede la acelasi ecograf, pentru o ecografie ce nu a durat mai mult de 1-2 minute si mi-a arata chiar ca s-ar misca si ca e bine. Nestiind cum ar trebui sa arate am luat de bun ce mi-a spus doctora, asa ca am plecat cat se poate de fericita de la spital. In seara de 26 spre 27 aprilie am pierdut sarcina. M-am sculat din somn cu senzatia de a ma duce la toaleta, dar in momentul in care m-am ridicat din pat am pierdut lichidul amniotic. Atunci pe moment nu stiam ce se intampla. Mai tarziu am inceput sa sangerez si atunci mi-am dat seama ce s-a intamplat. Am chemat salvarea, care a ajuns dupa 3 ore la domiciliu, si am ajuns la spital cam pe la ora 2.45. Asistenta de la camera de garda la ora aceea dormea, iar in momentul in care am ajus m-a luat tare ca "ce va apucat de toate in seara asta". Dupa ce m-au consultat 2 medici rezidenti ce erau de garda in acea noapte (m-au suit si coborat atat dupa masa aia oribila), s-a dus sa o anunte si pe doctorita de sefa de garda si eram pregatita sa ma duca in salon, doctorita "de ce m-ati mai trezit, ce credeti, ca ma urc in salon sa o consult? De ce a-ti dat-o jos de pe masa?" M-a pus din nou pe masa, m-a consultat, dupa care m-a dus la ecograf. (Nu mai zic ca am fost plimbata prin spital cu o carpa intre picioare). La ecograf m-a intrebat in cate luni sunt, iar cand i-am raspuns ca aproape 4 luni mai avea putin si ma facea nebuna, ca nu stiu in cate luni sunt, pentru ca fatul era oprit in evolutie la 2 luni. Eu stiu ca lichidul amniotic se formeaza dupa 3 luni si 1/2, iar eu nu am inceput sa sangerez mai tarziu, prima data am pierdut un lichid incolor , ce reprezenta lichidul amniotic. M-au dus intr-un cabinet unde am fost chiuretata. In acele momente nici nu stiam de mine si plangeam, aproape ca ma sufocam, iar asistenta: "hai, termina cu chestia asta, nu me face probleme". In loc sa faca in asa fel incat sa ma linisteasca, ea se gandea ca daca ma sufocam cumva de plans, sa nu mai pot respira. Dupa chiuretaj, am fost dusa intr-un salon, unde am stat singura, iar pana dimineata, cand se schimba tura, iar asistenta a venit sa imi ia temperatura si atat. Mai tarziu am inceput sa caut o asistenta sau doctorul pentru a sti daca ma externeaza, mai raman in spital. Asa am stat pana la ora 11.50 cand mi-au facut externarea - singura intr-un salon, fara sa mai vina nimeni sa vada in ce stare esti sau cum mai te simti. Aveau obligatia sa imi dea un tratament pentru prevenirea unei infectii dar nu au facut acest lucru. Aceasta experienta nu o voi putea uita. Acesta este comportamentul, atitudinea si tratamentul primit in spitalele din Romania. Acesta este sistemul sanitar din Romania.
Inca o data iti spun ca regret din suflet tot ce ti s-a intamplat si chiar daca eu am avut o sarcina mai mica pe care am pierdut-o sa stii ca iti inteleg durerea ce ramane cuibarita intr-un colt al sufletului pentru totdeauna!
Sa incercam sa trecem cu bine peste aceste momente cu care ne incearca Dumnezeu!
Cu drag Anca!
Mesaj de la: Amalia data: Luni 25 februarie 2008
imi pare tare rau pentru tine si fetita ta,dar si pentru sotul tau, care cred ca sufera la fel de mult ca tine.... . Dumnezeu sa va de-a putere, sanatate si toate cele bune. (inteleg prin ce treci....am simtit ....ce simti....doar ca eu am fost o lasa si o ipocrita....si nu mi-o voi ierta niciodata....) :( . te felicit pentru curaj si pentru ceea ce esti! te imbratisez! amalia
Mesaj de la: Mirela data: Luni 25 februarie 2008
Buna ziua , draga Bianca ...
Numele meu e Adriana . Despre mine ce pot sa-ti zic ...
Te apreciez de foarte mult timp ..., ca si vedeta, ca si persoana publica , ca o persoana atat de frumoasa , atat de modesta si cu multe alte calitati ...si nu m-am gandit niciodata ca voi putea sa-ti scriu ...,dar uite ca viata, din nefericire ...
Bianca, cuvintele sunt putine si ... sarace pentru ce as vrea sa-ti spun ...
Pentru o mama care trece prin situatii atat de triste ar trebui sa folosesti cuvinte ... MARI. Bianca , Dumnezeu sa-ti ajute sa poti trece peste aceste momente si poate cu ajutorul tau sa putem face TOATE , ceva ... pentru ingereii nostri care sunt undeva ... SUS ... si pe care nu prea putem sa-i pomenim intr-o biserica .
Bianca, povestea mea ... e ...lunga... si foarte trista ...
Nu sunt parca pregatita sa reiau acum totul de la inceput , sa-ti povestesc , asa ca o sa fiu mai concisa , dar daca vreodata vrei sa discutam mai detaliat....o voi face cu drag pentru tine .Poate ne va ajuta pe amandoua aceasta descatusare ...
Am pierdut trei copilasi ... trei baietei, care au murit intrauterin la 25 , 27 si 30 de saptamani si pe care i-am nascut normal ....Primele 2 sarcini au fost , daca se poate numi asa ...la Cluj, dupa care m-am hotarat ca vreau o atentie mai mare si o suprveghere pe masura si am plecat la Bucuresti , la sptalul -Polizu .

Eu fac tensiune in timpul sarcinii . Diagnosticul se numeste preeclampsie- o boala specifica sarcini . Diagnosticul....ce pot sa-ti zic, decat ca, dupa ce am citit tot felul de carti.. mi l-am identificat eu, pe nici un act medical de-al meu nu apare asa ceva .Defapt nu apare nimic deosebit ... Sunt cat se poate de banale... TOATE actele din spitalizari ...
Bianca , prima data mi-am cautat copilasul 3 luni la o morga, ca sa am un buletin anatomo-patologic si dupa ce i-am amenintat ca daca nu primesc un rezultat apelez la televiziune am primit ceva ... a doua oara am primit un buletin foarte sec -organe macerate - fara a se putea pronunta da era sau nu o malformatie , iar a treia oara , cand am ridicat de la Polizu buletinul ...am crezut ca-mi pierd din nou mintile . Pe bultin aparea ca bebelusul meu a ajuns la analize fara un ochisor , in conditiile in care cu cateva zile inainte de a muri , am fost la ecograf si am rezultatul detaliat al tuturor organelor . Nu ii lipsea nimic . Ce s-a intamplat oare cu ochisorul lui ...s-a macerat ... s-a prelevat de catre altii ? Vezi, Bianca, mie nu mii i-a dat niciodata acasa, nu i-am putut inmormanta si din acest motiv... de fiecare data de 1 noiembrie , cand se sarbatoreste ziua mortilor , pun pe un mormant la care vad ca nu a venit nimeni 3 lumanari .... Atat am putut sa fac pana acum ... La biserica greco-catolica am gasit un preot care accepta sa-i pomeneasca sub numele de :sufletele copilasilor morti, nenascuti .... nu stiu cat este de corect, atata vreme cat acestia , dragii de ei... s-au nascut ... dar morti ....
Bianca, sunt foarte multe de spus ... de scris ....de toata mizeria... fizica si umana care exista in sistemul nostru sanitar ...Ce etica ... ce compasiune ...NU EXISTA ASA CEVA IN CONDUITA PERSONALULUI MEDICAL DE LA NOI !!!!
... Eu am reusit aparent sa trec peste aceste momente care s-au intamplat in urma cu ceva ani,le port cu durere in gand si suflet dar numai sufletul meu si la sotului stie ce ascundem... pentru ca lumea nu intelege aceasta trauma si poate uneori ne poate considera chiar nebuni . Bianca, eu voi implini anul viitor 40 ce ani .... si ma simt atat de neimplinita pentru ca nu avem copilasi . As vrea sa mai incerc macar o data, dar ... oare ce se va intampla? La care clinica si unde sa merg ???Sunt intrebari la care nu le pot raspunde si parca as vrea sa decida CINEVA pentru mine .... sa ma trimita ...acolo unde e cel mai bine si unde copilasul meu ar putea avea o sansa la viata .
Bianca, ai grija de Luca si de voi .....
Daca povestea mea trista crezi ca poate completa povestea vietii altora dintre noi, poti sa ma contactezi la :****@yahoo.com
07****
Cu drag ,
Adriana ****
Nu pot sa ma semnez < mama> , pentru ca nu-mi spune nimeni, chiar daca am nascut ...un suflet pribeag din Cluj-Napoca , poate e mai bine asa ...
Mesaj de la: Mirela data: Luni 25 februarie 2008
Multumesc,multumesc,Bianca!Multumesc,prietena draga,pentru ceea ce faci in memoria copiilor nostri,a copiilor-ingeri carora le ducem dorul in fiecare clipa!Multumesc pentru ca ne oferi ocazia sa ne facem auzite.Multumesc pentru delicatetea pe care o ai fata de noi.Te asigur ca nu am asteptat nicio clipa sa imi raspunzi personal si,daca imi permit celelalte mame incercate atat de crunt de soarta,voi spune ca nici dumnealor nu au asteptat acest lucru.
Pe 9 martie eu si sotul meu ne vom intalni cu tine si cu alti parinti de ingeri vom cinsti memoria fetitei noastre,Iris Maria,vom fi,trup si suflet,alaturi de voi,vom plange pentru copiii nostri,vom inalta o rugaciune catre Cerul in care se odihnesc cei dupa care suferim.Imi doresc din suflet sa fim multi,foarte multi la aceasta intalnire,pentru ca poate in acest fel vom putea sa convingem oamenii ca trebuie sa ne asculte,ca trebuie sa se produca acele schimbari de mentalitate,de perceptie a durerii noastre.Este nevoie ca cineva din aceasta tara sa inteleaga cat de mare este raul care s-a facut celor mai multe dintre noi prin indiferenta cadrelor medicale,prin superficialitatea si chiar incompetenta lor.Am citit mesajele de aici;m-am identificat cu atatea femei chinuite de durere si neputinta,incat mi-am retrait propria drama cu fiecare cuvant citit.
Daca pot sa ma adresez in acest fel,va rog,mame de ingeri,in masura in care este posibil,veniti pe 9 martie...Nu cred ca avem de ce sa fim reticente in legatura cu prezenta presei...Vom avea ocazia sa ne facem auzite glasurile.Nimeni nu ne poate aduce copiii inapoi,dar putem sa facem parte dintre acei oameni care vor aduce schimbarea.
Ma rog Dumnezeu sa aiba grija de ingerii nostri,ma rog sa am putere pentru fiecare zi pe care o traiesc fara fetita mea,Iris Maria...Dumnezeu sa vegheze asupra sufletului ei...Mamei ii este atat de greu fara tine,iubita mea,ingerul meu,minunea mea..Te iubesc mult,mult...
Mirela
Mesaj de la: Andreea data: Luni 25 februarie 2008
imi pare rau prin ce ai trecut!este un cosmar,un vis urat care sper sa nu il aibe multe femei!cuvintele sunt prea fragile sa putem exprima durerea!sper sa reusiti sa faceti ceva prin aceasta campanie extraordinara!sunt si eu pe punctul de a deveni mamica!va sustin din tot sufletul!andreea
Mesaj de la: Cosmina data: Luni 25 februarie 2008
Buna Bianca.Iti multumesc din suflet pentru tot ce ai facut si pentru tot ce vei face in continuare, sigura fiind ca acesta este doar inceputul unei campanii pornite dintr-o mare suferinta sufleteasca.Confirm prezenta mea alaturi de tine, pentru a sustine si a ajuta aceasta campanie.Din momentul primirii mesajului m-au cuprins emotiile numai gandindu-ma ca cineva face ceva, ceva cat de mic pentru ingerasii nostrii.I-mi doresc din suflet sa te pot imbratisa si sa-ti multumesc pentru tot.Cosmina
Mesaj de la: Anonim data: Luni 25 februarie 2008
Salut pe toti cei care vor citi acest mesaj.
Sunt alaturi de durerea Biancai si tuturor celor care au trecut prin drame asemanatoare. As vrea sa va povestesc, pe scurt, istorioara mea. O voi povesti gandind ca voi putea "ajuta" cat de cat la acest travaliu de doliu.
In 1990 aveam 22 de ani. Aveam deja 1 an si ceva de casnicie si s-a intamplat pur si simplu. Ne-am gandit in acest timp ca eu nu am ramas insarcinata dar pentru ca nu ne grabeam nu am facut nici un fel de investigatie. S-a intamplat pur si simplu in februarie - martie 1990. Bucurie mare, pregatiri, bunicii de ambele parti asteptau cu nerabdare. Prieteni, colegi, vecini. Sotul meu de atunci avea cu 10 ani si ceva mai mult decat mine, eu eram informatician intr-o societate, el lucra la o firma mare.
Toate bune si frumoase. Pe tot parcursul sarcinii nu am avut nici cea mai mica problema. Analizele au fost fff bune. Nu stiu de ce dar sunt sigura ca nu mi-a fost recomandat sa fac nici o ecografie. Eu as fi vrut sa stabilesc cu un medic sa nasc dar am fost sfatuita de mama unei fine ce lucra la Spitalul Polizu ca asistenta sa nu vorbesc cu nimeni pt ca nu-i cazul. Singurul lucru pe care-l stabilisem era SPITALUL. O sarcina usoara si fara probleme. Ma documentasem atat cat am putut despre modul in care decurge o nastere. Stiam in mare pasii care se vor parcurge. La aceea vreme eu imi spusesem ca nu trebuie sa astept pana in ultimul moment. Sunt sigura ca din jena.
Intr-o zi de noiembrie, am observat ceva gelatinos, transparent si mi-am zis ca se apropie momentul. Am plecat cu sotul meu la spital. Toti bucurosi la aflarea vestii. La spital, in camera de garda am fost vazuta de medicul de garda. Era de culoare. Mi s-a spus ca mai am de asteptat, dilatatia inca nu era optima. Nu aveam nici cea mai mica durere. S-au facut formalitatile si am fost dusa la un salon. Era dimineata. In aceea zi - nu mai stiu ce zi a saptamanii era, nu mai stiu data, stiu doar ca era NOIEMBRIE - am primit vizite de la rude si cunostinte, prieteni, am facut fotografii. Imi amintesc ca mama a venit si mi-a spus ca a spalat hainutele si ca urma sa le calce si........cam atat. Mentionez cateva aspecte: 1. nu stiam ce va fi, BAIAT sau FATA. 2. desi mi se spusese ca "nu este bine", am cumparat hainute, si multe altele inainte de a naste.
Sa revin la istorie: in ziua in care am fost internata, nu am fost vazuta de medic decat la internare. In rest, nimeni nu m-a intrebat nimic, nu am simtit nici o durere. Eu mi-am zis ca asta-i procedura. Nu aveam motiv sa intru in panica. Am dormit mai greu acolo in spital si singurul aspect pe care mi-l amintesc este ca burta mea se misca dintr-o parte in alta parca ceva mai mult decat in alte zile.
A venit dimineata, a venit un medic sa ma vada sau cred ca era la vizita de dimineata. Si m-a intrebat cum ma simt. Eram ok. Mi-a ascultat burta cu un fel de trompeta. 1 minut, 2, 3, 4....10 minute. Apoi a venit alt medic, apoi altul, si altul.........si credeti-ma ca, la vremea aceea, eu personal nu stiam ca s-ar putea intampla altceva decat sa nasc. Si au venit rand pe rand "n" medici. Mi-am dat seama ca se intampla ceva care nu era de bine. Eram singura, nu era nimeni din familie cu mine. Ei erau multi, nu-mi vorbeau dar intelegeam ca se intampla ceva. Am auzit de la o doctora ca aude inima dar ca nu isi da seama daca e inimioara copilului sau a mea. Atunci am inteles ca ei nu auzeau inimioara copilului. A trebuit sa astept destul de mult ca sa merg la ecograf. Cheia era pe undeva.....si tb sa astept. In tot acest timp am fost singura, eram "bagata" in seama, ma durea burta de atata trompete pe burta. Nu exista mobil sau nu aveam eu. Dimineata nu se umbla prin spital, ma refer la rude.
Am ajuns la ecograf unde clar mi s-a spus: FAT MORT. Era trecut termenul, era baiat, aproape 4 kg.
Nu va mai povestesc toate gandurile, plansul si trairile. Va spun ce mi-a ramas, acum, dupa atatia ani in minte.
1. A trebuit sa sun acasa sa spun " Nu va mai pregatiti. A murit"
2. A trebuit sa suport "Lasa! Sunteti tineri. Mai faceti"
3. A trebuit in clipele acelea sa astept nu stiu ce doctor sa vina la spital cu o cheie de la un dulap unde erau nu stiu ce perfuzii pt dilatare.
4. Am cerut cezariana si mi s-a spus ca nu-i cazul. "Taietura este taietura"
5. Am suportat chinurile facerii gandind ca chinul este inutil si nu merit.
6. Am suportat in timp ce ma coseau discutii pe tema: ce scriu in foaia de internare? Si au scris: INTERNARE CU FAT MORT !!!!!!!!! O minciuna mare! Am fost coplesita de durere ca sa ii dau in judecata! Si sotul meu la fel.
7 Am suportat faptul ca nu s-a considerat nastere, ca nu am primit certificat de nastere.
8. Am suportat dupa nastere, zilele de refacere intr-un salon cu lauze. Eram ceasul lor desteptator. La un interval de timp trebuiau sa mearga sa alapteze. Si se intorceau. "Al meu a zambit" "Al meu nu-mi seamana" "A luat in greutate" "A facut icter" "Nu a supt" "A plans" etc. Atunci am avut un sentiment de vinovatie: nu am fost in stare sa fac un copil.
9. Am suportat explicatia: "Dubla strangulare cu cordonul ombilical" Se pare ca depasisem termenul, nasterea nu s-a declansat si ar fi trebuit sa fiu atent supravegheata si interventia medicilor iminenta.
10. Au scris in foaia de externala niste bazaconii despre copil. A trebuit, printr-o cunostinta care cunostestea neonatologul si patologul, sa apelez si sa imi spuna adevarul. Copilul a fost bine.
11. A trebuit sa suport jalea celor din jur. A colegilor de la serviciu, a vecinilor, a rudelor, a cunostintelor si prietenilor. Parca mai aud si acum intrebarea: "Ce aveti? Fetita sau baietel?". Simt si acum oboseala raspunsului meu. Tb intr-un fel mai scurt sau mai cu amanunte sa spun si sa explic ce s-a intamplat.
12. Am suportat mult......si cred ca varsta m-a ajutat mult sa imi restructurez cele intamplate.
13. Nu am inteles la inceput de ce a trebuit sa mi se intample asa ceva. Cu ce gresisem? Cui?
14. Eram lauza si am mers la o biserica mica pe langa Piata Rosseti si acolo un parinte f. in varsta a gasit de cuviinta sa isi exerseze instinctul primar al sexualitatii. M-am simtit pangarita.
15. M-am impacat singura. Adica mi-am zis ca Dumnezeu poate ca m-a ferit de altceva si mai rau. Imi aminteam de niste vecini care si-au ingropat copilul la numai cativa anisori. M-a uimit sicriul si plansul parintilor si mi-am zis la aceea vreme ca trebuie sa fie tare rau! Nimic nu-i intamplator. Numai mintea noastra refuza sa accepte. Nu poate mai mult altfel spus! A fost prima palma serioasa pe care viata mi-a oferit-o.

Intre timp: ne-am despartit dupa cativa ani. Pana atunci am mai avut o sarcina la care mi s-a recomandat "avort terapeutic". S-a stabilit dupa acest avort ca uterul meu este bicorn, dar ca exista o portiune de comunicare ceea ce este un avantaj. S-a stabilit acest diagnostic printr-o salpincografie (sper ca am scris bine).

Am uitat sa va mai spun ca in Polizu cat am fost internata, era si o fata de la o casa de copii cu handicap psihic, gravida. Si mi-am zis atunci: Doamne, cum de au lasat-o sa faca un copil. Nu ar fi putut sa aiba grija de copil, cu siguranta. Si mi-am zis atunci: Uite cu adevarat tragedie!

Sa revin. Nu am mai ramas insarcinata decat prin 2000 dar atunci eu am hotarat sa intrerup. Am mers la o clinica particulara pe la Foisorul de Foc. S-a stabilit data interventiei. Si acolo mi s-a intamplat ceva cel putin ciudat. In timp ce doctora intervenea, imi spune: Sunt 2 feti, cu stadii de dezvoltare diferite si unul este oprit din evolutie.
Atunci mi-am zis: Doamne, bine ca m-am hotarat sa fie asa!

Mi-am mai spus ca daca Dumnezeu nu a vrut ca eu sa am copii, nu o sa am. Chiar ma impacasem cu ideea. Adica o acceptasem.

Intre timp, am absolvit o facultate de psihologie.

In anul 2004, oct - nov am mers la ginecolog pt ca ceva era in neregula cu menstruatia. Imi spune medicul ca ar fi o premenopauza :( si urmez un tratament prescris. Toate bune si frumoase o perioada, ca apoi prin februarie 2005 aceeasi problema. Merg la acelasi medic. Spun si mi se spune : "Dvs sunteti insarcinata, 6 saptamani" Eu raman masca!!!!!!!!!!! Nu imi venea sa cred!!!!! Doctora, citindu-mi fatza, imi spune: "Doamna, suntem in postul Pastelui si nu cred ca are cine sa va mai faca intrerupere de sarcina, pt ca vine saptamana mare". Nu se punea problema asa dar .....ea vorbea. Eu eram confuza: nu aveam o relatie stabila, era o relatie pe care abia o "adulmecam" si apoi mi-am dat seama ca nu-s pregatita psihic pt momentul dat. O saptamana am tinut secret ceea ce mi se intampla, gandind ca imi trebuia timp sa HOTARASC ce va fi.
Mi-am asumat raspunderea pt ceea ce urma sa se intample in viata mea. Nu stiu daca as mai fi putut suporta inca un esec dar..... am zis ca daca Dumnezeu a vrut, trebuie sa vreau si eu!
Am ramas la o clinica particulara, in grija acelei doamne doctor, care imi spune ca, din masuratori, copilul este suspect de sindromul Down. Ca dupa 35 de ani......., ca o colega de-ale ei mi-o recomanda pt amniocenteza, ca sa o sun la spital, ca 400 euro dar fara chitanta, ca dansa isi aduce singura nu stiu ce din Franta... ceva foarte dubios, plus ca eu nu eram o novice in lumea medicala romaneasca.

Am uitat sa va mai povestesc ceva: in 2004 am botezat o fetita care s-a nascut la Polizu. Am fost sa o vad cand s-a nascut. Si am avut clar un resentiment fata de acel loc. Am aflat ca acel medic care semnase foaia de externare era director. Fina mea a nascut acolo pt ca medicul care a supravegheat sarcina era medic la acel spital. La 2 ani, s-a constatat ca finutza mea are hepatita B. Ii era fff rau si asa au ajuns la spital si la interferon; o alta tragedie se petrece. De ce s-a ajuns aici? Mama sustine i-a spus medicului ca are hepatita B si, cu toate acestea, a lasat-o sa nasca normal si chiar sa alapteze!!!!!! Si daca nu i-ar fi spus, analizele ar fi fost suficiente pt un medic.

Sa revin: dupa vestea cu sindromul Down, eram nauca. Cunoscusem in aceea perioada o tipa faina, volubila, medic stomatolog. Merg la ea la cabinet sa tratez ceva si ii spun ce necaz am. Si imi spune. Stai bai linistita mergi la Doctora X la Municipal si mai dai........cu medicina lor. Ea fiind din familie de medici.

Si asa am facut.........mers la Municipal. O doctora EXTRAORDINARA !!!! Am mers la un medic ecograf POP, recomandat de dna doctor. Un mucalit, dar care m-a asigurat ca totul este in regula si a facut-o intr-un mod atat de firesc si cu atat de mult profesionalism, ca nu am avut dubii nici o clipa. Drept ca a costat, mergeam la 3 saptamani. Si tot Dna Doctor de la Municipal m-a trimis la Fundeni - Hematologie sa imi fac niste analize speciale. Si acolo, o sefa de sectie o DOAMNA de toata isprava. Bine am facut ca am ajuns pe acolo. Am o hipercoagulabilitate. Am facut tratament cu aspenter si injectii cu Inohep pe toata perioada sarcinii.

Am fost toata perioada sarcinii ffff "grijulie". Fiecare pauza din miscarile fetitei ma ingrijora. Din a 33-a saptamana ma rugam de doamna doctor sa programeze cezariana. Si s-a intamplat si fetita este foarte bine si se numeste Teodora si este nascuta in 10 noiembrie 2005. Dupa catva timp de la nastere, am aflat intamplator ca Teodor inseamna Darul lui Dumnezeu.

Poate ca mi-am prezentat povestea prea "sarac". As vrea sa se retina ca este foarte dureros, ca sistemul medical are o lipsa acuta de profesionalism si responsabilitate. Psihologia este privita ca o anexa de care te poti lipsi. Imi pare tare rau ca se intampla asa. Imi pare rau pentru cei care sufera, pentru cei care isi fac datoria si uneori primesc eticheta comuna.
Peste toate aceste pareri de rau ramane Dumnezeu care ne are in grija si care vrea indreptarea pacatosului si nu pieirea lui.

Sper ca m-am facut inteleasa si ca v-am "ajutat" cat de cat.

Mai am multe de spus dar ma opresc, acum, aici.

Cu drag
Mesaj de la: Sandra data: Luni 25 februarie 2008
Bianca, sint Sandra, am lasat un mesaj in data de 8 februarie, am citit despre intilnirea din data de 9 martie, la care doresc din tot sufletul sa ajung si in felul acesta, confirm participarea mea.
Sanatate multa si cit mai multa bafta in demersurile necesare constituirii fundatiei EMMA.
Mesaj de la: Daniela data: Luni 25 februarie 2008
Draga Bianca,
Doresc sa ma implic sub forma de voluntariat in campania lansata de tine.
Am si motive. Am nascut anul trecut, prin cezariana, fortata de imprejurari. Am vazut moartea cu ochii, fiul meu, probabil la fel. Slava Domnului ca totusi, Dumnezeu a vrut probabil sa-mi arate....mai multe lucruri, si m-am trezit sanatoasa iar fiul meu la fel. Multumesc in fiecare secunda Celui de Sus si fecioarei Maria.
Insa....momentele cumplite, acele secunde in care se spune ca "iti vezi viata in cateva secunde", credeti-ma SUNT ADEVARATE !.
As vrea sa nu-mi mai amintesc, as vrea sa uit...ma uit la fiul meu si uneori imi vine sa plang doar la gandul ca-l puteam pierde.
Fara a acuza pe nimeni - nici nu vad rostul - doresc din inima sa ma implic in aceasta campanie, si SA INCERCAM SA SCHIMBAM CEVA. TREBUIE MACAR SA INCERCAM.
datele mele de contact sunt: ****@hotmail.com
Mesaj de la: Vera data: Luni 25 februarie 2008
Ma numesc Vera si sunt o viitoare mamica. Citesc de ceva timp povestile voastre si mi se umple sufletul de griji si de durere. La fiecare poveste "trista" plang si incerc sa ma pun in locul vostru... stiu ca nu exista sprijin in societatea asta si ca femeile sunt abandonate in orice situatie, tocmai de aceea, daca va pot ajuta cu ceva "mamici" chiar si cu un "zambet" va rog sa ma contactati.
Bianca...nu te lasa invinsa LUPTA PENTRU PUIUTUL TAU!!!
Din pacate a trebuit sa se intample o asfel de tragedie ca sa incepem sa facem ceva .. sa incercam sa luptam pt drepturile noastre ...

PS: sunt consilier bancar .. daca te ajuta cu ceva Bianca
vera
Mesaj de la: Anonim data: Luni 25 februarie 2008
impresioanant e puti spus, covirsitor sir de confesiuni, Doamne Ajuta sa ne se mai intimple asemenea tragedii sau s agasim macar puterea de a le indura
Mesaj de la: Cristina data: Luni 25 februarie 2008
Buna ziua,

Spuneti-mi va rog, unde sa-mi las datele de contact pt voluntariat. termin anul acesta facultatea de comunicare si relatii publice si am o experienta de 5 ani in marketing. Daca pot sa va ajut, o fac cu cea mai mare placere.
Va doresc sanatate si putere pt a trece peste toate durerile.
Va pup si va imbratisez cu drag
Mesaj de la: Alina data: Luni 25 februarie 2008
Draga Bianca,
Regret nespus ca a trebuit sa treci printr-o astfel de drama! Fetita ta cred ca te admira nespus pentru tot ceea ce faci si cred ca este foarte mandra de tine!Te pupam si iti dorim sa treci cu bine peste durerea pricinuita de acest eveniment! Mult curaj! Alina si bebe David
Mesaj de la: Monica data: Luni 25 februarie 2008
Buna, ma numesc Monica si urmaresc de curand acest subiect deschis de tine; imi pare rau(doar atat)si nu cred ca exista vreun cuvint pe lumea asta care ar putea sa te faca sa te simti mai bine. Am vazut emisiunea de la Euforia, unde a fost invitata si o anumita directoare de spital,din cate imi amintesc eu, mi-aau ramas in minte cuvintele ei: cadrele medicale sunt prost platite si sunt putine in comparatie cu volumul de munca.
Draga mea: ambii parinti ai mei au fost cadre medicale, dar niciodata nu i-am auzit sa spuna ca sunt platiti prost, ca au mult de lucru si de aceea nu-si fac datoria cum trebuie, scuzele acestea sunt de neconceput. Praerea mea este ca oamenii care gandesc asa nu au ce cauta in domeniul sanitar; la noi in oras, nu vreau sa vb. de alte locuri, dupa ce ai facut acele cursuri de asistenti med. cu cateva mii de euro ai asigurat un post in spital; nu conteaza daca esti apta pentru asta. Cum Dumnezeu am curajul eu sa merg la spital si sa fiu constienta ca viata mea poate depinde de acesti oameni?!
Sunt casatorita si nu am inca, copii dar imi doresc sa am, problema este ca ma gandesc cu groaza la alegerea unui medic care sa supravegheze sarcina. O sa mai scriu...
Mesaj de la: Ilinca data: Luni 25 februarie 2008
Eu nu sunt mămică de îngeri, dar înţeleg aproape perfect ce ţi s-a întâmplat. De câte ori am fost la medici aproape de fiecare dată am venit acasă fără speranţe. Ultima dată s-a întâmplat pe 22 februarie 2008.Cu zâmbetul pe faţă, cu mult cinism ce se dorea a fi compasiune, foarte sentenţioasă (nu există tratament, nu se mai poate face nimic, exclus ca analizele de laborator să fie greşite sau să se fi strecurat o greşeală umană)doamna doctor mi-a strecurat în minte un scenariu de viaţă trist. Mai mult ca sigur voi repeta analizele la mai multe laboratoare, laboratoare care îşi vor asuma rezultatele prin buletine parafate de medicii de laborator. Este inadmisibil, în afara deotologiei profesionale să i se spună unei femei la 33 de ani, fără copii că se înscrie la un anumit diagnostic, pe care medicul nu şi-l asumă prin parafă şi antet şi nici măcar nu-i lasă speranţa că acel laborator a greşit. Poate nu ştim, dar când mergem la medic, chiar şi prin recomandare, viaţa ni se poate schimba cumplit. Cică un specialist ( doar este angajata unui mare spital, pe ce criterii putem bănui)interpretează rezultatele de laborator ( un astfel de laborator aflat într-o economie de piaţă nu poate greşi niciodată, mai ales că medicul de laborator cu cod de parafă nu validează rezultatele, ci doar biologul, numele şi prenumele pacientei este scris greşit ca de altfel şi vârsta pacientei)şi chiar dacă nu prezintă simptomatologia din cărţi, ce spune doctoriţa este sentenţios. Oamenii de ştiinţă se îndoiesc, proştii sunt siguri şi pot distruge vieţile altora. Din punctul meu de vedere ca jurist, ca doctor în drept, ceea ce a făcut laboratorul în complicitate cu medicul este o mare golăneală. Ca om de ştiinţă, în domeniul meu de activitate am avut îndoieli şi am apelat şi la alţi specialişti, dar doamna doctor este prea sigură şi mai bine dă vina pe genetică decât pe laboratorul care emite buletine de analize fără parafele corespunzătoare. Nici măcar nu se poate greşi, dar se mai pot repeta analizele având în vedere costurile şi plafoanele pentru contractare impuse laboratoarelor. Te încurajez să lupţi. Eu cunosc lupta de una singură împotriva sistemului, de multe ori împotriva unui sistem absurd, alimentat de oameni proşti şi răi. Am cunoscut şi gustul succesului atunci când i-am învins şi executat silit ( doar este vorba de marile autorităţi ale statului, de lupta implacabilă dintre un cetăţean şi un minister cu o armată de jurişti). Nu eşti singură, eu pot fi alături de cauza ta. Având în vedere statutul meu profesional şi funcţia pe care o exercit voi semna ILINCA.
Mesaj de la: Elena data: Luni 25 februarie 2008
MA NUMESC ELENA, IN ANUL 1985 AM NASCUT UN BAIETEL DE 3450GR, VIU SI A TRAIT 27 DE ORE, IAR IN 1988 ALT BAIETEL DE2600GR, A TRAIT 12 ORE, PERFECT SANATOSI. DUPA CITEVA ORE DE LA NASTERE MI S-A SPUS CA AU DECEDAT. PE NICI UNUL DINTRE EI NU I-AM VAZUT, NICI MACAR NU M-AU INTREBAT DACA VREAU SA-I VAD.DUPA ATITIA ANI, INCA NU MI S-A STERS DIN MINTE NIMIC SI-I POMENESC MEREU. I-MI ADUC MEREU AMINTE ZILELE LOR DE NASTERE...I-TI INTELEG DURREA PERFECT, DAR POATE CA ACEL INGERAS TE VA AJUTA IN VIITOR SA TRECI PESTE ASTA, ATIT CIT SE POATE TRECE...AM 48 DE ANI, DAR PARCA S-A PTRECUT IERI. AM NOROC CU FIICA MEA, ALTFEL I-MI PIERDEAM MINTILE. MA ALATUR TUTUROR VOUA CARE A-TI AVUT ACEEASI SUFERINTA CA A MEA SI VA DARESC PUTERE SI INTELEPCIUNE.D-ZEU SA-I IERTE PE INGERASI NOSTRI..
Mesaj de la: Lili data: Luni 25 februarie 2008
of , e cutremurator...:( . nu stiu ce sa scriu sa-ti pot alina cumva suferinta , nu gasesc cuvinte de incurajare . imi pare rau , D-zeu s-o odihneasca pe micutza Emma ...
lili .
Mesaj de la: Nicoleta data: Luni 25 februarie 2008
Adevarat si foarte dureros faptul ca femei isi plang drama dupa multi ani, ani in care se constata ca nu s-a schimbat mai nimic in sistemul medical roman. Sper ca, unite fiind in acelasi tel, sa putem schimba ceva pentru ca viitoarele mamici sa poata merge cu incredere sa nasca intr-un mediu adecvat. Stim cu siguranta ca pentru a schimba un sistem nu e un razboi usor si de scurta durata, dar cu speranta si solidaritate nu este imposibil.
In primul rand la noi in tara nu exista o legislatie care sa reglementeze activitatea cadrelor medicale.Trebuie bine definita activitatea de clinica particulara, cabinet particular si clinica de stat.Asa incat medicii sa lucvreze pe un singur front. Sa apeleze la constiinta lor si sa nu-si ia mai multi pacienti decat "pot duce". Sa se multumeasca cu mai putini bani dar cu constiinta loinistita pt ca timpul i-a permis sa se ocupe de fiecare pacient in parte asa cu ar trebui.
In alta ordine de idei, medicii trebuie sa renunte la proasta mentalitate de a nu-si lua pacientul unul altuia, si de asi face meseria pentru ca au depus un juramant.Medicul care face internarea sa-si asume responsabilitatea si sa faca investigatiile necesare, intr-un mod profesional, pacientului, indiferent daca acesta este sau nu urmarit de un medic anume.Eventual sa faca schimb de informatii si pareri. Dar nu , ei intervin doar in caz de urgenta.
Da... Ar fi fost prima zi de 8 Martie(2008) pe care as fi sarbatorit-o in calitate de mamica.
Eram insarcinata in 37 saptamani cand in data de 25 ian 2008 mi-am sunat medicul curant, Irina Ciupilan, pt ca nu simtisem miscarile copiluilui in cursul zilei. M-a invitat la cabinetul particular la care face consultatii avertizandu-ma ca va trebui sa astept pana consulta toate pacientele. (asta poate pt ca de fiecare data, desi aveam programare facuta cu 1 sau doua saptamani inainte, intotdeauna intram la consulatie dupa 1h 30min -2 h, lucru care ma revolta si care nu ezitam sa il spun, in speranta ca se va organiza mai bine) Si s-a tinut de cuvant.Am intrat la consultatie doar dupa ce au fost consutate toate pacientele, adica dupa aproximativ 2h. M-am suit pe masa de consultatie si a constatat ca aveam dilatatie la doua degete( 3-4 cm) dupa care m-a monitorizat la ecograf si a constatat ca ,copilul este bradicardic ( avea pusul de 90 batai /min) . Dupa ce m-am asezat, la indicatia ei pe partea stanga, pulsul a revenit la normal.M-a trimis de urgenta in spital. Acolo mi s-a administrat o perfuzie de glucoza cu vitamina B1 si B6 (cumparate de sotul meu)si mi s-a monitorizat pulsul copiluilui la fiecare 15 min( cu aproximatie). Acesta s-a prezentat ca fiind normal, ca urmare dupa aproximativ 2h m-au condus in salonul gravidelor cu problema. Salon care nu se deosebeste cu nimic de alte saloane, fara a avea vreun echipament special, si care nu a fost vizitat decat spre dimineata de responsabilul de curatenie care a spalat pe jos. Va dati seama ca nu am putut inchide un ochi toata noaptea pentru ca , in continuare copilul meu nu misca. Nu ma gandeam decat ca ziua care urma sa vina si ca voi vorbi cu medicul pentru a-mi face cezariana( initial stabilisem ca , daca nu sunt probleme, voi naste pe cale naturala)deoarece pruncutul meu era prea slabit pentru a trece printr-o nastere naturala. S-a facut dimineta si din nou au fost masurate bataile de cord ale micutului , care in continuare se prezentau normal.Pe la ora 10 -11 dimineata a venit sa ma vada si medicul meu care a constatat aceeasi dilatatie si un puls normal al copilului dupa care a raspuns la telefon si a parasit sala de consultatie fara ca eu sa pot discuta cu ea. Ultima monitorizare a pulsului bebelusului am facut-o pe la ora 13, era bine.Din nefericire m-am resemnat in ideea ca e bine ( toate cadrele medicale ziceau asta)si am reusit sa adorm dupa o noapte de neliniste totala. Cand pe la ora 16 m-am dus la masuratori , asistenta nu a mai gasit pulsul copilului. A venit si medicul de servciu care a sunat pe dr. care m-a urmarit si abia atunci m-au coborat la parterul spitalului unde se afla ecograful. Nu a putut decat sa constate decesul copilului. Am nascut a doua zi, dupa ce mi-au declansat nasterea, un baietel de 3100 g ( vroia sa ma lase cu copilul in pantece pana luni cand urma ca ea sa fie de garda dar la insistentele sotului a convenit sa-mi declanseze nasterea a doua zi). Eu eram prea socata ca sa pot lua vreo decizie. Toti medicii ziceau ca e bine dar in acelasi timp ridicau din umeri cand le ziceam ca nu simt miscarile copilului fara a face nimic mai mult . Asta nu pt ca erau neputinciosi ci pt ca eram pacienta altui medic.Rezultatul necropsiei arata ca bebelusul era sanatos si ca nu a fost oxigenat din cauza placentei care avea o problema vizibila la ecograf Dopler( deci daca as fi avut parte de o ecografie corecta la timpul potrivit acum as fi sarbatorit ziua de 8 Martie bucurandu-ma alaturi de bebelusul meu)
Mamelor va au un sfat : urmati-va instictul atunci cand simtiti ca ceva este in neregula cu copilasul vostru! Nu va linistiti daca doctorii va zic ca e bine. Calmati-va doar atunci cand aveti certitudini si cand instinctul va transmite ca totul e bine.

Nicoleta,
Iasi
Mesaj de la: Manuela data: Duminca 24 februarie 2008
Draga Bianca ,
Ma numesc Manuela si am 33 de ani.Eu nu sunt mama ( cu toate ca imi doresc din tot sufletul ) si nici nu am trecut prin cea ce ai trecut tu, dar in urma aparitiilor tale TV ( mai exact te-am vazut cind ai aparut la postul de televiziune Canal D - in cadrul emisiunii Bulevard ce s-a difuzat in ziua de duminica 24 Feb )am intrat pe acea pagina de net si am citit tot cea ce ai povestit.Sincer imi pare tare rau pentru nenorocirea care s-a abatut asupra familiei tale si cu lacrimi in ochi iti spun ca esti o femeie tare tare curajoasa si luptatoare.Sa iti de-a Dumnezeu putere sa mergi mai departe, sa te poti bucura de Luca si poate ca intr-un viitor foarte foarte apropiat o sa ai parte de bucuria de a fi din nou mamica.Crede-ma pe cuvant chiar mai face pe mine foarte fericita daca a-si afla ca esti din nou insarcinata ( doamne doamne sa te ajute sa treci peste teama de a mai ramane din nou insarcinata si sa te faca sa crezi ca poate sa fie si bine ).Dupa cum am mai spus eu nu am copii, dar am un nepotel ( il cheama Aris si are 3 anisori )si este lumina ochilor mei, raza mea de soare ce imi incalzeste viata si imi bucura existenta.Nu pot sa-mi inchipui si nici nu vreau sa ma gandesc cum a-si reactiona daca lui Aris i s-ar intampla ceva si de aceea imi inchipui prin ce momente ai putut trece tu.
Nu stiu daca eu sunt cea in masura ( ma repet nu am trecut prin asa ceva ) sa pot sa dau sfaturi, dar macar o incurajare din partea mea consider ca este bine venita.Fruntea sus si mergi inainte.Viata iti va aduce multe bucurii, iar EMMA te va veghea de acolo de sus si va fii ingerul tau pazitor ( acea randunica va fii mereu in preajma ta ).Cu toata dragostea Manuela.
P.S.Daca vei avea nevoie de voluntariat in cadrul organizatiei sunt dispusa sa te ajut si a-si fii tare fericita sa pot da o mana de ajutor.Adresa mea de mail este : ****@yahoo.com
Mesaj de la: Cristina data: Duminca 24 februarie 2008
te pup bianca si iti doresc multa putere si credinta sunt cristina din bucuresti si am o fetita de 5ani si nasterea era sa ma coste viata in momentele acelea nu mai gandesti limpedi si te rogi la dumnezeu sa treci cu bine de tot si de toate dupa ce am nascut nu mi se inchidea uterul am sangerat abundent pana ce tensiunea m-a scazut la 5 m-au bagat in operatie nu au mai putut salva nimic si atunci ca sa-mi poata salva viata au hotarat sa-mi faca histerectomie totala nu mai pot avea copii doar cu mama surogat stau cu teama in suflet si ma rog la bunul dumnezeu sa aiba grija de fetita mea sa fie sanatoasa greseli sunt si vor mai fi sper cu o constiinta curata si intelepciune toti care se ocupa de domeniul ginecologic sa aiba grija de nio si de vietiile noastre fetita mea putea sa fie cu un grad de handicap mare pentru ca tot ce s-a intamplat s-a datorat faptului ca a avut cordonul obilical infasurat lucru care nu s-a vazut la e cografia care nu mi-a fost facuta a luptat sa se nasca m-a ajutat foarte mult si dumnezeu a avut grija de ea te pup inca odata si iti doresc numai bine
Mesaj de la: Mara-Marilena data: Duminca 24 februarie 2008
Bianca draga,(daca-mi permiti sa-ti zic astfel)primeste o imbratisare calda si sincera din partea unei mame de ingeri care-ti intelege perfect durerea,deoarere in urma cu 8 ani, am retrait si eu aceeasi experienta trista si dureroasa,care ma va marca profund tot restul vietii...Nu voi uita niciodata acele cuvinte cutremuratoare ale medicului ginecolog ,cand m-a instiintat in urma ecogafiei ,ca fetitei mele care urma sa se nasca peste numai o luna,i-au crescut aripi si se ridica in inaltul cerului...A fost cumplit de dureros,simteam ca se naruie cerul pe mine,simteam cum fuge pamantul de sub picioare...simteam ca innebunesc...ma simteam sfarsita la auzul acestor cuvinte: "imi pare rau,e mort" ,cuvinte care nu m-au ajutat cu nimic.Atat am mai avut puterea sa intreb:"si eu ce fac acum?Cum nasc fetita?"La care medicul pe un ton destul de sever mi-a raspuns sa merg in ziua urmatoare la spital sa-mi faca internarea,dar ca el nu va fii acolo ,fiindca e plecat din localitate,insa se va intoarce peste 2 zile si apoi imi va provoca nasterea...adica, dupa spusele lui trebuia sa stau "linistita" si sa astept cu copilul mort in pantece doua zile.Eram distrusa,nu stiam incotro s-o apuc,era seara zilei de 13 decembrie 1999 ,afara ploua cu galeata,insa eu am pornit-o pe jos inspre casa...nu am simtit frigul,nu am simtit ploaia,insa am simtit o durere imensa in suflet pe care nu o pot descrie in cuvinte.In acele clipe nu ma gandeam decat la ingerasul meu scump si drag,la Raluca mea,pe care imi doream din suflet sa o pot tine in brate si sa o pot mangaia.Raluca trebuia sa fie cadoul pentru ziua mea de nastere,ea trebuind sa se nasca in apropierea datei de 24 ianuarie ,cand eu implineam 31 de ani.Dar nu a fost asa.Nu am mai asteptat doua zile ca sa revina medicul in Satu Mare,ci am plecat sa nasc intr-o clinica din Cluj,unde ma astepta o fosta colega de facultate, care era asistenta acolo,si pe care am instiintat-o de tristul eveniment ,chiar in seara accea,dupa aflarea vestii.Aceea noapte a fost cea mai cumplita noapte din viata mea.In urmatoarea zii am plecat inspre Cluj.Pe tot parcursul drumului ma gandeam,imi doream si ma rugam ca ginecologul din Satu Mare sa se fii inselat si sa nu fii fost adevarat ce mi-a zis.Insa cand am ajuns in Cluj medicul de-acolo mi-a confirmat aceasta indoiala.Au urmat trei zile sfasietoare,pana am reusit sa nasc,pt ca mi-am dorit sa nasc normal,fara cezariana.Toate femeile din salon ma priveau parca altfel,pt ca nu eram ca ele.Am fost si subiect de examen pt. cativa studenti de-acolo,pt ca eram singurul astfel de caz.Toata lumea ma intreba de ce mi s-a intamplat asta,insa nu staim nici eu raspunsul.Credeam ca-l voi afla dupa nastere,insa nu l-am aflat niciodata.La mine s-a intamplat pur si simplu,stiam doar ca am avut mai mult lichid decat era normalin rest nimic.In final am reusit sa nasc dupa trei zile, o fetita de 2 kg.Alaturi de medicul ginecolog cu care am nascut,fosta mea colega de facultate,Alina,a stat langa mine pe tot parcursul nasterii si m-a tinut de mana.A contat enorm.Mi-a dat o putere fantastica.Nu pot decat sa-i multumesc enorm pentru gestul maret pe care l-a facut pt mine.Spre deosebire de tine,Bianca ,care ai avut un curaj extrardinar de a-ti tine in brate fetita moarta,eu nu am facut acest lucru.Am rugat-o doar pe Alina sa-mi zica cum arata fetita si atat.Eu am considerat ca de cate ori ma voi gandi la ingerasul meu,la fetita mea Raluca,vreau sa mi-o imaginez vie,vesela si plina de viata,exact asa cum mi-as fii dorit sa fie.Acum cand privesc stelele cred ca e si ea undeva,acolo intre ele,o stea mica si stralucitoare.De-atunci nu am mai ramas insarcinata.Iubesc enorm copiii si plang mereu cand ma gandesc la drama mea,dar plang si cand vad alte mame carora li s-a intamplat asta.Am plans cand te-am vazut si te-am ascultat la emisiunea d-rului Cristian Andrei,de-aceea am vrut sa-ti scriu ca sunt alaturi de tine,draga Bianca,si ca imi pare enorm de rau pt tine,desi in cuvinte nu se poate descrie durerea,stiu ce ai simtit in acel moment.Iti doresc sa ai putere sa treci mai departe de acest necaz;nu trebuie sa uiti,insa trebuie sa ai curaj de a privi inainte.Ma numesc Mara-Marilena ****,sunt din Satu Mare,nr meu de telef.,daca e nevoie sa vin in sprijinul altor mame de ingeri,este 074****(tel.mobil)si 077****(tel.RDS mobil).Iti doresc multa sanatate,atat tie cat si intregii tale familii,si sa crezi in Dumnezeu pt.ca el exista si ne va ajuta de-acolo de sus ori de cate ori avem nevoie...
Mesaj de la: Angy data: Duminca 24 februarie 2008
Mesaj de la angy:Buna ziua.Ma bucur ca vreti sa faceti un forum pt mamicile care au ingerasi.Ma numar si eu printre ele.Azi ingeraju meu facea 10 luni....Am avut o sarcina completa,fara nici un fel de probleme cu analize facute la zi cu echo 4D normale.M-am prezentat la spital la termen,am fost urmarita timp de 3 zile si pana la urma cezariana am facut si atunci mi s-a spus ca copilasu meu numai este.....
s-a nascut mort cu toata ca medicu care m-a urmarit pana in ultima clipa a zis ca totu este bine.De asemeni si eu l-am simtit pana in ultima clipa adica cand sa merg in sala de orperatii,totu este un mister pt mine,deorece ei au spus ca baietelul ar fi avut malformnatie congenitala la inima lucru ce nu a reesit din echo 4D pe care il facusem la 6 luni si jumatate.Era un baietel frumos de 3 kg, 51 cm. Au fost cateva luni de groaza pt mine mai ales ca era primu meu copilas,dar a fost familia langa mine si sotu care m-a sustinut.eu insa nu am avut puterea sa il vad, nici medici nu m-au last sa il vad ca au zis sa nu imi fac singura rau.Nu pot sa zic ca s-au purtat urat da nici frumos nu se poarta cu tine,daca nu le pui ceva in buzunar te lasa sa astepti pana ti se termina perfuzia si mai multe chestii.Cand mi s-a dat vestea cea proasta in loc sa ma incurajeze ei mi-au zis lasa ca doar esti tanara si vei face altu.Nici acum nu pot trece peste clipele alea,mai ales pe strada cand merg si vad mamici care isi plimba copilasii.Sunt si eu asistesta medicala daca va pot fi de folos sa va ajut cu ceva mi-ar face placere va las un nr de tel:074****
Va doresc sanatate si succes in ceea ce vreti sa faceti mai departe
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 24 februarie 2008
Bianca ,te imbratisez..ce pot sa-ti spun mai mult...S-au spus atatea...poate chiar si ce o sa-ti spun eu.Cand treci printr-o suferinta sa stii ca Dumnezeu te iubeste.Adu-ti aminte de Iov,unul din cei mai credinciosi oameni de pe pamant...Din fiecare suferinta avem de invatat si trebuie sa iesim mai puternici.Nu lasa teama sa se cuibareasca in suflet.O sa-ti spun ceea ce m-a intarit si pe mine in daznadejdile mele;ca trebuie sa luam lucrurile asa cum se intampla si nu cum am dori noi sa se intample;ca trebuie sa schimbam ce putem schimba si sa acceptam ceea ce nu putem schimba;ca in mod sigur te vei intalni cu fetita ta in vesnicie si ca Dumnezeu nu a vrut sa te pedepseasca ,ci sa te pazeasca.In ce priveste slujba de inmormantare,cu siguranta ea nu se face pentru cel mort ,care doarme si nu mai stie nimic,ci pentru sufletele mai sensibilizate ce participa la ceremonie.E o ocazie de a mai primi un mesaj din partea lui Dumnezeu,care nu stiu de ce trebuie obstructionat de conveniente omenesti.Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat.El stie cel mai bine cat putem sa ducem !Fii tare si nu cred ca e bine sa traiesti in trecut .Priveste inainte si gandeste-te cati copii au nevoie de o mamica iubitoare ca tine.Roaga-te,plimba-te,ajuta,pe cine are nevoie ,bucura-te de primavara,alearga!;Nu trbuie sa demonstrezi nimic nimanui.Dumnezeu stie si vede totul.Si Luca are nevoie de mama lui asa ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 24 februarie 2008
Dragă Bianca! Atât de multă suferinţă ai strâns la un loc cu această idee a ta că nu ştiu cine poate rămâne insensibil, fără să-i picure o lacrimă. Cu toate că mi-am propus să nu mai intru pe site, să nu mai ştiu de alte şi alte (ne)cazuri, să nu mai plâng atât de fiecare dată, nu pot să mă abţin. Mă gândesc că în fiecare caz puteam fi eu, deşi şi eu am trecut printr-un avort la 5 luni , dar nu cu multă suferinţă fizică cât traumă psihică. Era o sarcină aşteptată de 13 ani, după multe tratamente dureroase şi costisitoare.Cred că a fost mai mult vina mea că nu m-am cruţat mai mult, nu mi s-a spus să stau fără să fac ceva şi.. am rămas şi eu cu acel gol în corp şi în suflet, care s-a umplut după 2 ani (la vârsta mea de 40 ani)când am reuşit să nasc o fetiţă.
Te rog să nu te superi pe mine dar tu nu poţi da vina pe nimeni pentru ce ţi s-a întâmplat. Pur şi simplu ai avut ghinion şi mai ales aşa a fost voia lui Dumnezeu; gândeşte-te mai mult la cum ar fi fost viaţa ta şi a fetiţei tale dacă aveai de trăit cu acel handicap. Cât chin, câtă durere ai fi suportat să o vezi suferind, să nu aibă şansă de vindecare completă!Nu ştiu cum îţi imaginai viaţa aceea dar cred că îngeraşul tău nu a vrut să se chinuie şi să te chinuie.
Tu eşti o persoană atît de cunoscută şi ai facut din acest caz al tău o realitate atâ de mediatizată, dar în afară de cei ce ţi-au scris, cine mai ştie dramele cu adevărat mai cumplite prin care au trecut acele femei care nu au cui plânge jalea lor? Nu ştiu, dacă aş fi în locul tău nu cred că aş putea să povestesc atât despre asta, să arăt acele lucruri să le vadă toţi,le-aş săruta de 10000+ de ori pe zi, aş plânge, dar le-aş ţine numai pentru mine.
Nu cred că o să reuşeşti să schimbi ceva din toată mizeria din acest domeniu, e prea multă şi greu de şters; dacă nu ai (mulţi)bani te bazezi pe noroc.
Dumnezeu să-ţi ajute în tot ce vei face şi aş vrea să cred că, cu poziţia ta, vei reuşi.
Mesaj de la: Loredana data: Duminca 24 februarie 2008
Buna draga Bianca.Iti marturisesc ca am citit in hohote de plans toata tragedia prin care ai trecut. Imi pare nespus de rau ca ti s-a intamplat o asemenea nenorocire, pentru ca nu exista pe lume o nenorocire mai mare decat sa-ti moara copilul. Copilul tau si punct ,indiferent ca a fost viu sau nu in mementul nasterii. Intotdeauna m-am intrebat de ce se intampla asta -de ce copiii mor inaintea noastra, a parintilor. Nu este firesc,nu este normal.Dar acum poate am gasit o explicatie: poate Dzeu avea nevoie de ingeri.
Bianca,am trait si eu semenea momente.Poate nu atat de tragice pentru ca eu nu am apucat sa-i vad inimioara batand sau sa-l vad dand din picioruse sau din manute, pentru ca sarcina s-a oprit din evolutie inainte de a avea aceasta ocazie. Dar tot o tragedie a fost,tragedia mea.Intr-adevar nimeni din jurul tau nu stie sa se poarte cu tine. Daca plangi te intreaba:- De ce plangi? Te-a durut? -DA MA DURUT,DAR NU ASA CUM CREZI TU ,FIZIC,CI SUFLETESTE.
Nimic din ce ti se intampla dupa ce treci prin asa ceva nu mai este la fel. Simteam toata durerea aceea enorma in suflet, mergeam singura pe strazi si ma intrebam : -Doamne de ce nu mor?Eu ce fac acum,merg? Ce se intampla, de ce traiesc?
Nu vreau sa ocup spatiul scriind despre durerea mea pentru ca oricum nu exista cuvinte. Am impresia ca indiferent de cuvintele pe care le voi folosi tot nu pot sa transmit ceea ce am simtit atunci.Asa ca prefer sa plang.Nu cred ca exista zi in care sa nu ma gandesc la el.Urma sa se nasca de ziua mea si tot timpul socotesc : acum ar fi avut 2 luni,3 luni,6 luni.
Insa,este foarte important ceea ce tu vei face. Subliniez vei face si vei reusi. N-am sa spun "incerci sa faci" sau sper ca vei reusi.Trebuie sa faci ,iar noi trebuie sa fim alaturi de tine.Sa lupti pentru ca femeile care trec prin aceste momente sa le depaseasca mai usor.Daca cei din familie nu stiu sa se poarte ,pentru ca nu stiu pur si simplu ,macar sa aiba parte de tratament specializat care sa includa consiliere psihologica.
Trebuie sa luptam pentru ignoranta cu care sunt tratate femeile.Trebuie sa invatam sa ne cerem drepturile,drepturile elementare:la comportament cel putin civilizat daca nu uman,la sanatate si cel mai important:la viata si la bucuria de a avea un copil.
Aceasta situatie ar trebui sa fie o situatie de normalitate.
La fel si sfanta slujba de inmormantare.Sau de ce nu stim nimic despre botezul grabnic, care trebuie facut mai ales copiilor despre care se stie ca exista un anumit risc in momentul nasterii. Din tot ce am citit rezulta ca viata incepe in momentul conceperii astfel incat acel copil inseamna viata.
Bianca draga mea, te rog sa privesti cu mult curaj inainte.Stiu ca iti este teama sa mai incerci sa faci un copil.Si mie mi-a fost,dar cu ajutorul lui D-zeu ,al fetitei mele si a medicului am reusit sa merg mai departe. Acum o strang in brate pe Sofia Anastasia care s-a nascut pe 4 ianuarie in acest an.
Medicul meu ,care este in primul rand un om deosebit si cu mare credinta in D-zeu, mi-a spus un lucru pe care nu am sa-l uit niciodata: o data in viata ti se intampla asa ceva, data viitoare va fi bine.
Am sa-i multumesc toata viata pentru curajul pe care mi la dat, iar acum am doua fetite si imi mai doresc inca un copil desi am nascut prin cezariana ambele fetite si avem si diferenta de RH.
Daca ai nevoie de ajutorul meu,eu lucrez cel mai bun ziar din Brasov, nu lucrez in calitate de reporter dar am relatii foarte bune cu colegele din redactie cu care te pot pune in legatura ,te rog sa ma anunti la tel 072**** sau la e-mail ****@****.ro.
Deasemenea cand vei avea nevoie de voluntari la Brasov te rog sa ma anunti si pe mine.
Te pupam si te iubim pentru curajul si forta ta!
Mesaj de la: Marilena data: Duminca 24 februarie 2008
Ma numesc Marilena si am 33 de ani,un baietel de 9 ani si de profesie sunt asistenta medicala intr-un compartiment de psihiatrie si studenta anul iv la sociologie psihologi.Imi pare rau pentu suferinta ta si te inteleg foarte bine.Ai dreptate cu privire la sistemul sanitar romanesc, eu trecand anul accesta printr-o situatie foarte grea de sanatate si izbindu-ma de nepasarea colegilor mei.Am uitat sa fim oameni oare / Ai avut o idee excelenta voi incerca sa ajut si eu la mine in spital ,pe sectia de gineco,eu lucrand pe psihiatri fac acest lucu in cadrul sectiei mele .BAFTA
Mesaj de la: Daniel data: Duminca 24 februarie 2008
buna bianca!sunt daniel din iasi si am 23 ani deocamdata..nu sunt tatic dar imi doresc din tot sufletu asta!am auzit despre ce ti s-a intamplat si sincer imi pare foartea rau!e dureros acest lucru,dar tu esti o femeie puternica,ai si un baitel si un sot care cu siguranta te vor ajuta sa treci peste.
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 24 februarie 2008
stiu cum e...............
inca incerc sa diger intamplarea ...............
urasc cuvintele!
Mesaj de la: Simona data: Duminca 24 februarie 2008
ma numesc simona si sunt din lugoj
nu imi gasesc cuvintele...pe 5 ianuarie 2007 am acuzat dureri acute in partea stanga (stiam de la ecografie ca acolo este prinsa placenta),mi-am sunat doctorul si am plecat de urgenta la spital.Dupa analize si eco mi s-a spus ca copilul este bine si ca sunt doar un pic anemica si am o "mica infectie"la rinichi(eram in 35 de saptamani).Mi-au dat perfuzii si anibiotice iar dupa trei zile m-au lasat acasa sub tratament.stiam ca ceva nu este in regula pentru ca nu il mai simteam la fel ca innainte ,numai era asa de agitat ,dar la alte 3 zile mi-au zis ca inima ii bate cum trebuie si ca probabil se"pregateste sa vina pe lume".Pe 13 ianuarie m-am dus la doctorul meu pentru un alt control si ma intreaba fara nici un pic de compasiune ca" ce am facut ca fatul este mort?"Am crezut ca pica cerul pe mine!!
Am mers la un alt medic pentru ca nu mi se parea real ce se intampla-acelasi diagnostic.
Sub indrumarea primului doctor am mers la spital si mi-au pus perfuzie sa imi provoace nasterea.Am cerut sa imi faca cezariana pentru ca nu eram in stare nici fizic nici psihic,nici...:"esti nebuna ,vrei sa te tai pentru un mort"au fost vorbele medicului care are pretentia ca este seful sectiei de obstretica si ginecologie.
Dupa 10 ore de chin mi-am nascut puiul ,pe andrei.
Nu am avut puterea sa il vad si acum imi pare rau......
Am fost acuzata in continuare ca am facut eu ceva de a murit ,nu ca au gresit ei cu ceva .Dupa ce sotul si parintii mei au inceput sa sune si sa bata pe la usi(eu in timpul asta am lesinat si am fost inconstienta cateva minute ,cu subtensiune si hemoragie)s-a intrunit o comisie.Concluzia a fost ca "daca nu ati salvat copilul salvati macar mama"
in aprilie am reusit sa merg la un medic specialist in timisoara iar acesta s-a speriat cum de mai traiesc inca,pentru ca eu in tot acest timp in sangerat incontinuu.Vreau sa ii multumesc pentru ca datorita lui mai am o sansa sa mai fac un copil
In mai deabia am aflat de ce a murit puiul meu"anasarca fetoplacentara"Mi s-a spus ca nelinistea si criza avuta cu cateva zile innainte trebuiau sa fie un semnal de alarma pentru medic si ca eu nu am nici o vina.
Avea 36 de saptamani(8luni jumatate).
DE CE?
mentionez ca nu stiu ce s-a intamplat cu puiul meu,daca este inmormantat pe undeva ,sau vorba ta bianca ,daca l-au aruncat ca pe un gunoi;nu a putut nimeni sa imi spuna.
cei care vor sa imi scrie ii rog sa o faca pe elena_suhan@yahoo.com
ITI MULTUMESC BIANCA CA MI-AI DAT SANSA SA IMI SPUN POVESTEA!
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 24 februarie 2008
Draga Bianca,
Cuvintele sunt de prisos, sunt grele si dor........insa nu ti pierde speranta.
Mesaj de la: Irina data: Duminca 24 februarie 2008
sunt irina, bacau
am citit toate povestile de pe site.sunt dureroase.....eu nu stiu cum as fi reactionat ...daca as avea taria lor...
am 29 de ani si nu am copii. si imi doresc sa raman insarcinata in vara...am o doctorita de nota 10 care imi stie planurile...si care nu e cu spaga.
frica mea e Rh.am rh negativ.nu am nici un avort in trecut , dar totusi mi-e teama sa nu se intample ceva.citeam pe site cate se pot intampla...si nu exista nici o explicatie...
bianca, vreau sa ma implic in campania pe care ai demarat-o, de aceea iti las e-mail-ul meu: ****@yahoo.com
nu am cuvinte sa va spun cum sa treceti peste durere..doar citinsd si urmarind emisiunile cu bianca, ma faceau sa plang.e groaznic...sunt atatea copile care folosesc ca meoda contraceptiva avortul.sunt o gramada de cazuri.si le auzi invocand ca se ingrasa de la pastile,etc..
si atunci mamicilor care isi doresc copil, de ce trebuie sa treaca prin acest cosmar??
ingerasii de sus va vegheaza..va vad cat plangeti...si ca sufletul e rupt in doua..
cum spunea si bianca
plantati un copac sau luati-va o floare langa care sa puteti plange, sa fie coltul iubirii pierdute...
Mesaj de la: Corina data: Duminca 24 februarie 2008
Ma numesc Corina, am vazut aflat de nenorocirea care ti-a marcat viata si vreau sa iti transmit pe aceasta cale ca te admir si te felicit pentru initiativa ta.
Mesaj de la: Gabriela data: Duminca 24 februarie 2008
Draga Doamna Bianca , sunt Gabriela din Bistrita , si , ca in fiecare duminica ,in timp ce fiul meu doarme , eu va citesc mesajele primite.Este atat de emotionant... si recunosc ca primul meu impuls a fost sa mi exprim si eu dorinta de a ajuta cu ceva pentru ca am remarcat si eu lipsurile din sistemul sanitar ,social si nu in ultimul rand uman.
Un prim exemplu ce imi vine in minte este faptul ca ,in momentul in care am avut decesul fetitei ,nascand-o prin cezariana ,m-au lasat in salonul cu proaspetele mamici sa le vad cum se duc bucuroase sa-si alapteze copii iar eu ramaneam sa-mi primesc injectiile de stopare a lactatiei. Iar,in urma cu trei ani si jumatate cand l-am nascut pe baietelul meu ,cand eram mandra ca aveam un copil si eram si eu in randul mamicilor...,am fost pusa intr-un salon cu doua paturi ,eram izolata.(Nu intru acum in detalii ,povestea e mai complicata ).
Nu mai vorbesc ca nu se incurajeaza alaptatul la san , doar in reviste , dar in spitale esti tratata ,...josnic.Iar "moda " sa-ti mulgi sanul in prosop este o magarie ,atata bunatate ,sanatate ,atatia anticorpi aruncati pe canal pentru ca nu este un sistem de colectare pentru a hranii de exemplu copii orfani sau abandonati .
Sunt atatea neajunsuri ,atatea greseli in acest sistem incat nu stiu draga Bianca de unde ar trebui inceput ...Poate chiar din Facultatea de Medicina ...Este un razboi atat de mare incat nu cred ca se va putea rezolva ceva intr-un timp foarte scurt ,dar sa nu uitam ca avem copii care traiesc si ne sunt alaturi si sa nu-i sacrificam ...Timpul petrecut cu ei este cel mai important ,apoi familia si abia apoi lupta cu "raul".
De aceea am spus "un prim impuls" , pentru ca si acum dorinta de a ajuta este la fel de mare dar incerc sa fiu calculata si rationala si sa-mi dau seama daca chiar am sa pot face ceva fara sa-mi neglijez copilul.
Daca credeti ca pot sa va ajut cu ceva , va rog sa ma sunati la 078**** sau tel/fax 026****

P.S.Va rog sa ma scuzati de primul meu mesaj ,nu-mi dau seama cum l-am putut scrie atat de ...dezordonat.
Mesaj de la: Mihaela data: Duminca 24 februarie 2008
Din cauza emotiilor am trimis mesajul anonim si neincheiat!Desi s-a intamplat in 9.10.1994am retrait alaturi de tine durerea atat de intens!Stefan-Georgel o minune de baiat de 4 luni, l-am gasit mort in patut probabil dupa o criza de convulsii.Lucram la un spital,intr-o comuna ,langa capitala ca gestionara.Am ales sa nasc in BV,la oras ptr. a se putea interveni in caz de complicatii la nastere,avand Rh negativ un alt baiat de 4 anisori,perfect sanatos si o mare dorinta de a avea inca un copil.Stefan a facut convulsii la nastere si a avut nevoie de ajutor special.Am inteles ca se intampla des la nastere asa ceva fara urmari in viitor.Avea 3.800kg,50cm,nota9,si era galbior si frumos ca un puisor.Stiam ce sa fac daca se repetau convulsiile.dar,nici un cadru sanitar nu mi-a zis ca se pot face noaptea in somn si sa nu auzi nimic . . . Cand avea 3 luni am cerut sfatul directoarei spitalului unde lucram ,medic pediatru ptr.ca nu-si mai tinea capsorulsi mi-a zis sa-i dau ,,ciorba de fasole si tocatura de sarmale,, ca prea ii suflu ..copilului!In loc sa ma trimita la Bucuresti la 2 pasi la specialisti .Si i-am facut masaj la ceafa asa cum m-a sfatuit inca o luna.Atat a mai trait.nu pot sa redau momentul cand ..am inteles.Nu vroiam !strigam ,,nu copilul meu!,,Am fugit la spital cu el dar... nu aveau oxigen...Ca la alimentara ,veniti maine.! tremur cand imi amintesc .Au schimbat fisa micutului si la ancheta au declarat ca nu le-am spus de convulsiile copilului.de la nastere.Cea mai buna prietena de atunci (vorbim si azi )a afirmat ca eu sunt de vina ca am fatait copilul la Brasov si apoi in com .unde locuiam.Era durerea prea mare sa ripostez cum trebuia si...micutul meu nu mai putea fi readus la viata! Iti multumesc,,zambet de soare,,voi sadi un copac s-au voi ingriji o floare gandindu-ma la el.Mai am multe ganduri dar las si alte mamici sa planga. . . Voi reveni!MIHAELA,mama de inger
Mesaj de la: Jeanne data: Duminca 24 februarie 2008
DRAGA BIANCA DACA MAI MULTI OAMENI SI-AR ACORDA O CLIPA DIN TIMPUL LOR PRETIOS CELORLANTI LUMEA AR FI MAI FRUMOASA.TU AI FACUT ASTA SI ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI SUCCES IN CAMPANIA TA BINEVENITA DE AJUTORARE A MAMICILOR CE AU SUFERIT.CRED CU TARIE CA MAJORITATEA NU CER NIMIC MAI MULT DECAT SA FIE ASCULTATE SI POATE UN PIC INTELESE ... JEANNE
Mesaj de la: Andreea data: Duminca 24 februarie 2008
bianca te-am vazut ieri seara adica pe 22 februarie 2007 la antena1 la dr cristian andrei...stiam povestea ta dinainte(de cand eram eu gravida auzisem ca ai ramas fara ingeras) si m-a impresionat enorm....esti schimbata...pe chipul tau se citeste o durere profunda...ai avut o inima de otel sa vii cu cutiutza muzicala in emisiunea....am plans mult....acum pe site-ul pe care m-am inscris si eu www.copilul.ro este o fetita de 3 luni care a murit in 3 zile tot din cauza ca avea o problema la inimioara...culmea ca intram pe forumuri...vorbeam cu mamica ei si dintr-o data anunta ce au dus-o la urgente....am fost profund indurerata cand am citit pe forum ca alte mamici care tineau legatura cu parintii copilutulii scriau ca a trecut in nefiinta...i-am recomandat sa intre pe site-ul tau.....poate o va ajuta cumva....ea cica vrea sa se mute din casa in care a stat 3 luni cu bebelusa ei ptr ca ii trezeste amintiri....e bine oare sa o uite......poate scoti cat mai curand cartea despre care spuneai....esti o mina de aur si sper sa ajuti cat mai multe mamici ramase fara o parte din ele.....sa le ajuti sa isi "modeleze" durerea daca pot sa spun asa...tu esti o femeie frumoasa, puternica si inteligenta si sper sa te faci auzita si sa se mai schimbe cate ceva in tara asta referitor la ce se intampla cu mamicile si copiii....iti doresc tot binele din lume si as vrea sa te mai vad cat de curand pe la tv.....sa iti promovezi cartea si sa le mai atragi atentia incompetentilor din sistemul sanitar de erorile si insuficientele lor.....ai avantajul ca esti o persoana publica si altefl te poti face auzita.....sanatate si numai bine tie si familiei tale...tine-o tot asa!!andreea iasi
Mesaj de la: Luminita data: Duminca 24 februarie 2008
ma numesc luminita si sunt din falticeni in 13 decembrie 2006 am nascut prin cezariana pentru apoplexie utero placentara la 36 saptamini de sarcina un fat de 2 ,800 de sax masculin mort aveam 36 de ani era prima sarcina dupa ani de tratament . copilul l au ingropat parintii mei sotul fratele si nasa care trebuia sa l boteze eu am doar fotografia si cicatricea cea mai grea zi a fost cind m am externat mamele cu copii au iesit prin fata cu copilul in brate si cu flori eu am iesit prin spate cu geanta in mina sotul meu nu a venit sa ma externeze nu am mai ramas insarcinata sunt separata de sotul meu ma duc periodic la mormint si il rog pe lucian sa ma ajute si sa ma ierte un psihilog in matrenitate e foarte indicat
Mesaj de la: Jeanne data: Duminca 24 februarie 2008
DRAGA BIANCA FI BINECUVANTATA-AM 2 FETITE MINUNATE CARE IMI DAU PUTEREA SA MERG MAI DEPARTE SI II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA EXISTA DAR NU VOI UITA NICIODATA NEPASAREA SI RACEALA CELOR DIN JUR ATUNCI CAND EU AM PIERDUT ALTE DOUA SARCINI.TE ADMIR PENTRU TARIA TA!NIMENI NU ARE DREPTUL SA-I CEARA UNEI MAME SA NU ISI MAI PLANGA COPILUL MORT FIE IN BURTICA FIE ORICUM!PANA ACUM N-AM CREZUT CA VREODATA VOI PUTEA VORBI CU CINEVA CARE INTELEGE.MULTUMESC!CU DRAG-JEANNE
Mesaj de la: Aura data: Sambata 23 februarie 2008
Aura sunt si vreau sa va supun atentiei o realitate cruda in Romania si sa va intreb daca organizatia dumneavoastra va avea "pe ordinea de zi" si acest punct sensibil:CULPA MEDICALA

"Un diagnostic pus in mod corect si un tratament corespunzator ar trebui sa salveze viata unui om. Activitatea medicala numara insa si esecuri. In Romånia, un pacient mutilat de medic sau caruia i-a fost administrat un medicament gresit nu primeste daune materiale si nici nu are satisfactia sa vada ca medicul vinovat a fost pedepsit. Dintre sutele de dosare in care doctorii sint acuzati de malpraxis, foarte putine se lasa cu sanctiuni din partea Colegiului Medicilor si, de cele mai multe ori, aceste pedepse – avertisment, mustrare sau vot de blam – nu inseamna aproape nimic. Mustrarile primite din partea superiorilor ii blocheaza medicului accesul la functii mai inalte. Aceasta piedica tine insa numai sase luni. De asemenea, un vot de blam, care sanctioneaza indiferenta medicului fata de bolnav, il costa pe doctor putin peste 10 milioane de lei vechi – amenda. Erorile medicale il afecteaza numai pe pacient si cele mai multe cazuri sint uitate in sertarele de la Colegiul Medicilor. Ele nu se concretizeaza nici macar in statistici".
Aura
Mesaj de la: Andreea data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca In primul rand sincere condoleante pentru pierderea enorma prin care ai trecut.Nu stiu cum e posibil sa fii asa puternica,dar cred ca Dumnezeu te iubeste si tocmai de aceea ti-a dat atata tarie sufleteasca.....Mai mult ca sigur te-a ajutat si prezenta lui Luca,care cu siguranta ar fi adorat-o pe Emma.Personal te admir fff mult si te felicit pt. ceea ce vrei sa faci pentru mamele care au trecut,sau care Doamne Fereste vor trece ,prin aceeasi incercare deosebit de grea.Eu sunt o mamica fericita a 2 copii minunati.Iti marturisesc ca pana sa aud de poevestea ta si a altora imi era ciuda de ce baiatul meu,de 2 ani si 4 luni,nu e ca altii de varsta lui. Adica in ce sens?Pt. ca de 1/2 de an a fost diagnosticat cu deficit de atentie si un usor retard mintal.Simt ca daca iti povestesc ma descarc.La varsta asta spune fff putine,stie utilitatea oricarui lucru daca i-l dau in manuta,dar daca il rog sa imi aduca un obiect nu o face,ca si cand nu ar stii ce e...........Iti spun toate astea,desi nu are legatura cu ceea ce se spune aici,pt. ca vreau sa spun ca de cand am citi acest site,al tau,ma bucur ca e si asa,sper sa isi revina.Dar cel mai mult ma bucur ca e langa mine,langa noi,ca ne bucuram de imbratisarile lui,de zambetul lui si pt. asta ii multumesc lui Dumnezeu.Nu mi-e usor sa accept ca e asa cum e,fetita mea fiind total diferita la varsta pe care o are Patrik.Ea la varsta asta spunea poezii.Dar in fine,iti multumesc ca am invatat,din nenorocirea altora din pacate,sa pretuiesc mult mai multa faptul ca e langa mine..........Se vor rezolva cumva toate.Este fff mare nevoie de o astfel de campanie pe care vrei sa o faci si te sustin asa cum voi putea.Am si eu 3 prietene care au trecut prin asemenea experiente groaznice si ce bine ar fi fost sa aibe un asemenea sprijin.Martueisesc ca mi-au dat lacrimile cand am citit prin ce ai trecut si le-am sfatuit sa citeasca acest site.Le-au ajutat enorm.....Una dintre ele a avut un bibelou de fetita,Bianca Andreea,care a trait doar 3 zile.........Dumnezeu i-a daruit o alta fetita dupa 3 ani,dar indiferent cati copii mai faci dupa o astfel de experienta ,nu il poti inlocui pe cel pierdut........Fiecare e unic.Asta o zic pt ca asa simt dar si pt ca ei i s-a spus de o "persoana",pt ca nu se poate numi doctor,"lasa,ca esti tanara,mai faci altul.........."parca ar fi fost un obiect.........Putin medici iti inteleg durerea,medicii de la noi nu te stiu sustine,sa nu mai vb. de asistente sau moase,carora daca nu le dai........nu se uita la tine.De aceea zic,e nevoie mare de o astfel de campanie ,felicitari......Iti doresc sa fii tare in continuare,sa te bucuri de Luca,sa fie sanatos,pt ca asta e fericire absoluta a unei mame,sa isi vada copilul sanatos si fericit....... Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti copiii ingerasi Cu drag si respect Andreea
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
SUNT MAMA UNEI FETITE DE TREI ANISORI .AM NASCUT F. GREU ,MOASELE M-AU AJUTAT ABIA LA SFARSIT A FOST CUMPLIT .IMI INCHIPUI CE AI SIMTIT ATUNCI CAND DOCTORI TI-AU SPUS CA FETITA ESTE MOARTA...IMI PARE NESPUS DE RAU .
Mesaj de la: Elena data: Sambata 23 februarie 2008
Ma numesc Elena. Am 39 de ani si sunt mama a doi baieti: cel mare are 12 ani iar cel mic 1 an si 8 luni. Am plans urmarind emisiunea de vineri 22 feb, am plans citind tot ceea ce ai scris Bianca si vreau sa iti spun cat de rau imi pare pentru tine, pentru familia ta, pentru fetita ta. Sunt cu sufletul alaturi de tine, condoleante.Daca altceva nu putem face sa-ti alinam durerea, macar atat sa stii ca multe femei te inteleg si sunt alaturi de tine.
E atat de dureros ceea ce ti s-a intamplat si ma intreb de ce tie?
O femeie atat de frumoasa, puternica, o doamna, o aparitie atat de feminina in toate momentele. Durerea ta m-a impresionat.
Nu pot spune de cate ori am citit si recitit tot ceea ce ai scris. Am ascultat melodia ta de nu mai stiu cate ori. Baietelul meu - un jucaus, un energic- a ramas nemiscat ascultand-o si s-a cuibarit in bratele mele.Cred ca a fost sa fie dedicata Emmei. Ce nume delicat!
Am citit si nenumaratele mesaje ale tuturor femeilor; printre care si pe cel al doamnei Magdalena din Bucuresti, careia as vrea sa ii povestesc, sa ii spun despre tine - asa cum te stiu si te vad eu.
Bianca este actrita, este cantareata, este o vedeta. Eu o stiu de cand aveam 15-16 ani si ea juca intr-un film pentru liceeni. Am vazut si revazut acel film - Bianca era un model pentru fetele de varsta noastra.
Bianca a gandit si creat pentru noi femeile acea caseta depsre machiaj- prima de altfel in Romania- se intampla prin 1997 si stiu mai multe amanunte decat credeti.
Am urmarit concursul de Miss la care ea a fost castigatoare si imi amintesc si anumite lucruri poate mai putin placute care i s-au intamplat dupa aceea dar a trecut si peste acele clipe.
O admir doamna Magdalena pentru ca are curajul sa vorbeasca despre drama ei si pentru ca vrea sa faca ceva pentru toate femeile carora li s-a intamplat acelasi lucru extrem de dureros (noi ,cred ca nici nu ne putem inchipui cat de dureros este sa iti pierzi copilul)Doamna, are curaj sa ia atitudine. Acest lucru nu trebuie sa mai afecteze atatea femei.
Trebuie ca cineva sa inceapa si ea are curajul - este o pioniera- si cred ca vor mai fi voci care o vor comenta .
Bianca, te rog pastreaza-ti puterea de a merge inainte cu acest proiect.
trebuie ca toti medicii sa inteleaga ca atunci cand ai nevoie de ei trebuie sa fie alaturi.
Meseria de medic trebuie sa fie practicata de aceia care iubesc omul si care doresc sa vindece, sa ajute, sa aline....
Sunt multi oameni care isi spun medici doar pentru ca au terminat facultatea de medicina dar care nu au empatie, nu pot simti cand pacientul are nevoie de empatia lor.
Gravidutele sunt tratate cu un limbaj greu de reprodus, dupa ce nasti nici nu-ti mai vine sa calci in vreun spital numai amintindu-ti cata umilinta induri tot acest timp, cat poti sa astepti pentru un consult, cum poti fi privita daca ai intrebari, pareri sau nelinisti; daca nu ar fi dragostea pentru bebelus si dorinta de a-l avea nu stiu cate dintre noi ar avea curajul sa se mai gandeasca la un alt copil dupa tot acest tratament aproape inuman al unor medici din tara noastra; mie una mi-au trebuit zece ani sa uit umilinta si toata mizeria umana intalnita cu prima sarcina; asta ca sa nu mai spun ce am intalnit pe urma; acum am noroc ca am intalnit un medic minunat de familie care mi-a mai schimbat parerea si am avut curajul sa mai fac un copil pe care de altfel mi l-am dorit in sufletul meu imediat dupa primul copil.
Bianca, draga mea, vreau sa fiu si eu alaturi de tine in acest proiect, vreau sa ajut si eu daca pot femei in suferinta.
E atat de dureros sa vezi cum femei care isi doresc copii ii pierd si spitalele sunt pline de copii superbi abandonati imediat dupa nastere. Eu am vazut cu ocazia nasterii celui de-al doilea copil; atat de frumosi, sanatosi dar singuri si fara viitor - cred ca am putea face ceva pentru ei; eu le-am dus celor din spital la momentul respectiv doua genti de haine pe care le cumparasem pentru bebelusul meu- am avut destul timp pe urma sa ii cumpar altele.
Daca am scris cu multe greseli, imi cer scuze- plang si acum si am sufletul greu gandindu-ma la tragedia Biancai si a tuturor celorlate femei care - acum ii spun iar doamnei Magdalena- chiar daca ar fi spus ceva nimeni nu le-ar fi luat in considerare; de aceea o admir si sunt alaturi de Bianca pentru ca ae fiind o persoana publica va reusi sa atraga atentia asupra acestor aspecte de viata pe care o femeie oarecare - plina de suferinta ca si Bianca- nu ar fi reusi nimic, nici o televiziune nu ar accepta sa o mediatizeze- tocmai pe motivul ca nu e persoana publica- nu ar dori ca ea saa isi spuna parerea; Bianca va reusi pentru noi toate femeile sa schimbe ceva si mai mult sa dea sens mortii fetitei ei, asa cum a spus intr-un interviu.
Bianca, vei reusi sunt sigura - esti o luptatoare.
Pentru toate femeile care merita, iti multumesc pentru proiectul tau.
Te imbratisez si sunt alaturi de tine, Elena
PS cred ca am mai trimis o data mesajul partial- baietelul meu a apasat pe taste - iar eu sunt prea coplesita ca sa mai reactionez la timp. Sterge-l pe primul si scuze.
Mesaj de la: Violeta data: Sambata 23 februarie 2008
numele meu este Violeta.Cata putere din atat de multa durere.Imi este atat de greu sa-ti scriu .As dori sa-ti vorbesc despre mine. Consider ca ai suferit deja prea mult si ma tem sa nu-ti provoc suferinta. sunt mama , am 42 ani ,trei copii si o nepotica .Pentru toate acestea ii multumesc lui Dumnezeu. Dar sunt bona unui baietel cu probleme mari de sanatate .Am scris deja prea mult .Esti un om deosebit , esti mama si iti multumesc ca ai acceptat sa-ti vezi copilul,ca ai avut curajul sa vorbesti despre asta.Dumnezeu sa-ti aline sufletul .Iarta-ma daca te-am ranit cu ceva.iar daca doresti sa-ti povestesc mai departe as dori un raspuns pe care probabil il voi gasi la rubrica intrebari si raspunsuri.Iti multumesc .
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca,
Ma rog Domnului sa-ti dea puterea de a merge mai departe.Am 23 ani si in ianuarie am nascut o fetita. Din fericire si multumesc cerului fetita mea este sanatoasa insa dupa nastere am avut eu probleme. Am avut o stare de depresie post partum si chiar simteam nevoia sa vorbesc cu cineva-in spital nu era nici un psiholog.Sper ca prin campania ta sa auda cine trebuie si sa se ia masuri.Toate mamicile au nevoie de sustinere morala dupa nastere.
Mesaj de la: Flory data: Sambata 23 februarie 2008
eu la 20 saptamani am aflat ca ingerasul meu sufera de trisomia 21 a fost cumplit ,nu puteam sa accept asa ceva .Am fost la medic si inainte de sarcina am facut analize peste analize si totul era ok pana cand la triplu test mi-a iesit risc crescut apoi l-am repetat in alta parte si rezultatul a fost risc scazut am hotarat sa fac amiocenteza si a reiesit ca avea sindromul dawn si ceva la inima .dr a zis ca nu se poate sa pastrez sarcina si mi-a facut cezariana si acum regret aceasta decizie ,oare voi mai putea sa am copil psihicul meu este la pamant nu stiu de ce am fost de acord ?de curand la un papanicolau mi-a iesit atipii hpv l-am repetat peste 3 luni si ni mi-a mai iesit nimic. cred ca am facut greseala vietii ca am fost de acord cu aceasta hotarare .va multumesc AS DORI SA AJUT PRIN VOLUNTARIAT ADRESA DE MAIL ****@yahoo.com
Mesaj de la: Adriana data: Sambata 23 februarie 2008
Mesaj pt Magdalena
Nu stiu cine esti....si ce ai in capul ala ...probabil nimic.
Am fost si eu invitata la emisiunea doctorului Andrei,dar nu am putut merge pt ca nu am avut cu cine sa-l las pe puiul meu cel mic Cristian,dar mi-ar fii placut tare mult.
de ce ai spus ca acele femei erau patetice?nu ,DRAGA MEA erau femei care au trecut pritr-o mare suferinta,,,erau femei care isi strigau durerea.Sa te rogi bunului Dumnezeu sa nu treci niciodata prin ce am trecut noi.
este cumplit sa-ti vezi copilul mort,sa pleci din spital cu mainile goale.
Din randurile pe care le-ai scris imi dau seama ca esti o femeie fara suflet si nu meriti sa fii mama niciodata.
pentru mamele de ingerasi si pentru Bianca-;;;;;;
nu va lasati coplesite de mesajele rautacioase facute la adresa noastra de niste persoane fara suflet.Va doresc multa sanatate si va pupa cu drag Adriana din Tulcea.Va rog sa publicati adresa mea de mail pe site si cine doreste poate lasa mesaje si putem coresponda-: sofanadriana@yahoo.com.Va multumesc
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
Incep prin a-ti transmite sincere pareri de rau ca ai pierdut sarcina pe care ti-o doreai atat de mult.IMI PARE RAU!!Ma bucur ca ai puterea sa vorbesti despre tragedia prin care ai trecut si ca vrei sa ajuti si alte femei care vor trece sau au trecut prin experiente neplacute.Sa dea D-zeu sa reusesti tot ce ti-ai propus pt ca se vede ca esti o femeie buna,luptatoare si cu mare credinta in D-ZEU.
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca ,te admir foarte mult ptr. tot ce ai facut si faci,nu credeam ca ti se poate intimpla si tie asa ceva.In urma cu patru luni pe 22.10.2007 am trcut si eu printr-o tragedie ,am nascut o fetita.Eu sunt din provincie si am hotarit sa vin la Bucuresti la spital sa imi urmareasca si mie cineva sarcina.La recomandarea unei prietene care a nascut in urma cu un an o fetita cu acea"doctora" am hotarit sa merg si eu.M-am dus la ea cind aveam trei luni,de atunci m-a luat in evidenta,de fiecare data cind m-a duceam la control eram atenta cu ea.Nu pot sa spun ca se purta cu mine extraordinar mai mult dura sa o astept sa vina jos acolo unde se consultau gravidele ,nici nu prea vorbea cu mine dar am dat vina intodeauna ca este obosita,ca o avea si ea probleme ca nu sunt eu singura pacienta a ei etc.etc.Nu pot sa spun m-a trimis mi-am facut analize,ecografii in privinta aceasta nu pot spune nimic dar m-a trimetea la SANADOR acolo de unde mai lua si ea niste bani.Nu am avut probleme cu sarcina nu stiu ce inseamna voma,greata am facut traba,m-am dus la serviciu faceam tura de noapte m-a simteam OK.La ecograf mi sa spus ca pe 5-6 oct.am sa nasc se apropia data avem 42 de sap. dar eu nu aveam nimic ma chema in fiecare saptamina la control imi sunea vino joi ma consulta nimic imi sunea ca am colul inchis vino joi ma duceam tot la fel imi spunea.Pe 19 oct. joi m-am dus iar si m-a intebat "cind trebuie sa nasti" i-am spus pe 5-6 "gata te internez".Vineri la prinz mi-au facut un ecograf dr.a dat din cap si am intrebat"dar ce se intimpla" dr."copilul vrea sa iasa dar nu poate" nu avem absolut nici o durere,pe la ora 16:30 sunt chemata in sala de nasteri imi mai face un ecograf un alt dr.eram seriata nu stiam ce se intimpla dr. m-ia spus ca vrea sa vada miscarile copilului si lichidul daca este schimbat la culoare ma asigurat ca totul este bine dar m-ia spus"miine va prgatiti pt. nastere" eu "imi faceti cezariana"dr."asta numai d-na dr. decide".Asteptam cu nerabdare ziua de simbata sa nasc am fost chemata la sala de nasteri dr.acolo si imi zice "ai dormit draga bine" spune la o asistenta sa imi face o monitorizare dupa un timp vine si ea la mine zice ca este bine si pleaca.La esire din sala de nasteri astepta pe o infirmiera sa ii aduca geanta si i-am zis "d-na dr.ieri am plins toata ziua" dr."si daca ai plins ce ai rezolvat, ai vazut ieri am pus sa i-ti faca ecograf totul este bine" eu"dar azi e simbata miine duminica luni imi faceti cezariana" dr."nu draga asteptam copilul e puturos" si a plecat,nu stiam ce sa fac avea o stare de agitatie pe care nu o mai avusem niciodata.Duminica dimineata au inceput mici dureri care nu durau nici un minut,a venit sotul la mine i-am povestit si lui in jurul orei 18:30 am cerut sa ma vada un medic,ma consultat,maascultat pe burta i-am spus ca sunt din provincie si vreau sa stiu daca nasc ca sa nu mai plece sotul m-ia spus "sotul poate sa plece linistit ca travaliul incepe la noapte" si ia spus asistentei sa imi faca un diazepam.La ora 22 cind mi sa facut monitorizarea bataile erau bune i-am spus asistentei ca am dureri suportabile de mijloc si burta sa uitat la minesi m-ia zis"dar bine draga ma uit la tine si te vad femeie serioasa tu nu ai citit carti".Toata noaptea am fost drogata din cauza diazepamului.Luni dimineata parca Dumnezeu ma luminat si am simtit ca fata mea nu mai misca,m-au luat asistenta sa imi faca monitorizarea pe sectie intradevar nu se mai auzea nimic mi-am dat seama ca ceva sa intimplat nu ii vene nici ei sa creada,m-a dus in sala de nasteri la monitorizare si acolo acelasi lucru.A venit dr. care ma vazuse seara cu un ecograf a venit o asistenta sa ma intrebe a cui pacienta sunt i-am spus DR.DASCALU ALINA (SPITAL POLIZU),au venit 3 dr.nu mi-au zis nimic au iesit unul cite unul nu imi venea sa cred le-am zis "spuneti-mi ca nu este adevarat" dar nu am primit nici un raspuns,am ramas cu asistenta si plingeam imi venea sa urlu au urmat clipe grele m-au dus in salon i-am dat tel.sotului si i-am spus"cred ca fetita noastra nu mai este""cum nu mai este","asa mi-au spus la eco si inimiora ei nu mai bate","O OMOR DACA CEVA SA INTIMPLAT CU COPILU" a venit dupa un timp si dr.la mine cu gura mare binenteles sa imi zica "bine draga ce ti-am spus eu" si atunci i-am zis"ce vreti d-na dr. sa dati vina pe mine"va spun ca nici acum nu stiu cind a plecat din salon,a venit sotul la mine i-am zis sa o lase in pace ptr. ca eu nu am nascut imi era frica sa nu ma lase asa.A vorbit si sotul meu cu ea si nea spus"COPILUL E COMPROMIS" au urmat chinuri speram sa miste tot simteam ceva dar nimic.M-au dus in sala de nasteri in jurul orei 10:30 si in jurul orei 18 am nascut un ingeras de 3.800 si 51cm am cerut sa o vad si dr. a zis "vrei sa o vezi !!!???" "DA VREAU SA O VAD" era un ingeras frumos semana cu mama ei dar imi pare rau ptr.ca nu am tinuto in brate regret enorm.Dupa ce am nascut mi-a spus ca a avut dubla circulara de cordon cu nod adevarat.Binenteles ptr.ca duminica copilul meu vroia sa iasa din burtica de la mama ei si nu putea mi se intarise burta de nu mai puteam.Au urmat zile pline de durere dr.nu a venit la mine decit atunci cind a venit sa imi faca control si externarea din spital si sa imi spuna "SA NU TE DUCI LA CIMITIR CA ITI FACE RAU PTR. CA TU ESTI LAUZA"am intrebato de ce sa intimplat asa "asa a fost sa fie" nu i-am facut nimic nu am atinso macar cu un deget acum imi pare rau trebuia sa-i fi provocat durere cum a facut ea cu mine dar am zis ingerasul meu nu il mai poate nimeni readuce la viata.Ziua de 25.10.2007 culmea tot "JOI" m-am externat atunci am luato si acasa imi venea sa urlu ptr.ca in loc sa o tin in brate o luam in tronulet.Am inmormintato la picioarele bunicului ei cu preot asa cum se face cu vesnica pomenire,sper ca bunicul ei sa aiba grija de ea acolo sus.De fiecare data cind ma duc la cimitir ma rog la socrul meu sa aiba grija de ea imi este greu,imi este dor de ea am momente cind vreau sa mor si eu.Imi este frica de orice acum imi este scirba de doctori de sistemul sanitar din Romania.La necropsie ne-au spus nu a avut nici o malformatie copilul a fost perfect normal dar din incompetenta ei ingerasul meu nu mai este.Nu o pot numi in primul rind MAMA,DOCTOR SI FEMEIE pe cea care a facut ca micuta mea MARIA sa nu fie linga mine.Te inbratisez Bianca si sper ca ingerasi nostri EMMA SI MARIA sa fie tot timpul cu noi.Iti multumesc din suflet ca ne-ai oferit aceasta posibilitate de a ne spune aceste intimplari nefericite din viata noastra.Te pup si iti doresc tot binele din lume.
Mesaj de la: Crina data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca,

Ma numesc Crina Tudorica si sunt directorul unui centru al Fundatiei Clinica Pro Vita Bucuresti. CPVB este un centru crestin de consiliere si sustinere pentru femei care se confrunta cu o criza de sarcina. In afara de servicii medicale, oferim diferite tipuri de consiliere si organizam grupuri de suport pentru gravide, mamici noi si femei care s-au confruntat cu trauma unui avort.

Pentru ca am urmarit cateva emisiuni TV in care ai prezentat drama ta, dar si a multor femei care nu sunt sustinute de nimeni, m-am gandit sa te contactez si sa ne prezentam. In Bucuresti suntem de 8 ani pe Bd. Nicolae Titulescu, si in curand ne pregatim sa deschidem un al doilea centru in Prelungirea Ghencea. Dorinta noastra este sa fim un sprijin pentru femei, o mangaiere si un instrument al vindecarii lor, si niciodata sa nu le judecam sau sa adaugam presiunilor pe care ele le experimenteaza. In acelasi timp dorim sa oferim informatii pertinente pentru ca deciziile lor sa fie luate fara graba si bine documentate.

Pentru mai multe informatii despre noi exista www.avort-sarcina.ro si www.clinicaprovita.ro si putem primi email la adresele cpvbro@gmail.com sau cpvbghencea@gmail.com
In prezent nu am o idee foarte clara despre cum am putea colabora, dar pentru ca vreau sa ofer campaniei tale ajutorul nostru, am trimis acest mesaj. Preocuparea cu suferinta pierderii unui copil este si ceva personal pentru mine.
Daca te putem asista in orice fel, fie prin a te pune in legatura cu medici ginecologi din importante spitale din Bucuresti, fie cu femei care pot povesti experientele lor, sau in alte feluri la care te poti gandi, astept sa ne contactezi.

Fie ca Parintele Indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri sa te mangaie, sa te intareasca si sa iti calauzeasca pasii pentru aceasta chemare deosebita pe care ai primit-o.

Cu mult respect si compasiune,

Crina
Mesaj de la: Iulia data: Sambata 23 februarie 2008
Draga mea Bianca,
Iti multumesc in numele tuturor femeilor care au urechi sa auda si inima sa simta...aceasta campanie a ta sunt convinsa ca va ajuta multe viitoare mamici si va sprijini si in acelasi timp alina durerea acelora care au fost incercate de viata! Se spune ca nu exista durere mai mare in lumea asta decat sa iti pierzi puiul...perfect adevarat! Inca nu am copilasi dar experienta ta si a celorlate mamici ma fac sa fiu mai precauta...visez la clipa in care imi voi intemeia familia mea si voi avea puii mei!
Le inteleg pe mamicile frustrate...ceea ce voi povesti face parte din viata mamei mele si se intampla cand eu aveam doar 3 luni de viata...eram un bebelus! Am contactat o meningita...eram mica, fragila, mama mea imi povestea ca adesea ii lesinam in brate...ochii i se umpleau de lacrumi...nu stia ce se intampla...de ce puiul ei nu e vioi, activ, nu se alimenteza corespunzator! Mama,ca orice mama m-a dus insistent la medic primind acelasi raspuns 'totul e bine'! Dar totusi ceva nu era asa cum spuneau medicii, nu era deloc asa si din aceasta cauza revea la medic...insistent! La un moment dat a fost intrebata ''Doamna ai nevoie de concediu medical?...de aia tot apari pe aici?''! Asta se intampla in anul 1987...evident mama a mers cu mine la Timisoara si cand a ajuns acolo medicii i-au spus ca daca mai intarzia o singura ora nu mai mult boala era fatala! De aceea mamelor de fiacare data cand simtiti ca ceva nu e bine indrumati-va la doctor...indiferent ca veti fi catalogate insistente, obsedate, voi stiti cel mai bine ce purtati in pantec si ce ati adus pe lume...!
Putem schimba ceva...putem alina suflete...putem impidica...de noi depinde sa nu ramanem reci...eu voi face tot ce imi sta in putere...''credinta si vointa misca muntii din loc''!
Cu multa dragoste Iulia, Cluj
Mesaj de la: Lavinia data: Sambata 23 februarie 2008
Ma numesc Lavinia am 30 ani din judetul Timis
Am plans alaturi de tine ieri la emisiunea de pe Antena 1,9595,imi pare foarte rau pentru ceea ce ti s-a intamplat. Din pacate in ultimii trei ani am pierdut trei sarcini. Au fost de 7-8 saptamani dar tot m-a durut. Mi-am facut sperante de fiecare data si am fost dezamagita, mai ales ca nu am copii si imi doresc foarte mult. Ultimele doua sarcini sunt convinsa ca le-am pierdut din vina medicilor, dar nu am ce sa fac. Sunt persoane din jurul meu care nu au stiut, mi-a fost tema sa spun ceva, am simtit totul ca un esec personal.
Mai sper ca voi aduce pe lume un copil, Dumnezeu ne da putere sa trecem peste toate. Daca pot ajuta cumva in campania initiata de tine adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com
Mesaj de la: Mihaela data: Sambata 23 februarie 2008
Ma numesc Mihaela, am 36 de ani...din care 20 de ani de tristete si deznadejde.
Cu greu m-am hotarit sa scriu si asta pentru ca cu greu am reusit sa desfac carapacea instalata timp de 20 de ani.E GREU!!! SI ACUM E GREU sa poti trai acele momente de groaza de spaima si disperare. E prima oara, PRIMA OARA cind vorbesc despre asta in 20 de ani, cind pot vorbi fara omisiuni si fara minciuni. Aici nu-mi este frica de "gura lumii" si de rautatea ei. La 17 ani ....am iubit enorm..prima dragoste care s-a finalizat cu o sarcina. Era copilul meu ,sufletul meu,dragostea mea si m-au OBLIGAT SA NU-L MAI AM.La 25 de saptamani mama a aflat de sarcina si gata....a rezolvat. "Taci tu nu te mai plinge atita, ca m-ai facut de ris, trebuie sa-l dai afara si gata" Astea sunt cuvintele pe care le mai aud si acum in minte. Nu ia pasat nimanui de ce vrea Mihaela cu viata ei...trebuia sa fac cum ziceau ei.Asta s-a intimplat in anul 1988 si este de inteles .... L-am nascut de ziua mea SF. ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL....zi care de atunci nu o mai pot sarbatorii. A fost o nastere provocata, a fost cumplit,l-am simtit cum misca cind a iesit din mine...a fost cumplit cind infirmiera mi-a zis "lasa tu mai bine asa ca era rahitic rau...dar uite ce seamana cu tine". Era pus intr-o tavitza renala.A fost cumplit cind in plina noapte l-am cautat in acea baie de la maternitate unde erau multe trupusoare lasate acolo...care este oare copilul meu....In acesti 20 de ani am uitata multe si multe chipuri dar chipul copilasului meu nu l-am uitat si nu-l pot uita niciodata....nu era in acea baie...unde era?. Ar fi multe de spus, de povestit si poate mi-ar face bine...si in sfirsit am plins acum cum n-am plins niciodata....numai o mama care-si pierde copilul poate plinge astfel....SI ACUM CE SA FAC.......CA NU MAI POT AVEA COPII.
Nu am avut parte de consiliere de cine stie ce vorbe...nu...totul a fost dat uitarii de catre parintii mei (eram rusinea familiei), si atunci mi-am zis ca daca nu ma ajut eu o sa mor sigur. Vedeam parinti cu carucioare si muream, vedeam mamici fericite si muream. Ce am facut? Am luat taurul de coarne si am luptat cu proprii mei demoni , cu aceleasi arme. M-am facut asistent medical si m-am angajat exact la o sectie de copii ( din pacate nu am reusit la o maternitate)....fiecare copil ce trece prin mina mea e ingrijit ca si cum ar fi copilul meu si fiecare mamica e alinata si inteleasa pt. ca eu le inteleg disperarea cind copilul ei este bolnav. Sa stiti ca existe si asistente cu suflet care se zbat intr-un sistem urat si cu oameni rai si haini care fac aceasta meserie din alte motive. Imi pare rau sa spun asta dar imi este rusine si teama sa spun ca sunt asistenta medicala si lucrez cu copii. Iti multumesc Bianca., multumesc mult...****@yahoo.com...072****.
Mesaj de la: Codruta data: Sambata 23 februarie 2008
Tot Codruta, pentru voi, de vazut:

http://www.youtube.com/watch?v=vYshZf2psdE
http://www.youtube.com/watch?v=z8HKnDTzFhQ
http://www.youtube.com/watch?v=7HucC93WQKs
http://www.youtube.com/watch?v=Kngc9h5ZL78
http://www.youtube.com/watch?v=M9TPsRdkm_g
http://www.youtube.com/watch?v=8CCVZdgGynM
http://www.youtube.com/watch?v=_jLghOOaxTs
Mesaj de la: Magda data: Sambata 23 februarie 2008
Buna Bianca!ma numesc magda si sunt din jud.iasi,imi pare nespus de rau ca ai trecut prin aceste grele momente ce ti-au marcat intreaga viata,iti multumesc ca prin ceea ce ai putut din greu sa ne povestesti ,mie mi-ai ridicat moralul;am trait o experienta fff.grea, am varsta de 31 ani,in 2006 am pierdut o sarcina (prima)care era neembrionata,am pierdut la 10 saptamani,iar dupa 5 luni am ramas insarcinata ,doctorul spunandu-mi ca este ok ptr. o alta sarcina si am ramas insarcinata din nou,cred ca eram cea mai fericita din univers,dar la 4luni si jumatate mi s-au rupt membranele si a trebuit sa am o mininastere,am nascut din greu,dupa 16 ore de stat cu copilul in mine,(cred ca fetita-doctorul nici in clipa de fata nu a vrut sa imi zica ce era...dar eu asta simt ca am si eu o fetita ingeras care vegheaza asupra parintilor ei si noi o iubim mult...)iar acum dupa 6 luni inca mai fac tratament ca sa avem macar un copil care sa ne aline din durere,acum in momentul de fata am varsat de vant si mai am si infectii(chlamydia,stafilococ auriu,..)si imi doresc un copil dar trebuie sa scap de acestea;m-am imbolnavit de ulcer gastroduodenal bulbar,de la atatea medicamenta,dar tot imi doresc un copil.Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa trec de greutatile vietii si sa ma ajute sa fiu fericita,sa tin in brate propiul meu copilas care mai tarziu sa ma strige mami.te iubim si iti multumesc pentru ceea ce faci pentru noi,cele care ne dorim sa fim mame.pe curand
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
Draga Bianca
Multumesc pentru aceasta ocazie de a spune cuiva durerea mea.Sincer mi-e greu sa cred ca intereseaza pe cineva.Am pierdut trei sarcini,titi copii s-au nascut vii,de fiecare data am fost sfatuita de medici sa fac atii sa sunt tanara.
Nimeni nu s-a intrebat daca o sa am curaj sa mai incerc,atata timp cat nici macar o explicatie medicala nu am primit de ce nasc acesti copii prematur daca ei erau vii.Fiecare sarcina am pierdut-o dupa cinci chiar sase luni de evolutie.
De fiecare data, am stat uneori chiar si patru zile si am privit cum copii mei se stingeau fara ca eu sa pot face ceva,stateam acolo in salonul rece si ii tineam de manuta ii strangeam in brate in speranta ca ei stiu ca mama lor e acolo. Toata lumea m-a privea ca pe o ciudata,multi nici macar nu indrazneau sa-mi vorbeasca,efectiv m-a ignorau.
Singurului om cu care as fi putut sa impart aceasta durere sotul meu, nu a avut acces in maternitate.
Si acum in momentul in care v-a scriu,mi-e greu sa cred ca pe cineva intereseaza durerea mea,dar promit sa v-a scriu mai detaliat daca o sa-mi cereti asta.Un lucru e sigur eu sunt alt om,viata mea e alta,am nevoie de ajutor,dar nu stiu cine m-ar putea ajuta.
Mesaj de la: Codruta data: Sambata 23 februarie 2008
Sunt Codruta. Multumesc domnului care mi-a scris despre vaccin, a intrat si in tara si l-am gasit la farmacia Academiei. Multumesc Biancai din suflet pentru ca mi-a dat ocazia sa ma exprim aici. Am simtit clar faptul ca Bianca nu face ceea ce face pentru publicitate, suferinta ei a fost si este atat de mare ca o simti de fiecare data cand o vezi "pe sticla" asa ca NU TREBUIE sa se justifice celor ce cred ca aceasta campanie e facuta ptr publicitate.
Totul a fost cat de poate de real si de sincer, dar am o dezamagire. Mi-e teama ca aceasta campanie NU le include si pe cele care au fost victimele CULPEI MEDICALE. Cand s-a tras linie si Bianca a enumerat scopurile organizatiei sale, nu a mentionat nimic despre NECESITATEA CONSTITUIRII IN ROMANIA a unei instante/autoritati care sa investigheze NU MAMA CI MEDICUL sau echipa de medici care a participat la nastere/a supravegheat in spital gravida. PENTRU CA CEEA CE E STRIGATOR LA CER ESTE CA, IN ROMANIA, DOCTORII NU SUNT PEDEPSITI PENTRU GRESELILE LOR, COLEGIUL MEDICILOR CAND SE REUNESTE pentru diferite cazuri, NU penalizeaza acesti medici, dimpotriva, motiv pentru care NU am auzit in Romania ca s-a RIDICAT DREPTUL DE A MAI PROFESA vreunui astfel de cadru medical. Stiu ca ceea ce spun eu aici, un astfel de demers, ar supara f.multa lume, dar, realitatea este ca, NU NE VOR LUA IN SERIOS PANA NU VOM AVEA O PLATFORMA CLARA SI LA OBIECT, ca organizatie. Si apoi va incepe lupta, care, fiind in Romania, va dura ani de zile, poate zeci de ani pana se va implementa ceva concret in maternitatile noastre. Cu atat mai mult va dura pana cand va exista o lege care sa nuanteze situatiile de "culpa medicala" atat de bine si clar, astfel incat sa fie prins un medic delasator si superficial.
Asa ca, vedeti voi, realizand ce clasa politica avem si ce sanse reale ar avea un astfel de demers in Romania, cand ei, politicienii care trebuie sa voteze legi si sa decida in numele nostru, se bat pe ciolan, dezamagirea mea e mult mai mare, speranta palpaie dar abia se vede...
Cand stiu ca acel medic/asistenta umbla prin spital in continuare, iti zambeste cu nonsalanta, si, ce e mai grav, NENOROCESTE in continuare SUFLETE si VIETI, durerea si revolta ma cuprind si neputinta se lupta cu ele, dar toate in interiorul meu, pentru ca in afara, in sistem NU SE MISCA NIMIC si nu se va misca mult timp de acum in colo.
Codruta
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
imi pare rau
... nu asi putea sa trec peste asa o durere mare
Mesaj de la: Cristina data: Sambata 23 februarie 2008
Buna,
Ma numesc Cristina, sunt fericita mama a unui baietel de 1 an si 7 luni.
Suntem alaturi de tine ,iti dorim ca Domnul sa-ti multa putere, sanatate . Ceea ce faci este de nepretuit si de foarte mare ajutor.
In timpul sarcinii am trecut si eu prin doua "incercari", doua samgerari groaznice care puteau duce la pierderea sarcinii, dar puiutul meu s-a :incapatanat" si cu ajutorul unei doctorite minunate Dr Adriana Iuhas( Timisoara) am putut duce sarcina la bun sfarsit.
Sincer acum imi este putin teama fata de o posibila sarcina , dar vazandu-te cu cat curaj si cu cata putere incerci sa 'treci' peste acest moment de incercare ma voi inarma si eu cu curaj.
Numai bine si iti doresc sa poti sa duci la bun sfarsit toat ceea ce ti-ai propus.
Te admir si mai cred ca fetita ta , acolo de sus de unde te vegheaza este foarte mandra de tine.
Cu mult drag
Mesaj de la: Camelia data: Sambata 23 februarie 2008
Buna, Bianca, ma numesc Camelia si te admir pentru curajul si puterea de a infrunta nedreptatile vietii! Am lacrimat la emisiunea 9595 de azi, cand am vazut casetuta muzicala.... si am simtit un cutremur in inima, gandindu-ma la ce e in sufletul tau.Asa e : NU SE POATE DESCRIE IN CUVINTE! Locul fetitei tale nu va fi luat de nimeni si de nimic in sufletul si in gandul tau! Pastreaz-o mereu, acolo! Eu am pierdut o sarcinuta, la 11 saptamani, in 6 mai 2005, si de atunci nu am mai avut o alta sarcina...Astept, luna de luna, poate-poate se va petrece ceva si in viata noastra.Am 32 de ani si sunt casatorita din 2004, noiembrie, deci sarcina a venit mai repede decat ne asteptam , pentru ca nunta a fost in iunie 2005.Primul meu gand a fost o mare fericire, la aflarea vestii, dar alte voci au zis ca " vai, dar cum vei fi mireasa, cu burta..." (logodna a fost in noiembrie, deci eram cununati de preot, cu verighete!).Atunci am vazut ca numai eu ma bucur de ceea ce mi-am dorit atat de mult si problema mea era numai sa nu-mi fie rau la nunta, dar si asta conta foarte putin...A urmat insa o hemoragie, pe neasteptate, si eu, in loc sa fug repede la spital, am stat ghemuita in pat, stiind cat de mica e sarcina, plangand in nestire,si abia dupa 2 ore, i-am spus sotului meu, care lucra in atelier, de ce ma tem.Atunci am mers la ginecolog, care mi-a sugerat sa ma internez imediat, numai ca era seara, si am zis, cu sotul ca voi merge dimineata. Cred ca de atunci a inceput toata treaba...Am stat cu perfuzii vreo saptamana, era mai bine, am venit acasa, apoi iar m-a internat,doctorul zicand ca e spre bine, incepuse sa se vada la ecograf punctuletul acela alb care era inimioara; apoi am facut un drum lung de vreo 650 km dus, 650 intors (eu sunt din Moldova si locuiesc in Ardeal, am fost acasa, de Pasti), iar medicul , la intrebarea mea, daca pot aface acel drum a zis(nu-l uit toata viata) : "incercati.." si am incercat, numai ca la venirea inapoi m-am internat iar, si la ecograf, nu se mai vedea punctuletul alb...Atunci medicul a decis ca e oprita in evolutie, si a facut intreruperea, clasic cu chiureta, fara sa-mi dea timp de gandire, sau fara sa discute cu noi: sotul meu ma astepta sa ies de la consult, dar l-am chemat in salon , dupa chiuretaj, sa-i spun ca, de fapt, nu vom mai avea bebelus..!!Atunci nu stiam ce sa fac, sa plang, sa nu plang, sa-l protejez si pe sotul meu, dar in mine s-a creat un gol, care mai astept sa se umple si am jelit multa vreme, mai mult pe ascuns,si daca pana atunci iubeam toti copiii, de atunci evit femeile gravide, nu stiu ce sa le spun, sau nu le privesc, sau, daca sunt si cunostinte, nu le mai caut.Asta cred ca e forma mea de "revolta" si nu stiu de ce... nu vreau sa fiu rea, imediat ma rog la Dumnezeu sa ma ierte ca sunt asa si am convingerea ca numai EL stie ce e in sufletul meu...si ca o data si o data o sa-mi umple golul din trupul si din sufletul meu. Succes in ceea ce vrei sa faci, impreuna cu celelalte mamici! Cu admiratie, Camelia. Adresa mea ****@yahoo.com
Mesaj de la: Adriana data: Vineri 22 februarie 2008
AI VISAT, ACUM RANIA, PLANGI, TE SIMTI NEAPLINITA
NU STI INCOTRO S-O IEI SI ITI VIN IDEI...
N-O SA UITI CAT VEI TRAI, POTI AVEA ZECE COPII
CA ASTA NU VA MAI FII, E INGERAS CRED CA STII


TE INTELEG ESTE NEDREPT, IN LOC SA IL TI LA PIEPT
SA-L SARUTI, CU DRAG SA-L CRESTI , PENTRU EL ACUM BOCESTI
ESTI TOT TU, INIMA-I ARSA , ITI FACI DE LUCRU PRIN CASA
DAR DUREREA TE APASA SI OFTEZI NEPUTINCIOASA.

NU E NIMENI VINOVAT PENTRU TOT CE S-A INTAMPLAT
TOTI TE INDEAMNA LA UITAT, EU STIU CE MULT TE-A MARCAT.
NUMAI TIMPUL E BALSAM SI EU RANI PE SUFLET AM
AM SA-TI SPUN POVESTEA MEA SA O SCRII IN CARTEA TA

MA NUMESC ADRIANA **** DIN BUCURESTI
SUNT ALATURI DE TINE SI DE TOATE FEMEILE CARE AU TRECUT PRIN CE AI TRECUT TU
AM SA-TI SCRIU SI EU POVESTEA MAMEI MELE SI A FRATIORULUI MEU RAZVAN CARE A TRAIT DOAR TREI ZILE.
Mesaj de la: Gina data: Vineri 22 februarie 2008
BUNA BIANCA .SUNT GINA SI IMI PARE FOARTE RAU PENTRU CE AI PATIT.
POT SPUNE CA EU AM PIERDUT 2 SARCINI.PRIMA LA 2LUNI CIND COPILUL S-A OPRIT IN EVOLUTIE SI DE AICI TOT DEMERSUL CU CHIURETAJ.DUPA CARE AM RAMAS DIN NOU INSARCINATA IAR LA VIRSTA DE 4LUNI M-AM TREZIT CU O HEMORAGIE PUTERNICA SI AM PLECAT LA SPITAL.M-AM INTERNAT MI-AU OPRIT HEMORAGIA.AU URMAT 2SAPTAMINI DE TRATAMENT TIMP IN CARE MI-AU FACUT SI SERCLAJ,DUPA CARE AM INCEPUT SA SINGEREZ.SI IN LOC SA-MI FIE MAI BINE MIE IMI MERGEA MAI RAU.DR.SPUNEACA ESTE IN ORDINE CU COPILUL IN CELE DIN URMA SA DOVEDIT A NU FI ASA.INEVITABILUL S-A PRODUS.ADICA?ERA SIMBATA LA PRINZ CIND EU AVEAM DURERI FOARTE MARI SI AU CHEMAT UN DOCTOR DE GARDA SA-MI DESFACA SERCLAJUL FINCA AU SPUS CA SARCINA S-A OPRIT IN EVOLUTIE SI TREBUIE SA AVORTEZ.VA DATI SEAMA CE AM SIMTIT DE UNDE PINA ATUNCI DR.MA ASIGURASE CA TOTUL E BINE.SI IN ACEA ZI DE SIMBATA 27 IULIE2002 PE LA ORELE 22-23 MA-U APUCAT DURERILE AM FACUT FRISON MI S-A RUPT APA SI IN CELE DIN URMA MAU LUAT DI SALON SI MAU DUS IN ALT SALON SA AVORTEZ.DA AI AUZIT BINE SA AVORTEZ SINGURA.SI SAA SM SI FACUT AJUTATA DE O COLEGA DE CAMERA.EU UNA HABAR NU AVEAM ERA DOAR O SINGURA ASISTENTA CARE TREBUIA SA FACA SI TRATAMENTUL SI MAI VENEA SA MAI VADA CE FAC SI EU BINEINTELES CA EU NU STIAM CE SA FAC MA-M CHINUIT CE MA-M CHINUIT AJUTATA FIIND DE COLEGA DE CAMERA.DUPA TOT CE PATISEM NU A FOST SUFICIENT PENTRU CA TREBUIA SA FIU CHIURETATA.SURPRIZA.CE NU VAM SPUS E CA DR.LA CARE ERAM EU NU FACEA GARZI.MI SA SPUS CA A FOST ANUNTAT SI VEZI DOAMNE SA SE OCUPE GARDA DE MINE.CIND A FOST ANUNTAT DR.DE GARDA CA O PACIENTA A AVORTAT SI CA TRBUIE SAFACA CHIURETAJ A FACUT UN SCANDAL CA VEZI DOAMNE LA-M DERANJAT LA ORA 24.DE LA FILM.IAR CIND AM SPUS SA-MI FACA SI MIE UN MIDOCALM A ZIS CA CINE SUNT EU SA-I DAU LUI INDICATII.NU VA POT SPUNE CE A URMAT.CA SA VA DATI SEAMA CIT DE BINE MA CURATAT EU PESTE O SAPTAMINA MA CHIURETAM DIN NOU DIN CAUZA CA NU MA FACUT BINE AM AVUT SIINGERARI TOATA SAPTAMINA.ASTA SAS CA SA VETI CU TOTII CE FEL DE JIGODII (CA NU POT FI NUMITI ALTFEL)SUNT IN SPITALE.SI CA SA NU VA PLICTISESC FOARTE TARE CONCLUZIA ESTE CA BANUL PRIMEAZA SI NIMANUI NUI PASA DE NIMEMI.DE ATUNCI 2ANI DE ZILE NU AM MAI RAMAS INSARCINATA.DAR AM AVUT PUTEREA SA TREC PESTE CU TOATE CA NU MIA FOST USOR SI ACUM SUNT O MAMICA FERICITA POSESOAREA A UNA BUCATA FATA DE 3 ANI SI4 LUNI PE CARE OCHEAMA IOANA.IN TOT ACEST TIMP SOTUL MEU A FOST ALATURI DE MINE,AM SCHIMBAT SI DR. SI CU VOIA CELUI DE SUS POT SPUNE CA E BINE.MULTUMESC PENTRU TIMPUL ACORDAT.AS DORII SA TRAG UN SEMNAL DE ALARMA CU CE SE INTIMPLA IN SPITALELE DI ROMINIA IN ANUL2008.ESTE STRIGATOR LA CER CU CIT DEZINTERES SUNT TRATATI OAMENII IN SPITALE?OARE CIT VA MAI DURA TOATA HARABABURA ASTA?OARE STIE CINEVA UN RASPUNS.DACA DA SPUNETIMI-LSI MIE.MULTUMESCSI DUMNEZEU SA NE AJUTE.
Mesaj de la: Judit data: Vineri 22 februarie 2008
Buna Bianca,
In urma cu cateva minute s-a incheiat emisiunea 9595 de pe antena 1 , unde , se discuta , printre altele , de drama prin care ai trecut la pierderea copilasului tau. Am inca lacrimi in ochi si sunt profund marcata de cele auzite , si vreau inainte de a continua ceea ce vreau sa iti scriu , sa ma prezint.Fac o paranteza prin care imi cer scuze de incoerenta ideilor si celor scrise de mine , deoarece imi e foarte greu sa scriu si vei afla cauza mai tarziu.
Ma numesc Judit **** , sunt din **** si am 32 de ani.Am citit tot din aceasta pagina , si as vrea sa ma alatur campaniei inceputa de tine.
Povestea mea e mult asemanatoare celei prin care ai trecut tu , si a altor mamici care trec prin situatii asemanatoare. Plang , si CRED ca aici imi voi putea descarca suferinta pe care o port in sufletul meu de cand fetita mea , Teodora , a murit la trei ore dupa ce a venit pe lume.De fapt aceasta suferinta e mai veche , dinaintea acestui eveniment tragic , cand am pierdut o sarcina la 2 luni.
M-am casatorit in toamna lui 2001 , cu un om care ma iubeste si pe care il iubesc din toata inima. Exista o diferenta de varsta intre noi , cam mare ar zice altii , dar care nu ne-a impiedicat sa ne unim vietile in fata lui Dumnezeu.Suntem oameni care stiu sa pretuiasca viata si impreuna am reusit sa ne construim o casa , si sa trecem peste toate necazurile care ne-au marcat vietile , si crede-ma ca nu au fost putine in cei aproape 7 ani de cand suntem casatoriti.
Revenind la fetita mea , care acum e un inger , vreau sa iti relatez intreaga poveste si poate in acest fel , prin destainuirea ce o fac pe acest site , voi putea sa ma mai linistesc sufleteste.
Deci sa trec la subiect.
Dupa ce am pierdut prima sarcina la doua luni , mi-am facut analizele , am avut certitudinea ca pot sa am un copil deoarece sanatatea mea era buna din toate punctele de vedere , medical si emotional.Am ramas insarcinata la aproximativ un an dupa prima tragedie prin care am trecut.A fost o bucurie fara margini pentru mine si sotul meu , dar si pentru familie si prietenii care intr-adevar ne erau prieteni adevarati , asta urmand a se confirma mai tarziu.
Mi-am refacut toate analizele , eram sanatoasa , si foarte fericita. Medicul care s-a ocupat de mine si de evolutia sarcinii a fost foarte cooperant , a avut mare grija de mine si niciodata nu am trecut peste sfaturile lui mergand de fiecare data cand imi zicea la controale.
Dar , in luna a patra de sarcina , cand am fost la ecograf , parca cava m-a impins sa-i cer doctorului o foto copie cu copilasul meu. A fost prima si ultima fotografie a fetitei mele.
Timpul s-a scurs , sarcina evolua normal , ironia sortii ca nu am avut pofte si greturi pe tot parcursul sarcinii fapt care ma bucura atunci . Acum ma gandesc ca ingerul meu din burtica nu vroia sa ma supere pentru ca poate stia ca o data cu venirea pe lume isi va lua ramas bun de la aceasta.
A venit si ziua mult asteptata : 12 iulie 2004.Am plecat la spital , unde ma astepta medicul meu.Am ajuns acolo pe la 6 dimineata , dupa ce m-au pregatit pentru nastere am avut ocazia sa vad o alta nastere , bucurandu-ma alaturi de mamica aceea. Pe la amiaza , am intrat in travaliu. Am ascultat sfaturile moasei si ale medicului , chiar am fost surprinsa ca o studenta aflata atunci in practica la sectia aceea a fost alaturi de mine si mi-a cerut acordul sa imi urmareasca evolutia pana in momentul nasterii. Toate erau ok , pana cand , dupa ce au ascultat bataile inimii copilului , au inceput toti sa se precipite , inclusiv prietena mea , medic la radiologie , care de altfel mi-a fost alaturi si m-a incurajat. Timpul trecea , eu am vazut ca se intampla ceva , insa toti mi-au spus ca situatia e sub control. Teodora nu vroia sa vina pe lume chiar daca eu eram pregatita.M-au pus in perfuzii si au inceput sa imi dea injectii.
Pe la 15.35 m-au dus in sala de nastere unde mi-au spus sa urmez sfaturile lor , ceea ce am si facut.La ora 15 55 s-a nascut Teodora.Doctorul care m-a asistat , dupa ce a curatat-o si i-a facut ceea ce se face unui nou nascut , mi-a adus-o langa mine si mi-a pus-o pe piept.Atunci am simtit prima data bucuria suprema care urma sa se stinga incet.....incet.Am constatat ca Teodora avea corpul vanat , dar m-i s-a spus ca e ceva normal .Au cantarit-o...2,900gr , au masurat-o...53 cm si mi-au zis" e cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata" , adevar pe care l-am remarcat si eu : o fetita frumoasa cu parul negru si carliontat.Apoi a urmat calvarul.......
Mi s-au facut analize de sange , mi s-au pus intrebari multe si mi-au dat injectii cu nemiluita.
In tot acest timp fetita mea plangea , un plans care parca cerea indurare.Cat timp am stat sub supraveghere , doua ore , ea a plans fara oprire.Sotul meu ,care era la usa , nu stia situatia , a auzit-o si el si a fost , pentru cateva clipe , cel mai fericit si mandru tatic din lume.
Mi-am dat seama ca se intampla ceva rau , deoarece prietena mea , Radiologul , a trecut pe langa mine cu un carucior cu aparate medicale.Toti alergau , medici , asistente si eu stiam ca doar fetita mea s-a nascut in acele putine ore.
M-au dus in salon si m-a surprins grija ce mi se acorda , mai ales ca am fost dusa intr-o rezerva. Mi-au mai dat cateva injectii , iar daca am intrebat pentru ce sunt , au spus ca pentru a-mi diminua durerile si ca uterul sa isi revina.Nu am crezut dar deja nici nu puteam sa ma opun.Incepeam sa ametesc si sa imi pierd atentia.Poate am adormit cateva minute iar la ora 19 , cand m-a sunat sotul meu , inca eram ametita , deoarece mi-au injectat foarte multe calmante.O terapie care inlocuieste cosilierea psihologului , o practica animalica zic eu.
La telefon , am vorbit cu toti cei care erau langa sotul meu si care incercau sa imi spuna ca fetita mea s-a dus la Ceruri . insa eu nu mi-am dat seama.Dovada ca eram drogata de injectiile administrate.
A venit la mine o prietena, care era asistenta , si mi-a adus mancare. Mi-a zis ca daca Teodora trece de acea noapte , va trai , si ca a fost botezata de preotul spitalului. Atunci m-am trezit parca dintr-un vis si mi-am dat seama ca e grav , dar inca nu stiam adevarul.
Aproape toata noaptea am trimis SMS-uri prietenilot mei , raspandind bucuria pe care o traiam.
Am aflat adevarul intr-un mod barbar , dimineata cand a venit doctorita la vizita;
"A...tu esti aia la care i-a murit aseara copilul? Hai mai repede ca daca as sta atat dupa fiecare bolnava...m-ar prinde Craciunul!!!! Te transfer la Septici pe sectia mea"
Atunci s-a rupt sufletul meu si am inceput sa plang.L-am sunat pe sotul meu , pe medicul meu , care nu a avut indrazneala , pana atunci sa vina sa ma vada , si care a venit de urganta la mine si i-a interzis doamnei doctor sa se atinga de mine , chiar a vrut s-o denunte conducerii spitalului pentru comportamentul animalic de care a dat dovada.
Cele trei zile pe care le-am petrcut in spital , am fost mai mult moarta decat vie.Cand am iesit , sotul meu m-a asteptat cu flori , iar cand am vazut mamicile fericite cu bebelusii in brate , durerea a pus stapanire pe mine iar lacrimile imi curgeau fara sa pot sa le controlez.
Tot in spital , m-i s-a spus ca mai bine a fost asa decat sa fi trait fetita mea....ar fi fost o leguma....vei face altul ca esti tanara...
Nici azi nu stiu cauza mortii ei doar diagnosticul , scris mecanic , stop cardio-respirator , probabil cauze genetice.
Teodora a fost incinerata la morga spitalului si am ingropat o urna cu cenusa , ceea ce am acceptat atunci , deoarece toti au vrut sa ma scuteasca de o alta tragedie care ar fi putut rezulta daca as fi vazut trupusorul fara viata.Azi imi pare rau........
Acasa lumea deja tragea concluzii.......s-a zvonit ca am nascut un copil handicapat fizic , ca am nascut prin cezariana si ca fetita a fost scoasa moarta , minciuni pe care le-am aflat dupa ceva vreme.
O luna nu am avut puterea sa ies din casa si sa vad copilasi.Sotul meu ma intreba daca vreau sa vad pe cutare ....dar eu imi selectam vizitele.Mila celor din jur , privirile pline de mirare , rusinea , durerea , intrebarile chinuitoare , ma urmareau secunda cu secunda.
Vreau sa mai spun ca , in ziua in care am ingropat fetita , dimineata , cand clopotele au inceput sa bata la biserica , eu am vazut-o cum e purtata de doi ingerasi si dusa la cer.Poate nimeni nu m-a crezut , m-am trezit plangand , poate nici tu Bianca nu poti sa ma crezi dar e ADEVARAT.
In urmatoarea perioada scurta , am avut alte necazuri: mi-am ingropat bunica , cea care m-a crescut si care a fost pentru mine mai mult decat o mama , apoi , la doua luni , a murit tata-l meu ,rapus de o boala gra si poate de singuratate.
Au trecut cativa ani de atunci , eu nu mai am curaj sa fac alt copil , si am decis , impreuna cu sotul , sa adoptam un bebelus.
Relatia mea de cuplu e super , dar , am remarcat ca niciodata nu pot deschide subiectul Teodora , deoarece sotul meu il evita mereu.Oare de ce?
Poate si de aceea mi-am descarcat sufletul in fata ta , esti singurul om care sper sa ma asculte si sa ma auda.....
Golul din sufletul meu e imens , plang in fiecare zi , ma gandesc la EA si la ce ar fi facut azi daca era in viata.As fi dus-o la gradinita asa cum fac alte mamici.
Durerea mea e amplificata de faptul ca multe femei , nu mame , ca e un cuvant sfant , isi omoara copii si ii arunca in tomberoane.
DE CE E ATATA NEDREPTATE???????????
Cred in Dumnezeu , ma rog in fiecare seara , stiu ca ma ajuta deoarece simt asta , dar uneori parca puterile mele se sfarsesc.
Stau acasa , la calculator si citesc tot felul de sfaturi ale psihologilor , ma documentez referitor la adoptii , ma gandesc si chiar traiesc uneori momentul cand voi avea iar un copilas , mi-am revenit psihic , pentru ca altfel as fi ajuns intr-un ospiciu , dar sufletul ma doare..........rana n-am s-o pot vindeca niciodata.
E greu , e durere , e speranta.........
Poate prea mult am scris , poate prea multe detalii am dat , dar asa parca mi-am eliberat sufletul de putina durere.
Daca vrei , te rog chiar , sa imi scri pe adresa mea ****@yahoo.com
As vrea sa pot da o mana de ajutor in actiunile pe care urmeaza sa le faci.
Ne-ar putea ajuta si sotul meu care e Secretar la Primaria comunei Ocna Sugatag MM si care are multe relatii , dar asta depinde de tine.
Sper ca aceste randuri sa nu treaca neobservate si poate si cu raspuns.
Iti doresc multa tarie , sanatate si sa treci cat mai repede peste aceste episoade care ti-au marcat viata.
Doar noi stim ce e in sufletul nostru.
Mesaj de la: Iuliana data: Vineri 22 februarie 2008
simt alatur de tine BIANCA deoarece si eu mi-am pierdut fetita...dar spre deosebire de tine eu am pirduto cind avea deja 8luni de viata.Am plins si azi alaturi de tine la emisiunea 9595.Eu sint o femeie modesta,stau cu fam.in chirie in Oradea nu ma macina durerea saraciei de zi cu zi cum ma macina durerea pierderii fetitei mele desi mai am 2 baieti TAMAS si MARK 11 respectiv 6 ani tot ii simt lipsa fetitei``ANAMARIA-ANDREEA``...acuma atita am simtit nevoia sa ma descarc tie,iar prin intermediul acestei mici scrisori miar placea sa legam o legatura de amicitie bineinteles daca vrei si tu...sa corespondam din cind in cind iti las 2nr te telefon 03****-07*** sau idu de yahoo messenger....**** cind osa mai am putere sati scriu despre mine voi mai scie sau poate chiar iti voi trimite o scrisoare prin posta.TE SALUT CU MULTA SIMPATIE''IULIANA din oradea...
Mesaj de la: Liliana data: Vineri 22 februarie 2008
Tocmai am citit mai sus ca Bianca ne-a dat o prima intalnire pe 9 martie la ora 15:30 la sediul Federatiei Romane de Atletism, vis-a-vis de Stradul Tineretului.

Ma gandesc la ideea aplicata de Realitatea TV cu ocazia campaniei "Taxa la zid", respectiv la montarea unui panou pe care cei prezenti sa-si lase in scris impresiile, asteptarile de la aceasta campanie, ganduri catre cei vizati a le fi schimbate mentalitatile si atitudinile, sfaturi , solutii, opinii , un loc unde sa formuleze intrebari sau sa ofere raspunsuri .

Ar putea fi postate pe acest panou pozele bebelusilor inaltati la ceruri ca pe un altar in fata caruia parintii sa se se adune cu duiosie, sa-si vorbeasca unii altora despre iubirea lor pierduta, inspre alinarea suferintelor lor .

Pentru ca obiectivul campaniei este unul de sensibilizare a opiniei publice, ma gandesc ca poate o nota de optimism ar putea fi adusa daca, la intalnire, adultii ar veni insotiti de copiii lor : cei nascuti inainte sau dupa tragedia care le-a marcat existenta.
Ar fi o modalitate de comunicare a mesajului ca in primul rand familia ne ofera caldura, sprijin si alinare in orice imprejurare, ca ea ne este intotdeauna aproape, la bine si la greu.

Cine mai are idei pentru a o inspira pe Bianca in organizarea campaniei cu siguranta este binevenit . Orice sprijin , de orice natura, ne aduce cu un pas mai aproape de atingerea obiectivelor acesteia .
Cred ca extraordinar de bine apreciat ar fi un ajutor profesionist venit din partea celor care s-au mai implicat in organizari de campanii sociale . Macar cu sfaturi privind organizarea, cateva secrete legate de logistica, de planificare, de costuri .

Haideti alaturi de noi, jurnalisti ! Scrieti , abordati cu curaj acest subiect in paginile revistelor, a ziarelor, luati interviuri si relatati cazuri . Sunteti o putere, o forta ! Voi aveti toate mijloacele sa generati un curent de opinie , sa demitizati clisee de comportament, sa spargeti indiferenta generala si sa sensibilizati oamenii fata de aceste mame care nu ajung sa-si creasca bebelusii .

Cred ca si voi, cei care lucrati in advertising , ne puteti impartasi cate ceva din experienta voaste , informatii utile pentru a o conduce pe Bianca spre o reusita a campaniei sale .

Treceti peste toate barierele si dati o mana de ajutor .

Pana acum sunt postate pe acest site peste 1660 de mesaje . Chiar si tinand cont ca unele persoane au intervenit de mai multe ori tot cred ca sunt peste 1000 de persoane care si-au exprimat compasiunea si care au asteptari mari de pe urma acestei campanii .

Va rog, in numele lor si al celor care gandesc si simt la fel, implicati-va activ.

Liliana
Bucuresti
Mesaj de la: Elena data: Vineri 22 februarie 2008
Buna, Bianca! Ma numesc Elena si am trecut si eu prin aceeasi experiernta ca si tine, si ca si alte atea mamici. In urma unei ecografii, medicul care era foarte grabit si suparat mi-a spus ca fatul sufera de o malformatie congenitala a inimii.In clipa aceea nu am vrut sa mai vad pe nimeni, sa vorbesc cu nimeni. Am cautat cu sotul un alt medic care , la insistentele noastre ne-a chemat intr-o sambata la clinica inaintea inceperii programului si mi-a facut din nou ecografia. Acesta nu a gasit nici o malformatie a inimii. Dar, s-a imtamplat sa ajung la spital si sa nasc prematur.Asta se intampla acum trei ani in ziua de RUsalii. Nu vreau sa comentez cum s-au comportat asistentele din sala de nastere. De medic nu am ce sa zic. Fetita mea nu a trait decat 17 ore. Am intrat la neonatologie si am vazut-o o singura data, dar nu mi s-a spus nimic. Seara m-au chemat si mi-au spus ca ceva nu este in regula cu ea. Am stat pe la usi si intrebam mereu ce se intampla. Intr-un tarziu a iesit doctorul neonatolog si mi-a spus ca a fost nevoit sa-i scoata aparatele care o mentineau in viata pentru ca nu mai era nimic de facut. Am cerut sa se faca necropsia pentru ca eu am lupus eritematos sistemic si vroiam sa stiu daca nu cunva ceea ce s-a intamplat a fost din cauza mea. Nu a fost nimic de genul acesta, asa a fost sa fie. Sa mi se intample si mie.De atunci incerc sa mai raman gravida si nu am reusit. Vreau sa mai incerc odata , dar cu teama in suflet.Am vazut in seara aceasta emidiunea doctorului Andrei. Acum am aflat despre ceea ce ti s-a intamplat. Si eu pastrez bratarica, dar numai pe cea care am purtat-o eu . De a fetitei nu stiu nimic. Stiu doar ca a trebui sotul sa mearga si sa faca certificat de nastere si apoi de deces, pe care le tine la el in acte. La cateva zile de la venirea de la spital m-a gasit acasa cu certificatele in mana si plangand.Le-a luat incercand sa imi aline cumva suferinta. Stie ca nu a reusit.In legatura cu medicul care m-a supravegheat in timpul sarcinii nu am ce sa-i reprosez. Timp de cateva zile dupa nenorocire ma suna sa vada cum stau din punct de vedere psihic.Cand voi mai avea puterea sa scriu mai incerc.
Mesaj de la: Iulia data: Vineri 22 februarie 2008
Ma numesc Iulia.sunt doar una dintre multitudinea de femei care iti intelege durerea.am trecut si eu...am trecut de 4 ori...si am ajuns la concluzia ca indiferenta medicilor si cadrelor medicale din romania au lasat o durere adanca,imensa poate insuportabila cateodata.nici nu stiu cu ce sa incep pentru ca am multe de povestit.Aveam 20 de ani,proaspat casatorita cu un om bun si care ma iubeste si intr-o zi a venit vestea mult asteptata...aveam 2 liniute pe test...eram in al 9-lea cer.problemele au inceput inca de la 6 saptamani de gestatie.AMENINTARE DE AVORT.foarte simplu.foarte rece,dur,dureros..."stai linistita, daca il pierzi faci altul si gata..."dar nu am pierdut.am avut norocul sa ma bucur de copilasul meu inca o perioada, cand,intr-o buna zi,la 18 saptamani de sarcina am simtit puiul miscand.mi s-a luat o piatra de pe inima,am stiut ca de acum totul va fi bine.Dar nu a fost asa...in dupa-amiaza aceleiasi zile am sangerat putin.m-am alarmat, am mers la doctor,apoi la ecograf unde mi s-a spus senin:"sarcina oprita in evolutie,imi pare rau,la doctor fuguta,LA CHIURETAJ..."ESTE POSIBIL?????ma intreb si acum:este posibil????DA.este posibil.nu au vrut pur si simplu sa mi-l arate,nu am avut dreptul sa stiu ce este,sau ce a fost...mi s-a negat acest drept.dar inconstienta cadrelor medicale mi-a dat o alta lovitura...AVORTURILE erau tinute baie,intr-un tomberon.in acel tomberon erau saci cu etichete scrise cu numele nostru,al mamelor,printre care banuiesc ca era si al meu,dar nu am avut puterea sa mai caut.eram prea indurerata,prea suferinda,trecuse abia 1 ora de cand nu mai eram 2...In general oamenii de rand nu stiu cum sa reactioneze la astfel de nenorociri si eu am avut de suferit,adica in ziua in care am ajuns acasa a venit o vecina cu o ciocolata si mi-a spus"bine ai venit acasa?!?!"greu,foarte greu mi-a picat...mereu ma intreb daca exista cineva care sa ma inteleaga si pe mine.dar incep sa cred ca da.Cateva luni mai tarziu am ramas din nou insarcinata.si am stiut ca voi pierde din nou...si asa a fost...la 13 saptamani am pierdut din nou.au inceput comentarii din partea familiei,prietenilor..."stii tu ,iulia care nu poate sa faca copii","lasa iulia ca adopti unul,daca nu poti..."Intre timp ,la analize si controale totul era NORMAL "ai ghinion,draga mea,nu dispera"imi spunea doctorul meu.Asa ca am incercat din nou,dar o noua nesansa a facut sa pierd sarcina la 6 saptamani si nici un medic din romania nu pare sa fie interesat sa imi puna si mie un diagnostic.cei care m-au vazut asa in trecere au spus ca sunt tanara si sa nu mai sufar pt ca" nu au fost copii ci doar o bucata de carne",am fost la POLIZU la spital si mi-au spus sa raman gravida iar si daca am probleme atunci sa merg la ei.Intr-un final am hotarat:traim intr-o tara prea corupta si prea putin dezvoltata din multe puncte de vedere,avem multe lipsuri si de aici a venit hotararea de a pleca in strainatate.am ales Spania si am ales bine.noi nu am venit sa muncim pt un viitor mai bun din punct de vedere material,am venit sa muncim si sa reusim sa ne permitem un medic bun,un spital cu posibilitati,aparatura performanta,si la ora actuala ma recuperez dupa ultima sarcina pierduta,aici.in spania.am pierdut imediat ce am aflat ca sunt insarcinata,nu am avut nici timp sa mai fac ceva ca sa o salvam.Dar cel putin aici primesc consiliere psihologica chiar si pentru celelate" intamplari nefericite",acum am parte de toate analizele de care am nevoie de forma gratuita.aici am fost inteleasa.sprijinita,imputernicita.si am promis ca noi veni acasa cu copilul meu.si asa va fi.sper.vreau sa cred.trebuie sa cred.asadar ,acum nici nu mai stiu daca mai sunt eu,daca a mai ramas ceva din ceea ce am fost...sau daca voi mai fi vreodata...va multumesc pt ceea ce faceti.este un lucru bun printre multelucruri rele,amare,dureroase,marcante.Bianca iti urez numai bine,sa te bucuri de copilasul care e cu tine,sa te bucuri de el si sa umple o parte din golul ramas.tu cel putin ai cunoscut-o pe EMMA NICOLE....iulia
Mesaj de la: Daniela data: Vineri 22 februarie 2008
Buna Bianca.Super initiativa din data de 9 Martie.Voi fi acolo negresit si as dori sa fim cat mai multe.Voi incerca sa aduc cu mine cat mai multe mamici de ingeri , as dori ca si cei care pot sa faca publica aceasta manifestare sa fie prezenti deoarece acum avem nevoie de ei .Multumesc ca existi, ca faci ceea ce ar fi trebuit sa o faca orice mamica de inger , multumesc ca ne alini sufletul ,multumesc ca ne dai putere si speranta de a merge mai departe ,multumesc ca m-ai dat ocazia sa fiu alaturi de tine in aceasta campanie.
Te imbratisez cu drag, Daniela G.
Daca mai pot sa te ajut cu ceva suna-ma sau trimite-mi email.
Mesaj de la: Luminita data: Vineri 22 februarie 2008
Buna Bianca
Ma numesc Luminita si nu credeam caci intr-o zi i-mi voi putea impartasi povestea mea adevarata,,,
Am nascut in Romania la un spital oarecare care am fost in evidenta unui medic zic eu totusi bun,, deoarece a fost singurul medic care a descoperit de ce eu pierdeam sarcina,, ,,si nu una a fost.
Dar totusi cand a venit momentul ca sa il aduc pe lume pe baitelul meu nu a venit,, ceea ce daca nu ar fi fost aceea Moasa sora cum i se spune nu stiu ce tragedie s-ar fi intamplat.
Am ssunat-o de dimineata la 6:30 pe doctora si i-am spus ca ma indrept catre spital, insa ea a spus vin,,, sigur insa ea a venit inainte sa il aduc pe lume pe baietel cu maximum 20 de minute ceea ce m-am chinuit singura pana la ora 13 poate chiar mai tarziu venind moasa in ultima sala si spunand caci nu o sa raman asa,, o sa nasc eu,,,,,,,, eram plina de hemoragie, bani vroiam sa dau dar cui?? doreams a stiu daca puiul meu e bine fiidca era cu cordonul in jurul gatului la ultimile ecografii, eu eram epuizata speriata ca nu vine nimeni, sotul era afara,,, cine sa ma ajute??
a venit Moasa ceea ce ii Multumesc foarte mult,, si m-a luat intr-o sala care spre ghinionul meu nici masa nu mai aveau de nastere toate erau ocupate
a venit medicul anestezist fiidca am zis ca am trusa epidurala dar a ramas afara la sotul meu in mana si ca vreau sa mi-o administreze a fugit anestezistul mi-a administrat-o critic de doua ori m-a intepat spunandu-mi ca nu a nimerit corect,, necontroland daca bebel e bine ce dilatatie mai am,,, tocmai dupa ce m-a anesteziat s-a uitat moasa care a spus wow, ai 7 dilatatiela cateva minute nu i-,mi mai simteam spatele de jos picioarele bebel nu mai vroia sa iasa devenise lenes, si eu nu mai simteam nici o contactie, nici macar nu mi-au pus un aparat special care sa constate cand sa imping,,,
La un moment dat a venit si doctora care a inceput sa zbiere,,
de ce acum mi-au adminstrat anestezia la dilataie 7??
de ce nu a sunat-o nimeni? spuanadu-i ca am ajuns la dilataie 7??
bla bla eu deja cred ca din cauza anesteziei din cauza situatiei in care ma aflam,, nu stiu de ce fiind si prima nastere am ramas fara cuvinte socata auzeam copii cum plang,, ma treceau fiori,, si atat i-mi spuneam in sine,, eu nu pot,, de ce bebe nu vrea sa iasa,,
La un moment dat asistenta moasa a inceput sa zbiere
repe repede se sufoca impingeee te rog,, te-ai chinuit atat
doctora era in fata mea si se uita bine inteles nici halat de medic nu il avea pe ea,, asistenta apasa incontinuu pe dreapta mea sus la ficat eram pur si simplu imuna parca i-mi luase DUMNEZEU gura nu intrebam nimic si acum ma invinovatesc de ce?? trebuia sa zbier,, sa intreb de ce bebe nu mai vrea sic um se sufoca?? eu impingeam ma simteam caci nici macar atat nu pot face???
asa inconpetenta sunt?? nici macar un copil nu pot aduce pe lumea asta ?
la un moment dat la ora 14:25 insfarsit a iesit nu am simtit nimic aceea zi era de Florii inainte de Sfantul Paste Ortodox
dar nu plans,,, pur si simplu asistenta la pus intr-un scutec ceva mare si a fugit
am intrebat atat: de ce nu plange???? dar nu am dat nici o lacrima am fost rece ma invinovateam atat fiind pe aceea masa si doctora continua acum sa ma curete,,
spunandu-mi stai linistita sta un pic la terapie intensiva,, si v-a fi bine
dupa in 1 minut ss-a intors asistenta zbierand nu are cine sa-i lege buricul,,
offf offf doctora oftand hai mai chiar nimeni???
am ramas tot in aceea pozitie care nu stiu cumm in drepta mea a venit a intrat sotul meu.. intrebandu-ma
ce faci ? cum te simti??
Lumi a iesit o asitenta fugea cu un copil avea piciorul violet atat am vazut,, nu e al nostru nu????
am spus nuuuu stai linistit dar el cunoscandu-ma m-a lasat a iesit caci venise doctora
Am intrebat-o din nou,, e bine??? i-ati legat buricul,,, dar ea aplecata in jos sacontinue sa ma curete a spus zimbind daaa daa
In timp ce ma curata si cosea i-mi spunea de ce nu a venit,, caci medicul de garda care a fost de dimineata cand m-am prezentat eu era certata cu doctora mea,, si ca nu a sunat-o cum era in regulament ca sa pot naste cu asistenta si sa-i dau ei tot prin razbunare ,,,
am spus nu-i nimic i-si cerea scuze,,, am lasat dupa ce a terminat tot m-am dat jos dupa ceea masa provizorie,, si am iesit din sala de nastere care ma astepta sotul,,
unde-i copilul,,, nu stiu,, de ce nu ti-l aduce in salan??
dupa 3 ore am explodat in plans si i-am sotului prin ce am trecut acolo la sala de nastere,, ceea ce s-a revoltat foarte tare si a cautat-o pe doctora care disparuse ne ocolea...
pana la urma a gasit-o si cu zimbete mici cu pare de rau,, scuze baietelul e la terapie intensiva ii baga oxigen si deja ne-a pacalit de doua ori,, deaceea a ramas acolo,,,
seara a venit la mine o asistenta care m-a intrebat daca am laptic si i-am spus ca nu,,, dar pot sa-l vad?? am intrebat-o
mi-a spus ca da dar nu mult si sa nu plang,,,, mergand spre terapie intensiva cu asistenta ma tot gandeam,,
de ce sa plang??? ce are copilul??
cand am intrat acolo,,, mi s-a facut pielea de gaina,,, imaginea aceea nu o pot uita bebelusi intepati in cap,, picioare culori,,, wow violet,, galbeni,, mici,, si spre sfarsitul acelui salon mare era si puiul meu bagat la incubator, cu 2 fire unul la nas si unul la talpa,, mic firav,,, dar semana cu mine fizionomia mea,, inocent era prima oara cand vedeam un puiusor asa mic m-a
luat plansul am spus pot sa-l ating,?? categoric a spus nu,,, maine veniti poate e bien si il puteti alapta
in aceea noapte l-am trimis pe sotul meu sa-mi cumpere pompa san sa desfund mameloanele si + plateam ceva spaga la o asistenta sa ma lase la o pompa electrica care fosrta tragea tare de mamelon,,
pana dimineata trebuia sa am laptic
dimineata a venit medicul neonatalog si m-a laut cu dansa iar la terapie intensiva care mi-a pus in brate aceea comoara mica inocenta si rosuuuu in obrajori
am intrebat de ce e asa rosu? se vedeau firulete mici de sange,,
doctora mi-a raspuns ca le-a pacalit de doua ori bebe cu repiratia si deaceea i-au administrat mai mult oxigen
pot sa spun caci doctora cu care am nascut mi-a oferit cel mai bun confort acolo la spital,, deja o mustra constiinta de ceea ce se intamplase

De atunci eu consider caci ziua fiului meu este de Florii nu pe 24 aprilie
Eu stiu ce inseamna acel moment cand nu auzi primul sunet glas al puiului care ti-a fost in burtica si i-ai cantat vorbit alintat,,,
sunt cu sufletul alaturi cu inima cu totul alaturi de mamicile care au trecut prin asa traume,,,,, bine inteles caci asta nu se poate uita niciodata numai o mama poate stii ce e acest sentiment, sa nu-ti auzi puiul cum plange dupa asa mult timp,, sa nu-l poti vedea,,,,,
Bianca i-ti urez numai bine si sunt alaturi de tine daca i-ti pot fi de folos cu ceva, as face-o cu mare placere sanatate multa tie si familiei tale
Mesaj de la: Marcela data: Vineri 22 februarie 2008
SUNT MARCELA.AM VAZUT APROAPE TOATE EMISIUNILE UNDE AI APARUT SI DE ATATEA ORI AM PLANS.E CUMPLIT SA PIERZI PE CINEVA DRAG,DAR MAI ALES PROPIUL TAU COPIL.TREBUIA SA FIU SI EU BUNICA DAR NU S-A INTAMPLAT DEOARECE FATA A PIERDUT SARCINA LA 10 SAPTAMANI,MAI BINE SPUS S-A OPRIT FATUL DIN EVOLUTIE.A FACUT TRATAMENT SA RAMANA INSARCINATA.ERA PRIMUL MEU NEPOTEL.AM SUFERIT ENORM SI NOI CA ERAM BUCUROSI CA O SA FIM BUNICI DAR SI FATA CU GINERELE SI DE ASTA IMI DAU SEAMA PRIN CE TRECI.NU STIU CE SE INTAMPLA DE MULTE MAME PIERD SARCINA SAU SE NASC COPII CU ATATEA MALFORMATII.TREBUIE TRAS , NU UNUL CI MAI MULTE SEMNALE DE ALARMA.ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI DUMNEZEU SA ITI DEA PUTERE.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 22 februarie 2008
Draga Bianca,am citit povestea ta si am vazuto si la dr Andrei.Pareri de rau,am trecut si eu prin asa ceva fata noastra a murit la o luna dupa nastere,malformatie genetica trisomia21,cam acelasi lucru (inima),dar nu am trait asa o drama, am spus la toti ce s-a intamplat,am inmormantato,si am luato ca o moarte care se intampla fiecarui om.M-am purtat si am facut ceea ce era de facut.Eu cred ca dramatizand si amplificand nu se rezolva nimic.Sant lucruri care nu se schimba caci asa e construita lumea.Sant atatea lucruri care se pot schimba si nu le vedem sau trecem pe langa ele ,ca si cand nu ar fi.Sa schimbam ceva pt.copii astia pe care ii avem(am o fata de 5 ani).Succes si numai bine
Mesaj de la: Ella data: Vineri 22 februarie 2008
Mesaj de la Ella din SF Gheorghe 22feb. Am vazut azi emisiunea de la A1 ,si consider ca nu ajunge o ora pentru asemenea discutii. Eu ti-am mai trimis un mesaj acum 10 zile si urmaresc in continuare ceea ce se scrie.Dar am si eu o nelamurire si as dori sa stiu daca mai sunt mame in situatia mea.La noi in oras in perioada sarcinii mele si la cabinetul unde mergeam periodic(deoarece mi-a fost teama sa merg in policlinica,si cred ca mamele de la noi din oras au aceeasi retinere)in vara se faceau colectare de celule cu o firma din Ungaria si cu depozitarea in Belgia.Toate bune si frumoase,ne decidem sa semnam si noi un contract cu plata in rate. La nastere se face colectarea sunt trimise celulele respective la lab primesc raspuns ca totul e bine si se face in continuare depozitarea.Problema mea este ca au trecut 5 luni de atunci si noi inca nu am primit numarul de cont unde sa depunem lunar bani.Nu stiu ce se intimpla si rog pe cei care au aceasi problema sa-mi scrie ella_mirela2000yahoo.com ,nu mai am incredere daca e o firma serioasa sau nu. Tie draga Bianca iti doresc sanatate si daca pot voluntar sa ajut cu ceva sunt aici.La mine la intreprindere anul trecut a fost un caz colega mea era la pimul copil dar nu stiu din ce cauza la 3 luni la pierdut nu am putut afla nimic deoarece se inchisese in ea nici una din noi nu a avut curajul sa discute cu ea si acum ii inteleg durerea. Mamici de ingeri ma rog la D-zeu sa va de-a putera sa fiti tari si sa nu ne judecati prea aspru ptr ca nu stim cum sa fim alaturi de voi.
Mesaj de la: Geanina data: Vineri 22 februarie 2008
Ma numesc GEANINA si am 2 baieti minunati,nu am trecut printr-o drama ca a ta,dar vreau sa sti ca sunt alaturi de tine BIANCA.Cred ca ti-a fost foarte greu,dar daca
ai fi nascut in Romania ti-ar fi fost cu mult mai greu pentru ca romanii nu stiu sa te sprijine,nu vror sa te ajute.Eu am nascut normal si pot sa-ti spun ca am ramas traumatizata de felul cum am fost tratata in timp ce nasteam ,moasa imi spunea ca sunt criminala,ca vreau sa-mi omor copilul si imi zicea in multe alte feluri doar pentru ca nu aveam contractii si pentru ca ea se grabea sa iasa din tura si cred ca eu nu nasteam destul de repede pentru ea.Cred ca poti sa treci peste orice daca esti tratat cu respect si intelegere.NU TEBUIE SA NE FIE RUSINE DE CEEA CE SIMTIM.Cred ca trbuie facute foarte multe lucruri in maternitati,dar in
primul rand ar trbui schimbat felul in care se poarta foarte multi medici si asistente cu pacientele lor,care transforma de foarte multe ori o drama in ceva mult mai rau si in loc de ajutor iti intorc spatele sau iti adreseaza cuvinte
urate doar pentru ca ai indraznit sa-ti faci griji pentru copilasul tau.IMI PARE
FOARTE RAU PENTRU INGERASUL TAU SI CRED CA DESI CONTINUI SA TRAIESTI O PARTE DIN SUFLETUL TAU TRAIESTE SAU MOARE ODATA CU COPILASII TAI.ITI DORESC SA AI PUTERE
SA MERGI MAI DEPARTE .TE FELICIT PENTRU CA AI AVUT PUTEREA SA-TI TI FETITA IN BRATE CRED CA O MAMA ARE NEVOIE DE ACEST LUCRU,CRED CA DESI ESTE GREU ,ACEST LUCRU ITI DA PUTERE .
Mesaj de la: Liliana data: Vineri 22 februarie 2008
Este foarte buna ideea de a posta programarea emisiunilor ce urmeaza a se realiza in cadrul campaniei .

Poate ar fi bine sa se creeze un istoric al campaniei, al actiunilor intreprinse pana acum si prezentarea celor ce vor urma, enumerarea emisiunilor deja realizate, a intalnirilor pe aceasta tema (cu prezentarea detaliilor privind persoanele participante, locatia, temele dezbatute, concluzii si solutii , planuri pentru viitor)

Se poate ajunge la o intelegere cu fiecare televiziune in parte (sub forma unui contract cu plata sau fara plata) pentru a obtine inregistrarile acestor aparitii TV si postarea lor pe site.
Multe persoane afla “din gura in gura” , “din om in om” , despre aceasta campanie , iar trimiterea la sursa este cea mai indicata pentru a afla cele mai relevante informatii, cu cea mai mare acuratete.

De asemenea ar fi foarte indicata postarea pe site, evident cu aprobarea necesara privind drepturile de autor,a textelor si fotografiilor din revistele si ziarele care au prezentat acest subiect (daca textele exista in format electronic pe site-urile publicatiilor sunt suficiente link-urile catre acestea insotite de cateva cuvinte de introducere/prezentare).

Indraznesc chiar sa sugerez prezentarea opiniei personale a realizatorilor acelor emisiuni care gazduiesc acest subiect sub forma unor testimoniale (marturiii) credibile, elocvente, cu impact .

Azi 22.02.2008 am urmarit emisiunea 9595 de la Antena 1 realizata foarte bine de dl.dr. Cristian Andrei .
A generat emotie, a transmis empatie fata de toate partile implicate, a tinut sub control cu delicatete si cu mult tact impulsurile negative ce s-ar fi putut dezlantui pe marginea celor mai controversate aspecte ale dramei acestor mamici indurate .
Totodata a reusit sa comunice, prin dialogurile frumos impletite intre toti invitatii, acele mesaje care faceau obiectul campaniei Biancai : sfaturi concrete , propuneri de solutii, exemple pozitive demne de urmat, au fost punctate intrebarile care au ramas inca fara raspunsuri clare . Felicitari !
Scriu “la cald”, impresionata fiind de modul in care s-a simtit caldura si apropierea celor din platou fata de aceste mamici , de ranile sufletelor lor – mai vechi sau mai noi, dar nevindecate inca.
Iata deci, ca o problema delicata, ce tine de sensibilitatea sufletului, poate fi abordata in fata publicului cu succes daca cel care isi asuma o asemenea sarcina are competenta necesara in a face acest demers .
Sunt convinsa ca profesia si formatia dlui. Cristian Andrei, cea de doctor psiholog (daca nu ma insel), a stat la baza reusitei sale si abia apoi experienta castigata ca realizator de emisiune TV (lucru deloc usor, evident, din moment ce foarte putini oameni de televiziune si-au castigat notorietatea de mari realizatori de emisiuni).

Secretul sta, cred eu, in dorinta si placerea de a lucra cu oamenii, de a-i face sa se simta bine, in largul lor, de a nu se simti constransi, acuzati, invinuiti , rusinati, de a le transmite ca stie cum se simt ei, ca ii intelege, ca ii crede, ca vrea sa ii ajute, sa ii sustina, sa ii aline.
Asta e menirea unui psiholog.
Ei bine, de toate aceste calitati ale unui psiholog cu har si cu daruire au nevoie mamicile care trec prin dramele maternitatii neimplinite .

Liliana
Bucuresti
Mesaj de la: Mihaela data: Vineri 22 februarie 2008
Mihaela din Bucuresti
Draga Bianca,
imi pare rau ca multe mame trec prin asta,prin pierderea sufletelului pe care il asteapta sa l tina in brate, sa l mangaie, cante... intr-un cuvant sa i simta fiecare miscare. e greu!
eu ca femeie si mai ales ca mama am trecut de doua ori, odata acum doi ani cand la douazeci de saptmani copilasul meu nu a mai vrut sa stea in burtica, de ce nu se stie, iar prea mic si fara puteri a murit (intr-un spital in care nu as mai calca niciodata), nu m au lasat nici sa l vad, asa cum era al meu.
iar a doua oara acum doua saptamani, cand, Doamne,de ce eu?, la un control de rutina la 13 saptamani, s-a descoperit o malformatie, pe nume Gastroschizis, pentru cine nu stie lipsa peretelui abdominal. o durere enorma dar la sfatul medicului (o femeie extraordiara) am ales sa nu l chinuim si am facut intrerupere de sarcina. nu ma pot exprima in cuvinte durerea, este enorma si doar cine nu a trecut prin asta nu intelege.
nu am sa inteleg poate niciodata de ce eu Doamne?de ce si a doua oara?de ce?
cu stima!
Mesaj de la: Ionela-Monica data: Vineri 22 februarie 2008
Buna ma numesc Ionela-Monica , mi s-a intamplat si mie acelasi lucru acum un an si jumatate si iata-ma azi vorbind pt prima oara despre acest lucru. Am 26 de ani si am trcut printr-o experienta foarte urata pe care nu o doresc nimanui .Imi este greu sa vb despre asta dar pe scurt am sa-ti spun cate ceva.S-a intamplat la 6 luni si o saptamana in Bucuresti la spitalul Universitar ,am nascut prematur copilul baietel l-am nascut viu prin niste chinuri de neimaginat, dureri cumplite. COPILUL a trait 6 saptamani dar in aceste 6 saptamani aceste asistente ,acesti doctori mi-au facut viata amara.rRusine pentru aceste persoane . Am fost devastata , aproape in fiecare zi ma chemau si imi spuneau ca este pe moarte .principala idee este ca acum imi este pur si simplu frica de o sarcina . Sotul meu vrea un copil dar mie imi este frica nu cred ca as mai putea duce o sarcina pana la capat . Ma bucur pt campania pe care ai inceput-o si te sustin .
Mesaj de la: Alina data: Vineri 22 februarie 2008
ma numesc ALINA "ingerasul"meu este Thomas pe 22 martie ar fi implinit 8 anisori,primul meu copil,nascut mort la 39 saptamini......54 cm,3.400Kg, cauza a fost cordonul ombilical in jurul gitului,nu intzeleg nici acum de ce nu am putut sa-l iau acasa,sa-l ingrop,......atunci mi s-a spus ca-i considerat avorton....desi eu l-am tinut in bratze,il vad si acum cind inchid ochii,.....ufff......la fel ca si pe Elena, si pe mine m-au dus in salon cu alte mamici,......mi se rupea sufletul de durere cind vedeam cum isi alaptau puisori si nu-mi venea sa cred ce mi s-a intimplat.........de medic,asistente ce sa zic....consolarea medicului a fost"esti tinara la anul faci altul".....e dureros.......de atunci am mai trecut prin doua cezariene si ma mindresc cu doi baietzi minunatzi Eduard si Tudor....viatza merge inainte ,dar in sufletul nostru v-a fi intodeauna si "Thomas", si regretul ca nu l-am ingropat.....
Mesaj de la: Claudia data: Vineri 22 februarie 2008
Draga,Bianca ma numesc Claudia,sunt mama a doi copii minunati,un baiat de 9 ani si o fetita de 2ani si 6luni.Cind am citit despre drama prin care ai trecut am simtit o durere in suflet.Avem niste prieteni care de fapt sunt si nasii fetitei mele,care au trecut si ei prin aceasta nefericita experienta.In lume nu exista o durere mai mare atunci cind un parinte isi ingroapa propriul copil,este o durere strigatoare la cer.Dar D-zeu este atit de mare incit ne da o forta de aputea trece peste aceasta sfisietoare durere.Sint sigura ca micutul tau inger se afla in bratele protectoare ale Fecioarei Maria...te sarut si iti doresc din suflet numai bine...cu drag ROBERT si ALEXIA...
Mesaj de la: Madalina data: Vineri 22 februarie 2008
Ma numesc Madalina si in 2002 am pierdut un sufletel la 38 de saptamani...
Nu pot sa vorbesc prea mult despre asta... La televizor tocmai este emisiunea cu si despre femei care si-au pierdut capilasul... Doamnelor, lasati timpul sa va vindece rana si sufletul!!! Asa cred ca este cel mai bine... Nu incercati sa mai gasiti vinovati pentru ca nu faceti nimic mai mult decat sa va inrautatiti situatia. Chiar daca vi se pare nedrept, important este sa va ridicati si sa incercati sa intelegeti ca lucrurile pot fi luate de la capat. Cu siguranta un alt copil nu va umple golul lasat de cel pierdut, dar va va ajuta sa traiti normal si sa va bucurati din nou de viata. Nu sunt doar vorbe, experienta mi-a dovedit-o. As minti daca v-as spune ca nu am insistat sa fac al doilea copil in speranta umplerii golului din suflet ramas in urma pierderii Alexandrei, dar nasterea lui Andrei- paractic nasterea celui de al treilea copil - m-a facut sa inteleg ca are locul lui aparte si niciodata el nu imi va umple alte goluri, dar el, "urmatorul " mi-a redat bucuria vietii alaturi de familie si primul copil... Va rog aveti rabdare cu voi si nu va mai chinuiti...Lasatii pe micutii vostrii ingerasi in mainile Maicii Domnului si nu va pierdeti speranta.
In ceea ce priveste pozitia Bisericii Ortodoxe, aceasta este foarte clara... Copiii nebotezati nu se pot inmormanta dupa canoanele crestin ortodoxe... Cu toate acestea fetita mea a fost inmormantata, iar preotul a venit la inmormantare si i-a citit o rugaciune...si in fiecare "joi mari" ii fac coliva (cum se face pentru toti mortii neamului) si timp de 3 ani a venit la mormant si ne-a citit special pentru ea o rugaciune in care am fost pomeniti si noi ca parinti pentru a ne intarii Dumnezeu. Nu pot fi pomeniti in altar... Ma doare sufletul, dar accept asta pentru ca stiu ca Dumnezeu e bun si nu lasa sufletele copiilor aiurea... STIU ca fetita mea este in rai si acolo ii este mult mai bine...

Va doresc la toate sa va lumineze si sa va bucure Dumnezeu asa cum pe mine m-a luminat si m-a bucurat. Cu drag, Madalina.
Mesaj de la: Elena data: Vineri 22 februarie 2008
ma numesc elena si sunt din ploiesti
am nascut in 2002 un baietel prematur care a trait 3 zile si experienta a fost cumplita, am ajuns la spital cu apa rupta la ora 2 noaptea si mi se spunea ca este risc de avort nu nastere, mi au pu o perfuzie si asteptau sa nasc, dimineata la vizita au observat ca era pusa gresit si au inlocuit-o iar dupa 8 ore am nascut si imediat copilul a fost bagat la incubator si mi s a spus ca este insuficient dezvoltat si nu are mari sanse, in a 3 a noapte de la nastere m au trezit undeva pe la ora 24 ca sa ma anunte ca va muri si apoi mi au spus sa nu plang ca deranjez celelalte mame, m au sedat si am dormit, a doua zi am plecat la cerere fara curajul de a mi lua copilul,
nimic nu mi a alinat suferinta, am crezut ca nu o sa mai am curaj sa fac un alt copil pana acum 2 ani cand am ramas insarcinata, sarcina a fost un cosmar ptr ca ma temeam de nastere prematura, dar am reusit si am un ingeras de un an acum, dar primul meu opil este si in mintea si in inima mea si nu il poate inlocui nimeni
in afara de suferinta propiu zisa cauzata de moartea lui Alexandru ca el pentru mine a avut si nume si chip, a fost si reactia celorlalti care spuneau lasa ca o sa faci alt copil, dar nimeni nu intelege ca nu e ca o jucarie stricata pe care o schimbi cu alta noua, relatia de cuplu s a destramat din cauza durerii iar eu ma ascundeam de toti ca sa mi plang durerea pentru ca toti imi spuneau nu mai plange
acum m am obisnuit cu durerea dar nu inteleg de ce si regret ca nu l am vazut pentru ultima data
ma consolez cu gandul ca e ingeras si acum ne vegheaza, dar si acum plang si regret ca nu e cu mine
daca pot ajuta pe cineva as face o cu mare drag
Mesaj de la: Gabriela data: Vineri 22 februarie 2008
Draga Bianca,
Nu, chiar nu stiu ce sa spun. Am aflat intamplator privind emisiunea de pe Antena. Este mai presus de orice intelegere si cred ca nu trebuie sa treci prin asa ceva ca sa-ti simti sufletul sfasiat.
Prietena mea cea mai buna (extrapoland putin) si-a pierdut frumusete de fata la 18 ani. S-au implinit 2 ani de atunci si noi tot o plangem in fiecare zi. Nici acum nu reuseste sa-si strige durerea, o pastreaza doar pentru ea.
Iti doresc sa ai putere sa treci peste aceasta tragedie, iti doresc sa ai taria de a-ti striga necazul, indiferent cat de tare, si iti doresc sa reusesti sa faci ceea ce iti doresti in demersurile tale.
Eu sunt tehnician principal intr-o societate de stat dar, cu mare drag, daca consideri ca ajutorul meu ti-ar fi de folos... sunt Gabriela, 46 de ani, 2 baieti.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 22 februarie 2008
buna la toate mamicile am 20 sunt insarcinata in 10 saptamani si deja imi este foarte frica sa nu patesc ceva eu sau bebelusul meu iti inteleg durerea bianca si sora mea a trecut prin asa ceva ea era sa si moara dar a fost salvata la timp a stat fetita in ea 3 zile si cand sa se duca sa nasca a nascut-o moarta se nuymea ioana un nume de inger eu sper sa pot duce pana la sfarsit sarcina si sa am un bebelus sanatos va urez sanatate la toate mamicile si sa aveti grija de copii
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 22 februarie 2008
...se intampla candva in 1981...mamica mea era graviduta cu primul ei copil si era tare fericita, fericire care din pacate nu avea sa dureze decat 9 luni...e atat de complicat si de greu, dar totusi vreau sa vorbesc despre asta...9 luni totul a mers foarte bine pana cand s-a internat in spital pentru ca era termenul sa nasca si de aici incepe cumplita poveste...nu voi vorbii in clipa asta despre parintii mei ci depre doi soti care ani la rand s-au chinuit sa aiba un copil dar nu reuseau pentru ca sotia nu putea sa duca sarcina pana la capat...in acel an, 1981, reusise sa ajunga si ea cu sarcina pana aproape de termen si intamplarea facea ca doamna respectiva se internase in spital in acelasi timp cu mama mea (pe care o cunostea)...doamna respectiva intrase in operatie inaintea mamei...iar mama a apucat sa o incurajeze si sa-i spuna ca de data asta sigur o sa fie bine...s-au despartit iar mama era dusa intr-un salon sa fie pregatita pentru nastere...aflase ca doamna respectiva nascuse un baietel dar din cauza problemelor avute i s-au dat 48 de ore micutului ca sa scape...dupa o zi cum ar venii si mama nascuse tot un baietel pe care l-a vazut si l-a auzit plangand...dar doctorul i-a spus ca ar fi ceva probleme cu micutul si ca ii da 24 de ore sa scape...dupa 24 de ore a venit la mama si pur si simplu i-a zis ca copilul tocmai murise...nu are rost sa-ti spun cata durere au simtit in acele clipe parintii mei...tata nu intelegea cum e posibil pentru ca sarcina a fost una fara probleme...parca nu putea fi adevarat...au cerut sa vada bebelusul dar nimeni din acel spital nu a vrut sa li-l arate...o singura asistenta i-a spus mamei cand a plecat din spital..."doamna daca o sa mai vi vreodata sa nasti aici sa spui ca esti doamna careia i-a murit copilul..." In clipa aia pentru ei nu reprezentau nimic acele cuvinte...dar dupa ceva tipm au aflat ca bebelusul celorlalti parinti scapase...si in clipa aia au simtit in sufletul lor ca cu buna stiinta copii au fost schimbati intre ei...dar era Romania anilor 80 si desi au incercat sa afle adevarul, nu puteau face mai nimic...O mama intotdeuna ramane legata de copilul ei si simte acest lucru...iar mama mea...invitati fiind la o nunta (dupa vreo trei ani) vede un baietel brunet cu ochii negrii si simte acel fior care ii strabate tot trupul si sufletul...si se uita in ochisorii lui...iar in clipa aceea vine o doamna si il ia in brate si toata noaptea nu-l mai lasa din brate...acea doamna era chiar femeia despre care am povestit, iar imediat dupa aceasta intamplare se muta cu toata familia in Germania si nimeni nu mai stie nimic de ei...Nu pot sa nu ma gandesc ca fratele meu traieste...si ca a fost smuls de langa parintii mei...iar pierdera lui le-a provocat atata suferinta...dar sufletul meu simte cumva ca odata si odata o sa-l cunosc si ca parintii lui de acum nu vor putea duce cu ei ei in mormant acest mare secret...
P.S Fratele meu s-a nascut pe 04.04.1981.....iar in certificat de nastere "celalalt" copil este trecut in 14.04.1981...oare cum e posibil daca celalalt baiat s-a nascut inaintea fratelui meu?
Mesaj de la: Ana-Maria data: Vineri 22 februarie 2008
Nu am trecut prin asa o DRAMA, sunt cu sufletul alaturi de mamicile de ingeri!
Sunt farmacist, am si eu o fetita de 2 ani, daca pot ajuta cu ceva prin voluntariat nu ezitati sa ma contactati! mailul este ****@yahoo.com
ana-maria
Mesaj de la: Cerasela data: Vineri 22 februarie 2008
buna bianca!ma numesc cerasela si sunt dn targoviste.povetea vietii tale m a impresionat pana la lacrimi...iti scriu de la serviciu ptr ca inima nu m a lasat sa nu mi pot exprima sentimentele si trairile in momentul cand rand cu rand am pasit in dureroasa poveste...nu sunt mama,nu sunt casatorita si nu sunt nici gravida insa asta nu m a impiedicat sa citesc sa plang si sa ti spun ca esti o femeie puternica!nu stiu si nici nu ma pot gandi la cum as putea reactiona in astfel de momente...nu am trait nimic din ce tu ai trait,dar ar trebui sa stii ca milioane de persoane fiind ele nici casatorite,nici gravidute,nici cu o poveste despre ingeri iti scriu,le pasa,sufera la citirea acestor cutremuratoare randuri si sunt alaturi de tine cu sufletul...ptr mine esti o femeie puternica si sa ti dea bunul dumnezeu in continuare puterea,sanatatea si dragostea de care ai nevoie!te pup si nu uita ai un copil ce traieste inca prin tine,cu ajutorul tau,asa ca trebuie sa l ajuti.!iti multumesc ca ti am putut scrie!
Mesaj de la: Gabriel data: Vineri 22 februarie 2008
Eu sunt Gabriel.
Sunt un tatic de copii si un sot care stie ce inseamna sa pierzi un copil. Eu si sotia mea am avut o astfel de experienta, nu tocmai placuta. Dar stiu sigur ca, desi ar fi bine pentru ea sa se intalneasca cu alte mamici care au trecut prin asa ceva, nu cred ca s-ar simti confortabil cu "presa pe cap".Nici eu nu m-as simti bine. Ce-a fost a fost. E bine sa vorbesti despre asta dar sa nu faci atata caz.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 22 februarie 2008
Sarutmainile Bianca, mesajul meu e pentru doamna care cauta vaccinul ptr copil.
Imi pare rau sa aud ca Mara are asemenea probleme. Vaccinul se numeste Prewar sau PREVNAR?
In Canada vaccinul Prevnar se administreaza pana la varsta de un an, dupa programul de imunizare da aici, deci s-ar putea sa fie vorba de ceva diferit.

http://www.canadaimmunization.com/about.asp

Nu stiu cum se obtine / daca se obtine in afara sistemului medical Canadian dar daca acesta este intr-adevar vaccinul o sa ma interesez. Confirmati va rog numele corect.

Numai bine micutei Mara!
Mesaj de la: Liliana data: Joi 21 februarie 2008
Din considerente statistice poate ar fi bine sa fie numerotate mesajele .
Ar putea fi de folos in viitor.
Acest site, prin volumul si continutul mesajelor postate, face parte din CV-ul Organizatiei E.M.M.A . Cred ca ar fi mai bine, pentru continuitatea povestii, sa fie mentinut si mai departe : este deja cunoscut, este familiar si poate fi completat pe masura evolutiei activitatii.

Liliana
Bucuresti
Mesaj de la: Delia data: Joi 21 februarie 2008
Ma numesc Delia, pe 27.02.08 se implinesc 10 luni de cand am nascut un inger, o fetita pe nume Bianca - Ioana, o fetita care s-a nascut prematur si care a trait doar o saptamana la terapie intensiva...regret ca nu am luat-o in brate, regret ca nu am vazut-o moarta, chiar daca era dureros, era copilul meu, regret ca nu are un mormant la care sa ma duc...citind atatea cazuri, imi dau seama ca toate mamele care au trecut prin asa ceva simt la fel si doar ele inteleg cu adevarat...Imi pare rau pentru toate, nimeni nu merita sa treaca prin o asa mare suferinta...
Mesaj de la: Liliana data: Joi 21 februarie 2008
Bianca, a facut un apel catre toti cei care doresc sa scrie cateva cuvinte pe acest site :
"Rog pe oricine intra aici, sa tina cont de sensibilitatea celor care traiesc o asemenea drama si sa le respecte durerea! Fiti intelegatori, buni, empatici! Va multumesc!"

Se pare ca au fost cateva persoane care, nu numai ca au ignorat apelul Biancai, dar au insistat spre a li se posta pe site cuvintele lor inveninate .
Bianca a admis totusi aparitia acelor mesaje agresive din respect fata de orice opinie exprimata .
Insa aceste persoane nu merita nici un pic de atentie si nu este cazul sa ne pierdem timpul cu replici taioase la adresa lor !
Nu raspundeti provocarilor lor josnice . Ignorati-le complet !
A formula un oricat de scurt comentariu la adresa lor inseamna a le da satisfactie .
Nu e cazul sa generati pe acest site un conflict verbal.

Acest site a evoluat atat de frumos, de emotionant, incat m-ar durea sufletul sa vad ca totul degenereaza intr-o confruntare pro sau contra demersurilor Biancai.
Atat de multe mamici si-au deschis sufletul cu sinceritate, cu durere, cu speranta, cu incredere incat este pacat sa le intunecam si mai mult inimile cu mesaje deplasate .

Bianca, vreau sa te incurajez sa-ti duci mai departe planul acceptand orice ajutor ti se ofera in acest sens si ignorand cu desavarsire rautatile care se mai fac auzite cateodata de te miri unde .
Este inevitabil sa mai incerce cate unul sa te opreasca din drum.
Sunt uscaturile padurii .
Din fericire , oameni buni, curajosi , calzi, sinceri si generosi poti intalni la tot pasul . Este padurea intreaga !

Importanta ajutorului mass-mediei este de necontestat . In aceasta lume, in care senzationalul sta la baza interesului fata de oameni si evenimente, sunt cu siguranta destui profesionisti de nadejde capabili si dornici sa se implice cu entuziasm in campania ta . Daca le vei cere sprijinul sigur il vei primi !

Celor care te vor refuza … Dumnezeu sa-i ierte si sa le dezghete inimile …

Liliana
Bucuresti
Mesaj de la: Olga data: Joi 21 februarie 2008
Draga Bianca, numele meu este Olga si imi pare nespus de rau pentru tragedia prin care treci tu si toate mamicile care au trait groaza pierderii "sufletelor " lor. Sunt mama a doi baieti si drama vietilor voastre m-a indurerat atat de mult incat cuvintele pe care le-as putea spune sunt cu totul de prisos. Durerea pe cate o simt acum pentru voi este atat de mare, incat nu-mi pot nici macar imagina durerea voastra.

Durerea mea este cu atat mai mare cu cat chiar astazi am aflat ca micutul in varsta de numai cinci zile al unei prietene nu a mai avut puterea de a lupta pentru viata si a plecat dintre noi. Sperantele mele din ultima saptamana erau atat de mari, ma rugam pentru micul ingeras si eram convinsa ca va fi bine. Socul pe care l-am simtit nu s-e compara cu nimic din ce-am simtit pana acum, si am plans, mult, mult, pentru mama si copil, pentru durerea ei, pentru durerea pe care o simt cand spun "daca as fi fost eu in locul ei?"

Am plans ca si cum ar fi fost copilul meu. Acum plang pentru voi ca si cum ar fi fost copiii mei.

As vrea sa va pot ajuta, chiar numai cu o vorba buna.
Mesaj de la: Mihaela data: Joi 21 februarie 2008
Draga mea Bianca am citit ceea ce ai scris cu lacrimile siroindumi pe obraji,am trait o parte din suferinta ta,imi pare foarte rau pentru ceea ce ti-sa intimplat.Tu esti o frumoasa de foarte multa vreme te admir,te rog fii puternica.Bucurate de Luca,fii optimista,iti doresc tot binele din lume si liniste sufleteasca.Cu mult drag Mihaela Roman
Mesaj de la: Codruta data: Joi 21 februarie 2008
Bianca, draga mea, numele meu este Codruta si ti-am mai scris despre starea fetitei mele cele mici, de un an si 3 luni, Mara. Dupa investigatii complete, am aflat ca Mara are, de fapt, un sistem imunitar f. scazut, motiv ptr care doctorul Stanciu de la Marie Curie ne-a recomandat s-o vaccinam cat mai repede cu un vaccin de imunizare care nu se gaseste in Romania si se cheama PREWAR - 2 doze. Este special ptr imunizarea organismului. Te rog, daca exista vreo sansa sa-l gasesc in Germania, contra cost bineinteles, da-mi si mie un semn de viata pe mailul ****@yahoo.com. Poate cineva care te sprijina in mentenanta acestui site imi poate da si mie un raspuns in numele tau. Iti doresc multa sanatate, tie si familiei tale. Cu drag, Codruta
Mesaj de la: Codruta data: Joi 21 februarie 2008
Raspuns pentru anonima din presa, de la Codruta.
Din respect pentru motivul crearii acestui site pe care scriem noi acum, Nu intentionez sa generez o dezbatere despre legitimitatea participarii presei la vreo intalnire a fundatiei Biancai. Oricum ea este cea care decide conditiile in care se desfasoara actiunile ei, cum si noi avem posibilitatea de a alege daca sa participam sau nu in aceste conditii. Daca se va crea un forum de discutii special destinat pentru astfel de drame, mi-ar face placere sa mai discutam pe aceasta tema, cu conditia sa nu te mai ascunzi in spatele anonimatului. Deocamdata, hai sa ne oprim aici. Cu multumiri Biancai pentru ceea ce face si a facut deja pentru noi, Codruta.
Mesaj de la: Ana data: Joi 21 februarie 2008
Subscriu la mesajul Anonimei-jurnalist, care a raspuns Codrutei. Si eu sunt jurnalista si da, este adevarat, media a avut un rol major in promovarea si sustinerea acestei campanii. Bianca poate sa confirme. M-as simti data la o parte daca as fi refuzata sa iau si eu parte la aceste intalniri. Dar nu cred ca se pune problema ca Bianca sa reactioneze altfel decat o face acum. Chiar daca suntem jurnalisti trebuie sa se inteleaga ca nu toti suntem de partea presei agresive, care ataca, presa care uita de statutul pe care-l are, care calca peste cadavre si se foloseste de suferinta oamenilor (pentru ca inainte de a fi vedeta, persoana respectiva este OM) pentru a-si vinde publicatia. Stiti ce este paradoxal insa? Ca tocmai genul acesta de publicatii vinde cel mai mult, iar jurnalistii onesti si cu bun-simt sunt priviti ca niste neprofesionisti, atunci cand scriu frumos la adresa unei vedete. De cand ma stiu am urat acest gen de presa agresiva. Am lucrat la o publicatie de acest gen si de unde am plecat tocmai din acest motiv. Intai de toate iubesc si respect oamenii, iar Bianca este pentru mine mai intai PRIETENA. Daca ea nu vrea sa scriu ceva, nu voi scrie! Dar cred ca m-am explicat suficient de mult iar jurnalista anonima stie despre ce vorbesc daca face parte din sistem. Va sustinem si suntem alaturi de voi cu tot sufletul. Cu drag, cu respect, Ana/Bucuresti
Mesaj de la: Anonim data: Joi 21 februarie 2008
........eu am un baietel de 3 luni.....si nici nu vreau sa ma gandesc ca s-ar fi putut intampla ceva cu el...cred ca poti suporta daca iti mor parintii, daca iti moare sora, fratele, sotul dar nu cred ca esxista durere mai mare decat atunci cand iti moare un copil. Eu mi-am iubit copilul decand am aflat ca sunt insarcinata, aveam 5 sapt si deja era printul meu. Dar trebuie sa fii tare pt luca, el nu are nici o vina, si daca Dumnezeu a vrut asa stie el de ce. ingerasul tau e langa tine si langa fratiorul ei...ai grija de tine si de luca... o mama
Mesaj de la: Camelia data: Joi 21 februarie 2008
Draga Bianca, ma numesc Camelia, sunt din Sibiu...sunt alaturi de tine si de nenumaratele mamici care au pierdut ingerasi...In urma cu 9 ani am pierdut o sarcina la 9 luni,o fetita, malformatie din cauza unei viroze(tuseam) pe care am avut-o eu in a 3-a luna de sarcina...nu am avut febra, nu am luat medicamente decat naturiste, doctorul m-a asigurat ca nu vor fi probleme, la ecografiile pana in luna a 8-a doctorii nu au vazut nicio malformatie la cap !?...Nu pot nici acum dupa 9 ani sa-ti povestesc nici tie,nimanui,prin ce am trecut si ce durere port inca in mine si ma invinovatesc pentru viroza mea.Cel mai mare regret al meu este ca nu mi-am vazut fetita, nu mi-am tinut-o in brate, nu am avut curaj atunci!!Am nascut pe cale naturala,in 09.10.1998 , dupa inca 1 luna de la aflarea "vestii"...Am fost convinsa ca pt a nu innebuni cea mai buna terapie este sa raman din nou insarcinata cat mai urgent si sa am un copil sanatos, chiar daca in suflet am avut o mare frica.Ii multumesc lui D-zeu ca in noiembrie 1999 am nascut tot o fetita,sanatoasa si vioaie. Dar durerea tot a ramas, tot mai plang si am cosmaruri si ma intreb cum ar fi fost sa fiu mamica de 2 fetite, sa le vad crescand si jucandu-se impreuna ?...Bianca, iti doresc numai bine si mult succes cu campania si ma ofer voluntara, nr meu de tel este 07****
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 20 februarie 2008
Buna din nou.Un mesaj pentru femeia aia anonima care spune ca Bianca se foloseste de moartea fetitei ei.Din cate stiu e singura femeie in Romania care a avut curaj sa vorbeasca despre acest subiect si le-a dat curaj si altor femei sa vorbeasca despre cum te trateaza medicii si sistentele sau moasele din maternitatile din tara noastra draga.Pe patul de nastere cand e chinul mai mare nu cred ca e tocmai indicat ca o asistente sau moasa sa iti spuna,citez"hai draga si nu mai tipa ca atunci cand te-ai ....... nu te-ai mai plans,nu?"...................cum i s-a intamplat unei prietene de-a mea.Asa ca mai bine taci si fa-ti de lucru pe alte site-uri ca aici deranjezi
Mesaj de la: Simona data: Miercuri 20 februarie 2008
ne pare rau de ce s-a intamplat .suntem alaturi de tine si ne rugam pentru tine sa ai puterea sa depasesti momentele acestea.
simona
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 20 februarie 2008
Mesaj pentru Codruta
Draga mea, apreciez propunerea ta, facuta Biancai, de a va aduna toate mamicile dispuse sa miscati ceva in tara asta,intr-un domeniu atat de sensibil. Dar, ca jurnalist,m-a deranjat sintagma "fara tam-tam,fara presa".Cred ca ai scapat din vedere faptul ca Bianca prin presa si-a facut cunoscuta povestea aceasta atat de dureroasa, si asa a ajuns si la voi.Nimeni nu va contesta puterea ei de a porni si sustine o lupta pentru drepturile mamicilor in situatia ei, dar, crede-ma,ajutorul presei este vital. Poti s-o intrebi pe ea daca nu crezi, pentru ca ea stie foarte bine a cata putere in stat e presa. Si nu inteleg reticenta ta si sub un alt aspect: vreti sa faceti ceva (Bianca vrea,cu siguranta si de netagaduit!), atunci de ce refuzati ajutor? Crezi ca la acea intalnire ar veni jurnalisti neinteresati de campania aceasta sau rauvoitori? Ce om ar avea inima sa faca rau in vreun fel unor persoane care au trecut printr-o drama de aceste proportii? Ia mai gandeste-te! Mesajul meu pentru tine se vrea unul prietenos. Daca tu il vei percepe altfel...regret. Numai bine,tuturor!
Mesaj de la: Alina data: Miercuri 20 februarie 2008
Buna Bianca si condoleante, e umplita toata povestea! Eu nu am trecut prin asa ceva multumesc lui D-zeu, dar atunci cand nascut eu m-a socat modul cum se poate anunta o mama ca, copilul ei a murit ...
Sunt din Cluj Napoca , in ajunul Craciunului 2005 am nascut unn minunat baietel, vecina cu mine de pat atat in travaliu cat si dupa ce am nascut si apaoi in salon a fost o mamica tanara , era si ea la primul copil, a nascut inaintea mea un baietel. In momentul in care a iesit din sala de nasteri a venit neonatologul impreuna cu psihologul spitalului si i-au explicat ca, copilul avea ceva probleme si a fost dus la terapie intensiva ...acest lucru se intampla seara in jurul orei 8. Dimineata in jur de ora 4, eram in salon, cred ca eram singura care nu dormeam ( pt ca toata noaptea am dat tarcoale pe langa salonul bebelusilor poate poate reusesc sa-l mai vad pe Alex putin , eram asa nerabdatoare sa-l tin in brate ) si a aparut in usa salonului o infirmiera care a strigat-o pe nume pe doamna de care va povesteam , saraca s-a trezit buimacita dupa ce numai ce adormise dupa ore in sir de plans si a intrebat ce s-a intamplat, la care madam infirmiera din usa " vino draga , ca ti-a facut copilul stop cardiac" !!!!!!!!!!! ASTA SE INTAMPLA IN 2005 INTR-O CLINICA DINTR-UN CENTRU UNIVERSITAR!!!
Nu cred ca mai trebuie sa comentez ceva ..sau sa va spun socul prin care au trecut toate mamicile din salonul acela.

In aceeasi clinica a trait drama ta si sora mea , fiind o diferenta destul de mare intre noi ( 14 ani) atunci am fost prea mica pt a constientiza gravitatea situatiei. A nascut la 40 de saptamani un baietel de 4 kg mort...din cauza cordonului ombilical infasurat in jurul gatului. Au tinut-o 2 zile cu copilul mort in burtica pt ca s-a intamplat in 1988 si trebuia formata comisie care sa constate ca nu a murit din vina ei ..sau asa ceva....A ramas insarcinata dupa lungi tratamente si incercari ...si a fost si ultima data cand a fost insarcinata!Nu a mai putut avea altii copii! Ma uit zilnic la ea si ma gandesc cum de nu a inebunit de atunci incoace si mai ales in cele 2 zile!

te pup pe tine si pe toate mamicile de puiuti si ingerasi!!

Alina
Mesaj de la: Dana data: Miercuri 20 februarie 2008
buna Bianca
stiu prin ce treci si sunt alaturi de tine! anul trecut in vinerea mare a pastelui anul 2007 am pierdut o sarcina la 22 de saptamani o fetita , sanatoasa in conditiile in care am respectat tot ce a spus medicul. acest inger l-am pierdut din cauza medicului care mi-a salvat cealalta fetita care are acum 7 ani si care ma acuza ca nu am avut grija de surioara ei din burtica. acum pling, atunci am plans sotul meu nu se putea opri din plns la spital dar... ii multumesc lui dumnezeu pentru comoara care o am acasa.
sa-ti spun cum s-a intamplat: am avut o sarcina cu probleme cu 3 eminente de avort pe ea dar monitorizata atent de medic. la 22 de saptamani ma simteam foarte bine si m-am dus la ecografie la 4D. ACOLO S-A VAZUT CA AM COLUL DESCHIS 1.42 CM. ATUNCI SEARA MI-AM SUNAT MEDICUL M-AM DUS LA CONTROL SI MI-A CONFIRMAT CA S-A SCURTAT COLUL SI S-A DESCHIS. ERA INTR-O ZI DE LUNI SI EU I-AM SPUS l BINE ATUNCI NU MERGEM LA SPITAL SA FACEM CERCLAJ?? SI EA IMI RASPUNDEl NU... VINO VINERI CA SUNT DE GARDA! VINERI M-AM DUS DEJA AVEAM CONTRACTII M-A TINUT CU PERFUZII SA OPREASCA TRAVALIUL ,DAR NU S-A PUTUT SI AM NASCUT PE VIU!!!!!!!!! DUREREA E FOARTE MARE , TE INTELEG SI SUNT ALATURI DE TINE ,EU MI-AM REVENIT DATORITA FETITETI MELE SI IN COTINUARE NE MAI DORIM INCA UN COPIL. FII TARE , CHIAR DACA SUFLETUL TAU E SFASIAT, FII TARE PENTRU CELALALT COPIL/
MESAJUL ESTE DE LA DANA DIN BUCURESTI.
Mesaj de la: Rodica data: Miercuri 20 februarie 2008
buna bianca!ma numesc Rodica o"MAMA FARA DE COPIL",imi pare foarte rau PT INGERASUL TAU,am trecut si eu printr-un necaz asemanator numai ca aveam 11 saptamani!desi majoritatea oamenilor de langa mine imi spuneau ca nu trebuie sa sufar pt ca era foarte micut,ca sunt tanara(aveam 23 de ani),ca asa a fost sa fie,ca e mai bine acum decat mai tarziu etc. eu cu fiecare cuvant rostit de ei sufeream si mai mult pt ca numai eu stiam ca oricat de mic ar fi fost,oricat de tanara eram,el era copilasul meu pe care mi-l doream enorm,cu care vorbeam,pe care il alintam,caruia ii cantam si il iubeam din tot sufletul meu.A trecut o luna jumatate de cand s-a intamlat,nu am incercat nici o clipa sa uit,nici nu vreau sa se intample lucrul acesta,am inteles decat ca nu pot scimba nimic!Imi pare nespus de rau ca sunt atatea cazuri ATAT DE NEFERICITE si atatea MAME FARA DE COPII.Aveti grija de voi,va imbratisez.
Mesaj de la: Cristina data: Miercuri 20 februarie 2008
Imi pare rau.Nu-mi pot opri lacrimile si nu-mi pot controla durerea din suflet.Ma ravaseste orice drama care implica un copil...ma doare orice suferinta a unui copil!Emma te vegheaza din ceruri, te iubeste, te apara de rele, te ajuta!O vei strange in brate...peste multi,multi ani...o vei atinge, o vei vedea, o vei auzi, o vei saruta!Nu mai am cuvinte, ma doare tare.Multa putere!
Mesaj de la: Petronela data: Miercuri 20 februarie 2008
Buna Bianca...ma numesc Petronela si am mai trimis un mesaj,dar nu s-a postat,nu e nici o problema...sper ca doar macar sa apuci sa le citesti...Am revenit deoarece ma enerveaza cumplit de tare acele persoane care se dau drept MAMICI dar de fapt n-au nici o treaba cu asta...E vorba despre Magdalena care pur si simplu m-a enervat...cum poate sa spuna asa ceva?Patetica e ea,nu tu draga Bianca..Te rog mult sa nu bagi la suflet ceea ce ti-a scris aceasta femeie pentru ca,pur si simplu nu stie despre de vorbeste...In primul rand ti-a adus niste insulte pe care nici nu le justifica...lasa America si toate alea...noi traim in Romania si aici vrem sa schimbam ceva...nu in America...
Aici e problema grava...si e chiar una foarte grava...Ma si tem sa mai raman insarcinata...Am un baietel de 1 an si 2 luni,l-am nascut in Grecia,acum ne-am intors in tara si ne dorim foarte mult inca un fratior sau o surioara,dar pur si simplu am ramas ingrozita de ce se intampla in toata Romania...mi-e si frica sa raman insarcinata si sa merg la cine stie ce doctor care isi face MESERIA doar pt bani si spaga...Sunt cazuri foarte grave,unde au murit copii deoarece nu aveau parintii bani pt spaga..."atentia" domnului doctor...Stiu personal un caz unde i s-a rupt apa femeii si au plecat la spital si doctorul pur si simplu nu a bagat-o in seama nu stiu cate ore,multe oricum,pana s-a scurs tot lichidul amniotic si cand au vazut in ce hal era mamica s-au gandit s-o aduca in sala de nasteri,dar a fost prea tarziu...copilul murise...nu stiu ce complicatii...
Dar e strigator la cer cum pot muri copilasi nevinovati deoarece n-au parintii bani de spaga sau ca nu i-au dat suficient...Suntem o tara corupta si greu ne vom schimba....Nu zic...probabil exista si doctori ok...tot respectul meu pt ei,dar sunt putini la numar...
Trebuie sa facem ceva pt a schimba sistemul sanitar din romania deoarece e grav...Tot respectul meu pt tine Bianca,faci o treaba excelenta si tine-o tot asa...Sper sa reusesti sa faci ce ti-ai propus...
Eu sunt pro campanie si te sprijin ...Adresa mea de mail este ****@yahoo.com ,daca o sa vrei vreodata sa discutam sau daca pot ajuta cu ceva in aceasta campanie o sa o fac cu cea mai mare placere...Stiu cum e sa treci printr-o asemenea drama si imi pare foarte rau ca se intampla asa ceva in lumea asta...Sper sa putem schimba ceva intr-o buna zi...
Te admir si te-am pupat
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 20 februarie 2008
salut! eu...nu am trecut prin asa ceva si ma rog la Dumnezeu sa ma fereasca de aceasta durere pe care nici macar nu mi-o pot imagina!!!am 21 de ani si poate voi avea minunata sansa de a avea un bebe pe care-l voi ingriji ca lumina ochilor mei...am insa o prietena foarte apropiata care si-a pierdut cel de-al doilea bebe la numai 6 saptamani de sarcina!cauza nu se stie inca exact, o nepotrivire de cromozomi!in prima zi dupa ce s-a intamplat nenorocirea, cu toate ca pana atunci am vorbit si o intrebam mereu de sarcina, cum se simte(simtea un anumit disconfort, mici dureri), nu am stiut cum sa reactionez...am aflat de la sotul sau vestea..sa merg sa o vad...sa nu merg...,dak merg ce-ar trebui sa-i spun, cu ce sa o ajut!!!are un sot minunat care o iubeste enorm, o viata linistita, insa singurul lucru care ar ''intregi-o" ar fi un copilas...si acum, dupa aproape 2 luni se trezeste noaptea si plange, si cauta alinare pentru durerea sa...imi pare enorm de rau pentru ce s-a intamplat...din ce in ce mai multe mame se feresc sa-si exprima durerea, chiar sa planga langa sotul lor...se feresc sa vorbeasca despre ce s-a-ntamplat...am citit scrisoarea ta de "adio", am citit cuvintele tale pline de suferinta...imi pare rau...suntem oameni, suntem facuti din acelasi aluat dar ink nu stim sa ne alinam unul altuia durerea...NU UITATI INSA UN LUCRU: DUREREA TREBUIA TRAITA, NU FUGITI DE EA, INSA NU RAMANETI INCLESTATE IN ACEL CASTEL INTUNECAT!!!gasiti o cale de a iesi, sa vedeti ca exista ink viata si in afara durerii voastre...multumesc ca mi-ati permis sa scriu aceste randuri!!!
Mesaj de la: Codruta data: Miercuri 20 februarie 2008
Bianca, draga mea, daca vrei sa faci ceva ptr noi, concret, hai sa ne intalnim toate, intr-o zi, la o anumita ora, (intr-un weekend, ca sa poata veni si cele din provincie), fara presa si tam-tam, chiar si intr-un parc. Cele care pot veni, desigur. Dar sa existe astfel de intalniri, periodice, organizate de fundatia ta, care sa formeze grupuri ad-hoc de discutii, eventual cu sprijinul unor psihologi. Ideea e ca, dupa o astfel de intalnire, o femeie cu o astfel de trauma sa plece acasa mai impacata cu sine, putin mai vindecata decat a venit la intalnire si sa nu se simta singura. De fiecare data vor veni si alte femei care vor simti nevoia sa o faca, vor veni si din cele care au mai fost la astfel de intalniri, dar vor exista unele pentru altele, vor putea discuta, vor inalta baloane spre cer sau orice le va face sa se simta mai bine. Vine ziua femeii, 8 martie. Ce alta ocazie mai buna pentru niste mame? Actuale mame, viitoare mame, foste mame...da-ne ocazia sa te intalnim si sa ne intalnim. Cu drag, Codruta.
Mesaj de la: Codruta data: Miercuri 20 februarie 2008
Sunt Codruta....din nou. Am scris de mai multe ori pe site, de si mai multe ori am intrat, dar abia acum mi-am facut curaj sa va povestesc pe-ndelete drama prin care am trecut si eu. Va spus sincer ca nu as fi facut-o daca nu m-as fi simtit ca, intrand pe site, sunt undeva "ca acasa", un fel de "acasa" mai aproape de ingerul meu, care e acum la Dumnezeu.
Ma simt mai aproape de el si ma surprind intrand pe site simtind nevoia s-o fac, ca atunci cand te ascunzi undeva de galagia lumii ca sa spui o rugaciune.

Aveam 23 de ani, eram proaspat casatorita si fericita. Sotul meu, un barbat minunat, noi doi, un cuplu frumos si tanar.Terminasem amandoi ASE-ul, fusesem colegi de facultate. Am ramas insarcinata, era primul nostru copil, amandoi destul de bulversati ca a venit prea devreme, dar, daca asa a fost sa fie, atunci sa fie...

Nu stiam prea multe despre sarcina, despre cum ma voi simti, despre pericole, dar ne-am hotarat sa mergem mai departe. Am fost la ecografie la un doctor recomandat de o cunostinta (ii veti gasi numele in celelalte mesaje postate de mine ca sa stiti de cine sa va feriti la Municipal) si am aflat ca fatul avea placenta praevia, era un baiatel, dar ca sarcina era ok, copilul era bine. Asta pe la 4 luni jumatate. Singurul pericol despre care ni s-a vorbit a fost acela ca exista riscul, daca nu ma menajam, sa nasc prematur.

Pe la 6 luni, la control (pentru ca mergeam lunar, uneori chiar de 2 ori pe luna), medicul ne-a spus ca placenta s-a ridicat, nu mai este praevia, deci totul decurgea normal.

La 7 luni insa, cu putin timp inainte sa iau concediul prenatal, am pierdut dopul gelatinos. Imi facusem calculul ca sa-mi iau concediu medical 2 saptamani dupa care sa intru in prenatal si sa incetez sa mai merg la serviciu. M-am internat in spital unde am si stat timp de 2 saptamani. Dimineata si seara - injectii cu scobutil si papaverina respectiv diazepam, scobutil si papaverina, pentru a nu se declansa nasterea. Si nu s-a declansat...dar la ecografii, copilutul meu avea o suferinta: i se dilatasera intestinele si duodenul. L-am intrebat pe doctor ce inseamna asta si mi-a raspuns: "Au si ei stari proaste ca si noi, nu inseamna ca e neaparat ceva grav. Mai facem o ecografie peste 2 zile."

Pe data de 7 iulie 1999, la Municipal, seara, puteati sa vedeti o fata speriata care intra in cabinetul asistentelor...eram eu. Le-am spus ca nu-mi mai simt copilul miscand si le-am rugat sa-l cheme pe doctorul meu, care ironia sortii, era de garda in seara cand mi-a murit mie copilul in mine. O asistenta mai in varsta mi-a spus ca ma asculta ea cu palnia si numai daca e cazul il deranjeaza pe doctor. Si a ascultat....pe burtica....bataile inimii....mele. Nu si-a dat seama ce se intampla de fapt si mi-a spus: "Du-te in salon ca doarme si copilul, nu se misca asa tot timpul. Inima ii bate, e bine. Te-ai panicat degeaba!" Si a venit mai repede sa-mi faca injectia de seara.

Inainte sa adorm imi venea sa plang, nici eu nu stiam de ce, dar aveam un sentiment atat de ciudat...Stiu ca atunci m-am rugat in gand, am zis "Visul Maicii Domnului". Si-am adormit amandoi. El...puiul meu din burtica, pentru totdeauna.

Dimineata, burta mea era tare ca un bolovan. Asa o si simteam. M-am dus personal sa-l trezesc pe doctor. Fusese de garda. M-a trimis in salon, ca vine el, cand e gata. Si a venit sa ma cheme la aparatul de monitorizare a batailor inimii copilului. Si a cautat cu mousul pe burta mea un semn de viata...si a cautat...si a cautat...pana i-a cazut mustata!

NU MAI TRAIESTE, mi-a zis. I-am relatat, impietrita de durere, de episodul de aseara."Nu aveam ce sa-ti fac oricum. La noi cezarienele se programeaza. Si trebuie sa fie aprobate de seful de sectie." "Bine, dar cum e posibil sa-ti moara copilul sub supraveghere medicala?? Atunci de ce m-am mai internat in spital si stau de 2 saptamani?" Mi-a raspuns sec: "Oricum suferea el de ceva daca a murit." Trebuie sa faci o ecografie care sa ateste moartea fatului Abia dupa aceea ti se vor face injectiile de declansare a nasterii" (Asta dupa ce, pana atunci facusem 2 saptamani de injectii care sa impiedice declansarea nasterii). Din pacate, usa de la ecograful nostru e incuiata iar cheia e la seful de sectie. Trebuie sa astepti pana luni pentru o ecografie. De luni iti declansam nasterea. " Si a plecat acasa, ca doar iesea din garda...

Ce fac acum? Cum sa-i spun eu sotului....mamei....Era sambata si ei veneau la mine sa ma viziteze....ca pa orice alta gravidutza din spital. Ma lasase pe holul ala lung de spital iar eu nu mai stiam nici drumul pana la salon, daramite atatea raspunsuri la atatea intrebari... Lacrimile curgeau. Am incercat sa-l mai intreb ceva dar nu mai aveam voce. Stiu ca am deschis gura de cateva ori dar nu reuseam sa articulez un cuvant. Atunci m-a cuprins un val de caldura si nu mai auzeam nimic. Prin ceata, l-am auzit pe doctor strigand catre mine, pe hol: "Du-te in salon. Am sa trimit o infirmiera sa-ti faca un calmant".

Am coborat niste scari....si am vazut un telefon public agatat de perete. Am scos instinctiv cartela si mi-am sunat mama, stiind ca si sotul e la ei acasa. Din pacate, plecase inainte spre mine. Mamei i-am spus: "A murit..." . "Cine a murit, mai mama?" "Copilul a murit". Si am inchis. Bantuiam pe holuri. Asa m-a recuperat o asitenta si m-a dus la salon. Nu puteam sa spun decat "A murit". Pesemne ca ea si-a dat seama.

Sotul meu m-a gasit deja drogata. Lacrimile curgeau continuu. I-au spus asistentele, care se tot invarteau, acum , pe langa noi.Ma uitam la el si era la fel de socat ca si mine. Au venit si tata cu mama. Tata se interesase deja de cateva din cabinetele particulare existente la vremea aceea unde as fi putut face o ecografie care sa ateste moartea fatului, pentru a mi se declansa nasterea. Asa era procedura atunci. Nu ma intrebati de ce, pentru ca nu as stii sa va raspund. Cert este ca m-au luat mai mult pe brate si m-au carat prin oras vreo 2 ore in cautarea unui cabinet particular. Ghinionul ne-a insotit tot drumul pentru ca, pe unde am fost, toate inchideau pana la 2.00 dupa-amiaza. Eu nu ma simteam prea bine, burta era din ce in ce mai tare si au decis sa ne intoarcem. In noaptea aia de cosmar, cand eu eram mormantul copilului meu, sotul meu a dormit cu mine pe patul de spital, inghesuiti dar imbratisati, cu mana pe o burtica care era ca un bolovan de moara deja.


A doua zi de dimineata, 9 iulie 1999 (intotdeauna m-a speriat data asta), s-au indurat de mine si mi-au facut o ecografie, intr-un cabinet, undeva, pe la nici nu stiu ce etaj.

Tot timpul asta sotul meu a fost cu mine. S-a hotarat declansarea nasterii. Injectii peste injectii. Dureri, contractii. 12 ore de travaliu pentru ca nu ma dilatam. Intr-un final, m-au dus si pe mine in sala de nasteri. Alaturi plagea un copil nou-nascut. Pe hol, soti, bunici fericiti. Ai mei parinti, sot si frate erau intr-un alai de inmormantare. Am nascut dupa o ora de dilatare manuala. Doctorul "meu" nici nu a fost pe faza cand am expulzat fatul si a cazut in galaeta pusa jos, pentru placenta. Ca la vaci.
L-a luat si l-a analizat. Atunci abia a tras concluzia: "S-a strangulat cu cordonul. Are si urma pe gat". Nu mi l-au dat, nu mi l-au arata. Nici macar nu m-au intrebat. L-au invelit intr-un cearcaf jegos de spital si l-au pus intr-o ladita. O asistenta a plecat cu el.

Tin minte ca durerea era asa de mare ca nu mai simteam nimic. Durerea era inauntru, afara... M-a cusut 2 ore. Nu mai simteam nimic. Eram epuizata si plina de sange. Parca fusesem macelarita, asa ma simteam. O taietura in plus sau in minus nu mai conta. Oricum TOTUL era o rana. Eram sedata si dezbracata de la brau in jos. Terminasera cu mine, alta la rand. Cu o ultima sfortare, am intins mana catre sotul meu, care era tinut pe hol. Nu i s-a dat voie sa intre. A venit si l-am rugat sa ma inveleasca cu ceva. Eram toata rece si goala. Si pe dinauntru si pe afara. Am mai simtit ca ma strange de mana si apoi am cazut in nestiinta...am lesinat....am adormit....Dumnezeu mai stie.

M-am trezut seara tarziu. Speram sa fi fost un cosmar, dar faptul ca nu reuseam sa ma intorc nici pe-o parte imi confirma ca nu era.
Durere....lacrimi...neputinta....Tensiunea era f. mica si urechile imi tiuiau...am lesinat din nou.

Mi-au dat drumul repede din spital, ca sa nu sperii celelalte gravidutze. Mi-au dat un antibiotic puternic si, tin minte ca, desi aveam o hemoragie puternica ca m-au dus ai mei pe brate acasa, medicul a facut foaia de externare intr-un timp record. Dimineata urmatoare eram externata. parca eram o paria. "Asta pleca ca ocupa patul degeaba" a comentat o asistenta detasata.

Inainte de plecare, "doctorul meu", crezand ca ma va face sa mai simt mai bine, mi-a spus: "I-al si tu ca pe un avorton". "La 2,500 kg, 8 luni?" - l-am intrebat. "De ce nu pot sa-l iau acasa sa-l ingrop?" . "Trebuie sa-i facem autopsia. Si, oricum sotul tau nu a vrut sa-l vada...


Ce se intamplase...Cand a iesit asistenta cu copilul pe hol, dupa nastere, s-a dus la sotul meu cu copilul infasurat in cearceaf si l-a intrebat daca vrea sa-l vada. Amarat cum era, Adi a raspuns ca nu, vrea sa stie daca eu sint bine, pentru ca nu-i spusesera nimic pana atunci.

La autopsie s-a constatat ca nu avea nici o malformatie, nici o suferinta. Era sanatos, doar a avut nesansa sa aiba un cordon f. scurt si cu care s-a strangulat. Am realizat atunci ca, intr-o tara civilizata, cu o echipa de medici competenti si apti sa ia decizii rapide si in timp util, copilul meu ar fi avut o sansa...

Pe cine sa dai in judecata? Inca din spital, o asistenta mi-a soptit printre perfuzii ca "don doctor are spate puternic si ca, daca vreau sa-i fac ceva, nu am nici o sansa...."

Le adunam pe toate si le puneam cap la cap ca intr-un joc de puzzle, care de fapt era viata mea din ultimele 8 luni. Asa am cunoscut eu crunta realitate a vietii si mortii, cum sunt ele fetele unei monezi aruncate de o mana mai puternica decat noi, cea a Destinului.

De atunci s-a rupt in mine o bucata de inima. Nu mai exista. Sunt binecuvantata de Dumnezeu cu 2 fetite. Dar atunci am cunoscut mizeria umana, neputinta, micimea umana in toate formele ei, cruzimea si ignoranta.


Cand ajung intr-o padure plang sa ma descarc. Uneori noaptea il visez la varsta pe care ar fi avut-o. Dar niciodata nu a vorbit cu mine. Doar eu ii cer iertare zilnic...


Imi pare rau ca v-am intristat. Acum sunt bine. Suntem bine. Locuim in Bucuresti cu cei dou copii ai nostrii.

Te imbratisez Bianca si pe voi, toate, mamicute de ingeri de toate varstele... Codruta

(Va rog sa publicati ultima varianta pentru ca am corectat niste greseli de ortografie care nu as dori sa apara pe site. Plang si nu prea mai vad tastele astea.... Multumesc)
Mesaj de la: Ana data: Marti 18 februarie 2008
Citez: "Nu ti-e jena cand incerci prin orice mijloace sa atragi atentia asupra ta? Chiar nu ai simtul ridicolului?"
AM asa senzatia ca acea persoana Anonima este una si aceeasi cu aceasta Magdalena care acum se da drept mama, spune ca are 43 de ani si doi copii. Cred ca tie ar trebui sa-ti fie jena, ca te ascunzi in spatele anonimatului, ca minti cu nerusinare si te dai drept cine nu esti. Probabil ca ai ceva personal cu Bianca, altfel nu-mi pot explica de unde atata rautate. Biencutza, ignora mesajul unui om care nu are ceva mai bun de facut decat sa urasca. Noi suntem sute care te iubim, te sustinem si apreciem tot ce faci!!! Cred ca ar fi bine ca astfel de persoane sa fie ignorate cu desavarsire.
Iti multumim ca existi!
Dumnezeu e sus si are grija de toata lumea.
Emma, de acolo de unde esti, te rog sa ai grija de mami, de tati si de Luca!
Ana/Bucuresti
Mesaj de la: Iuliana data: Marti 18 februarie 2008
Buna draga mea Bianca. Condoleante
Ma numesc Iuliana, am 30 de ani si am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare acum cateva zile chiar. Dumnezeu a vrut sa deschid televizorul si sa te vad vorbind despre drama ta. Insa pot sa spun cu convingere ca drama ta este sfasietoare, in timp ce eu am fost mult mai norocoasa !!!!?????!!! Ti-am citit povestea si am retrait tot arsenalul de sentimente pe care le-ai descris tu. Doar ca eu nu as fi gasit cuvinte atat de potrivite ca sa imi exprim durerea. Poate pentru ca totul s-a intamplat atat de curand.
Am o fetita de 1 an si 7 luni pe care o cheama Ioana si ne-am dorit foarte tare impreuna cu sotul meu inca un copil, desi la fel ca si tine ma gandeam ca imi va fi foarte greu cu 2 copii mici. Dar imi spuneam ca Dumnezeu va avea grija de mine si ma voi descurca. Asadar am planificat copilul, m-am pregatit din punct de vedere medical si chiar de Mos Neculai am primit cel mai frumos cadou...vestea ca sunt din nou insarcinata. A fost sublim, am telefonat la parinti foarte fericiti, i-am spus pana si Ioanei ca va avea un fratior... si deja am inceput sa ne facem planuri. Ne gandeam sa ne mutam intr-o casa mai mare, unde sa aiba copiii camera lor de joaca, ne gandeam la ce nume va purta bebe, ii vorbeam zi de zi Ioanei despre bebe din burtica de la mami, iar eu ma simteam implinita...fericita...mamica de 2 copii...ma vedeam plimbandu-ma prin parc cu Ioana de manuta si cu bebe in carut...etc. Incepusem sa il iubim si chiar o invatasem si pe Ioana sa il sarute de noapte buna pe bebe si sa ii mangaie burtica lui mami...
Pe cat de frumos a inceput povestea lui bebe, pe atat de dureros si stupid s-a terminat. La 7 saptamani de la conceptie m-am ales cu o viroza foarte urata, cu tuse, febra, lesin. Dupa 4 zile de boala in care nu am luat nici un medicament de teama sa nu ii fac vreun rau puiului meu, medicul mi-a prescris un tratament pentru 7 zile , dar m-a avertizat ca virozele pot da malformatii in aceasta perioada de gestatie.
Incepand din acel moment am trait cu spaima ca puiul meu poate pati ceva rau si ma rugam la Dumnezeu sa m-il fi lasat suficient de puternic ca sa reziste bolii mele...dar nu foarte tarziu dupa ce m-am insanatosit m-am trezit cu sentimentul ca ceva nu este in regula in burtica mea. Astfel ca 3 saptamani mai tarziu m-am prezentat la medicul ginecolog, iar la ecografie nu se vedea cordul bebelusului. Medicul m-a menajat foarte tare spunandu-mi ca poate sta intr-o pozitie nepotrivita, dar dupa 20 de minute de cautari, concluzia a fost ca bebe avea doar 8 saptamani in loc de 11, lichidul amniotic era in cantitate prea mare, bebe nu misca deloc, iar cordul nu se vedea. Vestea a fost ca o lovitura in stomac, deja planurile noastre incepusera sa se spulbere, eu nu intelegeam cum copilul meu nu are cord...adica era mort!!!!!!!!!!?????????. Am convenit cu medicul sa revin peste cateva zile pentru o alta ecografie. Si am iesit din cabinet...eram singura , incercam sa imi amintesc fiecare cuvant al medicului sa vad daca am inteles eu ceva gresit...poate m-am alarmat degeaba, poate ca bebe dormea...Ma gandeam unde sa ma indrept... ar fi trebuit sa ajung repede acasa unde ma astepta Ioana cu bunica sa le dau vesti bune. Dar m-am trezit mergand fara tinta si debusolata si mi-am amintit ca ii promisesem Ioanei ca o sa ii aduc o poza de la medic cu bebe din burtica de la mami...si imediat am vazut in fata mea chipul ei fericit si zambetul de pe fetisoara ei atunci cand intru pe usa casei...si cum imi sare in brate si ma saruta si ma striga tare MAMI!!!! Si ma imbratiseaza. Doamne nici un sentiment nu poate fi mai sublim decat fericirea copilului tau care te strange in brate. Si atunci mi-am revenit din ratacire, am luat un taxi si am juns acasa la copilul meu. Mi-am spus ca o sa fie bine, ca poate ma insel...insa am ajuns acasa si nu am reusit sa deschid gura multa vreme, iar cand am vorbit am spus doar ca bebe a murit... Dumnezeule...a fost ingrozitor sa spun asa ceva...si toata lumea ma intreba cum? De ce? Adica ce s-a intamplat? Ce a spus medicul? In fine dupa ce ne-am linistit in acea seara am hotarat sa mai cerem o a doua opinie, astfel ca m-am programat repede la un alt medic a doua zi. In acea noapte nu am reusit sa dorm, am plans mult si simteam ca puiul meu imi cere ajutorul , ma simteam neputincioasa insa imi iubeam puiul din burtica mai mult ca oaricand, ma rugam sa se fi inselat primul medic, imi inchipuiam ca maine la celalalt medic bebe va misca si va fi vioi si ca toata suferinta asta se va sfarsi...si am adormit cu speranta ca totul va fi bine.
Insa din pacate si al doilea medic, care de data asta nu m-a menajat deloc, a confirmat primul diagnostic...sarcina oprita in evolutie in 8 saptamani...adica bebe murise de 3 saptamani...si trebuia sa fac chiuretaj cat mai repede ca sa nu ajung la complicatii mai mari. Doamne.... numai tu Bianca poti intelege ce am simtit cand mi s-a spus fara menajamente ca bebe este mort si ca trebuie sa scap de el...de ce????????????????? Era puiul meu!!!!!!!!! Il iubeam enorm si mi-l doream cumplit de mult...cum sa moara...si cum sa vreau sa scap de el?!?!??!?!?!?
Ma simteam pedepsita de Dumnezeu si incercam sa accept, dar nu intelegeam daca mi L-a dat de ce acum mi-L ia???? Am simtit o mare furie atunci pe Dumnezeu, dar apoi am incercat sa ma consolez singura, spunandu-mi ca totusi in viata nimic nu este intamplator si ca numai El stie de ce a decis astfel pentru noi. Apoi mi-am aminitit de sotul meu...oare ce era in sufletul sau, oare si el urla de durere ca si mine desi nu putea deschide gura? Nici nu am reusit sa ne vorbim, parca timpul se oprise in loc, parca totul paralizase in jurul nostru...eu daca deschideam gura nu reuseam decat sa plang. Familia a inceput sa ma consoleze in toate felurile, si potrivite si nepotrivite, dar marea mea problema era BEBE si ce se intamplase cu el. Am simtit acum mai puternic decat inainte cat de norocoasa sunt sa am o familie care ma iubeste enorm, dar nu doream sa cred ca pretul acestui noroc este copilul meu nenascut. Sotul meu si toti ceilalti imi spuneau ca este important ca eu sa fiu sanatoasa ca sa pot face alt copil si sa am grija de Ioana. Avea dreptate, dar cu bebe cum ramanea? CUI ramanea? As fi vrut sa nu il dau nimanui si sa il tin la mine in burtica, unde era normal sa fie.
Dupa inca o noapte de nesomn si de intrebari disperate la care niciodata nu voi primi raspunsuri, am ajuns la spital unde a avut loc inteventia chirurgicala. Medicul care a efectuat intreventia a fost impecabil... a fost si ginecolog, dar si psiholog...mi-a explicat pas cu pas tot ce urma sa se intample cu mine in timpul intereventiei dar si dupa din punct de vedere medical, iar dupa ce totul s-a sfarsit m-a incurajat foarte tare, ceea ce nu credeam ca se va intampla. Mi-a fost de folos sa aflu ca bebe mort la 8 saptamani nu ar fi trait dupa cum arata, ci ar fi murit undeva pana la nastere si ca este mult mai bine ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu cand am fi fost mult mai atasati de el . De aceea spun ca drama ta este coplesitoare in comparatie cu povestea mea. Marele meu noroc este cu bebe era prea mic ca sa semene cu un copil dezvoltat, avea doar manute si picioruse si capusor, nu stiam daca era fetita sau baiat, dar il iubeam atat de mult. Insa eu ma documentasem destul de bine, stiam cum trebuia sa arate un bebe la 8 saptamani si era ata de frumos, era copilul meu care nu fusese suficient de rezistent asa cum sperasem eu. Ce pacat... puiul meu...
Cand am revenit acasa timpul a devenit dintr-o data foarte pretios, viata si oamenii din ea au devenit foarte scumpe, toate valorile se schimbasera si singurul lucru pe care doream sa il fac era sa imi strang fetita in brate si sa ii promit ca nu voi lasa sa i se intample nimic rau, ca o voi proteja cu pretul vietii mele, ca voi fi alaturi de familia mea cat pot de mult. Ca nu voi mai pierde timpul decat in favoarea familiei mele . Seara Ioana a pus manuta ei scumpa pe burtica mea si a spus ~bebe~ si am fost nevoita sa ii spun ca bebe a ramas la dna doctor...si Doamne... cat de tare a durut sa recunosc ca nu mai este cu mine, unde i-ar fi fost atat de bine...bebe nu mai era al nostru.
In zilele care au urmat, la fel ca si tine cand imi priveam fetita ma intrebam cum ar fi fost si celalat puiut...cum s-ar fi jucat impreuna si cat de tare s-ar fi iubit...de ce nu a fost sa fie in viata??? De ce!!!!!!!!!!!!! Poate ca Dumnezeu stia ca nu voi face fata cu doi copii mici? Sau poate ca daca ar fi trait ar fi fost bolnav si atunci s-ar fi chinuit ? Sau poate ca este un semn de la Dumnezeu ca trebuie sa platesc pentru ceva in viata asta? Oricum durerea este prea mare ca sa poata fi exprimata in cuvinte si numai cine a trecut prin asta poate intelege ce simt mamele care isi pierd copii nascuti sau nu.
Tot Dumnezeu a vrut sa aflu de tine si fetita ta, sa am ocazia sa pot spune la doar cateva zile de incident, prin ce am trecut si inca mai trec. Este adevarat ca acum imi cunosc adevaratii prieteni...se pare ca viata are etapele sale dar uneori trebuie sa platim scump pentru a le cunoaste.
Iti doresc sanatate tie si familiei tale, sa iti dea Dzeu putere sa treci usor peste suferinta asta, sa faci inca un copil sanatos si sa ai succes cu initiativa pe care ai luat-o. Te rog sa imi ierti incoerenta randurilor, dar inca mai plang si e greu sa te concentrezi printre lacrimi care se innoada sub barbie ...tu stii... te pup.
Adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Mesaj de la: Loredana data: Marti 18 februarie 2008
Pentru aceia care ne vor puternice...............

“Dincolo de masca

Ma-ntrebi ce fac, iar eu te privesc intrebandu-ma daca te intereseaza cu adevarat..
Vrei s-auzi ca in fiecare zi imi pun o masca?
Vrei sa stii ca daca sunt nevoita sa-mi port masca pentru prea mult timp ajung la stadiul in care simt nevoia sa fug si sa o smulg de pe fata pentru ca altfel simt ca innebunesc?
Vrei sa stii ca am dureri de cap in fiecare zi tocmai pentru ca aceasta masca nu mi se mai potriveste?-nu mai sunt aceiasi persoana pe care ai cunoscut-o tu candva, in ciuda faptului ca incerc sa ma prefac incontinuare,
Vrei sa afli ca desi ma straduiesc cat pot, acum e tot mai greu sa ma las impresionata de unele lucruri?
Vrei sa stii ca inca mai am cosmaruri despre "acea zi"?
Chiar vrei sa stii ca am inca inima sfasiata si gatul inca mi-e uscat?
Chiar vrei sa afli ca nu voi "trece peste" niciodata, si ca dupa 6 luni de-abia incep sa accept ideea ca s-a intamplat?
Ma uit in ochii tai si cred ca raspunsul este "nu". Vrei doar sa-mi vezi masca zambitoare. Vrei sa-mi arati compasiunea intrebandu-ma ce fac si in acelasi timp vrei ca eu sa te linistesc raspunzandu-ti ca sunt bine.
Astazi nu vrei sa ma ajuti sa ma simt bine ascultandu-ma, asa ca iti raspund "Sunt bine".


Masca ce m-ascunde

Ma trezesc dimineata cu lacrimi in ochi. Sunt nevoita sa trec peste o noua zi fara copilul meu. Ma pregatesc sa merg la lucru si imi pun "masca ce m-ascunde" in timp ce ies sa infrunt lumea.
Imi fac treaba si mai si glumesc cu colegii mei. Iar ei imi spun "Ce bine pare sa treaca peste pierderea suferita." De-ar sti cat sufar sub "masca ce m-ascunde".
Ziua mea de lucru s-a sfarsit si merg acasa sa imi dau jos "masca ce m-ascunde" si lacrimile imi cad din nou. Noaptea ma invaluie si somnul ma ademeneste asa ca merg la culcare, dar lacrimile continua s-apara. Am trecut peste inca o zi fara copilul meu. Am invatat ca trebuie sa traiesc fiecare zi altfel, din moment ce nimic nu va mai fi la fel.”
Loredana Tg.Jiu
Doamne, da liniste sufletelor noastre.
Mesaj de la: Anonim data: Marti 18 februarie 2008
exita pt toti un dumnezeu.
Mesaj de la: Adriana data: Marti 19 februarie 2008
Draga BIANCA m-a marcat tot ce am citit despre drama ta.Este cu adevarat foarte dureros.Am vazut si un filmulet de pe linkurile afisate si m-au impresionat enorm.am si eu o poveste nu stiu daca ptr altcineva este dramatica sau nu ,dar ptr mine a fost si inca mai este.In anul 2005 am inceput mai multe tratamente ptr a ramane insarcinata.Am ajuns sa fac si inseminare si tot nu ramaneam.Dupa inseminare daca am vazut ca nu am ramas ,am fost foarte dezamagita si mi-am zis in sinea mea ca daca nu se poate nu se poate.am incercat sa ma linistesc singura.Inseminarea am facuto in decembrie 2005.pe la sfarsitul luni ianuarie mam hotarat dintro data sa-mi fac testul.Eu am avut un ciclu menstr neregulat .Imi venea la inceput numai cu medicamente ,iar dupa ce am facut o laparoscopie imi venea cam la o luna jumate ,doualuni.Am hotarat sa-mi fac testul de sarcina pe la sfarsitul lui ianuarie.Am fost impreuna cu sotul la farmacie sa luam un test si ne-am intors acasa.Intre timp am avut niste discutii aprinse cu sotul care vroia sa fie liber sa-si traiasca viata singur.In tot timpul tratamentelor nu pot sa spun ca sotul meu a fost alaturi de mine.Zicea normal ca isi doreste copii ,dar nu stiu cat de mult.Sa revin ajungem acasa ,discutii aprinse si ma duc la baie sa fac testul .Spre marea mea uimire testul a iesit pozitiv.Nu stiam cum sa reactionez sa ma bucur nu stiam.Nu credeam ca este adevarat.Toata cearta avuta cu sotul m-a dat peste cap.Am crezut ca atunci cand o sa raman gravida o sa fie cel mai minunat lucru din viata mea ,dar nu a fost asa.Iam spus si sotului s-a bucurat ,dar nu stiu cat de mult.Nu stiu de ce nu am putut sa ma bucur de aceasta minune.Ceva in sufletul meu imi spunea sa n-o fac.A doua zi am fost la dr.care m-a urmarit pe tot parcursul tratamentelor si mi-a confirmat ca este adevarat aveam 3 saptamani.Am primit ceasta veste lipsita de bucurie .Nu stiu ce mi se intampla.Chiar vroiam sa dau copilul afara.Sotul nu l-am simtit aproape de mine.Sa vad si eu la el o unda cat de mica de bucurie.L-am simtit rece.In fine ramane sa pastrez copilul.Cam pe la 5 luni aflu cu mare durere ca sotul meu avea o relatie cu o fata dinainte sa raman insarcinata.Ptr mine a fost o mare durere chiar nu pot sa descriu ce am simtit,o durere care nu cred ca o sa-mi treaca niciodata.A inceput sa ma minta ca nu este adevarat nimic.In cele din urma a recunoscut si a inceput sa planga si sa-mi spuna ca eu si copilul suntem totul ptr el.Va dati seama ca dupa multe si indelungate discutii am hotarat sa ramanem impreuna.Deci ce mi s-a intamplat atunci mi-a ramas in suflet ptr totdeauna.Autrecut lunile si am nascut o fetita .Am plans cand am vazuto prima oara.In mintea si sufletul meu aramas aceeasi indoiala legata de aceasta sarcinaDupa ce am nascut la fel ma simteam singura parca nici nu era copilul pe care il dorisem cu atata ardoare.Acum fetita a crescut o iubesc si inteleg prin ce treci tu.Vezi fiecarae are o durere in suflet mai mica ,mai mare dar este ceva care te marcheaza.Inainte sa am fetita imi doream 4copii,acum nu mai vreau.Cam atat am avut de spus .Stiu ca nu se compara cu durerea pe care ai simtito tu dar asta este durerea mea
Sper sa treci cu bine peste tot ce ai trait atunci .ADRIANA
Mesaj de la: Magdalena data: Luni 18 februarie 2008
Nu trebuie sa uitam ca toate suntem femei si toate mamele care scriem pe acest site suntem afectate de tragedia pierderii unui copil.
eu zic ca cel mai important lucru este sa iasa bine Campania pentru care se intampla aceste evenimente pe acest site si sa reusim sa fim intelese, protejate si sprijinite de toti oamenii implicati in viata noastra, atat cei din plan profesional-medical, familia bineinteles si prietenii.
Am uitat sa precizez ca am o varsta, 43 de ani, am doi baieti in viata, si unul decedat din culpa medicala, dupa nastere.
aceasta campanie are toate sansele sa fie un succes in romania, pentru ca stim cu toate ce inseamna sa treci prin asemenea tragedie.
Mi-a placut f mult de adriana bahmuteanu cum a vorbit. Este nevoie de oameni sinceri si puternici ca ea. De aceea cand faci o treaba serioasa nu trebuie sa o combini cu "talentul" de "vedeta" ratat.
Daca nu esti sincer atunci iese mila, patetism si dispret.Romancele nu sunt femei proaste!
O femeie este demna, trebuie sa fie demna!!!
eu nu accept sa vad promovarea unei imagini, a unui videoclip neconcordant cu tema campaniei! Inseamna ca totul este facut de ochii lumii. de reclama combinat cu tragedie.
sunt alaturi de toate mamele care au trecut prin aceeasi tragedie ca a mea, si a biancai. Si sper sa realizam ceva imopreuna. Eventual sa ni se alature o "vedeta" nationala care are o imagine si un cuvant de spus, si nu numai cuvinte cat si fapte! Tot respectul pt Mihaela Radulescu, Adriana Bahmuteanu si mai sunt cateva care ar putea ajuta in aceasta campanie...fara sa profite in plan profesional!
Doamne Ajuta !
Mesaj de la: Lucia data: Luni 18 februarie 2008
Ma numesc Lucia si revin cu un mesaj din nou sa iti reamintesc ca ma ofer voluntar si sa iti las nr de telefon si adresa de mail.
Lucia 07**** si adresa de mail ****yahoo.com
Curaj in continuare.
Mesaj de la: Mihaela data: Luni 18 februarie 2008
pe 25 ian am trect si eu prin asa ceva
e cumplit am aflat pe 23 ian si am nascut normal dupa 2 zile
pe zi ce trece nu e mai usor
mihaela piatra neamt
Mesaj de la: Ioana data: Luni 18 februarie 2008
Revin cu inca o precizare...
pt ca nu-mi pot revenii din a remarca cata rautate si lipsa de bun simt si minte la un loc pot exista intr-un singur om...mai exact intr-o femeie:

Citez din postarea MAGDALENEI: "Chiar ca e numai si numai reclama pt imaginea ei....SI mamele alea care au aparut in emisiuni...niste provinciale fara clasa. Patetice! Sfat: uitati-va si voi la Oprah sa vedeti cata demnitate are o femeie adevarata si cat de frumos stiu sa se exprime americanii si oamenii care au probleme, fara sa devina patetici si jalnici prin aparitie!" deci mai Magdalena, in primul rand cu precizarea asta am sa inchei ca nu vreau sa murdaresc spatiul acesta virtual atat de curat si dedicat unor fiinte atat de gingase...deci, revenind...mai fetito, in america...femeia care naste un stillborn - un nou-nascut fara suflare, e mangaiata, consiliata...ii se da copilul in brate dupa ce a fost spalat, pus scutec pe el..pusa caciulita in cap, infasat, dat cu pudra la funulet...si chiar daca refuza sa-l vada este sfatuita puternic s-o faca, deoarece asta o va ajuta in procesul de vindecare mai tarziu...primeste certificat de nastere si de deces...aprentele mainilor si picioruselor...o suvita de par...si slujba in biserica facuta de preot!!! si toata lumea o incurajeaza si sufera odata cu ea...asa a fost sitemul sanitar implementat aici. de unde stiu toate astea...? lucrez in spital sunt asistent medical...ca tot ai adus vorba de Oprah si SUA...uite care e SINGURA diferenta intre ceea ce spuneai tu...nu e un atac la persoana ta e mila si ruga catre Dumnezeu sa-ti imbuneze sufletul si sa te faca sa vezi realitatea...
de-aia se petrece ce se petrece la noi acasa, din pricina oamenilor de genul tau...neclintiti in gandire, incapatanati si rautaciosi...blocati parca in viata grea de dinainte de '89...oamenii ca tine sunt cei care ne tin pe loc si cu care avem mult de lucru...oamenii necivilizati si rai...

iertare inca o data pentru continuarea acestui mic conflict aici...unde nu ar trebui sa existe asa ceva, e trist...
Mesaj de la: Anamaria data: Luni 18 februarie 2008
Anamaria din Iasi
Vreau sa va multumesc din inima pentru ca ati avut o asemenea initiativa si un remarcabil curaj de a incepe o asemena campanie - va respect si va admir si vreau sa va spun ca in felul acesta ajutati f multe mamici de ingerasi, pe mine una m-ati ajutat deja f mult cu acest site:am observat ca mai toate am avut si avem aceleasi trairi, aceeasi durere si consider ca noi, intre noi, ne intelegem sufletul cel mai bine. Citind situl dvs aveam uneori impresia ca imi citesc propriile trairi, propria durere, propria poveste tragica, si mi-au revenit in minte toate momentele grele prin care am trecut .Eu v-am mai scris si duminica insa datorita lacrimilor pe care nu mai puteam sa mi le opresc a trebuit sa inchei f repede mesajul meu.
Vreau sa va spun ca dupa tragicul eveniment din viata mea. atunci cand l-am pierdut pe baietelul nostru mult asteptat( l-am nascut mort pe cale naturala la 30 saptamani)desi sufletul imi era rupt in mii si mii de bucati, in fata cunostintelor si a rudelor incercam sa fiu tare, sa nu imi arat durerea si lacrimile, insa numai sotul meu stie cat de mult am suferit, cat de mult am plans si cat de greu mi-am revenit, si in prezent mai am zile cand ma gaseste plangand in baie;poate ca nu am procedat corect, poate trebuia sa plang atunci cand ma intalneam cu o cunostinta care ma intreba de baietel, iar eu trebuia sa relatez intreaga poveste .Nu doresc nimanui sa treaca prin aceasta experienta neplacuta: sa-ti pierzi copilul pentru care iti facusei multe planuri, cu care ai vorbit si i-ai povestit zi de zi ce ai facut la servici si ce activitati ai mai facut in acea zi, pe care l-ai simtit in tine, pe care l-ai mangaiat, pe care l-ai iubit din prima clipa, pe care de abia asteptai sa il cunosti si sa il tii in brate, pe care...., si pe care din pacate eu, una nu mi-am vazut baietelul-poate ca eram mai linistita sufleteste acum,asa ma voi intreba toata viata: " Oare cum arata baietelul meu ? Oare semana cu mine ? Oare cum ar fi fost daca.....?"E cumplit dar e adevarat, am trait o drama, si deseori ma intreb de ce Dumnezeu mi-a dat o asemenea palma,ma intreb daca din vina mea s-a intamplat ce s-a intamplat( uneori zic ca poate eu am facut ceva gresit pe perioada sarcinii si s-a intamplat ce s-a intamplat, alteori dau vina pe sistemul sanitar, alteori dau vina pe destin, alteori ii multumesc Domnului Ca inca mai traiesc, alteori as vrea sa dau timpul inapoi sa repar ce as putea repara, alteori...);vreau sa cred ca aceasta experienta cumplita prin care am trecut mi-a diversificat orizontul vietii,vreau sa cred ca Bunul Dumnezeu ne va recompensa si pe noi intr-o zi si ne va binecuvanta si pe noi sa devenim parinti. Am credinta in Bunul Dumnezeu ca va avea grija si de noi. Va pup dulce. daca aveti nevoie de ajutor in campania dvs va stau la dispozitie. Mult Curaj si multa incredere in Dumnezeu. Astept un raspuns de la dvs atunci cand veti avea timp sa-mi scriti si mie cateva cuvinte. Va pup. Adresa mea este : ****@yahoo.com . Vreau sa va urea suucces inca o data in proiectul pe care l=ati initiat.
Mesaj de la: Anonim data: Luni 18 februarie 2008
Am plans mult... mult, citind drama ta, Bianca. De ce am plans asa? Simplu, pentru ca sunt MAMA, si inteleg atat de bine prin ce ai trecut, prin ce treci... Si eu am pierdut o sarcina dorita, era prima... atat de dorita... incat nu am cuvinte sa descriu durerea care ne-a coplesit atunci cand am aflat... ca bebe nu se va mai naste (inca nu stiam ce va fi, ne imaginam ca e baietel). Am ramas atunci cu ochii plini de lacrimi, uitandu-ma dupa alte mamici care nascusera si aveau sansa de a-si strange comorile la piept... De ce pentru unii este atat de greu sa devina parinti?... Si, culmea ironiei, tocmai pentru cei care-si doresc cel mai mult...

Apoi am luat-o de la capat. Au trecut 3 ani de rugaciuni, vise, sperante, deznadejde, zeci de teste negative, dar Dumnezeu ne-a dat forta, ne-a ajutat si acum avem un baietel de 10 luni. Nu exista zi in care sa nu ma gandesc ce norocoasa sunt... In fiecare zi ma uit la el, il strang in brate si ma rog la Dumnezeu sa nu fie doar un vis lung si frumos din care m-as putea trezi.

Acum...am prins curaj, as vrea si o fetita... o surioara pentru David... Doar gandul ca s-ar putea intampla ceva rau ma ucide... Dar trebuie sa incercam, sa mergem inainte... Viata trebuie sa continue, speranta sa dainuie, altfel cum sa rezistam?...

Dumnezeu sa-i odihneasca micutei Emma sufletelul si sa aiba grija de toti ingerasii nostri, care sunt acolo sus, atat de frumosi... Ii putem zari, uneori, la capat de curcubeu... cum ne zambesc...
Mesaj de la: Laura data: Luni 18 februarie 2008
Bianca draga mea draga,bratele mele te inconjoara cu dragoste infinita si sufletul meu plange alaturi de al tau.Sunt mama si asta ma face credibila.Ca sunt sincera cu tine in aceste momente. Sunt jurnalist si iti ofer timpul meu liber,atat cat este de putin,in actiuni de voluntariat. Si cu orice te pot sprijini, in orice mod. Va fi o onoare pentru mine. Iar povestii tale de viata, in intregul ei, nicaieri nu i-ar sta mai bine decat in revista FEMEIA. Sunt oricand la dispozitia ta.
Mesaj de la: Georgeta data: Luni 18 februarie 2008
sunt georgeta si am avut si eu un caz similar cu al tau
sincer imi pare rau. nu as dori sa aive nimeni parte de o asa experienta. SI TOTUSI S-A INTAMPLAT! CHIAR SI MIE. AM PIERDUT SARCINA LA SFARSITUL EVOLUTIEI. TOTUL ERA OK PANA IN ULTIMA ZI CAND M-AM DUS LA SPITAL. AM FACUT OPERATIE CEZARIANA SI NU ERAM DECAT AMORTITA. AM AUZIT TOT CE VORBEAU DOCTORII IN TOT ACEST TIMP.
ASTEPTAM SA INCEAPA COPILUL SA TIPA SA ZICA CEVA... DAR NU AUZEAM DECAT REGRETE DIN PARTEA DOCTORILOR. A FOST DE GROAZA TOTUL DUPA...
NU MAI AVEAM CUVINTE DE SPUS RAMASESEM FARA GRAI INCERCAM SA VORBESC DAR ERA INUTIL CUVINTELE NU MAI IESEAU NU PUTEAM SA MAI FAC NIMIC DOAR LACRIMILE CURGEAU FARA OPRIRE...
SI ACUM STAU SI MA GANDESC CA BAIETELUL MEU AR FI AVUT 1 AN SI 4 LUNI
Mesaj de la: Anonim data: Luni 18 februarie 2008
Desi am 14 ani ma impresionat foarte mult povestea ta si pot zice ca mia schimbat radical gandirea despre viata.Am aflat despre povestea ta de la mama care auzise intamplator la televizor despre "Bianca Brad si povestea ei".Nu stiu ce conteaza mai mult:ceea ce cred oamenii despre tine sau ceea ce scriu ziarele?Esti o femeie frumoasa,inteligenta si cu simtul umorului.mi-ar placea foarte mult sa vorbim mai multe,insa ai si tu problemele tale si viata ta.nu ma voi supara daca nu imi rapunzi.te pup dulce si nu uita ca exista sute de oamenii care te sustin . te rog sa ma scuzi ca tiam vorbit la pertu
Mesaj de la: Ioana data: Joi 18 februarie 2008
Buna ziua, ma numesc Ioana si am si eu ceva de spus...sper ca opinia mea sa fie suficient de curata si lipsita de impolitete ca sa fie postata!!! sunt foarte suparata...
Magdalena din Bucuresti, nu pot decat sa spun ca padure fara uscaturi nu exista...sa-ti fie rusine! Si mie mi-au fost blocate mesaje...dar am inteles asta, am vorbit despre avort si nu e locul potrivit sa fac asta...eu sunt prolife! si accept dreptul de a alege...dar o femeie trebuie sa stie ce ALEGE! ca un avort implica multa suferinta si curmarea unei vieti...
revenind la ideea de baza, nu te poti lega de o mama care si-a pierdut copilul si care reactioneaza mai discret si cu mai multa demnitate decat sute de femei la un loc...Bianca si-a pierdut fetita!!! tu stii ce aberezi acolo...ca scrii numai tampenii??? stii ce insemna sa dai nastere unui copil, sa-l alaptezi...sa-l iubesti si sa-i saruti ochisorii mici si curiosi...sa stai cu inima cat un purice ca nu o sa-l poti proteja de tot raul asta din lume si pt asta te rogi la Bunul Dumnezeu sa-l fereasca si sa-l tina santos??? dar ce sa mai vrb ca il tii in pantece 9 luni, tesi vise, ii pregatesti drumul in viata, chiar si asa in gand, il simti miscandu-se, sughitand...il vezi la eco, respirand si sugand degetelul, jucandu-se cu manutele...tu crezi ca lucururil sunt atat de simple, incat sa zici: "gata s-a nascut MORT!" si e ca si cum nu a fost...inca o data sa-ti fie rusine, mi-e mie rusine ca esti femeie...si peseme ca nu esti mama...ca daca ai fi fost ai fi simtit o farama din durerea Biancai, din durerea fiecarei mame care e demolata definitiv atunci cand ii moare copilul...
te rog sa ma ierti ca te judec, nu am dreptul asta dar m-am suparat foarte tare...Dumnezeu sa fie cu tine si sa-ti dea minte si bunatate in suflet!
...eu traiesc in america...america e fabrica de imagini...nimic nu e real...totul e un decor si in spate se ascund munti de mizerie si droguri si crime si rautate...sunt mandra ca sunt romanca si stiu ca in final si la noi in tara cu ajutorul oamenilor ca tine Bianca, lucururile se vor schimba in bine. Romancele prin bunatatea, frumusetea lor si harnicia lor pot da clasa unei lumi intregi. Bianca scumpa noadstra, sa nu te lasi...si fii sigura de un lucru: Emma va fi mereu fetita ta si intr-o anumita etapa a existentei tale o vei tine la pieptul tau iar...Dumnezeu sa te binecuvinteze, pe tine si pe toti copilasii din lume si pe toate mamicile care au suferit o pierdere asa teribila...ca a ta!

...si inca ceva...Isus a zis: lasati copii sa vina la mine!...Biserica e locul unde mergem sa ne reculegem in fata lui Dumnezeu, dar asta nu insemna ca numai acolo o putem face...Dumnezeu este pretutindeni si ne asculta rugile de oriunde le ridicam catre El! Emma e demult in bratele Lui...
Dumnezeu nu triaza rugaciunile si zice: daca nu-s din Biserica nu le accept...Dumnezeu aude ruga ta de oriude o ridici Bianca, pentru fetita ta. Ne rugam si noi pentru ea!
Mesaj de la: Mihaela data: Joi 18 februarie 2008
Buna Bianca, ma numesc Mihaela am 30 de ani si as fi ipocrita daca as spune ca stiu ce simti. nu stiu dar pot sa-mi inchipui, am un baietel de 1 an si 3 luni si e toata viata mea. Imi pare foarte rau de ceea ce ti s-a intimplat si nu stiu cum este posibil asa ceva in secolul nostru. Cred ca de vina este numai ignoranta si nepasarea celor din spitale, maternitati si stiti voi mai care. Nici o mama de fapt nici o femeie nu ar trebui sa treaca prin asa ceva. Nu cred ca odata cu trecerea timpului durerea trece, poate scade in intensitate dar NU TRECE niciodacta. Cel putin eu asa cred.
Cei care au jurat ca vor avea grija de mame si copii lor ar trebui sa se gindeasca mult mai bine la consecintele indiferentei lor. Eu am un ginecolog care face cinste meserie lui si e mare pacat ca nu sunt mai multi ca el.
Mult succes si mult curaj in continuare. Mihaela din Brasov
Mesaj de la: Bianca data: Joi 18 februarie 2008
sunt mama a doi copii fetita si baiat .fetita am nascuto cu cezariana in urma cu 13ani .dupa 4 ani am ramas insarcinata si in luna a 6 am pierdut sarcina .datorita faptului ca sunt cardiaca afost nevoie de o cezariana.fatul pirdut era baietel .a trait doar trei ore dupa dupa cezariana.timp in care eu eram sub efectul anesteziei.nu am putut nici macar sa-l vad.dar la vazut sotul meu simama mea .timp de un an de zile a fost pentru mine cel mai cumplita perioada din vita mea,un an se transformase in zeci de ani .dar cu ajutorul lui dumnezeu din ceruri am reusit sa traisc din nou.sotul si tatal meu miau facut oimensa bucurie in cel mai scurt timp au reusit sa faca actele pentru oadoptie .cel mai minunat dar dela bunul dumnezeu un baietel cu ochi albastri .avea doar un an ingerasul adus din ceruri adus pentru mine si pentrus sotul meu.o bucurie totala pentru fetita mea care atunci avea doar 5.nu am cuvinte sa pot povesti cita bucurie varsa acest copil in inimile noastre.asi putea spune:10,100,etc de copii nascuti de mine nu ar fi cum este al meu primit de la bunul Dumnezeu.A realizat ca nu la voia intimplari sa intimplat a cea tragedie cu sarcina mea petruca bunul Dumnezeu stie totul despre noi si el este cel care hotaraste pentru vietile noastre
Ma numesc bianca
Sunt din tg-jiu gorj
Mesaj de la: Ana data: Joi 18 februarie 2008
Auzi draga Magdalena, tare as vrea sa stiu cat de talentata esti tu si in ce doamniu si ce naiba cauti aici daca esti de parere ca Bianca nu are talent pe nici un plan. Du-te femeie si varsa-ti frustrarile in alta parte si lasa-neeeee, lasa-neeee!!! Tu esti cea patetica si lesinata, plina de complexe. Du-te si traieste in America daca iti place asa de mult, fa sex cat iti place ca vad ca te pasioneaza, ca poate ramai insarcinata, pierzi si tu copilul si asa ti-o mai veni si tie mintea aia seaca inapoi. Sa stii ca ne uitam toate la Oprah si ne place ce vedem dar nu avem pareri radicale pe care ni le exprimam liber pe site-ul cuiva care a trecut printr-o tragedie. Asa ca te rugam, scuteste-ne cu prezenta ta. Indreapta-ti energia spre ceva constructiv si cauta sa nu mai arunci in oameni cu vorbe la intamplare. Realitatea este cu totul alta. Spui ca ai vazut drame mai mari. Sunt convinsa ca la televizor sunt o multime. As vrea sa te vad cum reactionezi tu trecand printr-o astfel de situatie. Si referitor la videoclip, a fost filmat cu mult inainte de a se naste Luca. Asadar nu dupa ce a pierdut-o pe Emma. Ce sa spun? Cruda femeie si meschina poti sa fii ca sa te exprimi asa si sa jignesti nu o vedeta ci o mama sau mai multe mame care si-au pierdut copiii.
Ana/Bucuresti
Mesaj de la: Anonim data: Joi 18 februarie 2008
Nu ti-e jena cand incerci prin orice mijloace sa atragi atentia asupra ta? Chiar nu ai simtul ridicolului? Ai mai postat si video-clipul acela cu tine cantand,de parca ai fii si cantareata,chiar nu iti dai seama ca se poate trai si in anonimat,fara a avea pretentia ca esti ceea ce nu esti de fapt? De ce nu recunosti ca nu esti nici actrita,nici cantareata,nici top model(de unde atata frumusete la varsta ta ? ) ,esti doar o anonima care se foloseste de o tragedie pentru a iesii in fata,pentru a se face cunoscuta! Sa-ti fie rusine ca te folosesti de moartea fetitei tale pentru a-ti face publicitate! Spun asta in numele mamelor carora si lor le-au murit copii dar nu s-au mai afisat atata cu durerea lor,nu au vrut sa-si faca publicitate din asta! Mai devreme sau mai tarziu te va mustra constiinta,Dumnezeu nu doarme!!!
Mesaj de la: Anonim data: Joi 18 februarie 2008
Stau si ma gandesc uneori de ce suntem pedepsite asa aspru,chiar nimeni nu se gandeste ca noi ramanem marcate pe viata............De multe ori spun ca o iau de la capat dar nu voi putea niciodata pt ca el va ramane mereu in suflet orice sar intampla.....Si chiar nu ii inteleg pe cei care vor sa ne judece ,pt ce ,pt ca suferim,pt ca incercam sa ne taram prin viata ,pt ce...??????
Mesaj de la: Katalin data: Joi 18 februarie 2008
Buna Bianca,poate ai auzit de prea multe ori,dar niciodata nu este de ajuns...sincer imi pare rau ca ai trecut prin aceasta experienta.
Ma numesc Katalin si am 31 de ani si din pacate ma inscriu si eu pe lista neagra.Am incercat foarte mult timp sa raman insarcinata pana cand am reusit in sfarsit.Am fost foarte bucurosi.Asta se intampla in 2004,am inceput sa-mi fac analizele,mergeam la control in fiecare luna,totul era in regula.In 2005 martie,am fost programata la ecograf si foarte bucuroasa m-am si prezentat.Medicul-mentionez ca este vorba de un medic cunoscut si foarte bun specialist in oraselul unde locuim- mi-a spus fara parere de rau,foarte linistit si cu umerii tragand"Pai asta nu mai e.S-a oprit in evolutie de o luna si e mort.Intoarceti-va peste cateva zile si mai vedem noi ce facem ".Am fost socata nu ma puteam gandi. Nu stiu cum am avut puterea sa ajung acasa,dar mi-am facut bagajele si am plecat la Tg-Mures,unde din nefericire am fost internata si am nascut.Dar am intailnit acolo un medic care a stat langa mine si venea de cate ori putea.Era langa mine trup si suflet ,m-a ajutat sa trec mai departe si nu m-a lasat nici la a doua sarcina pe mana altcuiva,m-a tinut in viata.Nu stiu daca ingerasul meu a fost fetita sau baiat,si chiar daca a fost o sarcina mica (25 de saptamani)si de atunci au trecut 3 ani nu trece zi in care sa nu ma gandesc cum ar fi fost daca...Este si mai greu cand ajungem la ziua de 12 martie cand parca totul revine viu.Unii mi-au spus sa ma gandesc la faptul,cum ai mentionat si tu mai sus,ca poate este mai bine,natura a facut o selectie,nu a fost sanatoasa/sanatos, asa a vrut D-zeu-de ce ne-a pedepsit in acest fel?Intrebari la care nu primim niciodata raspuns,dar.....bebelusul nu mai traia de o luna si chiar daca medicul nu mi-a spus stiam ca daca nu as fi nascut in acea zi puteam si eu sa ajung langa ingerasul meu,conta fiecare clipa.Dar aceste "incurajari"nu ajung.Vrei sa faci mai mult,sa intorci timpul inapoi spunandu-ti poate ai facut ceva,sau.....si mai rau, ce nu ai facut bine de ai primit o palma atat de mare de la viata.Sigur cineva s-a inselat...si cel mai rau..NU-MI LUATI COPILUL!!!Am langa mine un om care m-a ajutat foarte mult sa trec peste acest episod urat din viata mea.Este sotul meu pe care il iubesc si in care am incredere deplina.
Din fericire pot incheia aceasta poveste cu sufletul impacat, acum avem o fetita Stefania care implineste 2 anisori peste o saptama.Ne bucura fiecare clipa petrecuta cu ea.Acum ea este lumina ochilor nostri.
Bianca,inca o data iti doresc multa sanatate si putere ca sa poti trece de aceasta trauma ,pt ca din pacate acesta nu este un lucru pe care il arunci intr-un colt si uiti de el.Cu mult drag Katalin din Tg-Secuiesc.
Mesaj de la: Codruta data: Joi 18 februarie 2008
Mesaj de la Codruta pentru Magdalena

Daca nu-ti place ce vezi intr-o emisiune televizata sau nu-ti place ce citesti undeva pe un site (cum ar fi acesta) NU TE OBLIGA NIMENI SA TE UITI SAU SA CITESTI si NICI SA INTERVII. Aceste emisiuni si acest site a fost facut pentru cele care au trecut printr-o astfel de drama, pentru cine are un dram de empatie (nu e cazul tau) si pentru cele care nu vor sa sufere singure, ca un prim pas spre vindecare. Nu a spus nimeni ca nu mai sunt si alte drame, ca nu sunt femei sarace si copii necajiti. Dar aici noi ne plangem pruncii morti (si nu numai cei morti inainte de a se naste, pentru ca sunt mamici, aici, care au pierdut copii dupa nastere si mai mari). Asa ca rusine sa-ti fie pentru asa o atitudine si sa te fereasca Dumnezeu de un asa necaz mare!
Treaba cu botezul e in felul urmator: din punct de vedere bisericesc ai perfecta dreptate dar din punct de vedere sufletesc, HABAR NU AI CE INSEAMNA SA VREI SA-TI PLANGI COPILUL SI SA NU AI UNDE PENTRU CA EL NU ARE MORMANT! Existenta lui a fost doar la tine in burta, in suflet si pe un certificat de nastere care are o linie in dreptul prenumelui! Femeie fara minte, lasa "realismul" asta comun cu sarcasmul si roaga-te la Dumnezeu sa-ti lumineze muntea si sufletul pentru ca tare intunecate mai sunt! Pentru Magdalena
Mesaj de la: Anonim data: Joi 18 februarie 2008
of...abia acum am aflat de voi...sunt mama unei fetite de 5 ani si urmez tratament pentru a avea un al doilea copil...citesc,plang, recitesc...iti doresc mangaiere si pace in suflet! va pomenesc in rugaciunile mele
Mesaj de la: Anonim data: Joi 18 februarie 2008
Buna Bianca!
Imi pare foarte rau pentru tot ceea ce ti s-a intamplat si crede-ma, te rog, ca sufar pentru oricine trece prin ceea ce ai trecut tu. De ce? Pentru ca acum trei ani, cand intr-un salon aflat la cativa metri de salonul unde zaceam eu, dupa cezariana, fetita mea se stingea, m-am rugat sa nu mai treaca nimeni, nici o mama, printr-o asemenea durere. Au trecut anii, rareori mai vorbesc despre asta, sunt intr-o faza cand nici la cimitir nu mai am putere sa merg, aprind lumanari pentru sufletelul ei doar acasa si la biserica, singura, pe ascuns, si nu trece zi fara sa ma gandesc la ea. Am citit ce-ai scris mai sus si aveam impresia ca spui povestea mea, ca rostesti gandurile mele...
Nu vreau sa impovarez pe nimeni cu durerea mea, imi doresc doar sa nu mai treaca nimeni prin iadul de minciuni si idei preconcepute prin care am trecut atunci. Nu m-a ajutat deloc faptul ca nu am fost lasata sa-mi tin o clipa puiul in brate (am inteles ca medicina sovietica era adepta "protejarii" mamei in acest fel - mie mi se pare inuman, nimic nu e mai dureros), ca mi s-a ascuns starea reala a sanatatii copilului (am senzatia ca medicul specialist mi-a ascuns adevarul - o posibila malformatie a inimii - in timpul sarcinii si dupa). M-au durut cumplit cuvintele "Peste sase luni iti dau voie sa faci altul", de parca asta era problema... Sau "Esti tanara, o sa faci altul" (am, de fapt, 37 de ani)... O suta de copii dac-as mai putea naste, pe acesta pe care l-am pierdut tot l-as iubi; a trait in mine, cu mine, a ras si a plans cu mine, am vorbit, am simtit impreuna... era fetita minunata pe care mi-am dorit-o intotdeauna.
Nu stiu ce-as putea face, dar am simtit de atunci dorinta sa schimb ceva in mentalitatea personalului din maternitati, nu stiu sa fie alaturi de oameni si de sentimentele lor, ranesc atunci cand pretind ca fac lucrurile asa doar pentru binele lor; n-au fost nici ei langa mine, nici un psiholog, nici preotul adus cu mare chin sa boteze in graba copilul... Culmea, a fost doar sefa mea, sa-i dea Dumnezeu sanatate, care singura a stiut ce sa-mi spuna si cum, a stiut sa ma convinga sa revin la scoala, m-a sustinut luni de zile (uneori ma intreb cum a putut sa ma suporte). Si m-au sustinut elevii mei, fetele au fost atat de sensibile si calde, n-o sa le uit niciodata ochii, zambetele si imbratisarile sincere. Niste copii au stiut sa fie mai umani decat adultii...
Mesaj de la: Lenuta data: Luni 18 februarie 2008
Buna ziua Bianca si buna sa iti fie inima, iar sufletul iti fie vesnic primavara!
Au trecut 34 de ani de atunci, dar golul a ramas, era sarcina extrauterina, era primul copil.Stiu ce simti, felicitari pentru curajul de-a ajuta mamicile de ingeri.Am aflat ceva foarte important: in prima duminica dupa Pasti este o slujba speciala pentru copiii nascuti morti sau avortati( indiferent daca este avort spontan sau provocat! )Preotul ii numeste Ion sau Ioana(o fi de la Ioan-Botezatorul?)Cel mai important este sa ne rugam pentru puiutii nostri.Sa stii ca ei comunica intr-adevar cu noi prin pasari sau flori! Acea Randunica era sufletelul Emmei, care asista la ceremonie...Mi-e tare greu sa vorbesc, parca as smulge cuvintele din suflet...Sa iti mai spun ceva: stiu ca laboratoarele de criminalistica dispun de aparatura speciala care arata fizionomia dupa mai multi ani in functie de varsta. Se foloseste la identificarea copiilor disparuti. Ma gandeam ce minunat ar fi daca apeland la ajutorul lor, cei care au o poza a bebelusului, ar putea in acest fel sa aiba in fiecare an in ziua comemorarii-aniversare si chipul ingerasului impreuna cu ei...http://www.flickr.com/groups/fantasyportraits/pool/page2/.Intrand pe aceasta adresa vei gasi poze cu ingeri-copii si nu numai...Poate ajuta foarte mult si muzica.Daca doresti ma poti contacta personal la tel; 03****. adresa mea de mail: ****@yahoo.com
Dea Domnul sa poti privi mereu viata cu suflet curat si ochi de copil!
Cu recunostinta, compasiune si respect pentru tot ceea ce faci,Lenuta ****, Hunedoara
Mesaj de la: Anonim data: Luni pa18 februarie 2008
Bianca tu de ce nu apari pe acest Forum? de ce nu raspunzi si de ce nu zici nimic? vreau sa aud ce mai zici. Ce pareri ai>? ce ai reusit sa realizezi...emisiunile au avut impact asupra femeilor. Trebuie sa ne dai o replica. te rugam. Sunt sigura ca ai ceva de spus in afara de multumiri pentru compasiune. Oricum e uimitor cate femei au avut o poveste trista de zis! Offf
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 17 februarie 2008
buna Bianca!
Am plins cand am citit ce ti s-a intamplat.
Mesaj de la: Alice data: Duminica 17 februarie 2008
Buna Bianca
Numele meu este Alice si am o fetita de numai 1 an si 8 luni pe nume Sarah Ioana.De la varsta de 19 ani tot incercam sa fac un bebe dar nu reuseam .Ramaneam insarcinata si pe la 2-3 luni pierdeam sarcina.Am pierdut 3 sarcini la numar.Incepusem sa nu mai cred ca vreodata voi mai avea un bebe.Cand am ramas insarcinata cu Sarah nici macar nu am simtit nimik.Eram si fericita dar in acelasi timp imi era si frica de ce putea sa se intample.M-a ajutat D-zeu sa gasesc o doctorita buna care m-a ajutat prin tratament sa tin sarcina si slava Domnului am dat nastere unei fetite sanatoase pe care o pretuiesc ca pe cel mai scump dar de la Dzeu.In legatura cu pierderea ta iti doresc sanatate si putere de a trece peste pierderea Emmei si sa fii tare pentru ca trebuie sa te ocupi de baietelul tau care are nevoie de tine. Te pup si sa ai incredere in D-zeu.
Mesaj de la: Magdalena data: Duminica 17 februarie 2008
Magdalena din Bucuresti

Salutare pentru toata lumea! Este impresionant ce se intampla. Eu mi-am zis parerea si nu a aparut textul meu.
Eu, personal cunosc tragedii mult mai grave decat pierderea unui copil mort in pantec. Sa nu uitam ca Bianca are o varsta trecuta de 40 de ani, orice medic nu recomanda o sarcina la varsta asta, implica riscuri.Am vazut doar doua mesaje sincere despre imaginea creata asupra ei. Adevaratele drame sunt la femeile tinere si sarace. Bianca trebuie sa inceteze cu patetismul din emisiuni.
SUnt alaturi de suferinta ta draga Bianca
Este frumoasa ca o papusa dar absolut netalentata pe nici un plan.Si am vazut cu totii ca abia leaga doua cuvinte de cand o stim.
Ar trebui sa stea acasa cu copilul care ii traieste, asta ar face o mama adevarata.
N-am inteles faza cu biserica !!! E absolut logic: un copil nebotezat si mai ales NASCUT MORT, adica MORT inainte sa se nasca, NU are nici un sens sa aibe slujba de inmormantare!!! Totul in viata se rezuma la sex, nastere si moarte! Astea sunt pricipalele evenimente, nu plimbarile in Germania, videocasetele de machiaj, teatrul si cantecele ei lesinate!!!
Haideti sa fim maturi si inteligenti! Chiar ca e numai si numai reclama pt imaginea ei....SI mamele alea care au aparut in emisiuni...niste provinciale fara clasa. Patetice! Sfat: uitati-va si voi la Oprah sa vedeti cata demnitate are o femeie adevarata si cat de frumos stiu sa se exprime americanii si oamenii care au probleme, fara sa devina patetici si jalnici prin aparitie!
Sper ca de data asta sa apara mesajul ca deja ma enerveaza treaba asta!
N-am jignit pe nimeni dar trebuie sa vada si realitatea.
Si neaparat vreau sa apara asta pe site....ce-i cu videoclipul ala dedicat copiiilor morti in care Bianca apare super sexy si n-are nici o greata ca a pierdut o sarcina de 8 luni? Problema reala e saracia femeilor tinere care pierd sarcini si a conditiilor din tara asta!
Adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com
Mesaj de la: Diana data: Duminica 17 februarie 2008
Buna Bianca.
Sunt Diana din Bucuresti si am aflat ceea ce ti s-a intamplat de la emisiunea "Nasul".
Imi pare foarte rau pentru tine;am ramas foarte impresionata de curajul tau si de taria de care ai dat dovada;iti doresc numai bine, sanatate si puterea sa mergi mai departe;te imbratisez cu drag !!!
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 17 februarie 2008
Fiintele dragi nu mor niciodata,de-a lungul vietii ne pazesc,lacasuri in sufletele noastre isi sapa si raman de-a pururi cu cei ce-i iubesc!Dumnezeu sa-ti odihneasca fetita in pace,lui Luca sa ii dea multa sanatate,iar tie putere in suflet!Dumnezeu exista!
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 17 februarie 2008
draga bianca imi pare f rau pt ce sa intamoplat dar dumnezeu asa a vrut .el este cel care hoatarste nu noi .am trei fetite simi doresc un baiat ,daca dumnezeu va vrea voi avea totul este in mina lui dumnezeu el nu ne pierde .ai inceredere si nu dispera cu timpul vei intelege de ce dumnezeu asa a vrut .nuti pierde sperantava rasari si pe strada ta soarele
Mesaj de la: Anamaria data: Duminica 17 februarie 2008
Buna ziua, Ma numesc Anamaria, am 31 ani si sunt asistenta medicala in Iasi. Inainte sa va relatez experienta mea neplacuta prin care am trecut, vreau sa va spun ca va admir f mult, imi sunteti f draga si regret enorm cele intamplate si ma rog la Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca cu multa sanatate, sa va intareasca sa treceti peste aceste greutati ale vietii si sa va dea tot ceea ce dvs ii cereti.
Sper din tot sufletul ca prin campania pe care ati initiat-o sa schimbati ceva in sistemul nostru sanitar pentru a nu se mai intampla atatea nenorociri de care nu raspunde nimeni in final.
EU AM NASCUT UN BAIETEL MORT PREMATUR ( baietelul meu avea numai 700g la 30 saptamani ) desi pe parcursul sarcinii am fost monitorizata luna de luna ( echografie lunar si echografie de morfologie fetala ) si mi se spunea ca sarcina decurge normal;la echografiile de morfologie fetala mi se spunea ca e totul ok, desi concluzia era-oligoamnios si fat viu in evolutie cu 1 - 2 saptamani in urma ca dezvolatre. Am avut f mare incredere in dna doctor, am avut incredere ca totul va fi bine pentru ca ne-am dorit enorm acest copil si al astepatm de mult...insa nu a fost sa fie, cum spun majoritatea.
Cu 2 saptamani inainte de tragicul eveniment, cum il numesc eu, mi-am facut analizele ( sa vad eu daca e totul ok ) care nu au iesit prea bune, respectiv proteine multe in urina si sange, HTA, pentru care am urmat tratament cu Dopegyt doar 1 saptamana pentru ca apoi s-a intamplat ce s-a intamplat.
Vreau sa va spun ca cu 2 zile inainte de eveniment ( intr-o marti ) am fost la control la dna dr cu analizele, i-am precizat ca fac tratament pt HTA, am intrebat=o daca acea proteinurie si proteinemi mare este normala, daca faptul ca bebe nu e prea activ e bineiar ea m-a asigurat ca totul e bine si mi-a spus sa vin sa ma internez pentru a face o echografie mai detaliata.
Apoi joi, dupa ce am sustinut un examen de grad principal, au inceput contractiile, am sunat la dna dr, mi-arecomandat sa fac 1f No-spa, contractiile nu au cedat si m-am prezentat la spital, unde mi-a facut echografia si mi-a spus ca bebe nu mai e in viata........ si ca va trebui sa-l nasc natural. Vreau sa va spun ca nu realizam pe moment ce mi-a spus, parca eram intr-un cosmar, iar apoi dupa 5 minute a inceput marea durere....................................., am simtit cum cerul a cazut pe mine.
A fost ingrozitor, nu pot sa va descriu in cuvinte ce simti atunci cand nasti natural un bebe pe care nu-l auzi cum plinge.............imi pare rau dar si acum ma napadesc lacrimile cand imi aduc aminte de acele momente cumplite, si, cum ati spus si dvs, la noi in tara personalul nu este calificat profesional pentru a sustine moral o mamica care trece prin astfel de momente;e drept ca nu exista cuvinte care sa te linisteasca in primele minute,ore, zile,luni..dar o mica imbratisare ar face lumte si un simplu :IMI pare rau" ar face mult.Sa va dau un exemplu : In dimineata de dupa eveniment, cand eu eram distrusa, plansa, zbuciumata sufleteste...eram cu sotul meu in rezerva, vine o asistenta si intreaba ce e cu mine, ce caut aici, ce diagnostic am si datorita starii in carr eram ( nu puteam sa spun ceva fara sa plang ) i-a raspuns sotul meu despre ce e vorba pentru ca asistenta sa spuna la sfarsit :" Ei, si? Doamna nu are gura sa vorbeasca ? "
Mi-a fost enorm de greu, enorm de greu, si acum ma gandesc cum am reusit sa trec peste acest eveniment nefericit din viata mea fara sa nu o iau razna.
Desi a trecut 1 an si 4 luni de atunci, credeti-ma ca inca am zile in care ma napadesc amintirile, ca sa nu mai zic de faptul ca atunci cand vad copii ma gandesc la baietelul meu , Octavian Cristian, si ma intreb daca Dumnezeu are sa fie bun cu noi sa ne mai dea un copil;am plans mult cand v-am vazut la B1tv, am plans cand am citit articolul de pe site, si in general acum plang mult mai usor, probabil ca am capatat o labilitate emotionala mult mai mare.
Sunt f multe de spus despre acest subiect, dvs ati reusit sa le atingeti pe toate, eu datorita lacrimilor sunt nevoita sa inchei aici, nu inainte de a=mi exprima inca o data regretul pt cele intamplate in viata dvs si sper sa reusiti in toate cate vi lea-ti propus. Daca dvs considerati ca va pot fe de ajutor cu ceva, va rog sa-mi comunicati, cu mare drag va ajut.
Va pup dulce, cu mult respect si drag, Anamaria.
Mesaj de la: Gabriela data: Duminica 17 februarie 2008
Buna ziua ,Doamna Bianca ,ma numesc Gabriela si in curand fac 31 de ani .Va scriu pentru ca si eu am trecut printr-o pierdere de sarcina , de fapt mai corect , si eu am pierdut un copil , o fetita , "sarcina " este prea nepersonal , si stiu ce inseamna ,sau mai bine zis abia acum stiu ce inseamna pentru ca mi-am ascuns atat de mult sentimentele de durere incat nici eu nu mai stiam daca mi s-a intamplat sau nu , si acum dupa ce citesc Suferinta simt ca ma cuprinde o furie pentru tot ceea ce inseamna "lumea asta civilizata",pentru ca iti e rusine sa suferi si sa te manifesti pentru ca esti considerata o femeie puternica si esti inconjurata de oameni mai putini puternici care nu vrei sa faci sa sufere cu suferinta ta , pentru ca iti dai seama ca daca iti vei deschide sufletul vei regreta ...
atat am sa scriu acum , dar daca imi dai voie am sa -ti mai scriu din cand in cand...
24.02.07 - Bistrita
Mesaj de la: Maria data: Duminica 17 februarie 2008
Maria din Vaslui 17febr.2008
Nu pot exprima ce am simtit cand am citit prin ce ai trecut. Doar o mama poate simti ce ai simtit tu. Am un baietel de 2 ani, care s-a nascut cu cordonul ombilical in jurul gatului, dar profesionalismul medicului l-a salvat. In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiul meu. Nu imi pot imagina viata fara el. Ne mai dorim un copil, dar ne este teama sa facem pasul: eu am gr. O cu rh negativ, iar sotul gr. A cu rh pozitiv. La prima sarcina nu au fost probleme, dar de cele mai multe ori acestea apar cu a doua sarcina. Traim cu teama de a avea un copil cu handicap(cum se intampla in multe situatii) sau de a trece prin aceasi dramatica experienta cu a ta. In trecut imi doream cel putin trei copii, acum ma rog ca macar doi sa am si sa fie sanatosi. Din pacate in tara noastra se pune foarte putin accent pe aceasta incompatibilitate de grupa si de rh intre mama si fat, si campaniile de informare sunt foarte putine. Sper ca prin aceasta campanie initiata de tine, sa luati in vedere si incompatibilitatea de grupa si rh, caci multe cazuri de decese intrauterine sau imediat dupa nastere se datoreaza acestei cauze. Iti doresc multa sanatate si bunul Dumnezeu sa te binecuvinteze, si... sa fii convinsa ca fiica ta va vegheaza de sus si este un inger pentru voi.
Mesaj de la: Liliana data: Duminica 17 februarie 2008
Iti sunt alaturi in primul rand prin sentimentele puternice pe care le traiesc vis-a-vis de incercarile la care Dumnezeu ni le-a harazit noua, femeilor, in general.

Puterea de a infrunta suferinta, de a ne duce crucea care ne-a fost data, sta in noi insine .

Insa fiecare femeie are felul ei de a duce aceasta povara : unele o cara pe umeri cu indarjire, cu incrancenare si cu strangere din dinti fara sa cracneasca, altele se opresc din cand in cand si mai arunca din balastul durerii intr-un cufar al uitarii usurandu-si drumul mai departe .
Unele, din disperare sau din rea vointa, incearca sa arunce greutatea in spinarea altcuiva .

Dar mai sunt si acele femei care isi unesc eforturile pentru a gasi un mijloc prin care sa-si poarte povara ce le-a fost data cu demnitate . Ele vor fi exemple demne de urmat pentru ca ele vor avea sufletele vindecate de ranile adanci .

De noi insine depinde cum alegem sa facem fata provocarii destinului.

Tu ai ales ultima cale si, cu siguranta, nu e cea mai usoara .
Esti o femeie foarte puternica si hotarata dincolo de frumusetea si sensibilitatea care sunt atat de vizibile si de reprezentative in ceea ce te priveste .

Sa fii tenace si sa crezi in puterea ta de a trezi constiintele impietrite .
Suntem multe femei in jurul tau .
Gandeste-te : suntem FEMEI peste 50% din populatia tarii acesteia (si, daca nu ma insel, din populatia intregii lumi) !
In noi vom gasi forta si curajul si trebuie sa ne facem auzite si vazute problemele, suferintele, initiativele si solutiile !
Prin marturiile atator femei lasate pe site-ul tau ai tras deja un mare semnal de alarma .
Prin emisiunile la care vei participa pe ele le vei reprezenta ! Vei fi stindardul a peste 50% din populatia tarii .
Ai la indemana toate mijloacele pentru a reusi ! Crede-ma .
Acolo unde exista determinare, tenacitate, perseverenta se poate reusi chiar si cu mult mai putin !

In privinta acelora care se vor pune de-a curmezisul in calea ta incercand sa te opreasca pot spune doar ca ei si-au primit deja pedeapsa : invidia, rautatea si veninul din sufletul lor, propriile lor neputinte si insuccese, lipsa bucuriilor din propriul lor trecut sau a idealurilor pentru viitor . Toate acestea sunt limitarile la care sunt supusi , iar pietrele cu care incearca sa arunce in tine se intorc catre ei si ii lovesc cu forte inzecite .
Deci … ignora-i, ocoleste-i . A-i combate in vreun fel e o risipa de energie si timp.

Telefonul meu este : 07****
Cu mare drag iti sunt alaturi . Si le chem alaturi de tine pe toate femeile care gasesc in ele dorinta si puterea de a schimba mentalitati, atitudini, practici . Si chiar pe barbatii care iubesc femeile din viata lor , acele femei ce le sunt mame, sotii, fiice, surori … iubite…Femei iubite …

Liliana
Femeie si mama
Bucuresti

PS : Acest mesaj este ca o chemare catre toate femeile pentru a-ti fi alaturi in demersul tau . Si nu numai catre ele. Meriti tot sprijinul, de orinde ar veni el .
Mesaj de la: Mihaela data: Duminica 17 februarie 2008
Buna ziua Bianca. Ma numesc Mihaela si am 24 de ani. La 20 de ani cand eram in anul 2 de facultate am ramas insarcinata cu barbatul cu care sunt si azi si cu care urmaeaza sa ma casatoresc.Mi-am dorit copii din totdeauna si acum imi pare rau ca a trebuit sa fac un avort. este una dintre cele mai mari suferinte ale vietii mele.partenerul meu de viata, desi nu imi arata stiu ca si el sufera pentru ca nu ne-a lasat viata si conceptiile familiei sa avem un copil pe care culmea ni-l si doream.nu am crezut niciodata ca se poate simti atat de devreme o sarcina. am stiut ca o sa am un copil din prima saptamana.m-am dus la doctor pentru prima oara , mi-a facut un ecograf si m-a intrebat daca vreau sa pastrez copilul si i-am spus ca nu.am putut suporta ce s-a intamplat cu mine datorita doctorei care s-a purtat foarte frumos cu mine si mi-a vorbit bland dar si datorita partenerului meu care a stat si suferit alaturi de mine.acum imi pare rau ..a fost rimul meu copil si nu o sa uit niciodata si red ca in situatia mea sunt atatea femei care responsabil sau nu fac un avort din diverse motive.e prima data cand povestesc ce am facut si ce regret cel mai mult in viata.
ieri am aflat de la o cunistinta ca si-a obligat fata de 17 ani sa faca un avort pentru ca e insarcinata in 6 luni jumatate si "rade lumea de ei si isi strica viata". cand oare o sa inceteze aceste conceptii care culmea sunt intalnite la toatele clasele sociale.cred ca tine de mintea fiecaruia si nu neaparat de posibilitatile materiale.
dragi mame de adolescente nu va obligati fetele sa faca asa ceva pentru ca este cel mai mare pacat omenesc pe care il puteti face si credeti-ma pe cuvant ca o sa vina ziua cand fetele d-voastra o sa se faca femei si NU O SA VA IERTE NICIODATA. o sa pacatuiti in fata lui D-zeu si o sa va pierdeti si copii si ce o sa rezolvati??? o sa ramaneti cu lumea aceea ....
Imi pare rau pentru fiecare ingerasi care a plecat cu sau fara voia noastra dintre noi dar viata merge inainte si iubirea nu o sa moara niciodata.
numai bine tuturor......
Mesaj de la: Melinda data: Duminica 17 februarie 2008
Draga Bianca mi paere rau pt ce ti sa intamplat ,dar cu ajutorul lui dumnezeu o sa treci peste tot ,te admir mult esti o femeie deosebita ,luptatoare.melinda din baia mare as dori sa te ajut ca voluntar,adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 17 februarie 2008
Draga Bianca,........... nu stiu daca tot ceea ce scriu aici nu este de prisos, dar, am plans atuci cand am citit tot ceea ce ti s-a intamplat. Am o fetita de 6 ani, Ioana-Cezara si zilnic traiesc cu teama de a nu i se intampla ceva rau. Nu ma pot opri sa nu ma gandesc la tot ceea ce inseamna pentru mine. Nu cred ca as putea sa suport o astfel de pierdere ca cea suferita de tine. In astfel de mommente refuz sa cred ca exista Dumnezeu, ca lasa sa se intample asemenea tragedii. Copilul meu este sanatos dar teama de anu i se intampla ceva ma ingrozeste. De aceea nu stiu cum te pot incuraja. Daca as putea, doar te-as imbratisa! O lacrima pentru tine si pentru fetita ta!!!
Mesaj de la: Alina data: Simbata 16 februarie 2008
DRAGA BIANCA.MA NUMESC ALINA SI AM 32 DE ANI.AS FI POATE A MIA PERSOANA CARE TI-AR SPUNE CA IMI PARE NESPUS DE RAU DE SUFERINTA PRIN CARE AI TRECUT.ACEST LUCRU NU TE MAI AJUTA CU NIMIC SI NICI NU O SA REINVIE INGERASUL TAU,DAR ITI POT SPUNE CA ESTI O ADEVARATA MAMA SI O LUPTATOARE.DE CE?PENTU-CA NU MULTI AU CURAJUL SA VORBEASCA ATIT DE DESCHIS SI CU ATITA PUTERE DE O ASEMENEA DRAMA.EU AM TRECUT PRINTR-O EXPERIENTA NEFERICITA DAR INCOMPARABILA CU A TA.DUPA ANI DE TRATAMENT IN SFIRSIT CREDEAM CA MINUNEA SA INFAPTUIT SI AM RAMAS INSARCINATA.AM FOST LA MEDIC MI SA SPUS CA AR FI O SARCINA DAR SA VIN PESTE 14 ZILE CA AR FI PREA DEVREME SA SE PRONUNTE.AM PLECAT PLUTIND PARCA NU MAI SIMTEAM PAMINTUL SUB PICIOARE.SOTUL DEJA DEVENISE GRIJULIU SI MA PROTEJE CA PE UN BIBELOU.AM VRUT SA AJUNG ACASA DAR PASII MAU DUS IN FATA ALTARULUI,LA ICOANA SF FECIOARE SA II MULTUMESC PENTRU ACEST MINUNAT DAR.ZILELE AU TRECUT EU DEJA MA SIMTEAM MAMICA,CAUTAM NUME,CAUTAM HAINUTE SI MA BUCURAM NESPUS.PINA IN A 14 ZI CIND A TREBUIT SA MERG DIN NOU LA MEDIC.O DURERE PUTERNICA MI-A STRAPUNS PINTECUL SI O HEMORAGIE SA PORNIT DIN SENIN.AM AJUNS LAMEDIC SI MI SA CONFIRMAT CA PRESUPUSA SARCINA EXISTASE CU ADEVARAT IAR ATUNCI PIERDUSEM TOTUL.CU TOATE CA FUSESE DOAR O LUNA PENTRU MINE A FOST COSMAR.ODATA CU PUIUL MEU SA RUPT SI O PARTE DIN MINE.AM SUFERIT CUMPLI,SI ACUM PLING PENTU-CA NU AM MAI RAMAS INSARCINATA NICIODATA.DAR TU BIANCA,DOAMNE PRIN CE AI TRECUT.DUMNEZEU TOTUSI ESTE DREPT SI STIE DE CE ALEGE SA FIE ASA.INSUFERINTA NOASTRA POATE U PUTEM GASI RASPUNS DAR MAI TIRZIU O SA AVEM DESTULA LUMINA SA GASIMSI RASPUNS SI PUTERE SA O LUAM DE LA CAPAT.EU AM INCREDERE CA DUMNEZEU MA VA BINECUVINTA SI PE MINE CU UN PRUNC.DUMNEZEU SA TE AJUTE SA TE IMPACI CU TINE INSATI SI SA-TI DEA PUERE SA-TI GASESTI ECHILBRU.TE STIMEZ MULT .ALINA.
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 16 februarie 2008
bianca prin ce treci tu este de nedescris in cuvinte , nu stiu ce te-ar putea ajuta sa treci mai usor prin toate astea , nu cred ca stie nimeni , si nimeni nu are dreptul sa iti spuna ce sa faci si cum sa faci , cum sa plangi sau cum sa nu plangi , asta numai tu poti sa o stii si daca-ti vine sa plangi atunci plangi , daca iti vine sa tipi in plina strada atunci tipa si sa nu te intereseze cum se uita altii la tine , nu te ajuta cu nimic. Ai tot dreptul sa-ti dai durerea afara cum vrei tu, in ce fel vrei tu , pentru ca numai tu stii ce simti in acel moment. Este momentul in care trebuie sa faci sa-ti fie tie mai bine si familiei tale indiferent prin ce metode ce o faci. Principal e sa-ti aduni toate fortele si incearca sa-ti creezi o mica legatura in care sa crezi din tot sufletul cu ingerasul tau scump Emma , eu cred ca te va ajuta . Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa putem trai un pic mai usor viata asta amara
Mesaj de la: Iarina data: Simbata 16 februarie 2008
Pentru anonimul de pe 15 februarie:toti oameni traiesc pana in ultimul minut de viata,romana ta lasa de dorit si de aici pot sa imi dau seama cat poti sa gandesti.Tu la fel ca cei care au fost in emisuinea Marinei Almasan nu intelegeti ce vrea sa transmita Bianca cu adevarat.Impotrant e ca Bianca a ajuns la inima celor in sufetinta si sa speram ca va reusi sa ajnga si la inima celor care trebuie sa si-o deschida si sa isi schimbe atutudinea fata de mame.Cred ca un prim pas ar fi ca tatal sa fie lasat in sala de nasteri si sunt convinsa ca nu este lasat deoarece medici nu se pot desfasura cum vor ei .Stiu ca nu toti medicii sunt la fel si nu as vrea sa ii suparam pe cei buni care isi fac meseria cu adevarat dar din pacate sunt mult prea multi cei care sunt"uraciosi".Eram copil cand cumnata mea a nascut si povestile ei m-au marcat ca le mai tin minte si azi.Faptul ca docrorul la un moment dat i-a zis unei paciente daca a urlat la fel cand a conceput copilul?...Iarina
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 16 februarie 2008
Mami de fetita in Ceruri si baietel pe Pamant, Iti dorim multa putere sa iti acceptia viata , asa cum este ea! Cumplit de dureros ! Crud ! Multumesc pentru sinceritatea cu care ne-ai prezentat o particica din viata ta ! O realitate din care avem cu toate de invatat ! Dumnezeu e mare !
Liniste sufleteasca iti dorim !
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 16 februarie 2008
Baietelul meu traieste pt ca EL,D-zeu a hotarat asa.E sanatos,e bine...Am avut o sarcina usoara,de invidiat chiar,dar travaliul a fost ingrozitor.Nu ma plang si as mai trece o data si de o mie de ori prin aceleasi dureri numai sa stiu ca nu ma numar printre mamicile de ingerasi,suflete inlacrimate...
Am stat in travaliu "gratuit" 26 de ore,ore care ii puteau fi fatale puiutului meu,dar el a scapat,insa am citit tot ce ati postat voi,mamici indurerate,si imi dau seama ca pana acum nu am constientizat 100% prin ce am trecut si cat de norocoasa sunt ca astazi puiul meu imi spune "mami"!!!
Am lacrimi in ochi si suflet dupa ce am citit randurile voastre si,mai ales,ale tale Bianca...Condoleante sincere!
Bebelusul meu s-a blocat in oasele bazinului si de asta numesc eu "travliu gratuit"pt.ca medicul a stiut si totusi nu a facut nimic decat dupa 26 de ore cand a constatat ca ne pierdem si eu si micutul meu.
Ca am avut eu putere sau puitul meu...nu stiu,dar D-zeu ne-a ajutat sa scapam si dupa cezariana de urgenta mi-am auzit bebelusul plangand.
Daca ar fi posibil,as imparti bucuria mea cu toate mamicile indurerate,dar..nu pot decat sa fiu macar cu gandul langa fiecare dintre voi.
Mesaj de la: Lilia data: Simbata 16 februarie 2008
Buna draga mea Bianca, sunt langa tine, imi pare rau de cele intamplate. Apreciez demersurile luate, ai dreptate in tot ce ai spus pana acum.
Am o mare mare rugaminte la tine, te rog din suflet sa ai in vedere in demersurile tale si femeile singure cu copii .... e cumplit de greu sa cresti un copil cu demnitate, din toate partile sunt hartuite, abuzate moral, fara trecere in cautarea unui servici, in mentinerea lui si multe multe altele.... Draga mea te rog mult mult sa faci o organizatie ONG a FEMEILOR pentru as putea spune pasurile si sa-si aprere drepturile.
Ingerul tau pazitor sa te ocroteasca, il rog sa se roage la Dumnezeu pentru tine.
Sunt o femeie de 53 de ani care am ramas singura cu un copil la 36 de ani. ....cu greu am crescut copilul, credema ca sunt foarte foarte multe femei in aceasta situatie.
Iti doresc tot ce e mai bun pentru tine.
Te sarut. Lilia
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 16 februarie 2008
imi pare tare rau
Mesaj de la: Alice data: Simbata 16 februarie 2008
Bianca draga, povestea ta e bulversanta si foarte dureroasa pentru orice mama, pentru orice femeie...
N-am stiut nimic despre asta pina acum vreo citeva zile.Vreau sa-i doresc pace si liniste Emmei, acolo unde e, dragoste, multa atentie si o viata normala lui Luca, putere, incredere si speranta tie si sotului tau, atit de incercati. Cred ca ai spus aproape totul, ca viata merge inainte, ca numai bunul Dumnezeu poate da vindecarea sufletului, ca incet-incet totul intra intr-o oarecare normalitate.E paradoxal, ai nevoie sa vorbesti despre asta (e un lucru bun si uite cita lume te asculta si e linga tine!), dar, pe de alta parte, Luca e mic si nu intelege durerea asta, el are nevoie de parinti veseli si zimbitori, de o copilarie senina.
Sint cu tot sufletul linga tine, te felicit ca ai avut curajul si puterea sa vorbesti in public despre experienta ta atit de traumatizanta, ca dai sansa femeilor si barbatilor care si-au ingropat durerea in suflet sa vada ca nu sint singuri, ca pot fi intelesi. Vreau sa-ti multumesc ca m-ai ajutat sa vad lucrurile un pic altfel, sa inteleg ca nu e un dezastru sa-i spui cuiva in cazul tau ca nu stii ce sa-i zici. Acum citiva ani verisoara mea a nascut o fetita, dupa o sarcina absolut normala,pe care a pierdut-o la citeva ore de la nastere, din cauza unei erori medicale.Si-a inmormintat copilul de ziua ei!ma intreb acum daca atunci am spus ce trebuia, daca nu am jignit-o fara sa vreau, daca a simtit vreodata ca sint, cu gindul, linga ea.Am si eu o printesa de 1 an si 5 luni acum, lumina vietilor noastre, si ca mama ai o altfel de sensibilitate si empatie.
Pentru toti copiii si parintii din lume mi-as dori sanatate, personal medical competent si uman, conditii decente in spitale si cit mai putina suferinta.
Te imbratisez cu mult drag, curaj si putere, tie si sotului tau, sa mergeti mai departe si sa-i oferiti o viata frumoasa lui Luca.Alice
Mesaj de la: Sahar data: Simbata 16 februarie 2008
Buna Bianca acum am citit povestea ta si vreau sa spun ca pling si imi dau seama ce simte o mama .suntem alaturi de tine ,trebuie sa fii puterica,pt. ca Luca are nevoie de tine ,si dumnezeu a lasat uitarea a fost un cadou de la dumnezeu, trebuie sa acceptam si bune si rele ,ca dumnezeu ne da si dumnezeu ne ia, ca de la dumnezeu am venit si la dumnezeu ne intoarcem..Dumnezeu sa iti dea putere si sanatate sa iti lumineze mintea sa poti sa treci peste ce simti si sa poti sa iti cresti copilul( Luca) sa te bucuri de el ,deci fii puternica si ai incredere in dumnezeu.ca sanatatea e foarte importanta.sahar
Mesaj de la: Carmen data: Simbata 16 februarie 2008
Draga bianca, imi pare nespus de rau ca ai trecut prin asa ceva. Carmen
Mesaj de la: Gabriel data: Simbata 16 februarie 2008
Biserica tine foarte mult la Sfanta Taina a Botezului care este poarta de intrare in crestinism. Adica in Biserica Ortodoxa, cu toate slujbele ei. Daca acceptam ideea ca un copil nebotezat poate mosteni Imparatia Cerurilor, ajungem la erezia tuturor neoprotestantilor de azi care tocmai asta spun, ca nu trb sa ne botezam copiii.
Nu poti cere o slujba a Bisericii Ortodoxe, daca nu esti ortodox. Superstitia cu randunica, intarita de preotul care a savarsit slujba, este o greseala, sufletul nu se reincarneaza in pasari, animale sau oameni (ca la alte religii), ci fiecare suflet este unic si irepetabil. Doar diavolul poate sa ia orice chip ca ne amageasca.
Sfatul meu este sa te rogi pentru sufletelul ei si sa dai preotilor pomelnic cu numele pe care ai fi vrut sa-l dai fetitei, scriind ca a murit nebotezata.
Paradoxal cu cele scrise la inceput, pot spune ca in Biserica Ortodoxa, inainte de inceputul Sfintei Liturghii, se face slujba Proscomidiei, unde se fac pomeniri la un moment dat pentru "prunci fara de vreme, parte barbateasca si femeiasca", in categoria carora se poate incadra si fetita ta.
Sa stii ca ai (nu ai avut) o fetita, pt care trb sa te rogi.
Cu dragoste, Pr.Gabriel
Mesaj de la: Carmen data: Simbata 16 februarie 2008
Ieri s-au implinit 5 ani de cand i-am pierdut pe Rares si Razvan, la 27 de saptamani. La ora 18 am fost la control la medic, la eco mi s-a spus ca totul e Ok, ca am doi bebelasi foarte bine dezvoltati si vigurosi. La ora 22 m-am ridicat din pat sa merg la baie si m-am trezit ca ceva curge: mi se fisurase un sac amniotic si pur si simplu am pierdut o parte din lichid amniotic. Am vorbit la telefon cu ginecologul si mi-a spus ca oricum nu poate face nimic, ca vedem dimineata ce este, dar daca s-a rupt apa o sa se declanseze travaliul si nu mai are ce face. Dupa cateva zile de stat in spital, in care ginecologul imi spunea e lichid amniotic, laboratorul: nu e, am intrat in travaliu. Baieteii mei s-au nascut la cateva minute dupa ora 3, la cateva minute unul dupa celalalt. Fiind asa de mici ca varsta am nascut intr-o sala care nu se mai foloseste in mod uzual la nasteri, care este cea mai aproape de saloanele unde erau incubatoarele. Cand l-am nascut pe primul bebe nu va spun ce sperante mi-am facut cand l-am auzit plangand. Medicul i l-a dat asistentei ca sa fuga cu el sus, la incubator. Din usa ea m-a intrebat "vreti sa-l vedeti?" Eu, gandindu-ma ca trebuie sa ajunga cu el cat mai repede sus am zis "mai tarziu, mergeti repede sus". S-a nascut si al doilea,si pe el l-am auzit plangand, ma bucuram si ma gandeam: o sa scape! Nu m-au mai intrebat nimic, nici nu mi l-au aratat. Pana la ora 22 cand au venit sa-mi spuna ca "nu au rezistat" nu stiu cum a trecut timpul. Stiu doar ca-mi spuneau sa fiu calma, ca trebuie sa am lapte, ca se face tot ce se poate, ca au adus si o anumita substanta care se injecteaza in plamanul copilasilor care poate ajuta la maturarea plamanilor. Nimeni nu mi-a zis "Femeie, vrei sa-ti vezi copii?" Eu imi inchipuiam ca sunt tinuti intr-o zona cu acces limitat, aseptica... ce naiva... La ora 22 cand imi schimbau nu mai stiu ce pansament, a venit o asistenta si mi-a zis "N-au rezistat! Vreti sa-i vedeti?" In momentul ala mi-a cazut tavanul in cap. Am zis "NU" si ma gandeam doar ca voi ramane obsedata de imaginea lor si ca nu voi mai putea sa am niciodata alt copil din cauza asta. A doua zi mi s-a spus ca au fost incinerati.Nu poti intelege ce se intampla, toti imi spuneau lasa ca poate ar fi avut probleme, fiind prematuri, dar eu imi tot spuneam "Dar poate nu!" Apoi imi spuneau "Lasa ca daca te rogi Dumnezeu te ajuta si vei avea data viitoare un copil, ca asa e cu gemenii..." Dar eu ma gandeam cum sa ma ajute Dumnezeu, daca el a lasat sa ni se intample asta...si nu putea pricepe "DE CE?" Ce ma macina si acum e ca as fi putut sa merg la ei, sa le fiu aproape, si n-am fost! Ca as fi putut macar atunci , dupa ce s-au dus sa merg sa-i iau in brate si sa spun macar ata " Doamne, te rog, ai grija de ingerasii mei!" dar n-am facut-o. Cand m-am dezmeticit era prea tarziu!
Au urmat niste luni cumplite, mi s-a spus sa astept 6 luni pana la o noua sarcina, nu ma putea intorce nici la servici din motive pe care nu le dezvolt acum, trebuia sa astept pana in vara. Asa ca m-am concentrat pe singura speranta care imi putea salva mintile: voi avea un alt copil si va fi bine.Am ramas insarcinata abia dupa un an si 7 luni. Parca nici nu ma puteam bucura pana cand a trecut perioada in care se fixeaza sarcina. Totul decurgea normal, era un singur fat, care se dezvolta normal.Mare bucurie!Pana in saptamana 38 de sarcina cand mi s-a spus sec: copilul are malformatie congenitala si nu poate urina, din care cauza aparatul urinar era dilatat. Trebuie vazut un urolog...si de aici au inceput drumurile, Szeged, Timisoara, Cluj. Ne-a luminat Dumnezeu mintea si am ajuns la Cluj , la Institutul de Urologie si Transplant Renal, unde s-au ocupat de Vladi mai multi medici, dar l-au operat prof. Lucan si dr.Burghelea, anestezisti dr. Barbos si d-ra dr. Dana (sa ma ierte ca nu-mi amintesc acum numele de familie), medic de salon dr.Moga. O pup pe "buni Lili" -asistenta sefa, mai ales pentru ca mi-a tot spus ce aveam nevoie sa aud: "nu mai plange, ati venit unde trebuie, il face profu bine, ca doar i-a facut pe atatia!".
Baietelul meu a trecut prin 5 interventii chirurgicale, 2 clasice si 3 laparoscopice (prima cand Vladi avea 6 saptamani), timp de 9 luni copilul meu a urinat direct pe burtica (i-au scos ureterele "la piele") si alte 9 a avut sonda vezicala cu punguta. Timp de 2 ani a luat antibiotic zilnic. Nu ma intrebati cum se chinuia saracul cand trebuia sa-i puna branula pentru intravenos, nici de cate ori a avut cateter direct pe vena centrala. Apoi inchipuiti-va cum sa explici unui copil de 1 an si 11 luni care plange "unde e sonda mea? unde e punguta mea?" ca trebuie sa faca pisu "pe tzitzi", cand el nu-si aminteste sa fi facut vreodata pe acolo. Cum sa-i explici ca e normal sa curga ceva de acolo si ca nu cade din el nimic. Partea cu udatul florilor de pe covor cu "stropitoarea lui" e cea mai geniala chestie pentru o mama care se uita disperata ca n-a mai urinat copilul de 7-8 ore. Important e ca acum Vladi are 2 ani si 8 luni si de 8 luni nu mai are sonda, de 7 luni nu mai ia antibiotic si n-a mai facut febra ( la copii cu infectii urinare, 39,5 grade sau 39,8 sunt ceva la ordinea zilei). La ultimele doua controale a fost bine si sper sa fie in continuare bine!

Am spus toate astea aici pentru ca stiu cat de mult m-a ajutat faptul ca prietena mea din copilarie are un copil care a trecut cam prin aceleasi inteventii ca si al meu, la ei fiind totusi o situatie mai grava decat la noi. Mi-a fost mult mai usor cand ea imi spunea " si al meu a facut febra, dar i-a trecut de la antibioticul asta" sau "nici al meu n-a vrut sa urineze, zicea ca-l doare"...
Ea mi-a zis ceva ce o sa tin minte toata viata. Cand am intrebat-o "bine, dar ce zic doctorii, se va face bine?" ea mi-a zis " ei spun ca trebuie sa avem rabdare sa mai creasca" . "si tu cum traiesti intre timp?" "Inveti sa te bucuri de copilul tau acum, asa cum e el, si sa nu te gandesti la ce va fi"
Cand l-am intrebat pe parintele care l-a botezat pe Vladi "de ce imi da Dumnezeu atatea, si mai ales ce vina are Vladi?" dumnealui mi-a spus " cred ca atunci cand Dumnezeu are sperante mai mari si planuri mai deosebite cu un om, intai il incearca sa vada daca e vrednic" Nu stiu daca asa o fi, dar am invatat ceva dupa toate astea : am fost surprinsa sa vad cat de mult mai poti dupa ce ai spus "nu mai pot!".

Vreau sa ajut si eu, macar cu suport moral, mamicile care au trecut prin ce am trecut si eu, sau cu sfaturi, de aceea daca doriti, puteti face publica adresa mea de e-mail, pentru cei care cred ca doresc sa le spun cum rezolvat noi anumite probleme, sau ce medicatie am urmat, ce interventii i-au facut lui Vladi. Pe mine m-a ajutat un lucru banal: tatal unui copil operat tot la Cluj, cu aproximativ acealeasi probleme ca Vladi, mi-a zis ca baietelul lor nu facea pisu in olita , pana cand i-au cumparat una cu ghidoane... pare stupid, dar asta ne-a salvat copilul! irisnegru@yahoo.com

Carmen
Mesaj de la: Elena data: Simbata 16 februarie 2008
BUNA, BIANCA..IMI PARE RAU CA AI TRECUT PRIN ASA CEVA..TOT CE AM CITIT M-A FACUT SA TRAIESC INTR-O OARECARE MASURA O MICA PARTE DIN DUREREA TA...SI ASTA MI-A RUPT SUFLETUL..SANT CONVINSA CA EMMA AR FI FOST LA FEL DE MINUNATA CA SI MAMA EI..
DUMNEZEU SA TE INTAREASCA SI SA TE BINECUVANTEZE IN TOT CEEA CE VEI FACE! ELENA
Mesaj de la: Camelia data: Simbata 16 februarie 2008
BUNA BIANCA.ITI INTELEG FOARTE BINE SUFERINTA SI IMI PARE SINCER RAU.PE DATA DE 8 IANUARIE 2008,ORELE 13,25 LA FEL CA TINE, AM PIERDUT UN INGERAS.UN INGERAS PE NUME ALBERTO GABRIELLE.IMI ESTE FOARTE GREU SA VORBESC DESPRE CELE INTAMPLATE.AVEA CINCI LUNI SI JUMATATE SI 500 DE GRAME.L-AM IUBIT DIN PRIMUL MOMENT IN CARE AM AFLAT CA SUNT INSARCINATA SI IL VOI IUBI PANA IN MOMENTUL IN CARE DUMNEZEU VA HOTAR CA ESTE TIMPUL SA FIM DIN NOU IMPREUNA.SUNT CONVINSA CA INGERASII NOSTRI:ALBERTO GABRIELE SI EMMA NICOLE OR SA NE TRIMITA UN ALT INGERAS CARE SA NE MAI ALINE DIN IMENSA DURERE PE CARE O PURTAM IN SUFLET.ATANASIE CAMELIA,27 ANI
Mesaj de la: Cristina data: Vineri 15 februarie 2008
Buna Bianca.Nici nu stiu cum sa incep. Nu am pierdut nici o sarcina,dar am pierdut o fetita de 2 ani. Eu cred ca e aceiasi durere in suflet pentru oricare din situati.Aceasta durere nu o sa treaca NICIODATA desi uni spun ca,cu trecerea timpului o sa uitam de INGRASII nostri si alt copil o sa ne aduca alinare,mangaiere,speranta nu este adevarat.Fiecare copil are locul lui in sufletul parintilor.De cand a murit fetita mea plang in fiecare noapte de dorul ei(sunt 9 luni,277 de zile).Stau nopti intregi si ma gandescla ea,cum ar fi crescut,cat de mare ar fi trebuit sa fie,cum ar fi sunat vocea ei spunandu-mi MAMA,cum s-ar fi jucat cu surioara ei mai mare,ganduri care nu imi dau pace si nu ma lasa sa dorm(dorm o ora maxim doua pe noapte).Toate pierderile si durerile omenesti au un nume:sotia care isi pierde sotul se numeste vaduva,sotul care isi pierde sotia se numeste vaduv,copilul care isi pierde parinti se numeste orfan,dar mama care isi pierde copilul cum se numeste?Doar durerea ei nu are nume,nu are explicatie si oricat de mult ar incerca cei care nu au trecut prin asa ceva nu au cum sa inteleaga.As vrea sa nu mai moara nici un copil nicidata,copiii nostri sa fie ultimii din acest nr. mare de copii morti,sa nu mai sufere nici o mamica niciodata,noi sa fim ultimele care sufera dupa ingerasii nostri.As vrea sa te incurajej cumva,sa iti spun multe cuvinte frumoase,dar nu pot ,trec prin aceiasi situatie si stiu ca prea multe cuvinte nu isi au rostul,poate doar un"imi pare foarte rau".
P.S.Iti inteleg durerea si disperarea dar hai sa incercam ,macar de dragul copiilor pe care ii mai avem,sa spunem ca suntem bine si sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta langa cei dragi ca si cum ar fi ultima din viata noastra.MULT CURAJ.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
Mesaj de la mama lui Stefan pierdut la 6 luni de sarcina:
Sunt alaturi de tine, Bianca.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
M-a impresionat tare povestea ta si am citit cu lacrimile sub barbie tot ce ai scris aici. Imi pare tare rau de ce ti s-a intimplat.Emma este acum un inger si asta trebuie sa te consoleza putin. Multa putere si dragoste pentru a-l creste pe Luca.
Mesaj de la: Florina data: Vineri 15 februarie 2008
si mie mi s-a intimplat acelasi lucru cu un grad de dificultate mai mare dupa ce a fost scoasa fetita am suferit si o explozie uterina si am suferit o interventie chirurgicala o histerectomie totala dar norocul meu a fost ca s-a nimerit domnul doctor Patrascoiu in aceea zi in spital fiind de garda si eu am tot un baiat .Dar durerea cea mare este in momentul cind trebuie sa pleci acasa din spital cind trebuie sa fie doi te trezesti de fapt ca esti 1 eu am suferit enorm atunci am ajuns la depresie si acum dupa aproape 5 ani ma gindesc cum ar fi daca Antonia ar fi . Suferinta va fi pentru tot restul vieti . Te imbratisez Florina v tg-jiu
Mesaj de la: Maria data: Vineri 15 februarie 2008
buna bianca....numele meu e maria...vreau sa-ti spun k imi pare sincer rau pentru tot ce s-a intamplat...eu nu imi pot imagina durerea prin care ai trecut...si nici mama nu sunt ca sa-mi pot da seama ce inseamna pierderea unui copil...am doar 16 ani si eu cel putin abia astept sa am varsta potrivita si un sot alaturi pentru a simti si eu sentimentul de a fi mama.....imi doresc un copil si de as putea l-as face si acum....sincere condoleante pentru tine...si pentru emma nicole....un ingeras printre ingeri...
Mesaj de la: Diana data: Vineri 15 februarie 2008
Buna! Numele meu este Diana si daca as fi linga tine te-as stringe in brate, cred ca ai intelege tot.In luna aprilie 2001 am ramas insarcinata.Vroiam foarte mult un copil desi stiam ca imi va fi greu, eram in anul 4 la facultate in Cluj la Stomatologie.Facind stagiul de ginecologie in Clinica gine I am putut sa vad mizeria care domnea in acea clinica.In acea perioada in Cluj se deschisese prima clinica particulara de ginecologie,aveam colege de an care lucrau ca asistente medicale in timpul liber acolo.Ceva ,nu stiu ca m-a oprit sa merg pentru monitorizare acolo,ma gindeam ca poate nu au tot ce este nevoie acolo,ca medicul neonatolog nu este tot timpul in spital...Prostii...Asa ca am luat decizit sa merg la un doctor de la Clinica Gine II care era pe vremea aceea in reparatii si arata foarte bine.Alegere proasta.Am facut trierea medicilor si am ales un medic ginecolog care facea de fapt doar garzile in acea clinica(adica nasterile) pentru ca dinsul lucra la Spitalul Militar.Pe vremea aceea eu locuiam la Turda La vreo 30 de Km de Cluj,dar faceam naveta zilnic la facultate.La acest medic am ajuns prin matusa mea care este medic in Cluj,fusesera colegi de facultate,deci aveam pile.Deoarece in primele luni medicul te cheama la control o data pe luna,m-am gindit sa mai apelez la inca un doctor.Astfel m-am dus si la un fost coleg de-al sotului meu de facultate care era chiar in Turda,ca timpul lui nu era asa pretios ca al altora si avea rabdare cu mine,se acupa sa imi faca analize,sa ma cintareasca....Ba chiar la patru luni cind a putut sa vada la eco ca vom avea un baietel mi-a facut cadou o caseta video cu inregistrarea copilului.Se vedea fetisoara, minutele,piciorusele....La 24 de saptamini am mers la Turda la un control si atunci medicul a observat ca luasem fata de ultima cintarire cam mult in greutate si ca picioarele mele erau umflate.Mi-a recomandat niste analize,dar ginion era vineri...Celalalt doctor nu observase nimic ca doar nu faceam decit intram..cum te simti...bine...bani in buzunar ...ca doar eram colegi de breasla...si atit.Luni ma pregateam pe la prinz sa plec la Cluj la ore cind am inceput sa ma simt foarte rau sa nu mai pot respira cum trebuie.Sotul meu la sunat pe doctorul din Turda care ne-a sfatuit sa mergem la spital ca ne asteapta.M-au dus in sala de urgenta iar doctorul care banuia cam ce mi se intimpla mi-a luat repede tensiunea 17/13 apoi mi-a facut niste injectii ca sa scada tensiunea,dupa care de la injectii mie mi s-a facut rau si am varsat.Doctorita de garda ,medic internist striga tare pe hol..A mincat ceva stricat sau vechi nu are nimic altceva...Dupa ce au reusit sa imi scada tensiunea la valori ceva mai apropiate de limitele normale ,doctorul meu(Ovidiu Lupsan) mi-a spus ca trebuie sa ma internez imediat in spital,asa ca am pormit la Cluj dar cu masina noastra ca salvarea pe care o avea spitalul din Turda in dotare te zdruncina foarte tare si eu nu aveam nevoie de asa ceva.Bineinteles ca pe drum spre Cluj am pus in miscare pe toata lumea,Doctorul din Cluj ,matusa mea...Cel care m-a salvat pe moment,un doctor caruia ii multumesc foarte mult,a venit cu noi la Cluj desi tura la spital nu se incheiase iar eu nu eram in evidenta dinsului.Prietenie si abnegatie spun eu...Am ajuns si la Cluj unde am stat destul de mult pe holuri,deoarece cel care se ocupa de mine nu venise inca,noroc inca odata cu Ovidiu care facuse ceva stagii in clinica aceea si a intervenit sa ma interneze.Cred ca dupa vreo trei ore a benit cineva cu targa si m-a dus intr-un salon,eram foarte confuza si vedeam si destul de rau ..apoi am descoperit de ce...Cind m-am uitat in oglinda la mine nu stiam pe cine privesc ,fata era ca un balon gata sa explodeze iar ochii rosii cu un punct mic verde in mijloc..Facusem preeclamsie si astea erau urmarile.(Cica se putea si mai rau).Sarcina era intra-devar bine.Atita noroc.Imi faceau analize toata ziua ma indopau cu medicamente dar tensiunea mea tot mare era.Am sunat un prieten cardiolog sa il intrebam ce medicamente exista pentru tensiune si care aveam voie sa le iau fara sa afecteze copilul.Asa am aflat de Dopegyt,pentru ca cei din spital mi-au prescris un produs invechit si care nici nu il mai prea gaseai in farmacii,pentru ca nu se mai fabrica...Dupa o saptamina au hotarit cei din spital ca ocup un pat care probabil le aducea profit(salonul in care eram internata era salonul cu urgente si cu domnisoarele care faceau intrerupere de sarcina voita).Asa ca fara un anunt prealabil m-au suit pe mine si pe o alta gravida intr-un hirb de salvare si ne-au dus la un alt spital la capatul Clujului si al Pamintului.Ce era grav in toata afacerea aceasta era faptul ca eu aveam nevoie de monitorizare non-stop pentru ca inca nu reusisera sa imi stabilizeze tensiunea.In acest spital medic specialist era doar o ora dimineata dupa care pina la 16 erau ceva rezidenti iar apoi pina in cealalta dimineata doar asistente.Ce puteau ele sa faca daca faceam un nou puseu de tensiune?Nimic...Asa ca impreuna cu sotul meu si cu matusa mea am stabilit ca mai bine merg acasa la ea,unde macar aveam o atmosfera mai linistita si se va ocupa ea de mine.Dupa vreo doua saptamini cu multe interventii la profesorul care conducea clinica am facut rost iarasi de o internare.Toate bune si frumoase,asistentele se ocupau de mine,doar eram pila profesorului...Un singur episod m-a deranjat cind am fost dusa la ecograf si la un consult pe masa de gine de catre un doctor care nu era nici cel care ma monitoriza ,nici cel care ma internase..Un altul..Si in sala ghici...colegii mei da la medicina generala..Mi s-a parut o chestie de foarte prost gust si de lipsa de colegialitate..Dupa inca vreo saptamina,cam pe la 28 sapt. asistentele insistau sa merg acasa ca acel dute-vino din salon nu imi face bine,la fel a sfatuit-o si pe matusa mea profesorul sa ma duca acasa.La ultimul control la medicul care cica ma monitoriza mi s-a spus ca baietelul este putin mai mic in greutate decit ar fi trebuit avea cam 900g,dar ca mai are inca timp de crescut mai aveam cam 11 sapt.de sarcina.Cum nu vedeam un interes prea mare,am hotarit cu sotul meu sa mergem pina la Tirgu-Mures(el facuse facultatea acolo si avea multe cunostinte in spitalul municipal si prietenul nostru de la cardiologie vorbise pentru noi).A fost o schimbare ca de la cer la pamint ,doar ca aici doctorii mi-au facut un eco-doppler(cel mai bun specialist din Transilvania in eco-doppler se alfa la clinica din Cluj unde am fost si eu internata ,dar nu s-au gindit niciodata sa imi faca asa ceva...pentru ce?).Atunci a venit si vestea trista ...unda diastolica 0..adica prin cordonul ombilical din cauza tensiunii mari nu trecea singe suficient.Aceasta era si cauza pentru care copilul nu crestea suficient.Apoi mi s-a spus ca trebuie sa imi faca cezariana sa scoata copilul pentru ca in 10 zile de cind se instalase unda diastolica 0 copilul moare,iar ei nu pot preciza data exacta..asa ca trebuia cit mai rapid sa se intervina.Prima mea intrebare a fost ...ce sanse sint sa supravistuiasca la 29 de saptamini?Cam 5% a fost raspunsul.Toate visele s-au naruit in acel moment.Am discutat citeva ore bune cu sotul meu si am ajuns la urmatoarea concluzie-pentru sanse atit de mici nu este bine sa fac cezariana(5% inseamna foarte putin in medicina)dar cel mai bine ar fi sa cerem si parerea specialistului de la Cluj.Ne-am suit in masina,pe proprie raspundere si am plecat la CLuj.Aici ni s-a spus ca intr-adevar unda diastolica este 0 dar asta nu inseamna ca moare copilul.Sa mergem acasa si sa venim la control peste o saptamina(oare nu au facut acesti doctori aceeasi specializare).Probabil ca acest raspuns ne-a placut mai mult,aveam o speranta ca totul va fi bine pina la 32 de saptamini cind mi-ar fi provocat nasterea.Am mers acasa la Turda si am ajuns din nou la doctorul Lupsan pe care il vizitam zilnic pentru eco (om cu rabdare si interesat de ce se petrece in jurul sau).Stateam toata ziua in pat si ma rugam sa fie totul bine...Dar n-a fost asa.Intr-o zi nu l-am simtit sa miste pina pe la ora 16 asa ca l-am sunat la doc. lupsan si l-am rugat sa ma astepte la spital.Primul eco mi l-a facut in sala de urgenta,probabil ca el deja observase si mi-a spus sa mergem in alta sala la un alt eco.Acolo eram doar eu,sotul meu si el.A pornit aparatul si am vazut inimioara ca nu mai bate.Nu am putut nici unul din noi sa scoatem nici un cuvint.Am izbucnit in lacrimi in bratele sotului meu,iar Ovidiu atit a putut sa spuna..imi pare rau...Aveam 30 saptamini si aici se incheiase totul...era 5 decembrie seara cind Mos Nicolae trebuia sa imi faca un cadou.Am mers acasa mi-am luat valizoara care era tot timpul pregatita si am pornit spre Cluj.Mi-am anuntat parintii care stateau la Bistrita si pe matusa de la Cluj.Cind am ajuns la matusa mea l-am sunat si pe medicul care ma monitoriza....sa vina miine dimineata sa ii provoc nasterea...sec...O clipa nu si-a pus problema ca eu eram sub tratament pentru hipertensiune.Dupa doua ore au ajuns si parintii mei,iar tensiunea mea era acum 23/17-cei mai multi oameni fac accident vascular la aceste valori...pentru mine Dumnezeu mai avea se pare planuri...Asa ca matusa mea a alergat la farmacie si mi-a cumparat medicamente,ca acum puteam lua orice,nu mai conta.Dar calvarul nu s-a incheiat aici.Dupa o noapte in care tu stii si simti ca ai un copil in burticica ,dar ca niciodata nu te vei bucura de el parca vrei sa se sfirseasca si pentru tine.Am mers a doua zi la spitalul militar unde era medic "acela" ,mi-a dat ceva injectii pentru dilatare si mi-a montat un balon tot pentru asa ceva ...ore de chin...apoi s-a gindit ca mai bine taie craniul copilului ca sa nasc mai usor...ore de chin...apoi si-a adus aminte ca el nu poate scrie certificatul de deces pentru ca in acel spital nu se asistau nasteri (am cerut noi certificatul).... asa ca mai bine mergeam la clinica...dar nu exista nici ambulanta ,masina noastra era foarte buna.Am stat in sala de travaliu a clinicii fara ca nimeni sa ma consulte, monitorizeze(aveam inca probleme)...4-5 ore...apoi m-au dus in sala de nasteri,iar medicul meu si acel mare specialist in eco-doppler desbateau probleme existentiale..Unde mergi draga de Craciun ,dar de Revelion?...eu pe masa cu un travaliu de vreo 12 ore...apoi brusc toata lumea pleaca..doctori, asistente,rezidente...cica eram monitorizata.Dupa vreo ora de chinuri cind a aparut o rezidenta i-am spus sa-l cheme pe doctor ca nu mai pot.Probabil am speriat-o ca a aparut doctorul cu moasa si in 30 de minute am nascut.Sotul meu a vazut baietelul dar eu nu am avut sansa aceasta.Eu in acest timp eram chiuretata de o rezidenta care facea lucrul acesta in premiera,iar apoi am fost dusa la terapie intensiva.Ziceau ei ...ati avut noroc ca vasul de singe care s-a spart din cauza tensiunii mari a fost in vezica urinara si nu pe creier.Am stat 7 zile la terapie cu sonda vezicala,prin salon perindindu-se doar mame cu operatii de cezariana fericite ca au un copil,eu plinging nesansa pe care am trait-o.Bineinteles ca din acest moment cazul meu a fost preluat de domnul profesor care se speriase si el de ce s-a intimplat si s-a gindit probabil ca poarta vreo raspundere ca sef de clinica.In tot acest timp toti isi dadeau cu presupusul de ce nu se opreste singerarea din vezica,mi-au interzis chiar sa mai pling ca cica imi creste tensiunea si deci eu sint cauza singerarii...Pina cind am sunat cardiologul nostru de suflet si ne-a spus ca medicatia pentru tensiune nu trebuiau sa mi-o opreasca ci trebuiau sa scada doza treptat si acesta este motivul pentru singerarile urinare.Am reluat dozele initiale ,apoi le-am scazut..s-a oprit si singerarea si dupa aceea am putut sa plec si eu acasa.La iesire am primit un sfat:NU TE GINDI LA UN ALT COPIL CEL PUTIN UN AN.Vreo explicatie pentru ce s-a intimplat de fapt...nici un cuvint.Am mers acasa,am inceput sa citesc.... sa ma documentez...am descoperit ceva foarte interesant intr-o revista.Nu imi aduc aminte exact in ce tara, a fost facut un studiu in urma caruia ,femeile care pierdeau o sarcina erau sfatuite sa incerce cit mai repede sa ramina gravide deoarece corpul lor fiind inca pregatit pentru sarcina sansele ca aceasta sa decurga fara complicatii erau foarte mari..Am crezut in acest articol desi pe atunci nu stiam cauza care a provocat preeclamsia.In luna aprilie a anului urmator 2002 am ramas gravida ,dar am ales acum clinica particulara.Aici am cunoscut un colectiv nemaipomenit.Domnul doctor NANU HONORIUS m-a monitorizat odata la doua saptamini,apoi saptaminal,a fost o sarcina fara probleme,apoi o nastere mult mai usoara,datorita unei moase care chiar te ajuta in acele momente.Ca o paranteza cind i-am povestit doctorului prin ce trecusem a spus ca nu ar fi putut garanta o reusita dar ca multe din lucrurile care trebuiau facute nu s-au facut....NESTIINTA...INDOLENTA...NEPASARE...23 ianuarie 2003 la nastere surpriza...Anamaria prima noastra fetita.... apgar 10...totul bine...doar ca placenta nu vroia sa iasa...Desprindere manuala de placenta ....si atunci incepe totul sa se lege.Am uterul cu o malformatie,nu are forma de para ci este bicorn.Prima mea sarcina se dezvoltase intr-un corn al uterului care la un moment dat nu s-a mai putut dilata si de aici cresterea tensiunii.Sfatul doctorului:daca mai vreti copii cit mai repede pina nu isi revine uterul la forma initiala.Zis si facut in aprilie 2003 ramin pentru a treia data gravida si in 19 ianuarie 2004 vine pe lume Alexandra..apgar 9..avea o circulara de cordon ...dar eu il aveam alaturi pe cel mai bun medic.Pe linga faptul ca acestor oameni le datoram cele doua minunatii din viata noastra,pot spune ca in aceasta clinica m-am simtit ca intr-o familie cit timp am stat dupa nastere.Ni s-au facut de catre domnul doctor toate poftele de lauze,asistentele ne lasau sa ne odihnim,se ocupau de copii nostri ca si cum ar fi fost ai lor,ne-au invatat tot ce trebuie sa facem in aceste prime zile de mame....persoane pentru care meseria nu inseamna doar sursa de venit ci si satisfactii... profesionale...persoane care stiu sa fie oameni...COLECTIVUL CLINICII DE GINECOLOGIE CLUJ DOMNUL DOCTOR NANU HONORIUS.
Acum fetitele mele au 5 si 4 ani ,sint recunoscatoare pentru ce am,dar de fiecare Mos Nicolae ma intreb cum ar fi fost...Ele stiu ca in cer au un ingeras al lor,datorita caruia acum noi patru sintem o familie.Nu am spus prea multe despre aceasta dar sotul meu a fost un real sprijin pentru mine,...am plins impreuna...am suferit impreuna...m-a tinut de mina cind am nascut cele doua fete...ne-am bucurat impreuna.Am plins cind te-am vazut la emisiune la Nasul...am plins cind am citit cazuri de pe site...am plins cind am scris aceste rinduri...voi mai plinge...Adresa de mail ****@yahoo.com
Mesaj de la: Maria data: Vineri 15 februarie 2008
Ma numesc Maria,sunt din Sibiu si am 12 ani! Sper sa nu va suparati pentru indrazneala mea de a va scrie,dar daca va suparati,vreau sa ii cer scuze! Am auzit povestea Dumneavoastra la o emisiune TV! Vreau doar sa va spun ceva! Cu toate ca sunt inca u copil,am deja planuri pentru viata:imi doresc din tot sufletul sa infiintez o asociatie "anti-avort" pentru ca nu e corect sa iei viata unei fiinte,viata pe care Dumnezeu i-a dat-o! Vreau sa ajut copii si mame,care au nevoie de sprijin,dar sunt inca prea mica! Nimeni nu ma ia in serios! Am simtit ca Dumneavoastra veti crede in mine,in visele mele.
Imi cer inca o data scuye ca v+am deranjat!
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
sa te ajute dumnezeu sa treci cu bine peste asta....si sa te rasplateasca cu alta frumusete de copilas.doamne ajuta!
Mesaj de la: Anca data: Vineri 15 februarie 2008
Buna,Bianca
Am mai lasat adresa de mail zilele trecute intr-un mesaj, dar ti-o las din nou, pt ca imi doresc foarte mult sa pot ajuta (voluntar).
Sunt traducator de limba italiana, adresa mea de mail este ****@gmail.com, iar nr. de telefon este 07****.
Sper ca prunculetul tau, Emma, sa se odihneasca in pace, iar Luca sa iti fie sanatos si sa iti aduca multe bucurii...
Te imbratisez cu mult drag.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
imi pare rau pt tine
Mesaj de la: Narcisa data: Vineri 15 februarie 2008
Buna Bianca, ma numesc Narcisa si nu pot sa spun decit ca imi pare rau pentru pierderea ingerasului tau si nu pot decit sa/ti multumesc pentru aceasta campanie. Nu am trait asa ceva si nu pot spune ca inteleg ceea ce traieste cineva atunci cind isi pierde un copil, dar cu siguranta atunci cind voi intilni pe cineva intr/o asemenea situatie nefericita voi sti cum sa reactionez si sa/i fiu alaturi si de aceea am spus mai sus ca iti multumesc. Nu am copii, dar ma gindesc in viitorul apropiat sa am si trebuie sa recunosc ca sint inspaimintata la gindul ca atunci cind o sa vina vremea nu o sa am alaturi de mine un medic sau o asistenta care sa stie ca fie oameni, asa cum am citit in rindurile de mai sus. Mult succes in campanie si m/as bucura daca ti/as putea fi de folos, sunt din vrancea, e/mail ****@gmail.com
Mesaj de la: Mihaela data: Vineri 15 februarie 2008
Bianca, este tragic ceea ce ti s-a intamplat. Imi pare foarte rau dar , din pacate , noi nu putem sa facem nimic pentru a schimba aceste lucruri..... Nici nu am putut citi pana la final ceea ce ne-ai scris....de la un anumit moment nu am mai putut de plans.....e cumplit.... e nedrept sa se intample asta....dar in fata lui Dumnezeu nu putem face nimic.... asa a vrut EL! Si eu sunt mama unei fetite de un an si doua luni iar in curand voi fi din nou mamica..... Din cauza varstei ( suntem de aceeasi varsta) am facut si eu amnioneteza si astept cu ingrijorare rezultatul....sper sa fie bine. Ma rog la Bunul Dumnezeu sa aiba grija de copii mei si sa fie sanatosi..... sa aiba grija de toti copii din lume si de parintii lor. Ai fost foarte curajoasa .... nimeni nu are curajul sa scrie desprea asa ceva..... iti doresc numai bine si Doamne, Doamne sa aiba grija de tine si de fiul tau! Mihaela
Mesaj de la: Mihaela data: Vineri 15 februarie 2008
Buna,
Draga Bianca,
Ma numesc Mihaela (27 ani, Bucuresti)si vreau doar sa te imbratisez si ... fie ca Domnul sa te intareasca si sa vegheze asupra ta si a familiei tale.
Desi poate suna ciudat pentru ca nu ma cunosti, sa stii ca sunt langa tine ...
Te felicit pentru puterea cu care incerci sa faci fata situatei si pentru campania pe care ai organizat-o!
In 2006, am ramas pentru prima oara insarcinata ... Nu a fost o sarcina normala, a fost o mola (http://www.copilul.ro/a_3_1128_Sarcina_molara.html). Initial mi-au zis ca este o sarcina gemelara, dar in ziua in care m-am dus sa fac ecografia pentru a le vedea si asculta inimioara ... m-au anuntat altceva. Oooff, a fost cumplit!
Te sarut si te imbratisez, Mihaela
Doamne ajuta!
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
ami pare sincer foarte rau cred ca e cel mai naspa moment prin care ai trecut si prin care treci coondoleantele mele sincer
Mesaj de la: Ana data: Vineri 15 februarie 2008
Auzi mai ANONIM (15 februarie 2008) ce stii tu despre femei si despre a pierde o sarcina in general? Cine stie ce frustrat fara minte esti si te ascunzi in spatele anonimatului. Vezi-ti de treaba ta, mai treci putin pe la scoala si invata sa scrii corect romaneste, apoi dupa ce mai inveti putin sa fii uman si sa te apleci asupra suferintelor celor din jur, mai treci si pe la biserica. Poate asa iti mai vine si tie mintea la cap. Nu e vorba despre copilul unei vedete, este vorba despre sute de mame care se afla in situatii similare, este vorba despre un sistem care merge prost din cauza unor oameni ca tine care gandesc asa. Ana/Bucuresti
Mesaj de la: Oana data: Vineri 15 februarie 2008
pentru mesajul anonimului d p 15 februarie
mai bine iti pastrai cuvintele acelea pentru tine.nu e frumos sa jignesti pe cineva atunci cand cineva sufera dupa pierderea cuiva drag.si sunt sigura ca bianca a facut publica povestea ei nu pt ca e persoana publik ci tocmai pt ca fiind persoana publica poate va reusi sa schimbe ceva in romania in privinta parerii bisericii la inmormantarea copiilor pierduti la nastere si citind povestea ei si femeile care siau pierdut ingerasii vor gasi putina alinare si pe cineva care sa le inteleaga durerea.sunt sigura ca nai fost alaturi nici de ruda ta care a pierdut copilasul si poate ca nar fi rau sa devii mai om.nu e frumos din partea ta.oana
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
Cunosc sentimentele si citind printre randuri ....deaorece aveam ochii plini de lacrimi am retrait ceea ce am patit si eu acum doi ani doar ca povestea mea e umpic altfel... eu dau vina pe doctorita( TOMESCU ANETA din Constanta) care a avut grija de mine pe toata perioada sarcinii.A sesizat faptul ca aveam mult lichid amniotic dar nu a facut investigatii ...din pacate abia in luna a 8a m-a trimis la Bucuresti (asigurandu-ma ca nu e nimic grav) sa ma vada un specialist care, dupa nici un minut aflandu-ne la echo imi spune ca baietelul meu este grav bolnav si nu are sanse de supravietuire foarte mari si ca nu imi poate da mai multe detalii ci trebuie sa asteptam sa vedem cat de bolnav este dar dupa ce se va naste. Am nascut dar el nu a rezistat decat 10 zile conectat la oxigen si mi s-a spus ca nu il pot salva nici macar prin interventie chirurgicala.E dureros sa iti inmormantezi primul copilas ... nu doresc nimanui sa cunoasca aceste sentimente groaznice.Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa ne revenim ... sunt insarcinata in 5 luni si sper din tot sufletul sa fie bine.Fruntea sus si cu Dumnezeu inainte!
Mesaj de la: Oana data: Vineri 15 februarie 2008
draga bianca,
nu pot spune decat ca imi pare rau pentru ceea ce ti sa intamplat.sper sa ai putere sa treci peste aceasta durere si sa fii bine.te pup,oana
Mesaj de la: Minodora data: Vineri 15 februarie 2008
buna! sunt minodora
sunt insarcinata in luna a patra si ma sperie gandul ca trebuie sa nasc- datorita comportamentului care l-a avut doctorita cu mine pe parcusul primelor consultari. mentaliatea doctorilor trebuie schimbata , pentru ca se schimba totul atunci cand afli ca esti insarcinata- atat trupeste cat si sufleteste. imi pare rau pentru tot ceea ce sa intamplat cu tine Bianca si cu multe alte mame care nu au putut face nimic, nici macar sa vorbeasca. sper ca ceea ce ai inceput sa duci la bun sfarsit si sunt sigura ca de acolo de sus fetita ta te priveste si se bucura ca poti schimba ceva.mult succes si sper ca pana la vara in iulie cand trebuie sa nasc sa se mai schimbe ceva in mentalitatea doctorilor romani; as da oricat numai sa stiu ca atat eu cat si bebita al meu sa fim bine si sa trecem cu bine peste aceasta ``etapa``. sanatate si putere tuturor femeilor.
Mesaj de la: Monica data: Vineri 15 februarie 2008
BUNA, BIANCA! MA NUMESC MONICA , AM 30 DE ANI SI SUNT MAMICA UNUI BAIETEL DE 2 ANI SI 10 LUNI. AM VAZUT EMISIUNILE IN CARE AI APARUT TU SI VREAU SA-TI MARTURISESC CA AM PLANS CAND AM AFLAT CE TI S-A INTAMPLAT ...IMI PARE NESPUS DE RAU, PENTRU CA TE INTELEG PRIN CE AI TRECUT SI PRIN CE TRECI ACUM.... CEVA SIMILAR MI S-A INTAMPLAT SI MIE CU CEVA TIMP IN URMA, MAI EXACT 3,5-4 ANI, POVESTEA MEA ESTE UN PIC MAI COMPLICATA, IMI ESTE OARECUM GREU SA VB DESPRE TRECUT, SI NU TOCMAI UNUL FERICIT...TIN MINTE SI ACUM DATA(15 OCT. 2004) LA CARE AM FOST DIAGNOSTICATA CU FIBROADENOM LA SANUL STANG( NU SE STIA DACA ESTE BENIGN SAU MALIGN),ERAM SPERIATA, ERAM TANARA, INGROZITA DE GANDUL CA POATE MEDICUL IMI VA SPUNE CA TUMOAREA ESTE MALIGNA SI CA VA TREBUI SA-MI TAIE UN SAN, CA VA TREBUI SA FAC CITOSTATICE, CA IMI VA CADEA PARUL.ASTEPTAM SA INTRU IN OPERATIE CU GANDUL,, CUM AM SA APAR IN FATA SOTULUI MEU FARA PAR IN CAP SI FARA UN SAN?,,
DUPA CE AM FOST OPERATA, L-AM AUZIT PE MEDIC SPUNANDU-I SOACREI MELE CA ,,PUTETI PLECA LINISTITE ACASA CA TUMOAREA ESTE UNA BENIGNA..,, CAND AM AFLAT , A FOST CA O USURARE PENTRU MINE....AM FOST OPERATA LA INSTITUTUL ONCOLOGIC CLUJ...INTOARCEREA ACASA NU A FOST TOCMAI UNA PLACUTA, ERAM INCA AMETITA DE LA ANESTEZIE, SI IMI ERA GREATA, INTR-UN FINAL M-AM RACORIT...
LA SFARSITUL LUNII OCTOMBRIE AM AVUT O SCURGERE...MI-AM FACUT UN TEST DE SARCINA SI A IESIT POZITIV...ERAM INSARCINATA, ERAM FERICITA,LA UN MOMENT DAT M-AM INTRISTAT SI MI-AM ADUS AMINTE CA IN URMA CU 2 SAPTAMANI AM SUFERIT O OPERATIE...AM INCEPUT SA-MI FAC UNELE CALCULE: CAND AM AVUT ULTIMUL CONTACT ? (COIT INTRERUPT), CAND AM AVUT OVULATIE? CAND AM FOST OPERAT? ERAM SPERIATA, IMI DOREAM ACEST COPIL SI IMI ERA TEAMA CA NU CUMVA SA FI FOST AFECTAT FATUL DIN CAUZA ACELEI OPERATII...
AM FOST LA UN MEDIC GINECOLOG SI AM FACUT O ECOGRAFIE...SE CONFIRMA-SE CA SUNT INSARCINATA, I-AM SPUS IN MARE MEDICULUI DESPRE OPERATIE, IAR RASPUNSUL LUI A FOST ,, DACA A-SI FI IN LOCUL TAU NU A-S PASTRA SARCINA,,...NU L-AM ASCULTAT. NU VROIAM SA FAC CHIURETAJ. AM HOTARAT ATUNCI CA ACEST COPIL AVEA DREPTUL LA VIATA, MERITA SA TRAIASCA SI AM PASTRAT SARCINA...
TOTUL A MERS BINE PANA LA APROAPE 3 LUNI DE SARCINA, CAND AM SIMTIT CA CEVA NU ESTE IN REGULA SI AM FACUT O ECOGRAFIE. IAR MEDICUL MI-A ZIS ,, CU PARERE DE RAU, SARCINA ESTE OPRITA IN EVOLUTIE...TREBUIE SA TE DUCI DE URGENTA LA SPITAL,,
AFLAREA VESTII A FOST CA O PALMA GREA PESTE OBRAZ, AVEAM SENZATIA CA TOTUL SE INVARTE IN JURUL MEU SI NU IMI VENEA SA CRED CA ESTE ADEVARAT.IMI SPUNEAM ATUNCI CA POATE NU ESTE BUN MEDICUL SAU POADE APARUTUL NU ESTE BUN...MAI AVEAM O SANSA LA SPITAL, MA GANDEAM CA POATE ACOLO O SA-MI SPUNA CU TOTUL ALTCEVA, CA TRAIESTE ... AM FOST INTERNATA DE URGENTA, ADOUA ZI MI-AU FACUT ANALIZE INCLUSIV REPETAREA ECOGRAFIEI. SI INTRADEVAR ERA OPRITA SARCINA DIN EVOLUTIE...M-AM DUS IN CAMERA PIERDUTA CU GANDUL, PARCA ERAM DE PE ALTA LUME .TOATE PLANURILE CARE LE FACUSE-MI IMPREUNA CU SOTUL MEU CU ACEL BEBELUS S-AU SPULBERAT...AM INTRAT IN CAMERA SI AM INCEPUT SA PLANG VORBIND IN SOAPTA CU MINE, CU DUMNEZEU, CU CINEVA CARE VROIAM SA IMI INTELEAGA SUFERINTA...MA UITAM CAND LA ICOANA MAICII DOMNULUI DIN CAMERA, CAND PE GEAM PLANGAND...AVEAM SENZATIA CA IMI PIERD MINTILE SI MA RUGAM LA DUMNEZEU SA MA INTAREASCA SA TREC SI PESTE ACEASTA SUFERINTA...TOCMAI CE TRECUSE ACEA PERIOADA CU OPERATIA LA SAN, IAR ACUM ...
CEEA CE MA DERANJAT CEL MAI TARE A FOST INDIFERENTA MEDICILOR...IMI ERA RAU, ROARTE RAU, NU MAI AVEAM PUTERE , AVEAM SENZATIA CA VAD STELE, BURTA ERA PUTIN CRESCUTA SI TARE, CAND MA UITAM IN OGLINTA MA VEDEAM VANATA,BUZELE IMI ERAU USCATE...AM CERUT AJUTORUL UNUI MEDIC GINECOLOG SA FAC CHIORETAJ, CA ALTA OBTIUNE NU AVEAM,I-AM SPUS IN CE STADIU SUNT , CARE ESTE PROBLEMA MEA ( STATEAM IN SPITAL DE DOUA ZILE)SI MI S-A RASPUN:, DAR CE DRAGA NU POTI SA MAI ASTEPTI PANA MAINE?,, MI-A INTORS SPATELE SI A PLECAT...IAR MI-E IMI ERA RAU...
AM O CUNOSTINTA CARE LUCREAZA CA ASISTENT LA OBSTR.-GINECOLOGIE SI AM LUAT LEGATURA CU EA.I-AM POVESTIT CE MI S-A INTAMPLAT PLANGAND SI MI-A RASPUNS,, HAI CU MINE CA TE DUC EU LA ACEA DOCTOR SI SA AI CEVA BANI PREGATITI...NU POTI STA ASA PANA MAINE POTI FACE SEPTICEMIE..,,
INTR-UN FINAL AM FOST CHIURETATA SI CHIAR MI S-A SPUS CA FATUL ERA INTRAT IN PUTREFACTIE , IAR SOTUL MEU , DACA MAI STATEAM MULT IMI MANCA COLIVA....ACESTEA AU FOST CUVINTELE ASISTENTEI
IN MOMENTUL IN CARE L-AM VAZUT PE SOTUL MEU , M-A LUAT IN BRATE SI AM INCEPUT SA PLANG SI I-AM SPUS CA IMI DOREAM ACEL COPIL, IAR EL CU LACRIMI IN OCHI M-A INTREBAT:,, CAND TI-AU SPUS MEDICII CA MAI POTI FACE UN COPIL, DUPA CAT TIMP?,, ...,, DUPA 6 LUNI,,...IAR EL S-A UITAT IN OCHII MEI SI MI-A SPUS:,, UITATE LA MINE CA DUPA 6 LUNI ITI FAC UN COPIL,, SI APOI MA IMBRATISAT
PROBABIL CA TOTI CARE VOR CITI ACESTE RANDURI VOR SPUNE...EEEE, A AVUT DOAR 3 LUNI DE SARCINA, NU LA SIMTIT MISCAND....VREAU SA VA SPUN CA NU ESTE ASA , AM SUFERIT LA FEL CA ORICE FEMEIE CARE URMEAZA SA DEVINA MAMA PENTRU PRIMA SAU A DOUA OARA. EU IMPREUNA CU SOTUL MEU NE FACUSE-MI PLANURI, NE DOREAM FOARTE TARE ACEST COPIL, BURTA INCEPUSE SA SE CUNOASCA SI ATUNCI MA MANDREAM CU EA...DUPA ACEL CHIURETAJ NU MAI AVEAM BURTICA, MA SIMTEAM GOALA PE DINAUNTRU,TIMTEAM CA CEVA IMI LIPSESTE, CEVA CE ERA AL MEU...
AM PLANS FOARTE MULT , LA FEL CA SI TINE BIANCA, AM STAT IN SPITAL INTR-O CAMERA SINGURA CU UN COPILAS MIC , MORT, IN PANTEC, PLANGAND, IAR IN CAMERA ALATURATA AUZEAM COPILASI PLANGAND....INTRADEVAR, NU ESTE UN LUCRU TOCMAI PLACUT
SI IN ZIUA DE AZI MA MAI UIT LA POZA DATA DE MEDICUL ECOGRAF...DE MULTE ORI IMI SPUN CA POATE PRIN ACEA POZA MI-A TRANSMIS CEVA....CA MA IUBESTE (UITATI-VA LA O INIMA DE PLUS SI COLORATIO IN NEGRU...ASA SE VEDE IN POZA MEA DATA DE MEDICUL ECOGRAF)
CAND IMI ADUC AMINTE DE ACEA SARCINA IMI I-AU BAIETELUL IN BRATE.
DAR FIECARE COPIL IN FELUL LUI ESTE UNIC...
IMI PARE RAU BIANCA PRIN CE AI TRECUT,PENTRU DUREREA CARE O AI IN SUFLET, INTRADEVAR NU SE COMPARA CU NICI UNA, DAR CREDE-MA CA DUMNEZEU ESTE SINGURUL CARE VINDECA ACESTE RANI ADANCI, CARE ITI DA PUTEREA DE A TRECE MAI DEPARTE....CAND AM AFLAT CA SARCINA S-A OPRIT DIN EVOLUTIE,O SECUNDA AM FOST OARECUM SUPARATA PE DUMNEZEU , DAR IMEDIAT AM INCERCAT SA PRIVESC ALFEL LUCRURILE, CU TOATE CA ERAM LA PAMANT CU MORALUL...SI MI-AM SPUS ATUNCI ASA A VRUT DUMNEZEU...EU ITI UREZ O VIITOARE SARCINA REUSITA , ITI DORESC SA AI TOT O FETITA SI FII ALATURI DE DUMNEZEU CA EL ESTE SINCER SI NE POATE AJUTA. NU ITI PIERDE CREDINTA IN EL.....SI APROPO NIMIC NU ESTE INTAMNPLATOR...SE MAI SPUNE CA DUMNEZEU NE DA DIVERSE PROBLEME IN VIATA SA NE VADA CREDINTA...Iti doresc multa sanatate si putere sa mergi mai departe
Mesaj de la: Adriana data: Vineri 15 februarie 2008
Draga Bianca , am auzit si eu pentru prima data targedia prin care ai trecut , chiar daca nu stiu cat de greu tia fost , dar cand te-am auzit la B1 Tv despre drama prin care ai trecut , adresa pe care ai dat-o in direct , am intrat direct pe site , cand am citit prima data , primele propoziti nu am putut citi mai departe , am inceput sa plang , chiar si acum am inceput sa citesc inca odata sa pot intelege durerea ta , dar nu ma pot abtine din plans , pt ca si eu sunt mama ,SA ITI DEIE BUNUL DUMNEZEU PUTERE SI MULTA SANATATE SA TRECI PESTE TOATE .
Adriana , Sfantu Gheorghe , Covasna .
Mesaj de la: Lavinia data: Joi 14 februarie 2008
Draga Bianca, numele meu este Lavinia. Am citit toata povestea ta tragica, plang si ma doare sufletul de cate suferinte poate indura o mama. Eu am pierdut o sarcina anul trecut, in aprilie, la 2 luni am avut un avort spontan. Imi doresc f. tare sa am un copil. Am suferit mult, insa credinta in Dumnezeu m-a ajutat si m-am rugat necontenit. In decembrie, Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa raman din nou insarcinata. Imi venea sa urlu pe strazi de bucurie. Eram in al 9-lea cer. I-am multumit Domnului zilnic pentru aceasta minune si m-am rugat sa fie totul bine, dar... acum cateva zile la ecografie dr. nu mi-a spun nimic. Am intrebat daca totul e ok, si mi-a zis ca nu stie sa interpreteze ecografia. Tin sa precizez ca ma aflu in America, si aici pana la 3 luni nu te ajuta cu nimic ca sa pastrezi sarcina. Daca embrionul este puternic, atunci va trai , daca nu , nu. Nu pot sa cred asa ceva. M-am dus la dr. mea si aceasta mi-a zis ca sacul embrionar este gol si ca ii pare rau. Va trebui sa-mi ia sange sa-mi masoare HCG-ul, insa e sigur avort spontan. Am izbucnit in plans. Nu imi venea sa cred. Nu avusesem nici un semn, nici o sangerare, nimic. Am asteptam rezultatul hcg-ului si mi s-a zis ca-i mic pt. luna in care ar trebui sa fiu, insa eu am zis ca vreau sa-l repet, sa vad daca va creste sau va scadea. Maine trebuie sa ma duc sa-l repet. De cateva zile plang intr-una si ma rog Bunului Dumnezeu sa ma ajute cu aceasta sarcina. Dr. mi-a dat un fel de containar si mi-a zis cand se va declansa avorul sa-mi pun puiul acolo si sa-l aduc pt. analize. Am ascuns acel containar sa nu-l ami vad. Fiindca eu nu pot sa accept asa ceva. Sufletul meu crede ca va fi bine. Deci si aici, in America totul se trateaza cu f. mare usurinta. Dr. mi-a zis ca e normal. Nu mai pot vorbi despre asta, ca ma doare sufletul prea tare. Povestea ta care m-a impresionat enorm. Sa te ajute Bunul Dumnezeu si sa-ti dea puterea de care ai atata nevoie. Prieteni nu prea am , iar daca m-as plange lor, nu m-ar intelege. Dumnezeu sa ne ajute si sa aiba grija de ingerasii nostri acolo in Ceruri. Sunt alaturi de tine si iti doresc tot binele din lume.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
acum daca cinrva pierde o sarcina nu trebuie sa faca din tantar armasar .Daca tanti aglae da la sat pierde sarcina sau ii moare copilul la nastere asta e se mai intampla.Dar daca o persoana PUBLICA pateste ceva trebuie sa sarim cu totii in aer de parca ar fi fost ceva in exclusivitate.Unei persoane foarte dragi mie i sa intamplat ca imediat dupa nastere sa ii moara baietelul el fiind VIU pana in ultimul minut,dar asta nu inseamna ca a devenit vedete sau nu mai stiu ce peste noapte.Stiu ca nu vei fii de acord cu mine dar asa se intampla>Am vazut cu ochii mei si mam convins
Mesaj de la: Otilia data: Vineri 15 februarie 2008
ramas pe drumuri. nu am unde sa ma duc si poate cineva ma poate ajuta citind acest mesaj.cred ca sunt blestemata, dar nu stiu cu ce am gresit. am 27 ani si o viata foarte trista. acum plec ca poate o sa-mi gasesc ceva. eu si lucrez, dar cu salariul meu nu pot inchiria o casuta singura de aceea poate cineva are o camera libera (binenteles contracost)macar pana in iulie cand termin facultatea si plec din bucuresti. imi cer scuze daca v-am deranjat.-otilia bucuresti
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
BIANCA, TE-AM VAZUT IN EMISIUNEA MARINEI ALMASAN SI ERAI FOARTE PALIDA.TE ROG MULT FII PUTERNICA PENTRU BAIETELUL TAU DACA NU PENTRU ALTCINEVA.STII CE SE INTAMPLA CU PREOTII ? DACA AR FII SI EI DE SEX FEMININ NU S-AR MAI GRABI CU PREDICILE CA SA NU LE ZIC ACUZATII.OARE NU IEI SUNT PE PAMANT CEI CARE AR TREBUI SA FIE PRIETENII SUFLETULUI? NU STIU ZIC SI EU.DACA UNEI PERSOANE DRAGI LOR LI S-AR INTAMPLA ASTA CUM AR REACTIONA?TOT ASA CU ACUZE?IN VIATA AVEM MOMENTE IN CARE VEDEM UN LUCRU CUM PIERE IN MAINILE NOASTRE SI PRIVIM NEPUTINCIOSI.NE SPUNEM OARE MIE TREBUIA SA MI SE INTAMPLE? DAR VEZI TU BIANCA, VIATA NU ALEGE.VREM SA AVEM FERICIREA ABSOLUTA DAR TOTUSI VIATA NE MAI SI TAXEAZA AMINTINDU-NE CA SUNTEM MURITORI SI NU ATOTPUTERNICI.CAND TRECEM PRINTR-O TRAGEDIE DE ACEST FEL IMPORTANA E SA FIM CU PICIOARELE PE PAMANT SI SA VORBIM CU NOI INSINE O CLIPA.STII DE CE SPUN ASTA? PENTRU CA,IN ACELE MOMENTE NICI CEL MAI BUN PSIHOLOG DIN GALAXIE NU NE POATE AJUTA.EU CAND AM TRECUT PRINTR-UN MOMENT CUMPLIT STII CE-AM FACUT? MAI INTAI AM PLANS APOI AM VORBIT CU MINE SI LA UN MOMENT DAT AM INCERCAT SA- MI OCUP MINTEA CU LINISTE SI MULTA AFECTIUNE SI,DUPA MULT TIMP DE IFERN PSIHIC AM REUSIT.POATE CA NU SUNT VORBE PRETIOASE DAR IMI SPUN SI EU PROPRIA-MI REALITATE PE CARE MI-O ASUM DAR ASTA NU INSEAMNA CA O LAS SA MA DISTRUGA.STII CEVA? UITE ACUM M-AM GANDIT LA POVESTEA CU PREOTII SI JUDECATA LOR.HAI SA-TI SPUN. EU AVEAM UN AN SI JUMATATE LA REVOLUTIE SI POATE DACA IMI SPUN PARERI NEFASTE DESPRE REGIMUL COMUNIST,UNII MI-AR SPUNE:DUTE FETITO SI TE CULCA PENTRU CA ESTI TOTAL PE DINAFARA.DAR TOCMAI AICI INTERVINE CENZURA PREOTILOR ASUPRA SEMENILOR PENTRU CA PE LANGA A FII TRIMIS AL LUI DUMNEZEU TOT OM ESTI.SI ACUM DILEMA A MEA IN CONCLUZIE PE CARE MI-O AXPUN IN FATA TA,BIANCA FARA SA AM NICI CEA MAI MICA EZITARE:OARE IN MINTEA PREOTILOR LA ADRESA AVORTURILOR SPONTANE CARE TIN PANA LA URMA DE PROPRIA MENTALITATE SI NU DE JUDECATA LUI DUMNEZEU, NU CREZI CA DUPA APROXIMATIV 20 DE ANI DE LA TRECEREA IN LIBERTATE,IN MINTEA PREOTILOR MAI EXISTA O UMBRA ASCUNSA DE COMUNISM? NU VREAU SA DEVIN FILOSOF DAR AS VREA SA-MI SPUI OPINIATA.TE ROG DIN SUFLET.STII CAT DE MULT MA PUNE PE GANDURI ACEST LUCRU?
Mesaj de la: Ionela data: Joi 14 februarie 2008
BIANCA povestea taa a ajuns la mine un pic mai tarziu deoarece nu sunt "acasa"Azi dimineata am vazut emisiunea de la TVRI si a trebuit sa plec la lucru inainte sa se termine abia astept seara sa o vad in reluare.Am prins un pic de timp liber si am intret pe net si am gasit povestea ta....cutremuratoare!IMi pare nespus de rau si poate multi spun ca aceste "pareri de rau" sunt superficiale pentru ca nu ne cunoastem ,dar nu e asa.Prin intermediul televizorului noi "privitorii" avem impresia ca va cunoastem.Am avut sansa sa am o fetita si cred din tot sufletul ca a fost o mare sansa sa nu o nasc in Romania...iubesc tara asta dar nu pot sa inteleg de ce multi doctorii si-au ales meseria aceasta cand nu au cea mai mica inclinatie sa fie "umani"...da sa mai fie mai doctori.Bianca cand am auzit povestea ta primul gand mi-a fost ca ai fost aleasa de Dumnezeu sa platesti pretul pentru ceea ce se intampla acasa sa faci o diferenta ,pentru ca poti ....e greu sa intelegi de ce ai fost tu cea aleasa,dar sunt siguranta ca multi oamnei (vreau cel putin sa cred)din domeniul medical isi vor revizui felul in care isi fac datoria.Ma bucur ca Luca a venit primul... iar ingerasul tau sa se odihneasca in pace !Te imbratisez tare de tot, Ionela!adresa mea e ****@yahoo.com
Mesaj de la: Melinda data: Vineri 15 februarie 2008
Ciao,Bianca.Ma numesc Melinda si sunt kinetoterapeut in Timisoara.Pana acum un an am lucrat cu copii suferinzi de aceasta boala si stiu ca sunt sanse de diagnosticare in orasul nostru, din pacate interventiile chirurgicale inca se fac doar in strainatate ( Ungaria,Germania etc).Pot sa-ti spun ca am cunoscut mamele acestor copilasi si nu pot sa-ti transmit doar gratitudine pentru ceea ce faci. Deoarece si in Romania sunt multe cazuri similare sper ca in urma campaniei ,pe care ai inceput sa o delurezi, sa sensibilizam nu doar societatea, ci si si autoritatile,in masura schimbarii sistemului medical. Si aici nu vreau sa zic ca nu avem cadre medicale,ci din pacate lipseste fondul material pe care alte tari il dispun de mai multi ani. Pupici din Timisoara si te admir pentru ceea ce faci. Capul sus si mergi mai departe, la fel de puternica.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 15 februarie 2008
bianca team vazut la marina almasan si erai foarte palida.Ai grija de tine macar pentru copilul tau.E dureros dar tu esti puternica se vede asta in ochii tai si trebuie sa lupti cu viata.Sa nu lasi armele jos.Stii ce se intampla bianca? DACA PREOTII AR FII SI EI DE SEX FEMININ SIGUR AR INTELEGE.EU CRED CA INSUSI PREOTII CARE ACYZA SE ACUZA PE EI INSISI IN FATA LUI DUMNEZEU.E USOR SA DAI SFATURI DAR ASTA E NATURA UMANA SI UNEORI NU PUTEM CONTROLA.VEDEM CUM CEVA SE STINGE SI IN LOC SA NE PARA RAU NOI ROMANII ACUZAM.EU AVEAM UN AN SI JUMATATE LA REVOLUTIE,DAR STAU EU SI MA GANDESC IN MODUL CEL MAI MATUR CU PUTINTA PE CARE IL AM LA APROAPE 20 DE ANI:OARE ACEASTA ACUZATIE A MAMELOR CA PIERD COPIII NU DUCE CU EA O UMBRA DE AMPRENTA DIN PARTEA COMUNISMULUI BOLNAV? AS VREA TARE TARE MULT SA-MI RASPUNZI BIANCA.AS VREA SI EU SA INTELEG CUM STA TREABA CHIAR DE LA TINE.DACAVREI BINENTELES.
Mesaj de la: Anonim data: Joi 14 februarie 2008
Buna Bianca
Te-am vazut la TVR si asa am aflat de durerea ta. Sunt sigura ca doar cei ce trec prin aceeasi situatie pot sa inteleaga si sa simta durerea ta , noi celelalte mamici suntem alaturi de voi si va dorim ca Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste durerea voastra. Ma doare sufletul pentru voi mamicile de ingerasi , dar fiti convinse ca ei sunt acolo langa Dumnezeu iar daca aici pe pamant nu si-au gasit locul, de acolo de sus ei va vad.
Bianca ai fost suparata pentru faptul ca preotii nu au facut slujba de inmormantare... Oare crezi ca ruga ta nu este la fel de importanta ? Dumnezeu ne aude , si cred in sufletul meu ca ruga unei mame e cea mai importanta. Am invatat in acesti ani ca a fi credincios inseamna a crede in Dumnezeu si nu intr-o anume biserica . De aceea eu sunt convinsa ca tu te-ai rugat pentru Emma iar ea e acolo undeva fericita ca are o mamica ca tine si ...poate... te vei reintalni vreodata cu ea .
Sunt mamica unui baiat de 21 de ani si a unei mult asteptata si dorita fetita de 3 anisori . Nu este zi sa nu ma rog pentru ei si sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi i-a dat . Pe cat de usoara a fost prima sarcina pe atat de complicata a doua si cu multe semne de intrebare . Pana in momentul in care am tinut-o in brate mi-a fost frica ( si chiar multe luni de atunci incolo) si cred ca ne este frica pentru copii nostri atata timp cat traim. Dumnezeu a facut o minune si mi-a dat-o sanatoasa si cred cu tarie ca va face minuni in continuare si pentru voi cele care ati suferit si mai suferiti inca , aveti rabdare si incredere.
Despre sistemul nostru de sanatate ce sa spun , e ca si la loto daca ai noroc sa dai de oameni cu suflet ( eu am dat de doctorita mea )e bine , daca nu , stiti si voi cum este.Esti de admirat ca dealtfel toti ceilalti ce vor sa schimbe ceva , dar multe ar trebui schimbate in Romania si poate cu timpul se vor schimba , poate copii mei , Luca al tau vor trai intr-o tara frumoasa cu oameni mai buni si mentalitati noi. Mi-ar place sa schimb ceva ... poate tu reusesti. Sa ai putere sa lupti, sa ai puterea de a invinge mentalitatile unora si sa ai incredere in Dumnezeu .
Cu bine.
Mesaj de la: Liliana data: Joi 14 februarie 2008
Revin cu al treilea mesaj dupa ce am vazut si emisiunea de la TVR1, realizata de Marina Almasanu, denumita "Singuratatea mamelor de ingeri".
Orice aparitie la televiziune este binevenita pentru a sensibiliza opinia publica in privinta acestui subiect delicat legat de suferinta mamelor carora le-au fost luati bebelusii in ceruri.

Totusi, am observat ca in emisiunea precizata mai sus, din dorinta de a trece in revista cat mai multe din aspectele acestor drame, Marina Almasanu a apasat prea tare pe acceleratie si, cu o totala lipsa de tact si delicatete, a reusit sa-si imparta invitatii in doua tabere adverse : pe de-o parte au fost mamicile marcate de drame profunde, iar de partea cealalta parte au fost doctorita si preotul care au acceptat sa participe la aceasta dezbatere .

Mi-as fi dorit ca doctorita invitata sa fie lasata sa aduca in discutie solutii potrivite pentru schimbarea unor practici negative din maternitati. M-as fi asteptat sa ajunga sa se adreseze medicilor si asistentelor din maternitati cu un apel sincer pentru un comportament cald si intelegator, pentru delicatete, rabdare si compasiune, pentru o atitudine de incurajare si sustinere a pacientelor din maternitati.

De asemenea, ma asteptam sa fie ascultate precizarile preotului legate de nevoia mamelor de a cunoaste randuielile bisericesti ce se fac pentru mantuirea, alinarea si pomenirea sufletelor micutilor pierduti.
Ma asteptam sa le fie oferite sfaturi si solutii clare, directe, pentru alte mamici ce vor mai trece prin astfel de suferinte. As fi vrut ca preotul sa apuce sa explice mamicilor concret cum sa procedeze, sa spuna ce slujbe se fac, la ce termene, semnificatia religioasa a acestora, care este puterea lor de mantuire si de alinare, ce trebuie sa faca un preot in asemenea cazuri si de ce, cum se face pomenirea copiilor pierduti, unde se afla sufletele lor si de ce, care sunt randuielile Sfantului Botez in cazul acestor copii sau in diverse alte situatii (de enumerat cazurile prezentate de mamici pe acest site).

Pana la urma am asistat la un fel de rafuiala televizata, la acuze si incercari de aparare …

Eu cred ca ar trebui construite emisiuni distincte pentru fiecare aspect din drama acestor mamici , emisiuni care sa vizeze de fiecare data alt public tinta caruia sa i se adreseze in mod special.
De exemplu poate fi construita o emisiune care sa vizeze doar personalul medical din maternitati. Realizatorul emisiunii ar trebui sa invite alaturi de tine, Bianca, doar unul, doi sau maxim trei invitati din lumea medicala. Acestia pot fi medici ginecologi cu notorietatea unor mari caractere (mamicile care posteaza aici pot indica numele unor medici sau asitente care si-au dovedit competenta si care au avut un comportament ireprosabil pe toata perioada prenatala/a nasterii/postnatala ). In cadrul discutiilor pot fi acordate sfaturi atat mamicilor cat si cadrelor medicale pentru a-i ajuta in depasirea cu bine, cu grija, cu delicatete, cu rabdare a tuturor etapelor maternitatii .

O alta emisiune poate fi organizata special pentru lamurirea problemelor religioase privind perioada maternitatii , pentru explicarea in detaliu a pasilor pe care o mamica ii poate face in spiritul bisericii pentru linistea ei si a pruncului ei nascut sau nenascut, a celor luati in ceruri, sau chiar in cazul avorturilor .
Aici ar trebui invitati cel mult doi preoti , stiind fiind faptul ca o vorba de duh si o povata inteleapta vine mai usor in tihna si calmul unui grup foarte restrans de oameni aplecati spre ascultare decat in iuresul unei emisiuni cu public numeros ce se simte mai mult nevoia sa vorbeasca decat sa inteleaga.

Bianca, am prezentat cateva idei din perspectiva unui telespectator avizat (am o temeinica pregatire in domeniul marketingului si comunicarii, al relatiilor publice, al comunicarii cu ajutorul media) . Sper sa-ti fie de folos.
Repet adresa mea de mail, daca te pot ajuta cu ceva : ****@yahoo.com

Liliana
Femeie si mama
Bucuresti
Mesaj de la: Georgiana data: Joi 14 februarie 2008
imi curg lacrimile si chiar daca nu am trait niciodata ceva atat de crud sunt alaturi de tine si iti trimit o imbratisare . sunt isarcinata si acum cateva zile gandindu-ne la un nume am hotarat sa il cheme pe bebelusul nostru daca va fi fetita Emma ...........si azi am vazut ca numele fetitei tale este Emma. Citind tot ce este scris aici am incercat sa imi imaginez cum as reactiona daca as peirde sarcina si nu am putut , pur si simplu nu am putut. Asa ca doar imi imaginez tot calvarul prin care treci.Te imbratisez inca o data si iti doresc sa ai multa tarie si oameni pe umarul carora sa plangi sa urla sa arunci si sa spargi, oameni care sa inteleaga ca doar lasandu-te sa faci tot ceea ce simti pe moment sa faci te ajuta. Georgiana 27 ani
Mesaj de la: Annamaria data: Joi 14 februarie 2008
Buna,ma numesc Annamaria **** si sunt fericita mamica a unui baietel de 3 anisori care este lumina vietii noastre.Numai la gandul prin ce ai trecut ma cuprinde un sentiment de groaza si disperare.
As dori sa le reamintesc acelora care ignora aceste probleme grave ca in timpul sarcinii legatura dintre mama si fat este una foarte puternica si datorita lui,acelui fat micut care este cuibarit in pantecul nostru timp de noua luni,ai o pofta de viata incredibila,simturile tale se ascut , rasul tau devine molipsitor si fericirea ta ajunge pe culmi nebanute.
Sa nu uitam ca este puiul nostru indiferent ca este fat sau are 20,30 de ani deoarece niciodata nu va fi altul ca el.
Trebuie sa invatam sa fim empatici fiindca niciodata nu putem stii ce ne rezerva viitorul si s-ar putea sa ne trezim fara sprijin.
Eu sunt mama si psiholog,daca credeti ca pot ajuta ,ma ofer voluntar cu cea mai mare placere,deoarece consider ca ,consilierea in asemenea situatii si nu numai(ex.depresia post-partum)este extrem de importanta.
Adresa mea de mail este: ****@gmail.com
DUMNEZEU SA-TI DEA PUTERE BIANCA!
Mesaj de la: Madalina data: Joi 14 februarie 2008
De la Madalina, 25 de ani:
Imi pare nespus de rau, retraiesc acele momente pline de durere....Te imbratisez cu drag....Sunt mamica de ingeras, au trecut 2 ani de atunci....inca suntem speriati ca sa incercam din nou....Am tinut secreta durerea si intamplarea, nu stiu de ce nu am putut vorbi , nu am avut cui, mi-e frica sa vorbesc despre acele momente, despre cele simtite atunci....Madalina si Adrian, Bucuresti
Mesaj de la: Monica data: Joi 14 februarie 2008
Draga Bianca,
Am vazut emisiunea "Ne revedem la TVR" si m-a impresionat povestea ta. Vreau sa impartasesc cu tine cateva versete de scriptura care sper sa-ti ofere alinare si cunoastere despre unde e Emma-Nicole si ce mult o iubeste Dumnezeu:
"Ascultati de cuvintele lui Hristos, Mantuitorul vostru, Domnul si Dumnezeul vostru. Iata, eu am venit pe lume nu ca sa-i chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta...de aceea pruncii sunt intregi, caci ei nu sunt in stare sa pacatuiasca...Si pruncii nu au nevoie de nici o pocainta si nici de botez. Iata, botezul este pentru pocainta, pentru infaptuirea poruncilor, pentru iertarea pacatelor. Dar pruncii sunt vii in Hristos, chiar de la crearea lumii...Caci ingrozitoare este ticalosia de a crede ca Dumnezeu il salveaza pe un copil datorita botezului, iar altul trebuie sa piara pentru ca nu a fost botezat. Caci iata ca toti pruncii sunt vii in Hristos..." Moroni 8.

Eu stiu din toata inima ca Dumnezeu traieste, El ii iubeste pe toti copiii Lui si El a creat un Plan al Fericirii pentru ca sa ne putem intoarce la El dupa aceasta viata si sa traim etern alaturi de El, Isus Hristos si de familiile noastre. O vei revedea...
Toate cele bune, Monica
Mesaj de la: Dana data: Joi 14 februarie 2008
Bună, Bianca!. Sunt Dana, am 33ani si sunt căsătorită de 8 ani, dar sunt împreună cu prietenul, respectiv soţul meu de 17 ani. Sunt de formare economist şi până de curând am crezut că sunt o femeie norocoasă şi fericită.
Nici eu, nici soţul meu nu ne-am dorit în viaţă, cu prioritate, valori materiale. Dorinţa noastră cea mai mare a fost să avem un copil. După 7 ani de aşteptări, în octombrie 2006 am aflat cu mare bucurie că sunt însărcinată. Totul a mers foarte bine până la sfîrşitul lunii mai 2007, când au început să apară nişte probleme în evoluţia sarcinii mele.( mai precis tensiune foarte mare).Deşi mergeam la doctorul specialist săptămânal şi îi spuneam că ceva nu mi se pare a fi în regulă(aveam picioarele foarte umflate), mă trimitea acasă.În 29 mai 2007 situaţia s-a complicat, m-am internat, chipurile, pentru o mai bună supraveghere medicală. În acea zi nimeni nu mi-a făcut nici o analiză, nici o investigaţie. A doua zi mi s-au făcut analize, iar la ora 15 toţi au intrat în panică când au văzut cât sunt de proaste rezultatele. Intrasem în stare de preeclamsie( o complicaţie a sarcinii care poate apare în ultimul trimestru de sarcină). Am fost tot timpul minţiţi şi eu şi soţul meu că totul e în ordine şi că situaţia este sub control. Soţul meu a simţit că ceva nu merge bine şi l-a rugat pe doctor să intervină cu operaţie cezariană în ziua de 31 mai 2007 pentru a nu-mi pune şi viaţa mea în pericol, dar acesta a refuzat, deşi soţul meu i-a oferit plicul cu bani pregătit pentru această intervenţie.( doctorul ne spusese dinainte cât ne va costa o eventuală operaţie cezariană).În noaptea de 31 mai 2007 mi-a fost foarte rău, nimeni nu m-a ajutat( n-am avut cui să spun, n-am găsit nici o asistentă,nici pe doctoriţa de gardă). Pe 1 iunie 2007 am intrat în operaţie cezariană de urgenţă la 37 săptămâni de sarcină, iar în câteva minute copilaşul meu era mort. Inimioara a încetat să mai bată. A fost o fetiţă, ar fi chemat-o Alexandra. De atunci, mă apasă nişte întrebări la care eu nu găsesc răspuns: E culpă medicală? De ce am fost minţiţi şi eu şi soţul meu că totul e în regulă, dacă nu era? De ce anumiţi doctori nu au demnitatea şi responsabilitatea de a recunoaşte că sunt depăşiţi de o anumită situaţie şi să te îndrume spre clinici mai bine dotate şi cu specialişti mai bine pregătiţi? Cine îmi va vindeca mie sufletul? Am fost sfătuiţi de cunoscuţi să-l dăm în judecată pentru malpraxis, dar n-am avut puterea să facem asta , oricum nu ne-ar fi adus fetiţa înapoi. Când vom putea oare să mergem la doctor cu încredere că acesta te va ajuta , nu te va distruge?Acum văd că nu sunt singura femeie care a trecut printr-o astfel de experienţă şi mă ajută mult să ştiu cum au reuşit alte doamne să depăşească acest moment.
Ai descris atât de bine toate stările prin care am trecut şi eu după acest eveniment din viaţă, şi da, câtă dreptate ai atunci când spui că sistemul nostru medical, societatea şi din păcate şi biserica nu ştiu cum să facă faţă acestor situaţii limită din viaţa unor părinţi.
Fetiţa mea a respirat..(la autopsie s-a găsit aer în unul din plămâni), dar la ce bun că m-au refuzat cu vehemenţă să o văd...(m-au sedat şi m-au minţit 3 zile, spunându-mi mereu că se face tot posibilul pentru copil). Pentru sistemul nostru medical un copil care nu respiră "aerul nostru", e declarat născut mort. care mai este atunci deosebirea dintre un avort la 6 săptămâni si un făt născut aproape la termen, dar care n-a vrut să rămână cu noi în această lume, ci a urcat la ceruri...
Spre deosebire de tine, eu n-am putut să-mi iau rămas de la îngeraşul meu...mi-a fost refuzat acest lucru...
Ce este mai trist este faptul că nici biserica n-a făcut mai mult...Am fost la Mănăstirile din Bucovina considerând impreună cu soţul meu că aşa ne vom regăsi echilibrul şi pacea sufletească şi am încercat să plătim la maica stareţă o slujbă de pomenire pentru sufleţelul îngeraşului nostru, aceasta pe un ton aproape răstit, de parcă am fi făcut ceva rău, ne-a gonit spunându-ne că dacă fătul nu a fost botezat, nu poate fi pomenit în nici o jlujbă...
Am fost foarte dezamăgită şi descumpănită...Ce biserică e aceea care îţi întoarce spatele atunci când ţi-e mai greu?....
Adresa mea este: **** Dana, Hunedoara, ****.
Telefoane:02****
P.S. Eşti o femeie extraordinară! Îţi mulţumesc pentru această campanie iniţiată. Ajută mult să ştii că nu eşti singur la greu.
Dana
Mesaj de la: Alina data: Joi 14 februarie 2008
Alina ****, 30 ani, Anglia
Draga Bianca, este cutremurator ce ti s-a intamplat. Si eu la randul meu am trecut printr-o experienta infricosatoare. Toata perioada sarcinii am fost in Anglia si am avut sangerari inca din a 8-a saptamana de sarcina. Placenta a fost joasa de la inceput dar doctorii au sperat ca se va ridica odata cu cresterea sarcinii. Nu s-a intamplat asta si am ajuns in cea de-a 7 a luna de sarcina sa nu mai simt bebelusul miscand si eu cu tensiunea foarte mare. La ecograf doctorul mi-a spus ca placenta nu a mai hranit bebelusul de cca 2 saptamani si de ce nu mi s-a facut tratament pentru placenta previa. Crede-ma ca am intrat in panica si am inceput sa ma gandesc ca as putea pierde copilul sau ca va avea probleme de sanatate in urma acestei situatii. Am fost operata de urgenta si mi s-a spus ca incearca sa faca totul pentru mine iar daca totul este bine se vor ocupa si de copil. Dumnezeu ne-a ajutat si acum fetita noastra care la nastere a avut 1.300kg pe numele ei Miruna, este mare si foarte energica.
Cu toate ca am fost in Anglia si nu in Romania pot spune ca tarziu dupa ce am nascut am realizat cu adevarat cat de neglijenti au fost medicii care m-au supravegheat pe perioada sarcinii. Placenta previa este un diagnostic foarte periculos, iar pacientele ar trebui tratate cu mai multa atentie decat o graviduta obisnuita. Cert este ca fetita mea a vrut sa traiasca , a luptat inca de cand a fost scoasa din burtica mea(a plans imediat, ceea ce i-a uimit si pe doctori).
Asta a fost pe scurt povestea mea si as vrea sa stii ca imi pare rau ca ai trecut print-o asemenea trauma. Sper ca vei gasi puterea sa treci peste si sa reusesti sa ii faci pe cei din sistemul medical sa le pese.
Mesaj de la: Ana data: Joi 14 februarie 2008
Raspuns pentru Catalin (10 februarie). Ati inteles total gresit. Bianca stie foarte bine ca nu pot fi botezati copiii morti ci a vrut sa stie de ce copiiilor nascuti morti nu li se face slujba de inmormantare. De fapt era o intrebare total diferita. Cred ca judecati lucrurile mult prea rece. Daca ati fi avut un caz in familie, daca sotia sau sora dv. ar fi pierdut un copil cu cateva zile inainte sa nasca le-ati fi dat incolo de norme si dogme carora li se supune numai ORTODOXISMUL. Asta e clar. Toate celelalte religii fac slujba de inmormantare copiilor nascuti morti pentru ca asa e normal si firesc. Numai ortodocsii au legi neschimbate de 2000 de ani. Mergeti de curiozitate intr-o biserica catolica sa vedeti cat de multi ortodocsi au aderat la cultul romano-catolic. Nu v-ati pus intrebarea DE CE??? Pentru ca ei ofera raspunsuri imediate la intrebari imediate. Mamele care trec prin drame sfasietoare nu au nevoie de divagatii. Au nevoie de raspunsuri concrete. Mai ales ca foarte multe nu au avut posibilitatea sa-si vada puiutzii fiindu-le luati pur si simplu din burtica si aruncati la gunoi. Imaginati-va ce durere cumplita este aceea. Dar ce spun eu? Numai cine a trecut prin asa ceva isi poate imagina sau cine are un suflet uman profund, deschis si tolerant. E usor sa spui ca un anonim de aici de pe site: o iei de la capat. Asta stie si Bianca si celelalte mamici. Nu ai incotro, atunci cand mai ai deja un copil, cand ai sperante, vise de implinit, un sot alaturi. Problema este modalitatea de vindecare, empatia si sprijinul celor din jur. Daca cei care trebuie sa-ti fie alaturi in acele momente (medicii, asistentii, moasele si biserica) NU O FAC, ce sa mai astepti de la restul???
M-a revoltat replica preotului de aseara de la TVR care a spus "nu i-ai pomenit numele, ai spus doar COPILUL MEU fiindca nu l-ai perceput ca o fiinta vie care misca, cu care ai vorbit, etc...". Eu stiu f. bine ce simte si cum simte Bianca. Pentru ea EMMA este prezenta in fiecare gand, in fiecare clipa... Si apoi, sunt atatea mamici care nasc normal, nu au probleme cu bebelusii si pana la un an isi alinta puiutzii cu "bebe", "puiul meu", "copilul meu". Asta inseamna ca nu il percep ca o fiinta umana care vorbeste, care gangureste??? Cate dintre dv. fiind insarcinate nu le-ati cantat bebelusilor in burtica? Si poate ca unii nici nu au apucat sa se nasca. Pentru tine, ca mamica este ACOLO, fiinta vie, cu sufletel, manutze, piciorushe care asculta si raspunde la stimulii exteriori.
Emma sa ai grija de mami,de tati si de Luca de acolo de unde esti. Esti o prezenta vie si permanenta in gandurile lor si ale noastre!
ANA/Bucuresti
Mesaj de la: Laura data: Joi 14 februarie 2008
Draga Bianca, ma numesc Laura **** si sunt jurnalist - la revista **** - si psiholog. Suntem nascute in acelasi an si cred ca avem multe in comun -filmul, muzica, televiziunea... Am si o fetita de 4 ani. Daca vreodata vrei sa vorbesti cu cineva puternic, curajos si deschis la minte, te rog sa ma suni la 07****
Mesaj de la: Mirela data: Joi 14 februarie 2008
Draga Bianca,
Am plans cand te-am vazut la televizor, am plans cand ti-am citit randurile pe internet, am plans cu lacrimile si cu sufletul de mama, dar am primit lumina cand am citit povestea randunicii din biserica, gandindu-ma ca ingerasa ta Emma Nicole este cu adevarat un inger revenit in Ceruri de unde te vegheaza si coboara din cand in cand la tine, la Luca si la cei dragi inconjurandu-va in lumina si iubire.Cuvintele sunt sarace ca sa poata exprima admiratia fata de felul cum ai trecut si ceea ce faci acum dupa toate clipele acelea f. grele, infioratoare prin care ai trecut. Le trimit si mamicilor celelalte carora le-au plecat ingerii inapoi in ceruri iubirea si dorinta ca sa paota trece peste acest prag, sa fie intelese, ajutate ocrotite, lasate sa se exprime si Dumnezeu sa picure balsamul iubirii si al vindecarii in sufletele tuturor. Mirela-Cluj-napoca
Mesaj de la: Maria data: Joi 14 februarie 2008
Buna Bianca! M-a impresionat foarte mult drama prin care ai trecut si as vrea sa fiu alaturi de tine si de alte femei care traiesc acelasi lucru. Vreau sa pot participa la campania pe care ai lansat-o.Ce trebuie sa fac? Adresa mea este: ****@yahoo.com. Astept raspunsul tau. Maria
Mesaj de la: Mihaela data: Joi 14 februarie 2008
Draga Bianca, sa iti aduca aceasta zi de Sf Valentin muuuuuuuuuulta iubire, pretuire si liniste.......Undeva un sufletel te poarta in imensa sa iubire, si durerea ta care stiu ca nu se va stinge vreodata sa se transforme in ceva frumos i pozitiv pt copiii ingeri.

Te imbratisez si sa ai in fiecare zi cu tine un SF Valentin.

Imbratisari sincere din partea unei familii cu multa iubire in suflete:Mihaela,Cristian si Mirunica.
Mesaj de la: Emanuela data: Joi 14 februarie 2008
9 octombrie 1997...atunci s-a nascut steaua mea!prima mea fetita!e in ceruri!nu a rezistat!Imi urasc meseria de atunci!sunt asistent medical!ironic,nu?numele meu e Emanuela!mi-au trebuit 4 ani sa imi fac curaj sa incerc iar!in fiecare zi imi e dor de ea!azi am aflat ca si o cunostinta de a mea trece prin acelasi cosmar!nu vrei sa facem ceva pt aceste mame?si pt aceste suflete chinuite?
sa le invatam sa traiasca cu aceasta durere?
adresa mea e : ****@yahoo.com
Mesaj de la: Ana data: Joi 14 februarie 2008
Buna, ma numesc Ana si acum cateva luni am trecut si eu prin asa ceva. In Romania nu sunt doctori pe care sa-i intereseze de tine. Iti fac chiuretajul si apoi te lasa in salon. Normal ar trebui sa discute cu tine despre ce se intamplat, sa-ti dea sfaturi, dar nu. Mie mi s-a dat un tratament gresit de catre doctorul ginecolog si asa am ajuns sa pierd sarcina. Cand mi-a fost rau, am sunat-o dooua zile la rand, dar nu mi-a raspuns, pana la urma am fost la camera de garda, dar era prea tarziu. Durerea asta nu are cum sa ti-o aline nimeni.
Mesaj de la: Roxana data: Joi 14 februarie 2008
Buna Bianca! Ma numesc Roxana am 31 de ani sunt din Brasov si din pacate m-am confruntat si eu cu o pierdere de sarcina anul trecut in 13 iulie. Ca in toata tara nici la Brasov nu exista in spital persoane specializate cu care sa poti sta de vorba. Nu am sa spun ca am fost singura in toata aceasta poveste. Multumesc lui Dumnezeu le am pe mama si pe bunica, iar ele au fost tot timpul alaturi de mine. Ce m-a deranjat foarte mult a fost faptul ca toata lumea imi spunea acelasi lucru: LASA CA FACI ALTUL SI VA FI BINE, dar nimeni nu a stiut sa-mi raspunda la intrebarea SI DACA DATA VIITOARE VA FI LA FEL? Acum, de bine de rau, nu imi mai dau lacrimile cand vad copii in bratele parintilor, nu imi mai vine sa urlu cand trec pe langa poarta maternitatii si ma pot uita linistita la copiii care se joaca prin parcuri. Mai raman cateodata uitandu-ma la ei cu jind si tristete dar.... o sa treaca si asta (mai mult ca sigur atunci cand imi voi tine in brate primul copil). Daca intr-un fel pot ajuta (mai putin material pentru ca nu imi permit) as face-o cu draga inima. Poate ca ar fi bine sa existe personal specialzat in spitale, personal care sa ajute in astfel de situatii, dar chiar crezi ca femeile din Romania ar fi dispuse sa discute cu un psiholog sau alt specialist? Toti cei carora le-am spus ca eu discut din cand in cand cu un prieten care este psiholog, s-au uitat cam intr-o dunga la mine, si-au dat coate si ... probabil au crezut ca am luat-o razna. Nu sunt mai nebuna decat este necesar in aceasta minunata societate, dar el stie sa ma asculte, nu sufera cot la cot cu mine cum fac mama si bunica, el stie cand sa spuna ceva si cand sa taca. Mi-e bine si pentru faptul ca sta de vorba cu mine ii multumesc.
Mesaj de la: Mirela data: Joi 14 februarie 2008
Buna Bianca!Ma numesc Mirela , sunt din Constanta.
Nici nu stiu cum sa incep sau cu ce.....
Eu am nascut cu ceva ani in urma.....mai precis in 1991.Nici nu stiu daca e bine sa ma inscriu si eu pe lista mamelor de ingerasi , pt ca baietelului meu nu i s-a facut nici un fel de slujba la vremea aceea pe motiv ca nu le este permis accesul in spital preotilor.A doua zi , spre stupoarea noastra , preotii se plimbau prin saloane ,,botezand" copii care-si traiau ultimele clipe .Motivul se pare ca a fost ,,banii".Nici prin cap nu ne-a trecut ca trebuia sa dam spaga unui om a lui D-zeu ca sa vina sa zica o rugaciune pt un copil muribund.
Aveam 21 ani,eram aproape un copil , nu stiam mai nimic despre nastere.Doamne ce urat s-au purtat cu mine incepand cu infirmierele de la urgenta, pana la etajul 7 unde am fost lasata pe masa de nastere incurajandu-ma sa ,citez :ma,,screm"......in timp ce copilul meu era pe jumatate nascut ...
Asa m-au lasat pana dimineata cand , s-a schimbat tura si , nu mai eram de competenta lor.,,Tura" nou venita , si-a facut intai siesta bandu-si cafeaua linistita....in timp ce nici eu si nici copilul meu nu mai aveam putere de nimic.Nici nu stiam daca mai traieste.,,Norocul" meu a fost ca sotul a intalnit pe hol o cunostinta infirmiera care a intrat cu mai multe ,,ajutoare" si am nascut cred in cateva minute.Copilul meu a supravietuit , dar a ramas cu un hematom urias pe cap , care s-a retras in timp.A doua zi , medicul de garda , la control , a vazut ca e vanat si l-a dus la incubator crezand ca de frig.
La un control mai amanuntit a descoperit ca are o malformatie la inimioara.........
Nu pot uita ziua aceea, a fost ca un blestem implinit.
A trait fix 40 zile, timp in care nu l-am putut hrani asa cum trebuie pt ca ar fi depus un efort mult prea mare pt inimioara lui.A supravietuit doar cu masca de oxigen.L-am tinut in brate in tot timpul acesta si ma intrebam daca voi iesi vreodata din spital asa cum ieseau toate mamicile care veneau , nasteau , plecau ..............iar eu tot acolo ramaneam uitandu-ma la puiul meu cat de frumos era si nu stiam ce ma asteaapta.
Ar fi implinit 17 ani anul acesta .....
NU e zi de la Dumnezeu sa nu ma gandesc cum ar fi aratat, cum ar fi fost??
Toata lumea m-a incurajat sa nu fiu trista ca ,,mai bine ca a murit acum" ca mai tarziu era mai rau ...Lucru cu care ma ,,incurajau" si medicii de la vremea aceea .Ca sunt tanara , ca o sa mai fac copii...etc..
Dupa trei ani de la necaz, am nascut o fetita sanatoasa.Multumesc Domului pt asta.Acum are 14 ani si o cresc singura.Dar o cresc mereu cu teama ca ar putea sa aiba aceeasi soarta.Sunt disperata dupa ea.De cate ori o privesc , mi-l imaginez pe fratiorul ei......
Stii ce-i rau????Ca toti anii acestia am trait cu speranta ca timpul imi va diminua durerea pierderii lui.......dar offf......nu e deloc asa.Mi-l inchiupui crescand........si-l vad cumva ...in sufletul si constiinta mea....
Iarta-mi lunga descriere a dramei mele .......dar te-am urmarit la emisiunea de azi si ......am simtit toata durerea prin care ai trecut.........si desi nu mi-e usor sa vorbesc despre acest lucru, m-ai incurajat prin forta cu care iti doresti sa-ti vindeci sufletul si sa ne ajuti si pe noi .
Iti multumesc si iti doresc sa iti dea Dumnezeu putere si multe bucurii .
Mesaj de la: Sanda data: Joi 14 februarie 2008
am 2 copii bianca,...david si sara de 5 ani si respectiv 4 luni. Acum 2 ani, a trebuit sa renunt la o sarcina ...imi este dor de el,am un nod de fiecare data cand ma uit la copii.stiu ca acolo nu e singur,ca Dumnezeu are grija de sufletel.E greu...e greu sa inteleaga oricine ca te simti responsabila pentru o alta viata,si intinzi mana,spre un fulg care dispare.oamenii ascund in sufletele lor ,pesteri.Acolo e intuneric. Dar si frumuseti.in luna in care a plecat, am ramas insarcinata,un an mai tarziu.M-au exclus din biserica,pentru ca nu sunt casatorita,dar imi strang copiii la piept pentru ca sunt,rad si in imbratisarea mea as vrea sa cuprind, toate manutele, toate piciorusele ...sanda i. roman
Mesaj de la: Simona data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna tuturor mamicilor de ingeri....ma numesc Simona **** si sunt si eu o mamica unui inger pe nume Daniel Cristian. Pe 12 noiembrie 2007 visul nostru (al meu si al sotului) s-a transformat in cosmar. Sarcina avea 23 de saptamani...a fost cumplit; am ajuns la spital, unde mi s-a administrat perfuzii cu ginipral,..in zadar, contactiile erau din ce in ce mai dese si dureroase, membranele s-au rupt si cordonul ombilical atarna intre picioare...nasterea se declansase. M-au lasat sa urlu de durere (la propriu)timp de aproximativ o ora (mi-au spus ca trebuie sa iasa copilasul singur, era o sarcina mare si nu puteau interveni) dupa care m-au pus pe "masa"...eram sfarsita de durere, m-au apasat pe burtica si in secunda urmatoare a iesit bebelusul MEU. Il stiu doar din ecografii, cum statea cu manutele la fata si se ascundea...era puiutul meu. Atat am auzit:"CE ESTE?" infirmiera care asistase si ea, intreba ce este, baietel sau fetita...i s-a raspuns: "ESTE BAIETEL" si acum imi rasuna vocea aceea....eu stiam ca este baietel de la ecografii. Nu am avut puterea sa ma uit.Cosmarul nu s-a sfarsit aici...dupa aceasta pierdere a urmat...o interventie chirurgicala. Ce se intamplase? Placenta se lipise de peretii uterului astfel incat nu s-a eliminat.Timp de 6 saptamani (dupa pierderea sarcinii)am sperat ca imi va trece hemoragia...NU s-a intamplat ba din contra incepuse sa ma doara burta. Am ajuns din nou la spital...m-au chiuretat (se impunea acest lucru), s-a perforat sau s-a rupt uterul in timpul operatiei, astfel incat a trebuit sa ma taie pe burta (incizia este pe verticala de sub buric pana jos) pt a-mi coase uterul. Dupa interventie am facut temperatura 40, am stat la terapie intensiva 5 zile (pierdusem mult sange si eram foarte slabita). A fost cumplit...In ziua de Craciun am plecat de la sectia de terapie intensiva in salon "normal", acolo am mai stat 2 zile, de sf Stefan la ora 21 am plecat acasa. NU stiu daca sunt bine dupa aceasta interventie chirurgicala, astept sa ma refac. Stiu doar ca (am uitat sa va spun) uterul meu ar fi "uter septat" si sarcina mea nu mai avea loc sa se dezvolte, trebuie sa fac in viitor o histeroscopie pt un diagnostic clar si precis. Sincer mi-e frica si in plus de asta nu mai am incredere in doctorii nostrii. Ma intreb daca va fi bine....sperrrrrr doar. Va imbratisez .
Mesaj de la: Luminita data: Miercuri 13 februarie 2008
Ma numesc *** Luminita specialist in resurse umane, mamica de inger, daca va pot ajuta m-as bucura nespus de mult.
Mesaj de la: Monica data: Miercuri 13 februarie 2008
IMI PARE RAU CA TREBUIE SA SUFERI ,NU AM COPII DAR IMI DORESC.COCHETEZ CU GANDUL LA O BURTICA PROEMINENTA ,CU GANDUL LA BUCURIA VENIRII PE LUME A UNEI FIINTE CE NU POATE DECAT SA TE FACA SA UITI DE TOATE SI DE TOT,LA ACELE HAINUTE IN CULORI VESELE ,PUR SI SIMPLU IMI DAU LACRIMILE DE EMOTIE,DAR GANDUL CA IN MOMENTUL INCEPERII TRAVALIULUI TREBUIE SA MERG LA UN SPITAL IN ROMANIA MA ORIPILEAZA. SUNT CELEBRE APELATIVELE FOLOSITE DE DOCTORI SI ASISTENTE,CE SA SPUN TE FAC SA TE SIMTI CA O VITA("CE TIPI CAND TE_AI.... NU STIAI UNDE AI SA AJUNGI","CU CE SUNT EU VINOVATA CA TE_AI .... TU) NU INTELE ACEASTA ATITUDINE ADUCEM PE LUME O FIINTA,E UN MIRACOL ,DE CE SUNTEM "PEDEPSITE"? IN SISTEMUL SANITAR LUCREAZA PERSOANE FARA SUFLET,ACESTA A FOST INLOCUIT DE PORTOFEL.EXTINDETI CAMPANIA NU NUMAI CELE CE SIAU PIERDUT INGERASII AU NEVOIE DE INTELEGERE ,CI SI ACELE MAMICI CE ACEST SISTEM LE_AU SCHILODIT COPII PE VIATA ,ACELE MAMICI PENTRU CARE NASTEREA A FOST O TRAUMA , TOATE AU NEVOIE SA LI SE ADUCA AMINTE CA AU INFAPTUIT UN MIRACOL .MONICA
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008
buna... imi pare f rau pt c i s`a intamplat ingerasului tau... sunt inca tanara am doar 22 de ani si sunt stundenta la medicina in anul 4... pana acum cateva clipe imi doream sa ma specializez in obstetrica-ginecologie pt ca iubesc mult copilasii dar acum parca nu mai stiu ce vreau... ca si medic ai nevoie de tarie de caracter si "sange rece" ca sa nu pui la suflet toate suferintele pacientilor pt ca asa te imbolnavesti singur, dar nu stiu daca as avea taria sa asist la nasterea unui ingeras mort... plang doar pt ca am citit ce vi s`a intamplat voua celor care ati postat aici si ma gandesc ce ar fi in sufletul meu sa asist eu la asa ceva sau mai rau sa mi se intample mie asa ceva... nu exista pe lume durere mai mare... daca totusi voi ajunge un medic ginecolog sper sa ajung unul bun si sa schimb ceva in acest sistem pt ca am ajuns sa imi fie rusine uneori de oamenii care imi sunt profesori si se numesc medici...

o sotie caruia ii moare sotul se numeste vaduva, un copil care isi pierde mama se numeste orfan... dar cum numim o mama care isi pierde copilul?
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna, Bianca, azi am urmarit emis.la Tvr 1 si am ramas dezgustata de reactiile unor invitate, gen jurista si jurnalista de monden care este vesnic o tzatza, nu are familie, nici maritata nu e, dar ea le stie pe toate..inclusiv Marina care o da cu bata in balta din cand in cand si cel mai rau ma deranjeaza cand se iau de Biserica fara sa aiba habar ce inseamna credinta.Te rog mult cand mai accepti invitatii la emisiuni, sa fie cat mai putini invitati, pt.a reusi fiecare sa-si sustina pct.de vedere, eu m-am saturat de certurile de tzatze (valabil si pt.barbati)prezente pe toate canalele.Imi place ca ai un dar aparte, sustinut de sensibilitatea ta si spiritul de observatie f. dezvoltat, de a contura complet o stare, o emotie, pe care le transmiti cu multa sinceritate si acuratete semenilor tai.Cu toate ca am inceput critic vreau sa iti spun ca sunt alaturi de tine si iti doresc sa depasesti la modul suportabil aceasta incercare a vietii tale(asa cum intodeauna sunt alaturi si de prietenii mei cand au necazuri diferite si pe care incerc sa-i" insotesc" chiar si pe perioade de saptamani,luni ,pana la depasirea lor).Acum cu mult realism te intreb, oare acum 12,10,7,5 ani.. tu ai fost cu toate antenele tale deschise la necazurile altora( poate nici tu nu ai stiut exact ce sa spui sau sa faci pt.altii), carora le-a venit atunci timpul sa le faca fata , ca simple fiinte umane, zamislite de Dumnezeu si supuse incercarilor tocmai ca sa invate ceva in viata asta,(banuiesc ca duhovnicul tau, pe care l-ai pomenit, a incercat sa-ti spuna si asta)pt.ca in conditii de comoditate materiala si bine sufletesc , nu evoluam niciodata spiritual, uita-te in jur fiecare fiinta are o cruce de dus si nu putem sa alegem ce durere credem ca am putea noi s-o ducem, ele ne sunt date.Dar sa revin, de multe ori credem ca aceasta situatie cand pierdem pe cineva e cea mai grea, dar cand trebuie sa te lupti o viata cu urmarile unor greseli umane (daca e s-o judecam doar lumeste, pe orizontala cum zic eu) sau lasate de Sus (pe verticala)?!.Povestea familiei mele este urmatoarea:mamei mele in anul 1966(fiind anii aceia de groaza ) fiind insarcinata in 6 luni si 3 saptamani,i s-a facut o injectie sa nu se dilate, sa nu piarda sarcina, nu stiu..ca erau tratate ca niste animale de prasila.... cert e ca i-au provocat nasterea care a fost un chin, in conditiile inverse dorite..si baietelul a trait doar cateva ore...dar a suferit ca un animal dus pt.sacrificare..n-au ajutat-o deloc si avea doar 20 ani...dupa vreo 5 luni a ramas insarcinata..si a nascut apoi o fetita...nu stiu ce s-a intamplat ca la nastere s-a strangulat cu cordonul , nu i s-a oxigenat creierul si a ramas pana azi cu o encefalopatie+altele....ea azi practic e ca si un copil mai mare al nostru dpdv al intelectului ..pe la un an si cateva luni au constatat ca nu merge, avea luxatie si atunci metoda era sa pui copilasul cu picioarele in gips de la sold (cu totul 9 LUNI de zile), in prima luna doar putin departat, in luna urmatoare se punea mai departat, iar in luna a noua aproape in spargat, dar sezand..si asa a dormit 9 luni, copilasul nostru, in pozitia sezut, cu perinite la spate...apoi a inceput sa mearga pe la 3 ani+ mers la doctori pt.recuperari motorii si neuro provocate de accidentul de la nastere..pe la 10 ani s-a constatat ca facuse scolioza din cauza acelor 9 luni de pozitie incorecta...parintii nu aveau alta optiune cum sa tina copilul in conditiile date, dar doctorii oare chiar nu puteau prevedea?...si au urmat alti ani de mers pe la toti doctorii:Sibiu, Targu Mures,Cluj, Timisoara, unde au aflat ca se poate opera la Bucuresti....aici au stat 7 luni in spital, a suferit 2 operatii complicate si i s-au pus 2 tije lungi la coloana, apoi cateva luni in gips..si a trebuit sa invete sa mearga din nou......si uite asa curge viata unora, celelalte care s-au mai intamplat nu mai conteaza dar mereu trebuie sa fie cineva alaturi de ea...iar eu mezina,sanatoasa, de mic copil am stiut si mi s-a spus ca va trebui sa am grija de ea....si atunci toate victimele unor astfel intamplari,sunt sigura si mai dramatice decat ce povestesc aici, ce sa mai spuna, cand trebuie sa-si duca viata mai departe, zi de zi, ...nu doar vorbind despre o mare durere pe care au trait-o la un moment dar si cu timpul pastrand o anumita tristete, dar avand alte grade de libertate, ...deci acestia care isi duc astfel viata, poate ca un martiriu (daca ar fi s-o judec iar lumeste)ce sa spuna cand unii poate petrec, merg in concedii,viziteaza, achizitioneaza diverse, stau linistiti acasa, copii au crescut, treburile casnice s-au imputinat, batranetea iti permite sa te mai relaxezi ...si intr-adevar au sensibilitatea lor dar isi duc viata mult mai usor decat unii condamnati poate si la 70-80 ani sa-si ingrijeasca copii invalizi, sau cu grave handicapuri...Si acum sa trag si concluzia mea personala..trebuie sa ne intoarcem spre Dumnezeu,spre Biserica, sa ne rugam acasa zilnic, sa citim cat mai multe carti duhovnicesti ( vi-l recomand pe Parintele ARSENIE BOCA, unele dintre cartile lui lamuresc cauzele incercarilor care ni se dau in aceasta lume chiar si legat de nasterea de copii)..iar pentru tine draga Bianca, te rog eu frumos, de cate ori citesti o carte aparuta in America, Europa despre astfel de drame, care isi au rostul lor, te rog mult de tot (esti o persoana f.inteligenta dpdv al intelegerii profunde a universului uman sufletesc) citeste si o carte despre sfinti de la Muntele Athos, Parintele Porfirie din Grecia, Parintele Cleopa, etc...si poate astfel vei ajunge la un parinte vazator cu duhul (avem o multime in tara ) care iti va explica ce s-a intamplat;Retine: NU CLARVAZATORI, ci sa fie preoti calugari din manastiri...ai sa ajungi pana la urma, doar sa tii drumul drept al credintei si sa nu mai acuzi Biserica...cu ce nu intelegi acum, asta nu te va ajuta sa treci mai usor peste durerea ta.Te imbratisez si as vrea sa-ti fie bine pana la urmatoarea reintoarcere puternica a depresiei si astfel incetul cu incetul sa depasesti total aceasta perioada, tu si toate celelalte mamici/tatici care ati trecut sau treceti prin asa ceva!
Mesaj de la: Madalina data: Miercuri 13 februarie 2008
ti-am mai scris un mesaj.lucrez in marketing.daca pot sa ajut cu ceva te ajut.astept mesajele tale te pup dulce contacteaza-ma ****@yahoo.com
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008
Suntem multi cei care iti intelegem durerea si impreuna vom schimba ceva cu singuranta,dar cel mai important totusi este ca... SUNTEM ALATURI DE TINE
Mesaj de la: Violeta data: Miercuri 13 februarie 2008
Bianca, draga mea.....dupa ce am vazut emisiunea de la TVR1, am stat mult timp gandindu-ma daca sa indraznesc sa-ti scriu. Nu stiam nimic...Imi pare atat de rau si as plange alaturi de tine...M-am gandit, ca de obicei: de ce tie? de ce noua? Fiica mea a pierdut o sarcina la 18 saptamani; am fost devastati, mai ales ea...nu poate vorbi despre asta nici acum, cand are un baietel de 1 an si 2 luni...iar eu...uneori socotesc cat ar fi avut...
Nu vreau sa-ti rapesc timp, si mai ales as dori sa fac ceva...de fapt, eu te cunosc...ne intalneam la IWA acum 12 ani..eu veneam cu I.S. din NO. Dna.dr.Alice Florescu a fost multi ani doctorita mea, e o femeie deosebita...Nu vreau sa mai comentez (de fapt vreau...) ce zicea preotul, cu zambetul ala mare pe fata....ca "spiritual copilul nenascut nu poate fi pomenit"...probabil dpdv al "regulamentului"( sunt asa nervoasa ca nu gasesc cuvantul potrivit) nu poate, ca asa intelege el cuvantul lui Dumnezeu... nu vreau sa mai comentez, ca mi se urca tensiunea...Dumnezeu e cu noi tot timpul, spiritul nostru poate face ce crede el sa fim aproape de divinitate...
In legatura cu medicii care "fug", sau care "nu se baga fiindca pacienta nu e a lor", sau care "arunca copiii la gunoi" - cred ca doar sa spunem despre ei - e TOTAL insuficient, cred ca trebuie sa facem ceva .Din fericire pentru noi, doctorul fetei mele s-a purtat exemplar...e de laudat...
DA, sunt de acord cu voluntariatul, daca pot face ceva cat de mic....ar insemna mult pentru mine...

Violeta
Mesaj de la: Teodora data: Miercuri 13 februarie 2008
DRAGA MEA BIANCA,MA NUMESC TEODORA,AM 41 ANI SI STIU CE SIMTI,CUNOSC ACEASTA DURERE CARE NU SE VA TERMINA NICIODATA.NIMENI NT ITI VA PUTEA ALINA CUMPLITA SUFERINTA,NIMIC NU ITI VA UMPLE GOLUL DIN INIMA SI NICI ZECE COPII DACA AI AVEA,N-O VOR INLOCUI PE FETITA TA.
NU SUNT IN MASURA SA DAU SFATURI,DAR SINGURUL MOD PRIN CARE VEI PUTEA FI IN LEGATURA PERMANENTA CU EA ESTE DUMNEZEU,PRIN DOMNUL ISUS HRISTOS CARE NE-A INDEMNAT CU CUVINTELE:"LASATI COPILASII SA VINA LA MINE,CACI A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR"
IN URMA CU SAPTESPREZECE ANI ERAM INSARCINATA CU CEA DE-A DUOA FETITA,IN ACELASI TIMP FIIND SI SORA MEA INSARCINATA CU UN BAIETEL.INTRO NOAPTE AM AVUT O DESCOPERIRE :ERAM IMPREUNA CU SORA MEA INTRUN LAN DE GRAU,EU IMI TINEAM FETITA IN BRATE,EA TINEA IN BRATE UN BAIETEL,DAR NU ERA COPILUL EI.
TIMPUL A TRECUT,FETITA MEA S-A NASCUT (ERA ACELASI COPIL DIN VISUL MEU ),IAR BAIETELUL SURORII MELE A VENIT PE LUME MAI DEVREME CU O LUNA.
NE-AM BUCURAT,DAR BUCURIA A FOST DOAR DE O ORA,TIMP IN CARE MICUTUL SE PREGATEA SA MEARGA "ACASA".NIMENI NU I-A SPUS SURORII MELE NIMIC,N-A STIUT CA MICUTUL "A PLECAT "FARA CA SA POATA SIMTI MACAR PENTRU O CLIPA CALDURA SANULUI MAMEI LUI.
S-A DUS CA ORICE MAMA LA ALAPTAT,SI-A SPUS NUMELE,IAR UNA DINTRE ASISTENTE I-A RASPUNS SURORII MELE,FARA A SE OPRI DIN TRBURILE EI:"CE COPIL,DRAGA,NU STII CA TI-A MURIT?" IN ACEA CLIPA SORA MEA S-A RUPT DE REALITATE SI ASA A RAMAS O FOARTE LUNGA PERIOADA DE TIMP.
DUPA UN TIMP,STAREA EI S-A MAI AMELIORAT,A PRIMIT IN DAR UN ALT BAIETEL,DAR DUPA ATATIA ANI TOT I SE FACE DOR DE "BAIETELUL EI",IAR CEL DE-AL DOILEA COPIL POVESTESTE CU MARE EMOTIE DESPRE "FRATELE LUI"
BIANCA,ASEAZA-TE IN GENUNCHI,INAINTEA LUI DUMNEZEU,IA CARTEA SFANTA,ROAGA-L PE TATAL NOSTRU SA VA POARTE DE GRIJA,TIE AICI SI FETITEI ACOLO LANGA EL,APOI DESCHIDE BIBLIA.VEI PRIMI DE LA DUMNEZEU MAI MULTE RASPUNSURI DECAT ASTEPTI SA LA PRIMESTI DE LA OAMENI.
FII BINECUVANTATA TU SI TOATA FAMILIA TA !
TEODORA
Mesaj de la: Daniela data: Miercuri 13 februarie 2008
Ma numesc Daniela ****. Sunt profesoara de limba engleza si de cateva zile am pierdut o sarcina abia conturata, de numai doua-trei saptamani. Sotul meu spunea cu o zi inainte de pierderea sarcinii> "...Si trebuie sa asteptam 9 luni sa vedem pe bebita al nostru?" Dorea poze tridimensionale ca sa stie cum sa se roage pentru el/ea. Dorea sa-i cante, sa vorbeasca cu el, isi punea urechea pe burtica si il saluta la plecare si la venire. A fost foarte afectat si este inca, pentru ca eu am 43 de ani si era primul nostru copil!

De curand doar am aflat despre tragedia pe care inca o traiesti si pe care ai transformat-o in victoria divinitatii impotriva indiferentei celor din jur, specialisti sau nu ai unei mame ce-si pierde ingerul ei.

Am vazut emisiunea de azi, 13 feb. As dori sa iti spun cum am inteles eu din Biblie despre felul cum ii primeste Dumnezeu pe acesti micuti. Sunt foarte multe locuri in Biblie, in care Tatal ceresc ii numeste pe toti copiii nenascuti copiii LUi. De exemplu in Psalmul 139, scrie ca El ne cunoaste din pantecele mamei, ca ne-a intocmit si ca suntem niste fapturi minunate in ochii Lui.

Sangele Domnului Isus Hristos de pe crucea Golgotei este valabil pentru mantuirea tuturor acelora care nu sunt responsabili de viata lor, spre a deveni direct copiii LUI; ma efer la pruncii nascuti morti, nenascuti in mod criminal, ori copii mici, care nu sunt responsabili de cuvintele ori faptele lor. Dumnezeu este tatal lor direct, iar parintii nu sunt responsabili cu nimic si nici datori cu nimic spre a imbunatati primirea lor la Tatal Ceresc, deoarece El deja ii are acolo.
Deci eu asa reusesc sa ma consolez cu faptul ca voi astepta pana cand voi merge la Domnul Isus ca sa-mi vad bebelusul fara chip, fara manute si picioruse, dupa care plang si ma doare, ma simt pustiita si bolnava. IL VOI VEDEA CU SIGURANTA, CACI DUMNEZEUL IUBIRII IL PASTRERAZA PENTRU MINE...SI ACOLO VA FI INTREG, SANATOS SI FARA PATA, CA ORICE FIINTA CEREASCA. Era doar un ghemotoc de celule in diviziune rapida, dar avea suflet, pentru ca suflarea de viata este ceea ce primeste copilul din momentul fecundarii si este duhul de viata de la Dumnezeu.

Draga Bianca, daca vei avea timp sa citesti aceste randuri, m-as bucura sa fii incredintata ca printesa ta-inger se afla la Domnul Isus, exact asa cum ai intuit tu. Preotul ortodox se contrazice pentru ca nu cunoaste Scripturile Sfinte, ci aplica doar o dogma mostenita, fara a-i cerceta esenta ori valabilitatea. DA, embrionul are identitate, da, are dreptul la nume, la orice ritualuri doresc parintii, iar daca parintii nu doresc ritualuri sau nu stiu ca el este fiinta si-l avorteaza intentionat, el totusi are un nume nou, dat de insusi Dumnezeu. Fiii nenascuti vor fi prezentati de Insusi Regele Regilor fiecarui parinte in parte la vremea invierii, fie spre bucurie vesnica, fie spre acuzare.

Sfatul meu este ca mamele ce nu si-au luat ramas bun de la copii sa vina inaintea Mantuitorului Isus si sa-I spuna ceva de genul>"Doamne Isuse, pruncul meu s-a dus din lumea aceasta fara sa-mi auda glasul, fara sa stie ca l-am iubit. Vorbeste-I pruncului meu despre mine, ca il iubesc si abia astept sa il cunosc." Dumnezeul pacii sa iti dea linistea de care ai nevoie si pe care o incerc eu acum, inca in dureri fizice dupa pierderea sarcinii, caci abia atunci din durere rasar crini, cand lacrima ta se uneste cu a altei femei, fiinte ce a suferit ca tine.

Parintilor de ingeri le doresc multa pace si speranta crestina adevarata a revederii. Va iubesc pe toti si este grozav sa stii ca nu esti singur in durerea ta! Sper ca n-am vorbit prea alambicat din cauza durerilor ce le simt acum (abia maine seara ajung la un doctor bun). Daca este nevoie de tradus ceva in sau din limba engleza, ma ofer sa ajut cu acest lucru fundatia ta. emailul meu este: ****@yahoo.com.Dumnezeu cu noi!
Mesaj de la: Codruta data: Miercuri 13 februarie 2008
Pentru "handicapata" emotional si psihic care a putut sa scrie mesaje de genul "Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008 Chiar nu iti este rusine,cauti sa te faci cunoscuta prin orice mijloace? De ce nu te impaci cu gandul ca esti o anonima la fel ca noi celelalte,si ca nu esti cu nimic mai presus sau mai frumoasa? Imi provoci sila!" - locul tau, femeie nebuna, e la ospiciu, nu sa navighezi libera pe internet si sa mergi pe strada considerandu-te NORMALA LA CAP!!! Probabil ca faci parte dintre ratatele care-si abandoneaza copii prin spitale si ingroasa randurile de betive notorii prin bodegile patriei! Daca nu-ti convine ceva nu trebuie sa citesti si nici sa intervii, pentru ca, nasoalo, sunt lucruri pe lumea asta pe care n-o sa le intelegi tu niciodata cu mintea ta cat un paduche!!! SILA o ai pentru ca te-ai nascut si cu ea o sa mori! Nu ai scos pe gura decat venin si mizerie umana, motive pentru care mesaje ca al tau ar trebui cenzurate! NU S-A CONSIDERAT NIMENI MAI PRESUS, marturie stau toate mesajele de la sute de femei, carora acest site le-a facut un bine: faptul ca simti ca nu esti singura, nu traiesti singura drama pierderii unui copil. Asa ca, nasoalo, du-te si fa-ti tu un site de femei care-si abandoneaza copii si nu mai vad bine de bautura si LASA-NE! Codruta
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008
Draga Bianca, imi pare extrem de rau ca ai trecut prin aceesi drama prin care am trecut si eu. Stiu ce simti pentru ca am simtit si eu si voi simti cate zile voi avea. In anul 2004 am trecut prin tragedia vietii mele. Ramasesem insarcinata, dorindu-ne foarte mult acest lucru, iar sarcina a decurs relativ bine pana la momentul critic. Acuzam deseori dureri de burta insa doctorul care mi-a urmarit sarcina, in incompetenta sa, ma asigura ca totul era in regula. In ziua in care s-a intamplat nenorocirea, dimineata am fost la control, mi-a facut ecografie si mi-a spus ca totul este in regula. In aceeasi zi am aflat ca urma sa am o fetita. A fost cea mai fericita zi din viata mea iar aceasta fericire s-a transformat in cea mai mare suferinta. In ziua respectiva incepusem sa pierd lichid. Pe la ora 17 am inceput sa am contractii. Fiind la prima nastere nu stiam ca sunt contractii si le-am luat drept niste dureri ingrozitoare de burta. L-am sunat pe doctorul care ma urmarea si i-am spus, plangand, ca ma doare foarte tare burta si ca pierd lichid. Raspunsul lui a fost "ia un NOSPA si vino dimineata la 10 la un control". La ora 2 pierdeam sarcina dupa un travaliu lung si dureros. Si lucrurile nu s-au oprit aici. Am avortat pe un pat de spital, "supravegheata" de o asistenta. Cand am nascut-o pe Ioana (caci asa mi-as fi dorit sa o cheme) sotul meu nu m-a lasat sa o vad. M-a tinut lipita de pat. Personalul medical, din incompetenta si indiferenta, a pus copilul intr-o tavita in camera unde urma sa fiu chiuretata. La aproximativ 10 minute de la avort m-au dus in sala respectiva unde am vazut-o pentru o fractiune de secunda. Din pacate, nu imi aduc aminte chipul ei. Un singur lucru imi amintesc. Inca mai avea zvacniri, semn ca nu o nascusem moarta. Bineinteles ca pe biletul de externare (semnat de un medic rezident arab cu care nu am avut "placerea" de a face cunostinta) au scris ca am nascut-o fara urme de viabilitate. Medicul care mi-a urmarit sarcina mi-a spus ca sunt tanara si ca pot face alt copil. Am suferit cumplit. Am plans zile si nopti. Nimic nu imi putea alina suferinta. Nici macar sotul meu. Acum am depasit cat de cat durerea asta. In prezent am o fetita de 1 an si 8 luni pe care am nascut-o dupa o sarcina grea (am stat 6 luni la pat). Insa problemele nu s-au terminat o data cu nasterea fetitei mele. Pe la varsta de 6 luni a venit vestea bomba. Fetita mea era suspecta de Sindrom Down. Greu de descris prin ce am trecut. O luna de zile a durat pana cand am aflat rezultatul cariotipului. O luna care mi-a rapit zece ani din viata. Din fericire, de data asta totul a fost bine. Fetita mea e sanatoasa. Cam asta ar fi, pe scurt povestea mea. Si abia am implinit 30 de ani.... Mi-ar trebui pagini si pagini ca sa povestesc prin ce am trecut, cat am suferit.
Crede-ma ca inteleg perfect prin ce treci, iti inteleg perfect superinta. Mi-ar face placere sa imi scrii pe adresa mea de mail ****@yahoo.com in cazul in care consideri ca te pot ajuta sa treci mai usor prin aceasta incercare.
Fii tare pentru Luca, fii tare pentru tine! Dzeu sa iti vegheze ingerul!
Mesaj de la: Simona data: Miercuri 13 februarie 2008
imi pare nespus de rau..ceea ce ti s-a intamplat nu ar trebui sa i se intample nimanui...imi imaginez ca e cumplit...nu lua in seama mesajele rautacioase......trebuie sa fii prea puternic ca sa poti citi tot ceea ce ne-ai povestit tu...eu am facut-o..insa cu lacrimi in ochi??sa ma consider puternica?insa nu e vb de mine...iti urez o viata cat mai fericita si plina de impliniri alaturi de cei dragi....ai grija de tine...

simona
Mesaj de la: Monica data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna Bianca,

Atunci cind te voi vedea, te voi stringe-n brate si-ti voi spune si eu: stiu cit de cumplit este!!!!

Intimplator sapt. trecuta doream sa cumpar o revista si am deschis "Eve" la pagina cu tine...
Am reusit sa citesc "Cind un copil nu se naste" intre trei reprize de plins...!!!! Nu stiam despre tine...
Dupa moartea fetitei mele(malformatie congenitala la inimioara si nu numai) la apropae 6 luni(mi s-a transmis ca trebuia sa moara de mult!!!!din prima luna de viata)!!!!!Pe data de 25 feb se implineste 1 an si 5 luni de cind fetita mea e in ceruri si durerea s-a mai atenuat abia dupa un an dar f. putin!!!!
Doamne, tot ce-ai scris am simtit si am trait si eu!!!!
Tocmai te-am vazut la tvr2!De fapt dupa ce-am citit in "Eve", mi-am zis uite ca s-a mai gindit cineva sa dea un sens dramei!Eu mi-am jurat si fetitei mele April-Roberta ca atunci cind voi avea bani voi infiinta o fundatie sau voi dona bani f. multi bani pt spitalele in cauza!!!!
Am fost trimisa sa nasc in Glasgow, la Queen Mother's hospital....am primit ingrijiri la superlativ si informatii pe masura!Eu l-am luat pe "nu" in brate, m-am intors in Romania si mi-am dedicat tot timpul meu ingerasului meu April, sperind ca poate doctorii se pot insela...poate o minune...poate iubirea mea nemarginita....April a murit subit...am fugit la Grigore Alexandrescu!s-a incercat surescitarea ei 45 min ca la carte, poate auzind ca partenerul meu este englez....Dupa cele 45 min au spus: "sa vina mama!" Doar mama?am intrebat eu....Am intrat si fetita mea era calda pe piept(doar o surescitasera 45 min, nu?)...si zic: "e inca calda, poate...poate e in coma...nu se poate!!!"...asistenta care ramasese acolo, aproape a tipat: "nu e doamna, e gata!" "Sa nu tipi la mine, am urlat eu la ea plingind".....incercind sa-mi imbrac fetita(o lasasera doar cu pampersul)cu mainile tremurinde plingind si am luat-o in brate ultima data!!!...Pling si acum cind scriu, am plins dupa emisiunea ta...am plins enorm dupa ce-am ascultat melodia pe care ai dedicat-o fetitei tale Ema....
Este inutil sa-ti spun ca am primit aceleasi mesaje, incurajari, ignorari,....cuvinte...de la semenii nostri!!Iar scara de valori s-a schimbat automat!
Luni in sir, in supermarketuri, pasii mei porneau spre carucioarele cu bebelusi...eu intrebind cite luni are?...plingind!..de multe ori pligeam in masina, abia mai vedeam si strigam:unde esti ingerasul meu? unde esti April.-ul meu?......
Pot scrie un roman prin ce-am trecut numai in spital in Glasgow, dupa nastere 6 saptamini....
Eu vreau si te rog sa ma contactezi sa lucrez pt. fundatia ta!eu iubesc enorm bebelusii si copiii si vreau sa ajut mamicile care trec prin aceste chinuri...

Cu stima,
Monica **** : 07****
email:****@yahoo.com
P.S. Locuiesc in Bucuresti
Mesaj de la: Loredana data: Miercuri 13 februarie 2008
Draga Bianca, ma numesc Loredana,am 32 de ani si sunt din Iasi.Am vazut emisiunea de la TVR 1 - "Singuratatea mamelor de ingeri ", emisiune ce m-a rascolit enorm .Acum un an si jumatate am pierdut prima sarcina la 6 luni si 3 saptamani.Nici acum nu pot sa-mi dau seama ce sa intamplat,medicul meu care a urmarit sarcina era plecat in strainatate ,nimeni nu mi-a dat o explicatie ,medicul de garda dormea ,am stat cu infirmiera.Am nascut o fetita vie(sau am avortat,cum mi se spunea) dar nu au vrut sa o duca la incubator,au lasat-o langa mine pana a murit,aproximativ o ora .Nici acum nu pot sa imi stapanesc lacrimile,mi-am dat seama ca nu am uitat nici o clipa ce s-a intamplat, doar am vrut sa ma ascund de acele sentimente puternice ce ma inconjurau .Acum sunt insarcinata in luna a 5 a si cred ca ma intelegi ce sentiment de nesiguranta am .Ma gandesc ca totul este vointa lui Dumnezeu si am increderea ca ma va ajuta si pe mine sa tin in brate un pui mic de om,ce-l doresc din tot sufletul.Sa stii ca sunt aproape de tine,te inteleg mai bine ca oricine,iti doresc multa sanatate si putere sa mergi mai departe .
Mesaj de la: Alexandra data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna sunt Alexandra imi pare foarte rau pentru faptul ca fetita ta din pacate s-a nascut moarta nu stiu cum e sa treci prin asa ceva dar credema ca imi imaginezi , in cazuri de genul acesta nu poti numai decat sa-ti pierzi orice speranta dar tu nu trebuie sa faci lucrul acesta pentru ca mai ai un copil pe care trebuie sa-l iubesti si sa te gandesti ca daca Dumnezeu nu a vrut ca Emma sa se nasca , asta este , dar tebuie sa sti ca in viata fiecare om trbuie sa stie sa se resemneze intr-un fel asa ca nu te ingrijora vei vedea ca timpul este cel mai bun medicament. Nu uita Emma transformata acum intr-un ingeras te priveste si este mandra de tine .
Mesaj de la: Florina data: Miercuri 13 februarie 2008
florina 37 ani, Franta,
exista in pagina mami.ro deja multe mame si acolo care isi plang suferinta de a pierde copilul.eu mi-am pierdut bebelusul, Théo, a doua zi dupa nastere,pe 28 august 2008, l-am vazut murind tinandu-i manuta, sint departe de familie, obligata sa imi traiesc viata si asa trista cu durerea de a nu il mai vedea niciodata desi cu putin timp inainte juca in pantelcele mele ca toti ceilalti copii.Am vrea sa ne facem auzite, dar cred ca e imposibil, numai cele ce au trait asemenea experienta pot sa se inteleaga pe sine si intre ele, hai mai bine sa ne intalnim toate la vara intr-un parc sau in mai multe parcuri, fecare de unde e, sa trimitem baloane catre cer, in belgia asa se face. Nici aici in franta, femeile ce pierd copii nu beneficiaza de psy decat daca platesc, nici aici ele nu sint decat pieze rele de care celelelate femei se feresc, chiar si colegii. Asta traiesc eu aproape zilnic.La sectia de neonatologie unde puiul meu s-a stins, asistentele medicale in noaptea cand micutul meu era sub aparate, in plus si un medic pediatru faceau chat pe net in loc sa supravegheze copilul, un pic de oxigen in plus cine stie si el ar fi fost poate si acum cu mine. Tu spui ca in germania e altfel, in franta eu NU mai pot spune asta.E descurajant ce zic, dar e adevarat. Daca te ajuta cu ceva in campania ta, eu sint asistent social.
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008
Lacrimi, multe lacrimi si rugaciuni pentru toti...
Mesaj de la: Ligia data: Miercuri 13 februarie 2008
Draga Bianca te imbratisez si sunt alaturi de tine in acest proiect. E timpul sa nu mai tacem si sa acceptam sa fim tratate total inuman de catre societatea in care traim.

Trebuie sa ratam realitatea pentru ca nuami asa o vom schimba.

Am urmarit emisiuneade la TVR, te-am urmarit pe tine si povestea a altor femei care trec in fiecare zi printr-un cosmar ca acesta.

Sa iti spun acum despre mine, ca sa ma cunosti ma bine si sa intelegi de ce vreau sa am alatur proiectului tau , sa pun un umar la schimbarea acestei mentalitati care nu vrea sa vorbim si sa schimbam in bine societatea.

Eu nu am pierdut copilul meu, am o fetita care imi umple sufletul de imensa iubire in fiecare zi dar am avut momente de cosmar in spitale pe prioada sarcinii, am avut moment de cosmar la nastere.

Sunt o persoana care imi place sa ma informez mereu, si cum imi doream fetita enorm m-am informat in fiecare zi din mometul cind am aflat ca sunt insarcinata si pina la naster si acum cu fiecare etapa.

Bun, cum sunt in Craiova am nascut aici la spitalul nr.2.
Am ales aceasta varianta pt ca am avut doctorita de care eram apropiata si care e dedicata muncii ei.

Nemultumirea mea este legata de conditiile inumane dintr-un spital unde se nasc copii.

Am fost mereu internata pe peioada sarcinii, deoarece am avut colul deschis, si a necesitat internare si stat la pat de la 5 luni pinaq la nastere, cu mici pauze cind mergeam acasa.

Cum iti spuneam am citi faorte mult si stiam ca pisica este
inamicul nr 1 si purtatoare al microbului toxoplasmoza, microb care poate fi fatal pt un fat.

Ei bine a fost un cosmar aceasta sedere in spital, deoarece spitalul forfotea de pisici, eu si cu colegele mele de camera faceam cu rindul ca sa pazim usa si geamul sa nu ne intre pisicile.

Aceasta teama de a nu imi pune copilul in pericol m-a adus intr-o stare de depresie pina la nastere.

Numai spun in ce conditii mizerabile am nascut, cind sotul meu a intrat si a vazut unde trebuai sa nasc, a spus ca e grajd, cx anu se poate asa ceva, ca unde s educ banii pe care noi ii paltim mereu ca asigurrare de sanatate.

Datorita conditiilor inadecvate pentru nastere, copilul meu a luat un microb numit clepsiela.
Datorita acestui microb copiilor carora nu se decoprea la timp , pot muri.

Am alergat dupa nastere la toti medicii de stat din Craiova un cosmar intreg, in permanenta copila mea plingea si ei imi spuneau ca e in regula, ca nu are nimic, ca plinge din cauza colicilor.

Ca mama stiam ca fetita mea are ceva, ca plinsul ei nu e datorat colicilor.
Acest cosmar a durat pina pe la 4 luni cind am ajuns la un medic particular arab, Talal, si care m-a trimis imediat la analize.Medicii de stat nu au facut acest lucru, ci imi sedau fetita CU FENOBARBITAL SI MA TRIMITEAU ACASA CA E IN REGULA, CA FETIA NU ARE NIMIC.


Fetita imi plingea mereu, mereu fara intrerupere si medicii de stat nu m-au trimis o analiza sa fac.

Cind am sunat-o searta pe doctorita de stat unde e inscrisa
mi-a spus ca ea nu e platita sa vina la domiciliu.

Doctorul Talal imediat m-a trimis la analize, e arab, si detestat de toti medici de stat, pt ca e foarte bun.

Acest doctor a fost singurul medic din Craiova care i-a acordat atentie asa cum trebuie fetitei.La analiza binenteles ca i-a iesit acest microb, clepsiela de care iti spuneam ca netratat latimp duc ela complicatii enorme si la moartea copilului.

Ei bine, atunci cum pot eu sa mai merg la un doctor de stat, care imi sedaq fetita cu fenobarbitale ca sa nu mai plinga, cind pe ei nu i-a interesat o secunda sa ii faca analize. Si imi spuneau mie ca sunt prea fricoasa, ca fetia nu are nimic, si sa ma obisnuiesc cu pleul ei ca tto va plinge.

Dar eu le spuneam ca un copil; care are colici plinge maxim 2 ore nu 24 incontinuu fara somn si fara sa poata minca.

A fost groaznic.

Acum am fost pt ca este obligatoriu sa ii facem fetitei vaccin , si doctorita de la clinica nu mi-a controlat-o suficient si i-a facut vaccinul pe un fond de viroza.

A aparut iar complicatii si tot la acest medic, am reusit s-o facem bine.

Draga Bianca in Romania doctorii sunt multi care nu fac cu sufletul aceasta profesie, nici macar cu raspundere.

Pentru neglijenta lor suntem tot noi invinovatite.

Sotul meu isi ami doreste un copil, si eu dar mie frica sa mai nasc aici.

Poate ca o sa merg afara din atara sa nasc, pt ca aici imi e frica.

Modalitatea de a se comporta a doctorilor e jalnica, josnica.

De aceea te felicit pt initiativa ta, si eu sunt o persoana care imi doresc sa colaborez la proiectul tau.

Cind am fost plecata cu bursa de studii in cadrul Universitati Autonoma de Madrid, am vazut cit de mult ajuta la schimbarea mentalitatii o campanie.

In Romania trebuie sa aratam cu degetul pe cei care nu isi respecta profesia, fara nici-un pic de menajament, dar multi nu o fac de frica sau de rusine.

De aceea daca pot face ceva te rog contacteaza-ma.

Doar uniti si unite putem schimba viitorul pentru noi si copii nostri.

Si inca ceva, togmele acestea religioase in loc sa uneasca mai mult despart oamenii.

Te pup si multe imbratisari,

Mihaela ****
Mesaj de la: Ligia data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna ziua, stimata doamna Bianca Brad
Cuvinte mai bune si mai inaltatoare decat cele care v-au fost adresate pana acum nu stiu sa mai existe si de aceea nu vi le pot adresa. Dar, m-as bucura sa considerati ca subscriu tuturor cuvintelor care v-au fost adresate in toata aceasta perioada.
Inca de cand am aflat despre tragedia pe care (inca) o mai traversati mi-am dorit sa iau legatura cu dvs pentru a-mi oferi sprijinul in campania demarata de dvs. Eu sunt psiholog, am infiintat nu cu mult timp in urma o asociatie care sa vina in sprijinul familiilor bolnavilor psihici si a persoanelor cu handicap. Acesta a fost motivul cu care am demarat infiintarea acestei asociatii impreuna cu doua prietene. Una este medic si cealalta jurist si am facut aceasta pentru ca sa putem sa acoperim toate problemele care apar in viata acestei categorii de persoane caruia ne adresam. Dupa cum v-am spus asociatia se doreste sa vina in sprijinul familiilor pentru ca stiu din experienta proprie ca asupra familiei nu se apleaca nimeni, toti fiind centrati asupra pacientilor.Spun din experienta proprie pentru ca, pana sa devin psiholog, am lucrat ca asistenta intr-un spital de neurochirurgie (ceea ce inseamna ca nu imi este strain ceea ce se intampla in sistemul sanitar de stat din Romania). De asemenea, in 2005 am lucrat in cadrul Serviciului de Protectia Copilului si am cochetat inca de atunci cu ideea ca prezenta unui psiholog intr-o sectie de maternitate ar reduce mult din problemele care apar aici. Bineinteles ca am vorbit cu sefii serviciului respectiv dar, in afara ca s-au uitat la mine ca si cum as fi picata din luna altceva nu s-a intamplat...
Ce imi doresc foarte mult e sa ne putem intalni si din suferinta dvs transformata in putere de lupta si experienta mea si dorinta mea de schimba ceva sa demaram un proiect realist si adaptat perioadei care tara noastra o traverseaza.
In speranta ca v-am convins de buna mea credinta si a unei colaborari va salut si va doresc cat mai multa putere pentru a duce la bun sfarsit ceea ce deja ati inceput.
Cu respect,
Psiholog Ligia ****
Mesaj de la: Simona data: Miercuri 13 februarie 2008
Bianca, nu stiu ce as putea sa-ti spun tie sau mamicilor care au trecut prin asta. Poate lacrimile mele de acum si rugaciunile mele pantru toti acei copii fac cat o mie de cuvinte...Sanatate multa si putere!
Simona
Mesaj de la: Andreea data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna Bianca
Felicitari pentru tot ceea ce faci. Sunt alaturi de tine cu tot sufletul si fie ca toate mesajele pe care le primesti sa te ajute sa depasesti aceasta perioada
Andreea S.
Mesaj de la: Iulia data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna, Bianca!Multa sanatate si toate cele bune!Iulia,Slatina.
Mesaj de la: Adina data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna Bianca... se spune despre mine ca sunt o femeie dura, rece dar citind randurile tale nu am reusit sa nu plang.Nu sunt in masura sa spun ca iti inteleg durerea, ar fi prea mult, nici macar nu sunt mamica inca..pot doar sa iti spun ca sunt alaturi de tine si ca ai toata admiratia mea pentru campania initiata.Meseria mea este cea de psiholog si pot sa spun ca stiu ce inseamna lipsa de ajutor profesionist in asemenea cazuri. In orice loc unde se pot tari drame sau se pot intampla evenimente fericite un psiholog ar fi binevenit, doar ca la noi in tara lucrurile stau altfel..mult prea diferit decat ar fi omenesc, ca sa nu spun normal.
Cineva m-a invatat acum mult timp ca uneori pentru a ne face sa avem nevoie de El,sa ne apropiem de EL, Dumnezeu ne i-a ceva ce iubim insa nu o face din rautate ci doar pentru ca ne vrea pe noi mai aprope. Mie mi-a luat mult timp pana am crezut si am acceptat cele spunse mai sus, dar in final am inteles exact ce dorea acel om sa imi transmita.
Nimic din cele spuse de mine acum nu iti va face drumul tau suferind mai lin, insa am nadejdea ca peste un timp atunci cand vei avea putearea sa zambesti din nou si sa crezi iar, iti vei aminti ca a fost alaturi de tine si o tanara care are inca sperante ca doar cu iertare, bunatate, ganduri calde si bune se pot depasi evenimente cu incarcatura emotioanala negativa enorma, si se poate cladi o viata mai buna. Cu mult drag, respect si admiratie. ADINA Sibiu
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008
Nu sunt mama..am doar 21 de ani..si o sa fiu si eu candva.cand o sa fie timpul cuvenit.Ceea ce scrii aici e cumplit si te admir ca ai avut putere..si nu o sa zic "sa treci peste",pentru ca-peste-asa ceva nu este de trecut si nici de uitat!..ci pur si simplu esti o femeie puternica.E o ironie,intr-adevar,cum oameni straini iti pot fi,aici,alaturi,prin cateva randuri,care te alina mai mult decat am putea crede,iar "prietenii" uita sa fie prieteni si sa te sustina..MORAL!!..doar moral!!..nu ar fi cerut nimeni nimic altceva..Dupa parerea mea,astfel de persoane nu stiu ca "omul devine om!!..nu se naste om"..Emma s-a nascut om si a devenit un ingeras..M-am bucurat sa citesc ca ai avut sansa sa o vezi..altfel cred ai fi regretat ca ea te priveste pana si de acolo,de Sus,iar tu pe ea nu.Ma bucur ca ai privit-o!..nu sunt prea priceputa sa vorbesc,in astfel de momente,cuiva in fata..dar daca as fi fost langa tine,n-as fi spus nimic,dar te-as fi luat in brate.
Am fost socata de indiferenta Bisericii..sau poate vorbesc cu pacat..dar nu stiu cum sa numesc asta..dar mi se pare absurd ca un suflet nevinovat sa nu fie "urcat la Ceruri" asa cum e normal,asa cum e omenesc..cuvantand macar o rugaciune.Dumnezeu s-o odihneasca si s-o aiba in paza..O zi buna!..si fii la fel de tare ca si pana acum..fetita ta se bucura sa-si vada mamica-totusi-fericita..
Mesaj de la: Amelia data: Miercuri 13 februarie 2008
am citit rindurile scrise de tine si simteam ca parca eu le-as fi scris;povestea mea e un pic altfel dar la fel de dureroasa:ca si tine mi-am dorit al doilea copil si dorind ca totul sa fie bine la sfatul unui doctor am inceput sa-mi fac o serie de investigatii la glanda tiroida ;si iata-ma intr-un spital unde mi se recomanda sa fac o scintigrama(o injectie cu iod radioactiv si supunerea timp de 15 min. la un aparat)fara sa mi se spuna consecintele acestei analize asupra unei eventuale sarcini sau macar la cit timp pot ramine insarcinata;dupa terminarea investigatiilor constat cu stupoare ca eu eram deja insarcinata in 2 saptamini in momentul analizei iar la recomandarea medicilor a trebuit sa renunt la sarcina (nu aveam voie timp de 6 luni dupa investigatie sa raman insarcinata si eu aveam deja 2 saptamini).eram disperata eu imi doream sarcina iar acum eram nevoita sa renunt la ea.A fost cumplit de dureros dar traiam cu speranta ca o sa raman din nou insarcinata si totul o sa fie bine).Si iata-ma din nou insarcinata dupa o perioada lunga de timp, dar la 3 luni bucuria imi este umbrita din nou.Eu trebuia sa am 12 saptamini si sarcina se oprise din evolutie la 8 saptamini ,am singerat foarte tare si am avut dureri exact ca la nastere .Doctorul stiind ca imi doresc sarcina a intervenit exact cind a considerat ca nu se mai poate face nimic.A fost cumplit mai ales ca asistenta care mia facut injectia nu a nimerit vena si tot chiuretajul l-am simtit pe viu (credeam ca lesin de durere).Am plins zile la rind si credeam ca nimeni nu imi impartaseste durerea ,nu reuseam sa imi revin si ma intrebam intruna de ce ? Timpul a trecut si mi-a suris din nou sansa sa vad la test ca sunt din nou insarcinata.Speram ,eram fericita si din dorinta sa fie bine mi-am facut toate analizele.Totul a fost bine pina in saptamina a 9-a cind am singerat.Am urmat un tratament si pe moment singerarea s-a oprit dar ea a revenit in a 12-13 saptamina,15-16 saptamina ,22-23 saptamina.In tot acest timp am urmat sfatul medicului si am stat linistita,iar in perioadele cind singeram ma internam in spital si urmam tratamente.Am trait intr-un stres continuu,nici nu mai aveau unde sa imi faca perfuzii in vena ,de atit de multeori ma intepase.Eram dispusa sa indur orice cu speranta sa fie copilul bine.Am ajuns in a 25-26 saptamina si iata ca singerez din nou dar stiind ca episoadele astea se repetau nu m-am mai impacientat si am plecat la spital cu speranta ca totul o sa fie bine ,dar nu a fost.Desi eram sub ingrijire medicala am dat in hemoragie puternica.Mi s-a spus ca trebuie sa intervina pentru a ma salva pe mine.Pentru mine nu mai conta nimic.Imi doream ca copilul sa supravietuiasca si mam rugat de medici sa faca tot ce le sta imputinta sa il salveze (el nu avea nici o problema - eu aveam probleme).Am fost supusa unei micicezariene,dar pe linga durerile sufletesti ,am suferit enorm si fizic.Totul ma durea.Nu am avut puterea sa imi vad copilul care se nascuse viu dar cind a dat sa il curete si sa-i puna masca de oxigen a mai svicnit odata si apoi a murit (asa mi-a povestit mama mea care a fost alaturi de mine ).De cite ori doream sa rog o infirmiera sa mi-l aduca sa il vad dadeam in lacrimi si nu reuseam sa mai leg doua vorbe.Era prea dureros.Au trecut 6 luni de atunci si de cite ori vorbesc despre ce mi s-a intimplat pling.Vroiam sa il cheme Orlando .........Stiu ca nu poti inlocui un copil cu altul,si ca durerea ramine in suflet dar mai pot spera la al doilea copil?Nu am pierdut unul ci trei copii(trei sarcini).Poate ca mi-am dorit prea mult si nu am inteles de la inceput ca poate mi-e dat sa am doar un copil si nu doi.La fel eram suparata ca lumea nu ma intelege si unii spuneau ca poate e mai bine asa,altii spuneau sa ma multumesc cu ce am...Oare pot? In inima mea incepe sa rasara speranta putin cite putin, si dorinta de ai indeplini fiului meu in virsta de 5 ani visul de a avea un fratior sau o surioara (desi stiu ca o a treia cezariana implica riscuri) . Nu sunt o optimista de felul meu si ma panichez la orice dar ti-am scris crezind ca pot sa iti transmit un gind bun si dorinta de a merge mai departe cu speranta, si poate pe viitor cine stie va aparea un alt sufletel care iti va lumina viata.
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008
Chiar nu iti este rusine,cauti sa te faci cunoscuta prin orice mijloace? De ce nu te impaci cu gandul ca esti o anonima la fel ca noi celelalte,si ca nu esti cu nimic mai presus sau mai frumoasa? Imi provoci sila!
Mesaj de la: Mihaela data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna Bianca ! Ma numesc Mihaela si sunt din Galati imi pare rau prin ce ai trecut si te inteleg destul de bine,eu am pierdut doua sarcini in decurs de 1an si jumatate.Prima sarcina am pierduto la 5 luni pe 21 aprilie 2000 inainte de pirdere doctorita mi-a zis ca sunt tinara si da-l dr....de copil ca ai sa faci altul.A doua sarcina am pierduto la 6luni si doua saptaminii aveam contractii si doctorul de garda sa iti spuna ca ai membranele rupte si ca el nu se apuca de tine cit este de garda si sa stai sa te chinui sa nasti aproape 24 de ore timp incare fetita mea a murit si era si eu sa mor odata cu ea norocul meu a fost doctorita Gogulescu care ma salvat. Cu ajutorul acestei doctorite am dus o sarcina pina la sfirsit,acum am o fetita de 5ani si3luni sa nascut cu un reflux vezico urinar care l-am depistat la virsta de 4 ani si jumatate.NU AM SA-I UIT NICIODATA PE COPILASI MEI CARE ACUM SUNT INGERI.
Mesaj de la: Mia data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna Bianca. Sunt Mia din Petrosani 27 ani. Am citit o parte din povestea ta vineri la birou eram impreuna cu o buna prietena de a mea Cristina care tocmai de o zi ne-a dat vestea ca e insarcinata. Incercase cateva luni bune pana a reusit si ea sa ramana insarcinata. Cand ne povesteai ca ai avut taria sa te uiti la Emma pur si simplu am izbucnit in plans si nu am mai putut citi mai departe. Azi am citit continuarea.
Din nefericire stiu si eu ce inseamna sa pierzi un copil.Eram in primavara anului 2004, nu eram foarte pregatita sa am un copil, deabia ne casatorisem, nu imi convenea job-ul meu, dar sotul meu isi dorea foarte mult un copil, o fetita in special. Au trecut cateva luni si nu am ramas insarcinata, deja eram foarte ingrijorata ce se intampla cu mine. E o " moda" in orasul nostru sa mergi la Hateg la ginecolog. Am cunoscut si eu printr-o cunostiinta un doctor de acolo, m-am dus, a zis printr-un simplu ecograf ca am o rana pe col, pentru care mi-a dat un tratament si trompele infundate ( au un alt termen dar sincer nu-mi aduc aminte nici denumirea nici procedura) si dupa ce termin tratamentul sa vin pentru cateva zile la spital. M-am dus acolo foarte speriata, mi-au luat analize, mi-au facut procedura accea de desfundare a trompelor 3 zile la rand, foarte dureroasa , fara anestezie,si binenteles foarte mult tratament cu antibiotic, dupa care am plecat acasa. Dupa 3 zile de la externare , ar fi trebuit sa imi vina menstra si am avut contact sexual cu sotul meu. Menstra nu a mai venit, dar am crezut ca din cauza procedurilor din spital. Dupa 10 zile ma trezesc intr-o dimineata si aveam greturi. Mi-am facut imediat un test eram insarcinata. Am sunat doctorul care imi zicea ca nu exista asa ceva , m-am dus la control dupa o zi si s-a convins ca eram insarcinata. Binenteles a venit intrebarea din partea mea, "copilul meu este sanatos? ", "l-am putut concepe in ziua in care trebuia sa imi vina menstra ?", la care doctorul mi-a spus foarte deranjat ca am venit la el pentru ca nu puteam ramane insarcinata. Eram super fericita, dar naiva, nu stiam ca asa ceva nu se poate, nu stiam ca o sarcina de 3 saptamani cum zicea el nu se vede inca la un ecograf 2d cum era ala atunci, nu stiam ca o despundare de trompe nu se face in acea perioada a ciclului menstrual,eram la inceput nu aveam nici un pic de experienta. Fericirea a mai durat vreo 3 saptamani , timp in care mi-am anuntat toate familia si toti prietenii. Imi era foarte rau, toata ziua, ma trezeam cu greata ma culcam cu greata , mergeam la birou pe jos nu suportam sa stau in masina, pana intr-o dimineata cand m-au apucat niste dureri ingrozitoare. A doua zi m-am dus la un doctor in Petrosani nu aveam cum sa ajung in Hateg. Eu stiam conform doctorului din Hateg ca am 6 saptamani, iar cel din Petrosani mi-a zis ca am 9 saptamani. Atunci i-am povestit istoricul meu cu Hategul , nu-i venea sa creada. Se formase un hematom deasupra sacului gestational,era deja mai mare decat sarcina si apasa pe sarcina. Mi-a pus riscurile: nu imi poate garanta ca la cat tratament facusem va fi un copil sanatos, nu imi poate garanta ca pot duce sarcina la capat, nu imi poate garanta ca datorita hemastomomul nu pot face o hemoragie, o infectie, o septicemie. Nu il auzeam vroiam sa pastrez sarcina, imi doream copilul cu ardoare. I-am cerut un tratament de mentinere a sarcinii. Am mai stat vreo 3 zile si m-am dus la o doctorita, cu care ma inteleg si azi foarte bine.Binenteles mi-a comunicat acelasi lucru ca si celalalt doctor, dar apoi mi-a spus " Mia ca femeie iti recomand sa renunti la sarcina, esti tanara, vei trece peste aceasta ingrozitoare experinta si vei avea si copii". Am mai stat vreo 2 zile sa ma impac cu ideea ca trebuie sa renunt la sarcina si m-am dus la cabinet. AM facut intrerupere de sarcina la 10 saptamani si a murit o parte din mine atunci.
Abia dupa un an jumatate de incercari disperate am ramas insarcinata. Parca am inflorit din nou. Am avut o sarcina usoara, o nastere mai urata dar acum am o fetita Francesca Maria de 1 an si 4 luni. Suntem foarte fericiti si impliniti, dar voi uita niciodata ca as fi putut avea un copil de 3 ani jumatate.
La inceput va scriam de prietena mea Cristina, fericita ca e insarcinata. Duminica dupamasa m-a sunat ca sangereaza. Am sunat-o pe doctorita mea care intamplator era de garda la spital . Ne-am dus la spital dar din nefericire a pierdut sarcina. Este daramata si nu intelege ce s-a intamplat, oare de ce i s-a intamplat tocmai ei asa ceva, cu ce a gresit. Are foarte multe intrebari fara raspuns si eu am trecut prin asa ceva dar nu stiu ce sa-i spun decat ca sunt alaturi de ea daca are nevoie sa vorbeasca sau are nevoie de ceva anume .Cu timpul nu o va mai durea asa tare dar nu va uita niciodata.
Oare de ce trebuie sa traim durerile astea?
Mesaj de la: Liliana data: Miercuri 13 februarie 2008
Buna Bianca, sunt Liliana din Tg. Mures, ti-am scris povestea mea in data de 08.02.2008, dar am uitat sa-ti dau mail-ul meu , daca vrei, poti, simti nevoia sa-mi scrii fa-o pe adresa: ****@yahoo.com. Multumesc
Mesaj de la: Anonim data: Miercuri 13 februarie 2008
o poti lua de la capat
Mesaj de la: Mary data: Miercuri 13 februarie 2008
buna bianca numele meu e mary condoleante pt pierderea suferita e greu sa treci peste asemenea tragedii. la randul meu.am suferit ingrozitor in 2006 am pierdut o fetita la termen totul normal pe paecursul sarcinii eco normale tot ce se putea face(analize) normale ca apoi sa mi se spuna insuficienta placentara mi-a murit in burtica la 39 sapt a fost cumplit totul s-a intimplat in bucuresti la polizu eu fiind din focsaniintradevar nu sunt multi sa te inteleaga.>dumnezeu a vrut ca dupa 3 luni sa ramin insarcinata acum am o fetita de 5 luni si tot ma lupt cu frica ,nelinistea ,nevinovatiasi multe alte le sper sa-mi fie copilasul sanatossa pot trece peste toate .te admir pt ce-ai facut>ca ai vazut-o si ca ai avut taria sa te lupti sa o aduci acasa ai unde sa duci o floare si sa versi o lacrima >eu n-am vazut-o < sa-ti dea dumnezeu sanatate si putere daca vrei sa -mi lasi un mesaj poti la telef 07**** sau adresa **** te rog nu afisa tel si adresa
Mesaj de la: Alina data: Miercuri 13 februarie 2008
Draga Bianca!Ma numesc Alina am 36 ani si incerc din nou sa iti sciu pentru ca orice am scris inainte pare insensibil .Nu pot decat sa iti spun simplu si sincer ca imi pare nespus de rau pentru ca ai cunoscut durerea atat de profund incat sa te identifici cu ea.Nu pot spune ca stiu ce simti .Incerc doar sa inteleg.Eu nu am o poveste.Am pierdut 2 sarcini in urma cu 14-15 ani,dar daca durerea e aceea pe care o traiesti tu,atunci cu siguranta eu am trait doar frustrare si deziluzie,deoarece sarcinile pe care le-am pierdut erau prea mici.Te felicit ca in durerea ce o traiesti ai gasit puterea de a te gandi la altii.Asta ma impresioneaza atat de mult incat nu stiu sigur daca nu pare meschin sa intreb daca pot si eu ajuta acest proiect al tau.Daca nu,ma voi ruga penru sufletul Emmei ,pentru tine si familia ta ,sa va gasiti linistea,echilibrulsi puterea de a merge mai departe purtand in suflet icoana ingerului vostru.Daca pot ajuta adresa ****@yahoo.com
Mesaj de la: Anca data: Marti 12 februarie 2008
Ma numesc Anca si sunt o studenta de 23 de ani.Am tinut sa transmit acest mesaj tuturor mamelor pentru ca am cunoscut o mamica in suferinta si i-am fost alaturi atat cat am putut.Este vorba despre o mamica de origine germana dar care traieste in Franta.Asta se intamlpa acum doi ani.Si eu eram studenta in Franta si baby-sitterul baietelului ei Caspar de 3 anisori....o comoara vorbitoare de franceza,germana si suedeza la perfectie.
Micutza Anne-Sophie s-a nascut cu o malformatie a esofagului vizibila inca din viata intrauterina dar cu sperante de operare ulterioara.Numai ca planurile lui Rastignitu´ nu au coincis si cu sperantele doctorilor.A cunoscut lumea asta prea meschina pe 18 aprilie si a luat cu ea imaginea parintilor si a fratiorului ca sa-i recunoasca de acolo de sus si asa,cu ele pe retina ,si-a inchis ochii pe vecie intr-un adio putin dureros pe 5 mai.
Am fost devastata...i-am vazut poza in patutul din spital cu niste furtunase prin care primea oxigen...ii vazusem si pozele de la ultima ecografie...Am primit o carte funerara cu datele ei si cu cateva randuri dintr-un psalm...parintii tinusera sa demonstreze ca totul fusese vointa fortelor divine....Este psalmul lui David:¨Asculta-mi rugaciunea,Doamne si pleaca-ti urechea la strigatele mele!Nu tacea in fata lacrimilor mela!Ca sunt un strain inaintea Ta,un pribeag ca toti parintii mei.Abate-ti privire de la mine si lasa-ma sa rasuflu pana nu mai sunt...Nu este o alinare ci mai degraba o incercare de a intelege acete mistere ale cerului....
Dupa aceasta scurta povestioara as vrea sa adaug niste informatii pe care le-am gasit din intamplare pe site-ul cotidianului francez LA CROIX din 12 februarie 2008:un articol pe prima pagina care se refera la Statutul Foetusului.Problema care s-a discutat de cativa ani in Franta in acest sens provine din trei cazuri izolate in perioada 1996-2001 cand aceste familii dau in judecata statul francez intrucat doresc recunoasterea foetusului ca drept persoana juridica.Potrivit unei circulare din 2000 un foetus care nu a atins 500 de grame si nu a depasit 22 de saptamani primeste un act de copil fara viata si prin urmare parintii nu pot incepe procedurile pentru inscrierea in livretul familial si in sfarsit sa procedeze la funeralii.Intrucat legislatia nu detaliaza prea multe asupra statutului fatului, acestor familii le este permisa inscrierea si deci si inmormantarea.
Este adevarat ca in momentul inscrierii civile in livretul de familie copilasul primeste un prenume dar nu si numele de familie ceea ce il priveaza de personalitate juridica si prin urmare si de o absenta de filiatiune.Acest aspect a produs multa suferinta parintiilor carora nu le este recunoscuta afectiunea,sperantele,procreerea asa cum sugereaza si profesorul de etica Jean Daniel Causee care subliniaza faptul ca umanul nu se reduce la biologic.
Stiind ca acest subiect atat de controversat a dat nastere unor discutii mereu nesatisfacatoare,legislatia franceza ia o decizie, confruntata fiind acum cativa ani cu un caz al unei femei insarcinate in 6 luni si care pierde copilul in urma unui accident rutier.Atunci se ia in seama statutul de omicid involuntar si tot atunci se hotaraste faptul ca foetusul nu poate fi o victima,ceea ce absolva de vina si femeile ce procedeaza la avort.Este de aseamenea posibil ca o astfel de femeie sa reclame inregistrarea civila a fatului in conditiile in care ea este cea care poarta decizia intreruperii sarcinii.Evident ca in realitate constiinta nu a dus la aparitia unei asemenea cereri.
Pozitia bisericii nu difera foarte mult.Un fat sub 500 de grame trebuie incinerat si el este considerat ´piesa anatomica´.O asistenta de la un spital parizian povesteste ca adesea parintiilor le este transmis cum ca fetii sunt incinerati intr-un loc special,dar acesta nu exista.Ei sunt incinerati cu alte deseuri medicale.De altfel,descoperirea in august 2005 la spitalul Saint-Vincent-le-Paul(Paris) a 351 de feti incinerati in aceste conditii a revoltat opinia publica.S-a dovedit prin aceasta ca este o lipsa totala fata de respectul originii umane.
Potrivit istorieniilor-sociologi,fiecare traditie trateaza diferit importanta incinerarii si statutul fatului.De exemplu,Inuitii isi inmormanteaza fetii in orice stadiu pentru ca fiecare este o reincarnare si astfel nu se rupe lantul divin,pentru populatia Vendas din Africa de Sud foetusii sunt considerati bébés-eau iar pentru japonezii ei constituie o inversare a legaturiilor.Kabili-berberi marocani-acorda o importanta majora acestor tragedii si ii ingroapa in pragul casei pentru ca ii considera o bariera impotriva fortelor malefice.Este o atitudine singulara pentru ca per total se remarca faptul ca acesti ingerasi sunt considerati un fenomen infra-social,ce nu apartine comunitatii.
Tin sa marturisesc ca sunt consternata de aceste amanunte la care nu m-as fi gandit vreodata...Este un subiect delicat...O prietena a mea psiholog este deja la a treia pierdere de sarcina.Imi marturiseste ca nu stie cum sa se ajute pe ea.Nu este nici ea destul de pregatita sa isi aplice o terapie pentru ca nu se insista foarte mult in universitate.
Concluzia pe care o trag este ca deja imi este frica de un asemenea pas....imi dau seama ca la fel ca intre geniu si nebun ...intre o sarcina si nesansa de a o rata distanta este prea fragila,prea aproape,prea frivola pentru multi.
Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca mesajul meu.
Adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com asta daca cineva imi va pune o intrebare.
Si inca ceva...potrivit egipteniilor stelele funerare erau destinate sa reaminteasca pe cei plecati si sa ramana astfel in amintirea celor care fac umilul gest de a le pronunta numele.Eu va multumesc daca ati spune cu voce tare ANNE-SOPHIE.Am scris pentru tine si cu tine in gand...
Mesaj de la: Anonim data: Marti 12 februarie 2008
BIANCA IMI PARE NESPUS DE RAU....NUMAI CINE A TRECUT PRIN ASA CEVA STIE CE E IN SUFLETUL TAUEU AM UN BAIETEL DE 1 AN SI 11 LUNI RAUL .AM TINUT SARCINA CU TRATAMENT DE LA 6 SAPT SI DESI A FOST TARE BOLNAVICIOS AM REUSIT SA TRECEM PESTE TOATE IMI AMINTESC SI ACUM DATA DE 15 03 2005 CAND ERAM INSARCINATA CU PRIMUL COPIL(AFLASEM LA ECO CA E FETITA).AVEAM 8 LUNI SI ERA O SARCINA FARA NICI UN FEL DE PROBLEME.....DAR.....PE 15 03 PE LA 11,30 S-A PORNIT O HEMORAGIE PUTERNICA,AM FUGIT LA SPITAL IMEDIAT SI M-AU PUS LA ECO,EU TREMURAM TOATA SI NU AM AUZIT DECAT"ACUM TREBUIE DOAR SA SALVAM MAMA,COPILUL ESTE MORT"AM URLAT SI EU SI SOTUL.NE DOREAM ENORM ACEL COPIL.CUM SE POATE CA O SARCINA FARA PROBLEME SA SE TERMINE LA 8 LUNI CU ASEMENEA DEZNODAMANT?NU AM AFLAT NICI AZI CARE A FOST CAUZA....SI CA SA VEDETI CE DOTORI "DE TREABA" AVEM IN SEVERIN M-AU LASAT SA NASC NORMAL NU M-AU BAGAT IN CEZARIANA DE URGENTA...M-AM CHINUIT PANA SEARA CU 2 ASISTENTE NEPASATOARE CARE CREDEAU CA AM FACUT EU CEVA DE AM PIERDUT COPILUL......DE VAZUT AM VAZUT FETITA ATUNCI CAND AM NASCUT SI AU TRECUT CU EA PE LANGA NIME SA O DUCA IN ALTA INCAPERE...AM CERUT SA O VAD SI AU SPUS CA NU ARE ROST...AM VAUT-O 2 SECUNDE IN TREACAT ,BINE CA AM REUSIT MACAR ASTA,A FOST CUMPLIT..NU STIU CUM AM TRECUT PESTE ASTA.,INCA MA GANDESC LA EA CU REGRETUL CA NU STIU CE S-A INTAMPLAT IMI PARE SINCER RAU PT PIERDEREA SUFERITA,SA DEA D-ZEU SA AI PUTERE SA TRECI MAI DEPARTE IAR FAMILIA SA ITI FIE APROAPE
Mesaj de la: Codruta data: Marti 12 februarie 2008
Vreti sa mai cititi alte "povestiri din cripta" din Romania?

http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php?showtopic=3978

http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=25501

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=65883&whichpage=16

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61703&whichpage=7

Adrese postate de Codruta, 33 ani, dupa o cautare scurta de "doctori de care sa va feriti". Din pacate, lista este incompleta!
Mesaj de la: Ica data: Marti 12 februarie 2008
buna Bianca,sunt Ica am 25 de ani (azi i-am inplinit)si am o fetita de 7 ani,am vazut emisiunea la nasu ...e atat de dureros,greu i-mi gasesc cuvintele...am am plins atat de mult cand te-am vazut la nasu,pling si acum intaleg prin ce treci....nu o poti uita nai cum cum sa uiti ca AI O FETITA??!!,CHIAR DACA E IN CERURI E FETITA TA,si indiferent cati copii o sa ai nu o poti uita niciodata,cum poate cineva sa-ti spuna lasa ca o sa treaca de parca a fost o buba?!si o sa ai alt copil?EA are locul ei in inima ta indiferent cati copii o sa ai.De Revelion am fost cu Andreea(fetita mea) la spital si cind mi-au spus ca trebuie sa ma interneze am facut atac de panica si am fost doar o raceala...te intaleg am trecut prin atatea.....sa-ti spun sa te rogi?ca intr-o zi va fi mai bine...?nu-mi permit....sti tu mai bine...pligeti copilu e dreptu tau...cu mare drag si durere o admiratoare a ta ..****@yahoo.com
Mesaj de la: Anonim data: Marti 12 februarie 2008
Vreti sa mai cititi "povestiri din cripta" din Romania?
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=105622
Mesaj de la: Codruta data: Marti 12 februarie 2008
Draga Bianca, sunt Codruta si vreau sa-ti las mailul meu in ideea ca, vreodata, ti-as putea fi de folos, si doar cu o vorba buna, sa-mi scrii. ****@yahoo.com
Mesaj de la: Anonim data: Marti 12 februarie 2008
Draga Bianca, uite aici o sa gasesti si alte articole legate de drama pe care o traiesti si tu si eu si femei care au avut astfel de "experiente". A nu se intelege ca fac reclama forumului respectiv, dar, e bine sa ne regasim toate cate suntem si sa o facem pe site-ul tau, daca ne ingadui.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=115797
Mesaj de la: Luciana data: Marti 12 februarie 2008
Buna Bianca,imi pare rau ,stiu prin ce treci,sunt o mama care a trecut prin asa ceva,e foarte greu pentru mine sa vorbesc despre asta,cu toate ca a trecut un an si jumatate durerea e aceeasi si nu v-a trece niciodata.Ma numesc Luciana sunt din Ploiesti si la 9 luni a trebuit sa nasc o fetita perfect sanatoasa"moarta",pentru ca doctorita Ivan(care era de garda)nu a vrut sa-mi faca cezariana, spunind ca "poti sa nasti normal si maine,astazi e prea tarziu"(ora 21,00),numai ca dimineata cind m-am trezit si m-au conectat la aprate era deja prea tarziu....se inecase cu singe....si...murise.M-au chinut 15 ore sa nasc normal(ca asa e mai bine!!!!),s-au urcat pe mine si m-au apasat pe burta pina am nascut.Nu am fost asa de curajoasa ca tine sa-mi vad fetita,m-au intrebat si am zis "nu",prefer sa ramin cu imaginea de la ecograf cind era o nazdravana si nu statea sa o vedem cum trebuie,dar am facut o prostie pe care o regret enorm,pentru ca ma intreb mereu cu cine semana si cum era,l-am trimis pe sotul sa o vada dar nici el nu a putut sau ma minte si acum pentru ca vede ca ma doare enorm si mi-o amintesc mereu.Era primul nostru copil si unicul pentru ca de atunci parca avem ghinion,am mai pierdut 2 sarcini la 2 luni.Stiu prin ce treci si numai mama sa nu fi sa te intorci acasa de la maternitate dupa sarcina perfecta dusa pina la 9 luni cu bratele "goale".E foarte greu chiar daca timpul trece si fiecare isi da cu parerea,am vazut emisiunea "nasul"si am plins tot timpul si eu si sotul,mi-au placut enorm vorbele tale,si m-au incujarat sa merg mai departe sa pling,ca nu e ceva rau,si sa sper ca intr-o zi voi putea sa-mi tin copilul in brate si sa fiu fericita alaturi de sotul meu care m-a ajutat si sprijinit foarte mult,nu stiu ce as fi facut fara el,incearca sa fie tare dar emisiunea cu tine l-a facut si pe le sa retraiasca cosmarul prin care am trecut.Imi pare rau sa spun dar maternitatea de la Ploiesti este o MIZERIE de spital,iar personalul medical lasa de dorit,cu toti banii care i-am avut la mine si eram dispusa sa-i dau m-au tratat infect si m-au consolat"lasa, esti tinara mai poti sa faci"e inadmisibil asa o explicatie.Iti doresc multa sanatate alaturi de familie si bucura-te cit poti de baietel.O inima de mama care bate alaturi de inima ta indurerata.Luciana din Ploiesti
Mesaj de la: Aura data: Marti 12 februarie 2008
Te imbratisez bianca si pe voi, dragi mamici. Sunt Aura. Cineva scria sa dam nume de doctori...care au inmultit aleile din cimitir de prunci morti sau ne-au transformat temporat in "morminte" pentru pruncii care au murit in noi...Ce dramatic suna, si, totusi, asta este realitatea. Pentru ca granita dintre incompetenta lor si nesansa reala (cauzata de o boala care nu le-ar fi permis fetilor sa supravietuiasca vietii extrauterine) este atat de greu de dovedit in Romania, si cu atat mai mult, de penalizat, iti provoaca remuscari, sentimente de vinovatie si de neputinta. Nu stii la ce ajuta, pentru ca pruncul tau NU-L MAI ADUCE NIMENI INNAPOI, iar ei, doctorii, se acopera unii pe altii cu atata gratie...In comisiile lor, in clegiile lor se modifica acte, dispar dovezi din fise medicale si, adevarul este ca nu ai nicio sansa reala sa vezi ca vreunuia din ei i se ia dreptul de a mai profesa. Iata doctorul care m-a nenorocit pe mine, daca vreti nume>
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=25501

(Este raspunsul la intrebarile unei mamici care se gandea sa nasca cu el)
Va imbratisez cu drag, A
Mesaj de la: Anonim data: Marti 12 februarie 2008
buna. Si eu am pierdut copilul la fel ca tine.Era baietel, avea 2.8kg la 8 luni. S-a intimplat acum un an pe 25 decembrie, avea tot 8 luni, ca si fetita ta. Totul era in regula, pina intr-o zi cind nu l-am mai simtit.Am plecat la spital, la ecografie medicul mi-a spus ca nu-i mai bate inima. Am crezut ca innebunesc.Am nascut normal, Cind l-a scos medicul mi-a spus ca asa un cordon de torsionat nu a mai vazut niciodata. Mi-a recomandat sa nu-l vad si asa am facut. Este cumplit. Foarte greu mi-am revenit, abia in martie m-am dus la serviciu. Chiar si dupa acest timp care s-a scurs imi este foare greu. Vreau un alt copil cu disperare, dar nu reusesc sa ramiin insarcinata.
Mesaj de la: Cornelia data: Marti 12 februarie 2008
cornelia ,D-zeu sa iti dea putere sa mergi mai departe,nu iti pierde credinta.D-zeu sa te aiba in paza sa pe tine si familia.SINCERE CONDOLEANTE
Mesaj de la: Anonim data: Marti 12 februarie 2008
Buna Bianca! Am si eu o nepotica printre ingeri, am plans citind povestea ta. Ai citit asta? http://savatie.trei.ro/savatie/despre_soarta_pruncilor_cu_handicap_morti_prematur.htm
Mesaj de la: Dana data: Marti 12 februarie 2008
Am citit si nu ma pot opri din plans. E nedrept! Imi pare rau, Bianca! Dana -Bucuresti
Mesaj de la: Mona data: Marti 12 februarie 2008
Draga Biaca , din pacate nu exista cuvinte pt. asemenea ¨situatii¨,te-am urmarit la tv. si asa am ajuns sa citesc articolul tau, unde am plans...si-am plans ...mi s-a facut frig si m-am cutremurat,iti spun doar ca-mi pare rau si chiar as vrea sa te imbratisez daca as fii langa tine. Noi avem un baietel de 4 ani, care ne umple viata in fiacare zi de bucurie si pe care il iubim nespus! Curaj , sanatate si speranta, tie si familiei tale! Mona -Spania.
Mesaj de la: Ella data: Marti 12 februarie 2008
sunt si eu mama unei fetite de 4 luni jumate si pe toata perioada sarcini mi-a fost frica dar acum suntem bine. Multumesc lui D-zeu ca suntem bine, dar m-a doare sufletul cind citesc povestea ta Bianca si imi plinge inima de durere. Trebuie sa te rogi mult lui D-zeu s-a te indrume si s-a iti calauzeasca calea. Eu nu am caracterul tau sau al celorlalte mame dar nu as fi rezistat,de aceea vreau sa stiti dragi mamici de ingerasi ca sunt alaturi de voi si m-a rog pentru sufletelele mici plecate. D-zeu iti e alaturi si iti da putere ai un baietel iubeste-l de doua ori mai mult decit o faceai pina acum.Multe bucurii de acum incolo. sanatate
Mesaj de la: Anonim data: Marti 12 februarie 2008
Draga Bianca,
Ce pot sa iti zic Te iubesc! esti un om deosebit niciodata nu mi-am imaginat ca poti fi atat de sensibila niciodata nu m-am gandit ca ti se poate intapla tie te urmaresc inca din anii `90.
Am si eu un fiu de 14 ani care a avut mai mult sau mai putin probleme de sanatate in copilaria mica (alergii raceli repetate) si am trait depresii nenumarate m-am si internat la un momendat intr-un spital din cauza depresiei.nimeni nu ma intelegea inafara de sotul meu nu imi intelegea disperarea doar o mama poate intelege ce este in sufletul altei mame cand puiul ei are probleme .
Despre micuta ta nu exista compasiune pe care sa o pot scriie aici dar tu sa ai incredere in Dumnezeu ca micuta ta este printre ingeri si nu vrea sa te vada trista si vrea sa consideri asa cum ai scis mai sus ca ai doi copii unul in cer si altul pe pamant.
In familia sotului meu adica sururioara lui a murit la 5 ani din cauza unei banale operatii de amigdale soacra mea a fost toata viata marcata si poate asta a facut-o sa fie o mama cum rar intalnesti pentru copii ei o luptatoare.
Trebuie sa fii puternica sa ai grija de tine ca ai o responsabilitate aici pe pamant fiind mama.
Mesaj de la: Monica data: Marti 12 februarie 2008
PS la mesajul anterior
Condoleante si taticilor/si ei sufera in felul lor
Monica (Brasov)
Mesaj de la: Monica data: Marti 12 februarie 2008
Ma numesc Monica, sunt din Brasov.
Doresc sa adresez condoleante tuturor mamicilor care au trecut prin pierderea copilasilor lor, indiferent de momentul la care a survenit decesul micutilor. As dori sa va trimit prin posta un material care sunt sigura ca ar mangaia mamicile respective. Am totusi o nedumerire. Pe aceasta pagina e afisata adresa: OP 26, CP 383. Intrebare: Cine e persoana care va primi, sa stiu cum scriu pe plic? Cui ma adresez? Dnei Bianca Brad, unei fundatii, unor colaboratori? Nu e nevoie sa scriem si Bucuresti sectorul ...... sau alta localitate???. N-am trimis pana acum la nici o casuta postala si as dori din toata inima sa primiti acel plic. In speranta ca voi primi cat mai curand raspuns la aceste nelamuriri, va salut cu respect. MM
Mesaj de la: Alina data: Marti 12 februarie 2008
Revin dupa cateva ore caci am uitat sa va spun ,dragi nefericite mamaici,ca d-na doctor a venit la mine a doua zi ,foarte suparata, ca sotul meu a indraznit sa sune la clinica privata unde avea dumneaei cabinet,si sa spuna ,,sa-i ia dracu' de doctori".Cand i-am explicat de ce este sotul meu suparat,a binevoit sa mearga si sa vada fetita .Cand s-a intors mi-a confirmat si dumneaei ca nu are nici o sansa.Asta a fost tot ce-a putut sa spuna.Pana atunci n-a interesat-o nimic.Nici sa sune sa vada daca am nascut,nici daca am crapat ,nici daca am scapat.Ca o ironie a sortii,dupa mai multi ani,nepoata aceleeasi d-ne doctor a pierdut sarcina la 7 luni(fiind asistata tot de dumneaei) deorece doamna doctor a uitat sa-i spuna sa nu faca pic de efort.
Multumesc DOMNULUI ca ulterior am avut o d-na doctor minunata,cu care am nascut cei doi baieti ce-i am acum.FII TARE! ALINA-BACAU
Mesaj de la: Lia data: Marti 12 februarie 2008
BUNA BIANCA SUNT O ADMIRATOARE DE A TA IMI PARE RAU PENTRU CE AI PATIT STIU CA DUREREA ESTE IMENSA IN SUFLETUL TAU SPUN ASTA CA SI EU AM TRECUT APROAPE PRIN ASA CEVA.IN URMA CU UN AN MAI PRECIS PE 25 AUGUST 2007 AM PIERDUT PRIMUL MEU COPIL LA 4 LUNI JUMATE,AM AVUT PLACENTA PREVIA SI AM AVUT O MICA SINGERARE AM FOST LA MEDIC MI-A SPUS CA NUI NIMIC GRAV DOAR TREBUIE SA MA INTERNEZ SA-MI OPREASCA SINGERAREA AM STAT O SAPTAMINA IN CARE NU MA PUS LA ECO IN ACEA SAPTAMINA MI SA FISURAT MEMBRANA SI AM PIERDUT LICHID,CIND SA HOTARIT SA MA PUNA LA ECO ERA DEJA TIRZIU,A FOST GROASNIC .ACUM SINT INSARCINATA AM 2 LUNI DAR VREAU SA SPUN CA IN FIECARE ZI MA TREZESC CU SPAIMA SA NU PATESC LA FEL IMI ESTE FOARTE FRICA .DAR SINGURUL LUCRU CE POT FACE E SA MA ROG LA BUNUL DUMNEZEU SA-MI AJUTE SA FIE BINE SI SANATOS (SANATOASA)ALCEVA NU MA MAI INTERESEAZA .LA REVEDERE SI FI TARE SI AI INCREDERE IN DUMNEZEU CA EL NE VA AJUTA SA TRECEM PESTE TOATE SI SA FIE BINE.
Mesaj de la: Marilena data: Marti 12 februarie 2008
Buna Bianca!Ma numesc Marilena,sunt din Bucuresti.Am citit si eu prin ce ai trecut,de fapt am retrait totul pentru a treia oara.De ce pentru a treia oara?Personal am trecut de doua ori prin asta.
Povestea mea:Am 28 de ani si dupa cum spuneam am pierdut doua sarcini ,la 21 de saptamanisi 3 zile,in 2006 si 2007.Am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv,ziua aceea a fost cea mai frumoasa.Am inceput sa ne facem planuri,vise si sperante in legatura cu ce va urma.La 11 saptamani am mers la primul control,atunci am aflat ca totul este bine si ca voi naste un baietel.Totul a fost bine pana intr-o zi cand am avut niste scurgeri.Am mers la medic si mi-a preprescris un tratament.Scurgerile continuau.La 21 de saptamani am mers din nou la control ,era intr-o luni,si atunci medicul mi-a spus:nu am mai intalnit asa ceva ,ai pierdut tot lichidul amniotic,dar copilul nu are nicio suferinta fetala (bataile inimii erau de 156 pe minut).Nu stiu de unde am avut puterea sa intreb ce se poate face(stiam ca lichidul amniotic este mediul in care copilul traieste).Mi-a raspuns:"I-mi pare rau ,nu putem decat sa ne rugam la Dumnezeu sa ajungi cu sarcina 7 luni".Atunci totul s-a naruit,toate visele ,sperantele.A inceput calvarul.Nu a trecut decat 2 zile si am pirdut sarcina.Au urmat luni intregi in care nu voiam sa vad pe nimeni,ma saturasem de replica:'stai linistita,revino-ti,ai sa vezi ca data viitoare o sa fie bine'.Dupa 5 luni am ramas din nou insarcinata.De data asta in sufletul meu era un amestec de fericire,sperante dar si teama,frica.La 7 saptamani am mers la primul control,si atunci am intrebat daca este nevoie de tratament s-au orice altceva.Am fost chemata la 12 saptamani si atunci vom vedea.Atunci mi-a spus:de data asta o sa fie bine,nu este nevoie de niciun tratament.Am plecat fericita acasa,aveam atata incredere in medicul meu,nici nu va imaginati.Timpul trecea si odata cu el crestea si copilasul meu .Se apropia data cand faceam 21 de saptamani si 3 zile,ma cuprindea teama,nu faceam altceva decat sa ma rog sa trec de acea zi,nu am trecut.S-a intamplat la fel aveam 21 de saptamani si 3 zile,era tot o zi de miercuri.Era pentru a doua oara cand treceam prin asa ceva,cand imi doream sa mor si eu,sa fiu langa ingerii mei acolo sus daca pe pamant nu s-a putut.Era pentru a doua oara cand semnam pentru incinerare,cand nu aveam ocazia sa-mi tin copilul in brate,sa-l vad.Era pentru a doua oara cand trebuia sa-mi revin,sa iau totul de la capat .
Iti multumesc ca ai avut puterea sa scrii tot prin ce ai trecut,asa am putut sa simt si eu ca sunt inteleasa.
Adresa mea de email este ****@yahoo.com
Mesaj de la: Alina data: Marti 12 februarie 2008
Draga Bianca,Ma numesc Alina
am 27 de ani si un bebelus de 6 luni.El este lumina ochilor mei si il iubesc cu o dragoste ce nu se poate descrie in cuvinte.Nu am crezut niciodata ca ca pot iubi cu atata putere. Din fericire pentru mine ingerasul meu este perfect sanatos.Spun,din fericire,pentru ca in perioada cat am fost insarcinata,mai exact,pe la 2luni,cand m-am dus sa fac prima ecografie mi s-a spus ca copilul meu are chisturi la creier si la unul din rinichi.Cand am iesit de acolo(m-am dus singura)am crezut ca cerul mai are putin si pica pe mine.La al-doi-lea eco insa un alt doctor,mi-a spus ca copilul meu este foarte sanatos si ca nu exista nimic din ceeea ce mi-a spus prima oara.Mai facusem un avort inainte de aceasta sarcina si tot din vina unei doctore am fost nevoita sa il dau afara.Tin sa-ti spun ca niciodata in viata mea nu am fost de acord cu avorturile mai ales ca acum exista atatea metode de contraceptie.Imi pare foarte rau pentru ceea ce sa intimplat cu tine,si cred ca asta ti-a spus-o toata lumea,dar eu iti doresc sa ai puterea sa treci peste, si sa intelegi ceea ce uneori nu se poate intelege,pentru ca eu sunt sigura ca ingerasul tau,chiar daca tu nu il simti si nu il vezi el este langa tine.Iti spun acest lucru pentru ca eu cred cu tarie ca legatura dintre o mama si copilul ei nu o poate rupe nimeni niciodata nici macar MOARTEA
Mesaj de la: Ela data: Marti 12 februarie 2008
Draga Bianca sunt o mamica care in 1996 a trecut prin ce treci tu acum,doar ca a fost o mare diferenta intre cum ai fost tratata in germania si cum am fost tratata eu in tara noastra.Am avut o sarcina gemelara pana la 7 luni totul a decurs normal dar la 7 luni am avut dureri si am pierdut apa,am fost la medic de 5 ori si m-au trimis acasa la insistentele mamei si cu int. med de fam. m-au internat .La ora 23 a inceput travaliu dar nu era nimeni sa ma vada sa-mi zica ce am de facut fiind prima sarcina nu stiam ce se intampla si am mai fost si pusa singura in salon .Pe la ora 2 m-a vazut 0 pacienta care nascuse si a trezit asistenta la 2.30 am urcat pe masa de nastere dar din pacate nu era med. specialist de garda era un med.generalist care nu stia ce sa-mi faca , copilasii se zbateau sa vina pe lume ssa fac nimic pe la ora 6.15 a venit pe lume primu baietel Danut dar al doilea inca suferea se chinuia sa iasa si asist. nu stia ce sa faca.Intr-un tarziu a venit si doc. dar prea tarziu baietelul meu a suferit prea mult si eu la fel eram la un pas de moarte atat am mai auzit cand doc. a zis ca decat sa murim amandoi mai bine sa moara baietelul .Nuam mai avut putere sa scot nici macar un cuvant eram foarte slabita si asa s-a intamplat baietelul meu a murit nu pot sa explic in cuvinte ce am simtit atunci dar asta vroiam eu sa zic ei nici macar sa te consoleze sau sa-ti zica o vorba linistitoare ei te tratau ca si cand asa ceva este normal parca nu era un suflet de om parca ar fi fost un simplu obiect fara nici un pret.Dar asta nu e tot pe Danut nu ma lasa sa-l vad eram disperata , mergeam si ma rugam sa-mi vad copilul si asistentele zbierau la mine am fost la un prag sa-mi pierd mintea.Dar asta nu a fost tot nu ma lasa sa-l alaptez eu cu mari insistente au fost deacord sa-i dea copilului laptele meu dar nici cum sa ma lase pe mine sa-l dau trecuse deja doua saptamani si sotul nu vazuse deloc baiatu m-am dus sa rog as. sa-l lase sa vada baiatu si cand am intrat baietelu meu era vanat tot ,se inecase cu lapte fiind-ca i-a pus sticluta pe doua scutece si a plecat as. din cam.am intrat in panica nu stiamce sa fac am luat baietelul in brate si atunci a inceput sa-si revina m-a linistit spunand ca nu are nimic dar vreau sa va spun ca baietelul meu are parapareza spastica si suferim de 11 ani datorita unor medici si asistente nepasatoare. Imi cer scuze de felul in care am scris dar te rog sa ma crezi acum cand scriu aceste randuri imi tremura tot corpul.Aceasta a fost povestea mea si as mai putea continua dar nu vreau sa va rapesc prea mult timp stiind ca sunt multe mamici in situatia mea. Multumim Bianca pt. acest sait si sper ca D-zeu. sa te ajute sa treci peste aceasta trauma, sunt alaturi de tine.ELA
Mesaj de la: Roxana data: Marti 12 februarie 2008
Buna Biana,am 23 ani, inca nu sunt mamica,dar te inteleg si iti transmit condoleante.De fier sa fii si tot nu poti sa nu plangi cand vezi drama prin care treceti voi, mamicile fara ingerasi.Sa nu va fie rusine sa plangeti pentru ca, asa cum zicea cineva mai sus,"... durerea si lacrimile se prefac in apa a botezului, caci cine iubeste mult, mult i se iarta, iar "Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu". El nu este surd si mut si orb sau indiferent, Dumnezeu este viata si iubire si blandete." Sa nu fiti furioase pe EL, ci rugati-va, zi si noapte, sa va aline durerea din suflet si sa aiba grija de ingerasul vostru.As vrea, din tot sufletul, sa te ajut, sa luptam impotriva acestui sistem mizer.Sunt sigura ca vom reusi.Adresa mea: ****@yahoo.com
Cu respect, Roxana.
Mesaj de la: Mirela data: Marti 12 februarie 2008
BUNA,

IMI PARE RAU PENTRU CE TI S-A INTAMPLAT, STIU CA AI SUFLETUL SFASIAT.
Am trecut prin aceiasi experianta....extrem de dureroasa.
Am ramas insarcinata in martie 2005, data probabila a nasterii era 24-25 decembrie...ma gandeam ca Mosul imi va aduce un sufletel pe care il asteptam de aproape un an de incercari.Mi-am zis ca este un semn.
Am fost periodic la control...ecografii la 12 saptamani si la 22 saptamani am facut eco tridimensionala....era foarte bine....era fetita...bine dezvoltata...analizele recomandate de dr. erau bune.
Eu ma simteam perfect...nu aveam greturi, pofte, nimic specific sarcinilor...
Eram urmarita de dr. Mihai Dumitrascu de la spitalul Municipal....nu zic...lunar cand ma duceam la control...ma cantarea, imi facea control ginecologic si ma intreba daca sunt ceva probleme...vizita nu dura mai mult de 10 min.
Din octombrie am hotarat sa stau acasa...sa ma odihnesc./..sa-i citesc...sa-i pun muzica...nu pot spune ca eram stresata la munca..stateam la birou.
De la 7 luni ma duceam la control la 2 saptamani.
Cu cat se apropia termenul...dr. imi spunea ca cel mai sigur se va naste dupa Craciun...
Urma sa plece in concediu la sfarsitul anului si eram destul de speriata...
De la 22 saptamani nu mai facusem ecografie...dr. imi spunea ca este in regula si nu este cazul...

Pe 24 Decembie am venit la spital cu bagajul facut...vroiam sa raman...eram cu sotul, mama, cumnata....aveam sustinatori.
Mi-a facut control si....am ramas dezamagita....aveam colul lung...nici un semn de nastere...Am insistat
-...dar o cezariana....stiti ..plecati si nu stiu in grija cui voi ramane....

-Nu este cazul.....duceti-va acasa mancati si Dvs. sarmale....ca doar este Craciunul....mai veniti pe 27 decembrie sa va mai vad odata ca voi trece pe la spital dimineata (pleca in concediu).
Am insistat sa foc o ecografie....nu o mai vazusem de mult si imi doream nespus...
-Nu este cazul....copilul s-a intors cu capul in jos....nu aveti ce sa vedeti, ma asigurat dr.
Dupa rugaminti... a dat un telefon sa vada ce dr. este la Ecografie (in incinta spitalului Municipal)si.....
-Stiti..nu este nimeni...dar este totul OK nu va faceti griji....
Am plecat acasa...plangand...imi facusem curaj sa vin la spital cu bagaje si sa plec cum am venit....eram demoralizata.
Pe 27 Decemrie am venit din nou la control....
- Nici gand sa nasteti....aveti colul inchis....
-Daca nu nasteti pana pe 2 Ianuarie veniti pe 2 la dr. Moacas si va provoaca nasterea (aveam deja 31 saptamani)
Am tinut neaparat sa fac o ecografie....de data aceasta s-a putut...
Am mers la ecograf...si i-am vazut inimioara...erau cu sotul si cu mama.
Eram bucuroasi....nu am aveam rabdare.
Dr. Klein, cea care mi-a facut ecografia mi-a spus ca am lichid in cantitate redusa si ca placenta prezinta necroze, ea recomandand sa nasc cat mai repede.
La aproximarea greutatii mi-a spus ca ar avea 3.100g...este mai micuta....
La iesire l-am sunat pe dr. Dumitrascu sa-i arat rezultatul de la ecograf si sa-i spun de recomandarea facuta de dr. Klein... ne-am intalnit...s-a uitat...
-stati linistita...nu este nimic grav...asa sunt sarcinile la termen....mergeti linistita si daca nmu se intampla pana pe 2 ianuarie veniti la spital.
In noaptea de revelion....am stat pana pe la 3-4 dimineata....o simteam cum se misca....Poate si din cauza acestei asteptari eram cu nervii incordati...m-am ciondanit putin cu tata....si sper dimineata am adormit....
Pe 1 ianuarie m-am trezit...pe la 11-12 destul de obosita....mama ma intreba daca misca...daca o simt...iam raspuns ca nu... ca am dormit...
Pe la 4 dupa amiaza au inceput durerile...ca de menstruatie...(era prima sarcina...nu stiam care ar trebui sa fie simptomele...) sin ce in ce mai dese...contractii...
Pe la 7 ...erau cam la 15 min...am hotarat sa plecam la spital..am ajuns in jur de ora 8...(cu sotul, mama si fratele meu)...Ne-am dus la camera de garda...ma preluat o rezidenta...cder ca era de origine araba...m-a controlat...
-Aveti dilatatie 1.....
Aveam dureri din ce in ca mai mari...deja contractiile erau la 5 min.
Am sunat-o pe dr. Moacas in grija careia ramasesem...Dialogul s-a purtat intre cea care ma consultase la camera de garda si dr. Moacas.
-Stati acasa...nu este cazul sa veniti...are dilatatie 1 si daca nu naste pana dimineata ii dam drumul acasa........
M-a consultat cu o palnie....nimic suspect....M-au luat cu o targa si m-au dus la etajul 2 sa ma schimb...(nu aveam voie cu hainele mele....mi-au dat de acolo)
M-am schimbat si m-au dus intr-un salaon....m-au lasat acolo...(eram cu mama)..
intre timp mi s-a rupt apa....sangeram...
O asistenta ma luat si ma dus la un monitor... nu m-au conectat imediat...dupa vreo 15 min...aveau o cezariana si erau ocupate....
Dupa cele 15 min...au inceput sa-mi puna centurile pt. mionitorizare....intre timp si-au dat seama ca acel aparat nu ami avea hartie....m-a luat si ma dus in alta camera...la un alt monitor.
Am fost conectata si...nimic....nu se auzea nimic....si s-au gandit sa ma duca la ecograf...
M-au pus intr-un scaun cu rotile si m-au bagat in lift....am ajuns la un etaj..unde era un ecograf....dar nu era dr.
Am urcat apoi la alt etaj....m-am asezat pe pat si........................nimic.........inimioara ei nu mai face galagie...dupa expresia fetelor ne-am dat seama ca ceva nu este in regula...nu vroiau sa ne spuna....
M-au luat sa ma duca in sala de nasteri....sotul sia- dat seama de tragedie...toata lumea plangea...mama incerca sa ma calmeze...ca poate traieste...-stai sa vedem....o sa fie bine....imi spunea....A venit dr de garda dr. Nicolicea....foarte foarte dura....- E MOARTA DOAMNA.....CE S-O MAI PACALIM!!!!!!!!
Sotul, fratele si mama erau pe hol....bineinteles ca deranjau si au fost poftiti afara...au inceput sa se certe.....ca nu vor pleca...
Am nascut normal....fetita nu mi-au aratat-o...i-am vazut foarte putin din capsor....era cu spatale..o invelisera intr-o panza alba.
M-au dus in salon...eram sub efectul calmantelor....nu puteam nici sa reactionez...
A doua zi au venit cu o hartie ...sa o semnam eu si sotul meu...daca suntem de acord ca trupul micutei noastre sa fie subiect de cercetare... bineinteles dupa ce ii faceam autopsia....
Am hotarat ca este cel mai bine....si am semant...
Imi doream sa plec de acolo si am insistat la seful sectiei...imi pare rau dar nu i-am retinut numele....dansul ...foarte bland...ma rugat sa mai raman inca o zi pentru mai multa siguranta...sa nu apara complicatii.
Mi-a ramas insa in minte repleca care mi-a dat-o atunci cand l-am intrebat DE CE?
-Doamna, toti facem aceiasi scoala dar ...stiti exista madici foarte buni, buni si....mai putini buni!!!!!!!!!!!!!!!
Deci si dansul incrimina medicul care m-a avut in grija, evident nu in mod direct.
Totul mi se parea negru...refuzam sa cred ca mi se intampla mie...toata lumea plangea si nimeni nu intelegea ce s-a intamplat...
Inainte de externare....am vazut fisa mea....am ramas stupefiata cand...am citit ca la primul control atunci cand ajunsesem la spital...medicul care mi-a spus ca am dilatatie 1 si ca daca n u nasc pana a doua zi imi da drumul acasa...scrisese ca NU AUZISE BATAILE INIMII FATULUI!!!!!!!!!!!!!!!
Stupoare!!!!!!!!!!!!!!!
Cui sa-i cer explicatii...cine sa-mi raspunda...nici ei nu stiau cand s-a intamplat....daca traia atunci cand ajunsesem la spital....daca precipitau lucrurile....daca ma luau urgent la sala de nasteri....POATE...POATE....traia.
Sincer...nu si-au dat interesul.....NU LE PASA.
Intradevar...putea sa fie mult mai rau.....sa fac o infectie si sa nu mai pot face copii...sa mor si eu....da...putea fi mai rau....dar...oricum era ...rau...foarte rau...ma gandeam ca sunt blestemata....sa poate am vorbit pe cineva de rau...si ...sunt pedepsita.....numai ganduri.....
Dupa o saptamana.....l-am sunat pe dr. Dumitrascu....doream o explicatie....
Insotita de sot si de mama.. am ajuns la cabinetul dansului.....
-Ia spuneti-mi ce s-a intamplat?
EU asteptam un raspuns.......i-am povestit...si......reactia a fost .....EXTREM DE CRUDA.....
-STITI... PE 27 CAND ATI VENIT LA CONTROL SI ATI FACUT ECOGRAFIA....DUPA CE ATI PLECAT M-AM INTALNIT CU DR. KLEIN (CEA CARE IMI FACUUSE ECOGRAFIA)...SI AM STAT DE VORBA SI IMI SPUNEA CA TREBUIA SA VA OPRESC IN SPITAL....
-STITI CE AM FACUT ATUNCI.....AM INVCEPUT SA CAUT IN TELEFON...APELURILE PRIMITE...SI...AM INCEPUT SA DAU TELEFOANE...NU AM DAT DE NR. DVS.....DAR... DVS. M-ATI SUNAT DE PE FIX NU?
CUM PUTEAM SA-L SUN DE PE FIX CAND EU ERAM IN SPITAL SI....L-AM SUNAT SA-I COMUNIC LA SUNT LA CABINET....SI MAI APOI SA-I ARAT REZULTATUL DE LA ECOGRAFIE....
JOSNIC....UN OM DE NIMIC......DIN CAUZA CARIUA VOI SUFERI TOATA VIATA.
nU AM AVUT PUTEREA SE RIPOSTEZ.....NICI MACAR SOTUL SAU MAMA NU PUTEAU....ERA MULTA DURERE....
M-a sfatuita sa astept rezultatul necropsiei....incurajandu-ma ca....SE INTAMPLA...NU EXISTA INTOTDEANA EXPLICATII....si o ruda de-a lui a pierdut doua sarcini....asta e.....se mai intampla.
La rezultat...cauza principala... a fost...insuficianta placentara cauza vasculara....si pe langa asta.....
-rinichi polichistic, autoliza viscerala, maceratie tegumentara, mega colon descendent....
Ei spun ca avea ceva malformatii.....nimeni insa nu-mi poate spune daca traia ...daca pe 24 sau pe 27 decembrie mi se provoca nasterea.
Nu stiu....poate traia...poate nu....doar Dumnezeu stie....
Am inceput sa fac investigatii....sa aflu cauza....sa ma agat de ceva...orice imi alina durerea....
Am fost la mai multi medici....din mai multe spitale....sa caut raspunsuri....am fost indrumata catre spitalul Fundeni....catre dr. Uscatescu pentru a face o analiza de hematologie....pentru sindrom trombofilic....
Intradevar....mi-au descoperit ceva probleme...am inceput un tratament cu Aspenter...pe care cica trebuie sa-i iau toata viata.
DE CE NU S-A DESCOPERIT OARE INAINTE DE A TRECE PRIN ACEASTA DURERE SUFOCANTA...DE CE...pentru ca dr. care ma supreveghe a considerat ca nu este cazul....
Se spune ca timpul vindeca ranile....este doar o amagire...intredevar..poate nu ami este aceiasi durere ca atunci cand ti se intampla dar....ramane pentru totdeauna....chiar si acum cand iti impartasesc aceste ganduri la doi ani si o luna dupa tragedie...plang....voi plange mereu.....
Multi ma consolau spunandu-mi ca o sa fac altul.....NICIODATA NU VA PUTEA FI INLOCUITA......NICIODATA.....o chema GIULIA MARIA si avea totul pregatit acasa...groaznic de greu.....nu poti descrie in cuvinte senzatia care o traiesti cand intri in camera decorata cu desene pe pereti....si stii ca ochisorii ei nu o vor vedea niciodata.
Dumnezeu ne-a dat putere si....am ramas din nou insarcinata....o spaima cu care am stat 9 luni ma chinuia teribil....am dus aceasta sarcina plina de ganduri si spaime ca ceva s-ar putea intampla....am fost monitorizata de 4 medici.....lunar ma duceam la control....pentru cel mai mic lucru sunam medici si ii intrebam daca este in regula....deja devenisem obsedata.....poate paranoica....
Acum a o fata de 7 luni si jumatate, lumina ochilor mei, viata noastra, sufletul nostru...tot ce avem mai scump pe lume...
Multumesc acelor medici: dr. Anca Popa, Dr. Hadi, Dr. Irimia Vasile,Dr. Uscatescu si as. Taru pentru ca au facut posibila aducerea pe lume a fetitei mele.
Chiar si acum.....cand am de ce ma bucura..o parte din sufleul meu este pustiu...si asa va ramane....
Ma gandesc adesea...cum arata...cu cine semana....DACA TRAIA!!!!!!!!!!!!!!
Din acel an ....noi nu ne mai bucuram de schimbarea anului....de sarbatori....sunt dureroase....cum poti petrece cand...cu un an, doi ani...in urma pe 1 IANUARIE ti-ai pierdut tot ce aveai mai de pret.....

Inteleg prin ce ai trecut.....sincer....
Am aflat tarziu despre durerea ta....prin noiembrie ...anul trecut... o colega imi povestea ca a citit intr-o revista...
Sincer...ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am aflat atunci cand ti s-a intamplat...eu am nascut in iunie....si eram si asa foarte speriata si palangeam mult....daca auzeam si de tragedia ta....cred ca innebuneam de tot....am stat cu sufletul la gura pana am vazut-o....
Am facut cezariana...imediat cum mi-am revenit dr. mea a adus-o sa o vad... sa ma linistesc....ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine....
Sa-i dea Dumnezeu sanatate.
Intredevar TOTI FAC ACEIASI SCOLA......insa unii stiu cum sa se poarte cu pacientii...si isi fac meseria ....pun suflet iar altii....doar iau un salariu...traiesc...si se bucura de avantajele si atentiile primite de la pacientii care.....poate de multe ori fac eforturi disperate pentru a multumi doctorii.

Cu mult drag,
Mirela
Mesaj de la: Alina data: Marti 12 februarie 2008
În 1997 eram gravida in şase luni când a aparut prile contractii.M-am dus atunci la d-na doctor in evidenţa căreia eram.M-a internat ptr.menţinere de sarcină şi cam asta a fost tot până în ultimul trimestru de sarcină.Nu a venit să mă vadă deloc în acea săptămana cat am stat internata.
Pe 23 mai 1997 am fost la un ultim control.D-na doctor mi-a dat atunci numarul de telefon al dumneaei sa o pot suna in caz de urgenta.Toate bune si frumoase pana cand pe 25 dimineata la ora cinci au inceput contractiile.Am sunat-o si din nefericire n-a raspuns decat robotul. Pe atunci nu era febra mobilelor.Am incercat cu un telefon si la clinica particulara unde dumneaei avea cabinet si tot nimic.Am luat un TAXI si am plecat spre materna ,urmand ca sotul meu sa incerce in continuare s-o gaseasca .Ajunsa la spital,am fost trimisa in sala de travaliu.Am avut norocul sa fie la servici o ruda mai indepartata ,dar care a facut tot posibilul sa-mi fie cat de cat bine.Au incercat si cei din spital sa o gaseasca pe aceasta d-na doctor,dar fara succes.
Doctorul de garda ,ca orice doctor de OG,nu se baga peste doctorul care te-a urmarit toata perioada sacinii,decat daca ii ceri tu asta si daca doctorul respectiv nu este unul suparacios ca i-ai luat pacientul si ,,dreptul".
Asa ca,m-a vazut si a plecat.Am ramas cu durerile mele din doua in doua minute,si cu speranta ca d-na doctor v-a afla si de mine.
Vazand ca nu da nici un semn de viata doctorul meu,cunostinta din materna m-a sfatuit sa nasc cu moasa.Ghinionul meu a fost ca nu prea aveam dilatatie, cu toate injectiile facute ptr. aceasta.Pe la ora 14 m-au urcat pe masa si a inceput calvarul.Cand am nascut-o pe MARIA aceasta era albastra si nu scotea nici un sunet.Asta mi-a dat de gandit ,dar dupa opt ore de travaliu am adormit imediat ce am fost pusa in pat ,iar cand m-am trezit am aflat groaznicul adevar de la respectiva cumostinta.
,,...s-a strangulat cu cordonul ombilical in timpul travaliului.Nefiind chemat sa asiste la nastere nici un doctor pediatru,au incercat resuscitarea moasa si infirmiera.Vazand ca nu reusesc au dus fetita la etajul 4,acolo unde sunt dusi copiii cu probleme.Surpriza... . Acolo nu aveau presiune la oxigen.Pana au sunat sa vada ce se intampla,pana s-a remediat problema au trecut deja 40 min. si se stie ca dupa 20 min. fara oxigen creierul devine o leguma.MARIA A MURIT dupa 4 zile.ENCEFALOPATIE scria la necropsie... ALINA -BACAU
Mesaj de la: Anonim data: Marti 12 februarie 2008
Draga Bianca,sunt si eu mamica,am un baitel de 3 luni si e lumina ochilor mei.Veau doar sa-ti spun ca sunt alturi de tine si te admir ca ai avut puterea sa povestesti ce ti s-a intimplat.Sunt sigura ca fetita iti vegheaza familia zi de zi...
Mesaj de la: Anonim data: Marti 12 februarie 2008
Draga Bianca sunt o mamica care a trecut in 1996 prin ce treci si tu acum, dar vreau sa-ti spun ca a fost o diferenta foarte mare am nascut doi baieti gemeniprin mari chinuri nu a fost nici un medic care sa ma ajute am stat pe masa de nasteri de la ora 2.30 pana dimineata la 6.20 pana cand in sfarsit a reusit doc. sa vina pt.
Mesaj de la: Codruta data: Marti 12 februarie 2008
Draga Bianca, dragi mamici de ingeri... am mai scris aici (sunt Codruta), dar nu v-am intrebat> Cum se cheama mama care si-a pierdut copilul? Ca atunci cand iti pierzi sotul se cheama ca esti vaduva...Dar atunci cand iti pierzi copilul, cum se cheama ca esti? Noi toate, dragele mele, cu atata suferinta in suflete... care nu trece, nu dispare, chiar daca multe dintre noi mai avem copii care sa ne aline crunta durere, sfasietoare uneori...Intrebari fara raspunsuri, zile goale, ganduri impietrite, suflete mutilate pentru totdeauna.
Daca inima s-ar putea vedea ca si chipurile oamenilor, atunci ar trebui sa port un val peste ea ca sa nu se vada ce cicatrici mari, adanci si urate am. Sa nu se vada cum sangereaza uneori cand ridic privirea catre cer intr-o zi senina de vara, cum se innegreste de durere cand vad pe strada un baietel care ar fi avut varsta ingerului meu de la Dumnezeu (mort inainte de a se naste pe data de 9 iulie 1999), cum isi pierde aproape pulsul cand mai trece o vara peste ea si numara anii pe care i-ar fi avut... Codruta
Mesaj de la: Alida data: Marti 12 februarie 2008
Sunt Alida din Rm-Valcea si in martie 1999 am nascut 2 fetite gemene dar dupa 2 ore una dim ele a murit nu am apucat s-o vad decit foarte putin cind am nascut dar starea in care eram nu am realizat prea mult .Nu am putut urca imediat la prematuri s-o vad dar dupa 4 ore fetele din salon m-au anuntat ca una din fetite a murit .Nu stiu daca a fost botezata nu stiu nimic decit ca am avut 2 fetite .Soarta m-a lovit a doua oara am aflat ca fetita cealalta are un handicap descoperit la 1an . De atunci umblu cu ea in spitale si clinici de recuperare.D-zeu mi-a dat o speranta dar a trebuit sa lupt .Viata este o adevarata lupta de supravietuire.Acum Raluca are 9 ani este un copil minunat. Are parapareza spastica ,am facut 3 operatii la picioruse si mai avem de facut 2 la bazin si medicii di Italia au garantat 90%recuperata.Ii multumescc celui de sus ca mi-a dat putere sa lupt.am avut curajul sa mai fac un copil si Andrei are 5 ani si este sanatos si un spidi gonzales .Recuperarea fetitei i se datoreza si baietelului care o ia mereu la joaca.Mi-fost foarte greu dar am reusit sa fiu implinita pe plan familial .Mi-a fost alaturi si sotul dar greul eu l-am dus .V-a veni si timpul sa ma gindesc si la realizarea profesinala dar mai intii sanatatea copiilor.Este minunat sa te poti descarca in fata cuiva dar unele pesoane le este rusine sa spuna ca au copii cu handicap sau ca au alte probleme.In viata trebuie sa ai curaj sa recunosti ca tu esti omul care esti.ALIDA
Mesaj de la: Margareta data: Marti 12 februarie 2008
Buna Bianca. am observat ca sunt si alese comentariile pe care le doresti sa fie citite.ba si unele care te critica.sa nu se spune ca nu sunt si astea publicate.
dar ar fi cazul sa si raspunzi la unele din comentatiile facute aici.
apoi nu vreau si nu sunt in masura sa te critic eu, dar as vrea sa-ti te intreb...daca ti-ai fi crescut fata pana la varsta de 28 de ani s-o vezi mare ba chiat si cu un copilas este ca ai fi fost o bunica fericita????cred ca erai in culmea fericirii si parca nu-ti mai trebuia nimic in viata decat sa-ti vezi si nepotul un barbat mare.
Eu din pacate nu pot spune decat ca singurul meu copil m-a parasit la o varsta cand avea toata viata inainte la doar 28 de ani si-a parasit si baietelul de numai 1an si 4 luni. oare asta nu e o drama???oare eu privind acest copil zilnic....iaca azi implineste 6 anisori, mi-e usor???oare prin el nu o vad pe ea zilnic??? si vei aspune acum, ca o inlocuieste pe fiica mea. NU!!! nimic pe lumea asta nu o poate inlocui.chiar daca pe Antonio il iubesc din suflet.si el ete cu probleme. si sper din inima sa nu mosteneasca boala mamei lui.(leucemie mielo-blastica)
Deci e cazul sa raspunzi mamelor de aici. sa le mangai si tu sufletele ,asa cum ele te mangaie pe tine cu vorbele frumoase scrise.
Tu esti inca tanara, mai ai un copil, inca mai poti face altul. dar te rog spune sincer cel care si-a pierdut singurul copil si altul nu mai poate face.. cum e?????
deci nu e drama ta cea mai mare drama... sunte multe mame in lumea asta care au pierdut si aici vorbim de copii, pentru ca e o diferenta cand iti moare un parinte ,sau cand iti moare un copil.
Imi pare rau de ceea ce ti s-a intamplat, dar daca ai facut acest Site doar pentru a vedea cum te compatimesc alte mame ,ai facut totul in zadar.insa te sfatuesc daca vrei sa faci o fapta buna sunt mame destule si copii multi nevoiasi, pe care uite prin acest Site ii poti ajuta.
sper ca m-ai inteles bine ce am vrut sa spun. si sper ca acest mesaj v-a fi publicat.
Margareta Timisoara.
Mesaj de la: Diana data: Marti 12 februarie 2008
Sincere Condoleante!Regret ceea ce s-a intamplat cu ingerasul tau si sper ca proiectul pe care l-ai initiat sa-ti mai aline putin din durere....o durere mai presus de uman ce o poate simti doar o mama adevarata!Te imbratisez si iti multumesc in numele unei viitoare mamici ce isi doreste ca si tine sa-si aduca pe lume copilul intr-un sistem medical ce considera viata pacientilor mai importanta decat banii "aruncati" in buzunarele medicilor si al asistentelor pentru putina atentie pe care ti-ar putea acorda-o sau nu!Sa ai multa putere pentru Luca!DIANA din Iasi
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
Buna Bianca.Anul 2003 a fost un an trist si plin de durere,an in care am dat nastere unui baietel mort, nascut la termen si care urma sa fie cadoul pentru ziua de nastere a sotului meu.Eram la termen, chiar depasit termenul cu 3-4 zile.Am fost la control vineria si m-i s-a spus ca totul e in ordine, "colul nu e suficient de copt"dar daca pana joi nu se declanseaza nasterea, joi sa ma prezint pentru internare, insa duminica seara, mi-am dat seama ca nu m-a lovit de ceva timp(o ora, doua)fiindca era foarte jucaus.Ne-am prezentat la medic si la ecograf mi-am dat seama ca ceva nu e in regula deoarece doctorita a mai chemat un medic si vorbeau in ungureste.Nu am inteles decat cuvantul "mort" la care am intrebat care e problema cu baietelul.M-i s-a raspuns ca nu se stie cauza dar copilul e mort.Am facut o criza la care medicul imi spune sa ma ridic de pe pat ca de ecograf m-ai au si altii nevoie.....Am nascut abia marti seara, cu toate perfuziile si medicamentele ce mi-au fost administrate.Baietelul avea 4,5kg si 62 cm (nu va mint am acte).S-a facut necropsia la care nu s-a descoperit nimic,era perfect, sanatos.Au urmat o serie de analize toate bune.Concluzia medicilor:moarte subita intrauterin.
Acum am un baietel care pe 20 luna aceasta va avea 3 anisori, o minune de copil,pentru care ii multumesc lui Dumnezeu si care m-a ajutat sa trec mai usor peste toata nenorocirea.
Sper ca aceasta campanie sa schimbe in bine sistemul medical care lasa de dorit.
Iti doresc tot binele din lume.
Mesaj de la: Alina data: Luni 11 februarie 2008
sunt alina din botosani am o fata de 2 anisori si jumatate si ma impresionat ce ti sa intamplat imi pare foarte rau eu intentionez sa mai fac un copil desi nu am avut probleme la prima sarcina imi e frica daca mi sar intimpla.asa ceva. dumnezeu sa ti de putere sa mergi mai departe condoleante doamne ajuta alina
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
Bianca, trebuie actionat asupra INSTRUIRII CADRELOR MEDICALE din maternitati si daca se poate si asupra regulilor bisericesti cu privire la aceasta problema. Demersul tau este mai mult decat binevenit si necesar.... Mult mult mult succes!
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
Buna seara dragi mamici!!
Vreau sa va rog sa dati NUME, nume de doctori iresponsabili si incompetenti, nume de spitale/maternitati in care ati fost tratate cu "picioarele", etc...
Stiu ca asta nu va aduce bebelusul inapoi si nici nu va face sa uitati dramele pe care le-ati trait insa viitoarele mamici e bine sa fie informate despre potentialele pericole care le pandesc...
Si poate asa, medicii vor fi obligati sa-si "castige" pacientii dand dovada de "profesionalism" !!!

Am si eu un nume, o doctorita tanara de la Giulesti, cred ca Alexandrescu o cheama, care era de garda cand m-am dus la maternitate, in travaliu fiind, si m-a trimis acasa pe motiv ca n-are paturi libere si ca "e un fals travaliu"....iar in 4-5 ore am nascut, in siguranta (tot la Giulesti), insa nu datorita ei!! Maternitatea Giulesti e O.K. fata de alte maternitati, insa mai are si ea uscaturi, cum e si aceasta pseudodoctorita !!!

Din pacate, existenta Colegiului Medicilor le da apa la moara si ii disculpa de orice vina pe doctorii care fac magarii, datorita acestui organism, ei NU pot fi deferiti justitiei pentru culpe medicale.
Mesaj de la: Alina data: Luni 11 februarie 2008
Servus Bianca! Sunt Alina din Brasov si am vrut sa-ti scriu doar cateva vorbe ca sa simti ca sunt alaturi de durerea ta. Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva si nu as vrea sa mai treaca nimeni prin dureri asemanatoare. Acum 10 ani am ramas insarcinata cu primul meu copil... O sarcina asteptata cu emotie, cu nerabdare cu mare, foarte mare iubire. Eram casatoriti de un an si copilul venise ca o incununare a iubirii noastre. In timpul sarcinii m-am simtit extraordinar, fara nici un fel de probleme, cu controale periodice lunare, ca un copil cuminte si ascultator. A venit momentul de nastere... dar nasterea nu se declansa... Si am asteptat o zi, doua, trei iar in patra mi s-a facut operatia de cezariana. Multumesc Domnului ca am fost anesteziata total pentru ca nu as fi putut sa aud in sala de operatie ca fetita mea e foarte, foarte bolnava. Cand m-am trezit mi s-a spus ca nu e in ordine cu copilul dar nici o problema peste doi ani voi putea avea un alt copil. Avea doar o ora de viata si deja era condamnata la izolare. A fost cumplit, nici astazi nu stiu cum am trecut peste acele momente grele. M-a ajutat sotul meu, familia si credinta ca Dumnezeu se va indura si de noi si vom avea un copil sanatos. Abia dupa 5 ani ne-am hotarat sa mai avem un copil. Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit timp de noua luni cat am fost insarcinata... Dar Dumnezeu m-a ajutat si ne-a facut cadou cea mai frumoasa fetita din lume. Si in fiecare clipa multumesc pentru darul primit.
Stiu ca e usor sa dai sfaturi... dar eu cred ca doar in tine exista puterea de a trece peste acest moment. E important ca cei din jur sa te ajute, sa stie ce simti, sa stie ca ti-e greu. Nu e usor, stiu dar e important sa ii ai pe cei dragi aproape. Sa ai putere sa treci peste acest moment greu din viata ta si sa te bucuri de puiul tau Luca. Te pup
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
nu stiu de ce dar mesajul meu nu e aici..
Mesaj de la: Corina data: Luni 11 februarie 2008
Buna ziua Bianca!
Ma numesc Corina si sunt din Constanta, am 23 de ani si am o povestioara pe care as vrea s-o stii atat tu cat si toate celelalte prietene care sunt alaturi de tine, de noi. Nu aveam mult decand incepusem clasa a12-a si mai erau 2 luni pana la majoratul meu... Aveam o relatie perfecta, iar la un moment dat mi-a intarziat menstruatia; vreau sa precizez ca decand am inceput sa am o viata sexuala am stiut sa ma protejez. Am vorbit cu prietenul meu deschis si am ajuns la concluzia sa mergem la doctor, ginecolog. Acesta mi-a dat vestea ca eram insarcinata, aveam 6 saptamani si mi-a mai spus ca sunt unul dintre putinele cazuri in care se intampla sa raman insarcinata atata timp cat m-am protejat cu prezervativ. In momentul in care m-a anuntat de sarcina mi-a spus sa iau decizia pe loc daca pastrez sau renunt la sarcina. A fost cea mai grea decizie de luat pana atunci in viata mea; bacalaureat, facultate, crima, suferinta, durere... toate acestea treceau prin gandurile mele; aveam nevoie de cineva care sa ma sustina, nu stiam ce sa fac si la ce anume sa renunt mai intai... Hotararea mea a fost cea mai proasta: am privat de viata o fiinta care-mi aducea mai multa fericire si liniste sufleteasca decat orice altceva pe lume. In acel moment nu m-am gandit ca as putea continua studiile si dupa nasterea unui ingeras... Am luat acesta hotarare atat in numele meu cat si al prietenului meu deoarece era prea scurt timpul acordat pentru luarea deciziilor si nu am putut discuta cu prietenul meu de ceea ce ne putea schimba viata... Dac-as putea intoarce timpul si sa pot inlocui ''da'' cu ''nu'' ar fi totul prea bine. Au trecut 5 ani si jumatate de-atunci, copilul nostru ar fi fost.....
M-a schimbat complet aceasta situatie nu reuseam sa ma mai suport pentru ceea ce facusem, nu ma intelegeam, parca nu luasem eu acea decizie... Dupa ce-am luat bac-ul ca sa ma impac cu mine insumi am ales Facultatea de Psihologie, pe care am absolvit-o in vara lui 2007. Am ajuns sa ma impac si sa ma iert datorita unei persoane cu suflet mare care detine functia de psiholog. Sunt sigura ca voi fi alaturi de toate persoanele care vor avea nevoie de un sprijin in luarea deciziilor si lupt sa fiu ''omul potrivit la locul potrivit''. Voi fi alaturi de oricine are nevoie de ajutor si voi ajuta ca alte femei sa nu calce vreodata pe urma mea. Pacat ca noua, psihologilor proaspat absolventi, nu ni se acorda sanse sa profesam, dar in nici un caz eu nu ma las pana nu voi ajunge sa profesez ceea ce-mi doresc cel mai mult. Cel mai mult regret faptul ca oameni care isi doresc cu adevarat copii in viata lor, uneori nu au parte de ei, iar cei care au parte nu stiu sa reactioneze si iau decizii regretabile; printre acestia din urma ma numar si eu si voi duce pacatul acesta toata viata.
Imi pare foarte rau pentru ceea ce ti s-a intamplat tie si familiei tale... . Te respect pentru ceea ce esti si te apreciez pentru ca ne ajuti sa ne deschidem sufletele; poate astfel, reunindu-ne vom reusi sa fim alaturi si altor suflete pierdute care au nevoie de ajutorul nostru.
Iti multumesc din suflet Bianca si nu uita Dumnezeu ne este alaturi! Te pup si iti urez numai bine tie si familiei tale!
Mi-ar face o deosebita placere sa discutam, poate chiar sa ne cunoastem personal.
Adresa mea de mail: ****@yahoo.com
Mesaj de la: Mirela data: Luni 11 februarie 2008
Draga Bianca,
Am revenit aici dupa 3-4 zile de cand am scris cateva randuri in amintirea fetitei mele,nascuta moarta pe 23 ianuarie 2008.Imi este tare greu sa spun ori sa scriu acest cuvant,"moarta",mai ales sa-l asociez cu fetita mea.
Pentru tine,Bianca,am toata admiratia.Te-ai angajat intr-o munca draconica,una care iti aminteste clipa de clipa de cosmarul care ti s-a dat fara sa-l astepti.Femeile pentru care ai deschis aceasta campanie sufera mult,la fel cum suferi si tu.Ma intreb,tocmai de aceea,cum faci fata atator lacrimi pe care le regasesti in randurile scrise aici,cum faci sa treci peste atatea dureri strigate cu furie si deznadejde.Pentru mine este tot mai greu cu fiecare zi care trece.Devin tot mai lucida,constientizez tot mai mult ireversibilitatea celor intamplate;am sperat intr-o gluma de cel mai mare prost gust,m-am imaginat protagonista unei farse sinistre,mi-am dorit ca la capatul cosmarului sa regasesc tot ce stiu ca,de fapt,este pierdut pentru totdeauna.
Incepe sa-mi fie tot mai greu cand ies din casa.Traiesc un sentiment confuz,de teroare si rusine fata de cei care ma cunosc si ar putea sa ma opreasca si sa-mi ceara socoteala pentru ca eu sunt in viata,in timp ce copilul meu s-a dus...Apoi,cand se intampla sa ma las dusa de un val mic si timid si sa rad la o gluma,mi se pare ca am profanat amintirea puiului meu,ca ma vede de acolo de unde este si ma judeca aspru pentru clipa in care am ras...
Nu mai stiu cum sa ma port.Vreau sa-mi maschez suferinta,ca sa nu-i innebunesc pe ceilalti,insa durerea devine sufocanta,plansul meu nu mai este cu lacrimi,a devenit o nevoie oarba,irationala de a urla precum un animal injunghiat.E atat de mare dorul de copilul meu,e atat de mare groaza ca nu voi fi NICIODATA langa copilul meu!!!Doamne,da-mi putere!Doamne,adu-mi copilul inapoi!!!Doamne!!!...
Cum supravietuieste un om intr-o asemenea situatie?De fapt,nu asta este intrebarea.Cum traieste un om cu aceasta durere?Ce se alege de el?Ce devine?Cum se taraste prin viata?Ce reprezinta pentru ceilalti?Este un om ratat?Mai au vreo importanta visele lui de copil?Mai poate privi spre cer fara sa vada moartea gazduita acolo?Se mai poate bucura de anotimpuri,de caldura soarelui,de racoarea unei ploi de vara,de rasul unui copil,altul decat al lui,al ei,al parintilor lasati singuri pe lume?...
Imi plang de mila,stiu.Dar ma doare lipsa fetitei mele.Nu stiu cum sa traiesc fara ea.Nu stiu de ce sa traiesc fara ea.O vreau langa mine,vreau sa se faca pentru mine o minune care sa mi-o aduca inapoi.Vreau sa-mi vand sufletul ca sa-mi aduc copilul inapoi!Imi vreau copilul,Doamne!Stiu ca toti suntem ai tai,dar m-ai lasat fara niciun rost pe lume si nu mai inteleg nimic,nu mai stiu sa merg,sa respir ,sa vorbesc ,sa fiu eu.Imi cer dreptul la copilul meu,Doamne!...
Imi voi lasa aici adresa si daca tu,Bianca,vei considera ca pot ajuta in vreun fel in campania ta,nu pregeta sa sa ceri acest ajutor.Este cel mai marunt lucru pe care il pot face in amintirea fetitei mele,Iris maria.Asadar,adresa mea este:Mirela ****,Craiova-****.---tel 07****----02****;****@yahoo.com
Mesaj de la: Corina data: Duminica 10 februarie 2008
Ma numesc Corina din Iasi si am 33 de ani.Draga Bianca, marturisesc ca mi-a trebuit mult curaj sa pot citi aceasta poveste cutremurator de emotionanta, mai ales dupa ce am vazut "Nasul". Am inceput sa citesc si am sfirsit cu ochii in lacrimi si cu fetita mea de 4 luni in brate. Nimeni nu poate spune ca intelege pe deplin prin ce treci....si totusi ....Anul trecut am trecut si eu printr-o experienta care a scos la iveala trairi de care nu-mi imaginam ca sunt capabila.In 2005 mi-am cunoscut sotul, ne-am casatorit in 2006 si in ianuarie 2007 am ramas insarcinata pentru prima data.Mi-am dorit asa mult, incit nu aveam nici un simptom dar stiam ca micuta mea e acolo.Dar fericirea noastra a fost umbrita de rezultatul primei ecografii......RISC CRESCUT DE SINDROM DOWM, confirmat de dublu test.Medicul de la ecograf mi-a spus sec: Daca se confirma se intrerupe sarcina. Simteam ca mor...nu mai vedeam lumea din jur, nu voiam sa vad, sa vorbesc cu nimeni,la serviciu era cel mai dur calvar pentru ca as fi vrut sa fiu numai eu undeva sa-l fac bine pe copilul pe care il dorisem, avusesem norocul si bucuria "sa-l primesc" si il iubeam deja, desi singuratatea insemna plins continuu. Am trait atunci cele mai triste zile de pina acum, cel mai trist Paste numai cu sotul si parintii.Ma intrebam mereu de ce li se intimpla tragedii celor care isi doresc copilul asa mult. Ma temeam sa vorbesc , sa ma intilnesc cu cineva. Refuzam ideea de a avea un copil cu asa o boala grava, nu-l puteam condamna la o viata .......asa de dura, dupa cele citite si vazute pe Net in acea perioada.
Mi s-a recomandat amniocenteza, care nu s-a putut efectua la Iasi si am mers la Bucuresti la un laborator privat, am platit costul procedurii ......care nu este chiar o suma modica si pe langa cele 2 saptamani cit dureaza am mai trait o saptamana de calvar pentru ca personalul medical implicat (care nu raspundea sau raspundea ironic la telefon) sa-mi trimita rezultatul final....un rezultat care insemna viata mea.Si rezultatul a fost bun si fetita e sanatoasa. Am scris aceste rinduri ca sa arat cit conteaza calitatea umana a personalului medical implicat in tragediile noastre. Bianca, te admir ...fii tare pentru Luca.
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 10 februarie 2008
MARE DURERE
CONDOLEANTE
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 10 februarie 2008
am 20 de ani si...m-a impresionat foarte tare vointa cu care incerci sa te auto-depasesti..Te admir si te sustin. M-a terifiat tragedia ta...iti sunt alaturi!!!
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 10 februarie 2008
va inteleg durerea dar nu va pierdeti speranta.nu stiu care durere este mai mare aceia de a pierde un copil sau aceia de a sti ca nu vei fi niciodata MAMA.Imi pare rau pentru toate suferinta pricinuita de asemenea tragedii.durerea din sufletul meu de nedescris esti fufios pe viata pe tot ce se intimpla in jurul tau esti furios pe tine insuti si te intrebi meru ...de ce doamne eu ??.Dar ma rog la Dumnezeu sa-mi dea putere sa merg mai departe
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 10 februarie 2008
draga bianca important este ca nu treci singura prin aceasta grea suferinta ai foarte multi prieteni alaturi de tine iti oferim sprijin neconditionat te iubim
Mesaj de la: Mirela data: Duminica 10 februarie 2008
Buna seara.Sunt Mirela.Sunt studenta in anul doi si nu am copil.Poate ca gresesc ca am lasat mesaj ne avand legatura cu acest caz.Dar vreau sa va fiu aproape doamna Bianca.Am citit ceea ce a-ti scris dumneavoastra si m-a impresioant povestea dumneavoastra foarte mult. M-am uitat la Eufora tv la "Femeia conduce" si am urmarit cu mare tristete in suflet aceste cazuri cumplite.Imi pare nespus de rau daca as putea sa va ajut cu ceva din toata inima v-as ajuta.Poate intr-o campanie ceva sa particip ca sa pot ajuta si eu.E cumplit sa pierzi intradevar copilul.Este o bucata din tine daruit de Dumnezeu.Ma uit la mamele acestea care is parasesc copii in centrele de deplasament si nu le doare capul,iar altele isi dau si viata sa aiba un copil.Dar Dumnezeu are grija si daruieste un copil in schimb sau ca acea familie sa adopte un copil si sa-i daruiasca caldura sufleteasca si sa-i fie alaturi la bine si la rau.Intradevar trebuie luat o masura in privinta aceasta.Si eu imi doresc enorm un copil sanatos si sa-mi umple sufletul de bucurii.Nu vreau sa va suparati ca am lasat mesaj dar am plans sincer cand v-am vazut si pe dumneavoastra si cand am auzit dieferite cazuri dureroase.Va doresc multa sanatate si ca baietelul dumneavoastra sa foe sanatos si ca In gerasii sa aiba grija de dumneavoasra.Va pup si mi-ar face mare placere sa vorbim poate prin mail.VA las mailul meu ****@yahoo.com Va multumesc.
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 10 februarie 2008
Acum, dupa ce am citit ceea ce ati scris,trebuie sa privim inainte si sa ne intrebam ce facem de acum inainte.Sunt si eu mama, am doi copii,si vreau sa-i stiu sanatosi si fericiti.E foarte trist pentru mamele care trec prin asemenea traume, si daca ati sti cate sunt...!Am o prietena care a trecut prin asa ceva in septembrie 2007,si nu am stiut ce sa fac pentru ea, decat sa ma duc si sa plang efectiv alaturi de ea.Poate ca uneori e de ajuns si atat!Mame,ganditi-va cum sa le fiti alaturi celor care trec prin asa ceva, dar ganditi-va si la faptul ca exista si copii fara mame ,si ca soarta lor e trgica.Daca noi , care suntem mature, nu stim cum sa reactionam in fata tragicului vietii, oare ce-o fi in sufletelul lor?Putem sa-i ajutam cumva, mai mult decat a le darui o bomboana de sarbatori.Daca aveti idei as vrea sa le citesc.Va multumesc .
Mesaj de la: Gabriela data: Duminica 10 februarie 2008
Buna Bianca.
Numele meu e Gabi si in pe 29 nov2007 am nascut o fetita. am nascut la 7 luni si 1 saptamana, dar era maricca avea 1.2 kg.Nimeni nu mi-a spus ca ar avea ceva . Era prima mea sarcina si eu si sotul meu eram foarte fericiti.
La 3 zile m-au anuntat doctorii ca are o hemoragie interna totala si ca nu va rezista . Am incercat tot ce era posibil am spus ca platesc oricat, dar nu s-a putut face nimic.Pe certificatul de deces scria ca s-a nascut cu un edem cerebral . Oare nu s-a vazut din prima zi.Mergeam din 3 in 3 ore la alaptat, iar in noaptea in care m-au anuntat ca a devenit ingeras am crezut ca nu mai am pentru ce trai. Nu am reusit sa trec peste momentul acela nici pana acum, ma simt vinovata poate am gresit cu ceva poate puteam sa fac ceva poate am ratat ceva nu inteleg de ce pentru ca am avut o sarcina usoara fara greturi fara dureri , nu am luat nici macar o pastila.Am cel mai mare ajutor din lume, sotul meu, care mi-a fost alaturi mereu insa imi e foarte greu , imi e frica sa mai raman insarcinata. Nu pot trece peste visez cum ca ingerasul meu ma acuza ca eu sunt de vina, visez ca ma striga , nu ma pot odihni.
Oare voi trece peste vreodata?
AS vrea insa nu stiu cum. Ma lupt cu mine dar este foarte greu.
Inteleg foarte bine prin ce durere treci si sunt alaturi de tine.
Multa sanatate . Gabriela
Mesaj de la: Lacramioara data: Duminica 10 februarie 2008
buna din nou va spune lacramioara.intru zilnic aici sa citesc dramele mamelor care au fost in aceiasi situatie ca si mine , care retraiesc totul odata cu fiecare poveste in parte.am citit povestea unei mamici care are copilasul cu malformatie cardiaca si care cerea adresa spitalului din germania.vreau sa ii spun ca la tg mures este o clinica unde doctorii sunt adevarati Dumnezei , facind miracole , salvind copii care intra in operatie cu sanse zero.nu o spun din auzite ci pt ca am petrecut acolo 3 luni timp in care copilasul meu a fost operat.a avut tetralogie fallot , iar aceasta boala este operata cu succes acolo.multe alte malformatii mult mai gele au avut reusita acolo.daca ati vedea copiii dupa operatie nici macar nu ai crede ca au trecut prin asa ceva.mamicii care ti-a facut repros tie bianca pt faptul ca faci mare caz prin asta ii spun ca daca nu intelege drama acestor mame ,desi ar trebui , pt ca a trecut si ea prin asta , mai bine ar ocoli aceasta pagina si nu ar face comentarii.faptul ca iti scriu din nou este ca mi-as dori din suflet sa dau si eu o mana de ajutor campaniei tale si daca crezi ca te pot ajuta cumva , bazeazate pe ajutorul meu.mi-am dorit dintotdeauna sa fac ceva pt copii cu probl cardiace in amintirea celor doi ingerasi ai mei , dar mai ales sa fac ceva pt mamele care trec printr-o astfel de situatie.un gind bun si o imbratisare pt voi toate.putem spune ca aceasta grea suferinta ne uneste.este incredibil sa stii ca ai cu cine vorbi despre o situatie considerata tabu pentru cei din jur.mamici cu sufletul plin de durere descarcativa si vorbiti despre drama voastra va va face mult bine.putere multa bianca sunt alaturi de tine chiar daca numai cu gindul.daca ai nevoie de ajutorul meu adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Mesaj de la: Cecilia data: Duminica 10 februarie 2008
Draga Bianca,
Imi pare nespus de rau de pierderea suferita....mama fiind si eu...stiu ca nu exista un lucru mai greu decat sa-ti inmormantezi copilul! pur si simplu nu exista! As vrea sa te pot strange in brate...fara sa-ti spun nimic....doar sa te strang in brate in speranta ca poate iti pot transmite un strop de energie..de putere...de a merge mai departe..
Cu sufletul...sunt alaturi de tine!
Cecilia
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 10 februarie 2008
nu am decat 21 de ani dar daca mi sar antampla asa ceva nu stiu cum as reactiona probabil k as simti k lumea toata se prabuseste an jurul meu,dar as ancerca sa fiu puternica si sa trec peste chear dac stiu k nu e usor.sati dea DUMNEZEU puterea sa treci peste acest moment.
Mesaj de la: Lumi data: Simbata 9 februarie 2008
buna seara,Bianca.in sfarsit am reusit sa citesc si eu mai amanuntit ceea ce se gaseste pe saitul tau.sunt lucruri pe care nici nu mi le imaginam,sunt srise suferintele mamelor care au trecut prin IAD daca se poate numi asa.iti spun sincer si cu mana pe suflet ca m-a socat ceea ce am citit.am si eu un baetel in varsta de 6 ani si stiu ce inseamna sa fi mama,sa suferi pentru el,sa te bucuri alaturi de el.iti doresc sa fi sanatoasa sa te bucuri de copil si sot si sa treci cu bine peste aceasta trauma.noapte buna.cu mult drag Lumi.Sibiu
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
buna bianca iti scriu pt ati spune ca imi pare nespus de rau si ca te inteleg pt ca si eu am trecut prin asa ceva, acum patru ani am ramas insarcinata si eram cei mai fericiti totul era bine mergeam la control si mi se spunea ca e bine dar in luna a 4 sa produs nenorocirea dimineata fusesem la control pt ca miscase si vroiam sa vedem ca totul e bine iar seara mi sa facut rau a inceput sa ma doara burta si neam dus la spital unde ni sa spus ca doctorul e de garda la domiciliu si o asistenta mia facut un piafen si mia spus ca pot pleca acasa medicul meu avea telefonul inchis asa ca mam dus acasa dar nu a durat foarte mult ca mi sa rupt apa si mam intors din nou la spital unde am fost dusa intrun salon si lasata acolo imi venea sa mor pt ca intelesesem ce mi se intamplase deja se facuse ora 6 si nu a mai durat mult si sotul meu adusese medicul meu pt ca cel cara era de garda nu a fost deranjat de acasa cand ma vazut doctorita ma intrebat ce am patit si ma consultat si mia spus ca am pierdut sarcina si din acel moment lumea mea sa prabusit dar ea a fost alaturi de mine si a stat in spital pana am fost bine eu am pierdut vineri noaptea iar pana luni am stat in perfuzii sa mi se declanseze nasterea si sa intamplat abia luni pe la amiaza eu nu am vazut nimic dar sotul meu a vazut si nu ma lasat sa vad pt ca a spus ca era descompus de la perfuzii mam refacut foarte greu sufleteste si am crezut ca nu voi avea curajul sa mai raman insarcinata dar sa intamplat si acum am o scumpete de baiat de 2ani si 4 luni care ma ajutat sa trec peste pierderea avuta asta iti doresc si tie din tot sufletul sa ti se intample miracole in viata ta nu sa poti uita ci doar sa poti merge mai departe tot binele din lume din partea noastra
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
DRAGA BIANCA,
Imi pare sincer rau ca treci prin ce am trecut si eu ...se spune ca timpul vindeca tot...nu e adevarat pe mine ma doare la fel de tare ca acum 10 ani, numai ca m-am invatat cu ideea ca am un ingre in ceruri care ma vegheaza.
Fetita mea a murit imediat dupa o nastere normala ...si vreau doar sa-ti inchipui o secunda prin ce a trebuit sa trec cand eu abia ma desprinsesem din ghearele mortii si mi s-a dat vestea cu o voce rece ,, ai nascut o fetita moarta". Stiu ce simti si ce vei simti mult timp... numai ca tu esti mult mai puternica daca ai putut vorbi atat de repede despre asta( cu greu te-ai abtinut in aparitiile televizate sa-ti ascunzi lacrimile arzatoare de mama)
Eu eram la prima nastere....deci mi-a murit primul copil...4 ani au trecut pana cand am adus pe lume un baietel ...iar trairile si stresul din perioada sarcinii a fost enorm....iar de fetita imi amintesc parca ar fi fost ieri ,dar n-am avut puterea sa o iau in brate doar am privit-o si am plans ...atat
Ai mei nu i-au facut fotografii la inmormantare,eu eram drogata in salonul de spital ca sa nu sar de pe fix...iar ca o ironie aveam salonul vecin de cel al bebelusilor pe care ii auzeam plangand...si eu eram singura mamica ce nu mergea la puiut sa-l hraneasca....................................................
Si azi cand o vad pe asistenta responsabila de moartea fetitei imi vine sa-i scot inima aia de piatra din piept, dar o las pe mana lui Dumnezeu s-o pedepseaca cum o stii el!
Ma doare si o sa ma doara pana cand va pune pamant pe mine ....si ma doare si mai rau ca sotul meu nu mai vrea inca un copil...o surioara cum isi doreste baietelul meu in varsta de 6 ani jumatate( eu imi mai doresc un copil cu toate problemele care le am).....Iti doresc multa sanatate ,liniste si pace sufleteasca si sa-ti aduca barza o alta fetita cand vrei tu si ai grija de bobocul tau Luca cel care iti mai ia din suferinta(mie nu a avut cine sa-mi aline suferinta)....n-am poze,am doar lacrimi si amintiri care dor...daca vrei sa te ajut in lupta ta astept un semn
Mesaj de la: Elena data: Simbata 9 februarie 2008
Buna...sunt Elena si am 20 ani
Desi nu stiu ce insemana sa fii mamica iti inteleg durerea de mama...Nu este usor, dar important este sa stii sa depasesti momentul!!!!!! Eu am O conceptie: Dumnezeu are grija de fiecare in parte dar El nu-i da nimanui nici o povara mai mult decat poate sa o duca! Ai grija in continurae de familia ta si roaga-te la Bunul Dumnezeu k El ne da si bune si rele! Roaga-te si nu-ti perde niciodata speranta. Este ultima care moare! Astea sunt suisurile si coborasurile vietii. Ca sa poti trece peste ele trebuie sa ai VOINTA, AMBITIE, TARIE DE CARACTER. Numai asa vei putea trece orice obstacol si fiecare incercare reprezinta un o "caramida refacerii".
ORACRE-AR FI SFARSIUL LUPTEI SASATI LUPTAND CACI ESTI DATOR! VIATA ESTE O CONTINUA LUPTA.(GEORGE COSBUC)
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
Buna Bianca,
Sincer, imi pare rau,-iti trimit o imbratisare care sa-ti dea forta sa mergi mai departe. Felicitari pentru campania inceputa.....SANATATE la intreaga familie.
Mesaj de la: Mihaela data: Simbata 9 februarie 2008
Buna Bianca,numele meu este Mihaela in primul rand vreau sa-ti spun ca imi pare rau.Sunt casatorita de opt ani iar pana anul trecut nu am ramas niciodata insarcinata,am aflat cand eram deja in Germania la munca cu contract la sparanghel,imi intarziase ciclul doua saptamani mi-am facut un test si am avut o mare bucurie era pozitiv,mi-am anuntat sotul,mama si toti prietenii iti dai seama ce fericire pentru toata lumea.Au trecut doua luni cand intr-o dupa amiaza cand m-am intors de pe camp am mers la baie si sangeram nu foarte tare dar deja intrasem in panica,fetele din camera au mers si anuntat si a doua zi de dimineata am mers la doctor unde mi s-a facut ecograf si o mare surpriza aveam gemeni dar imediat m-au trimis la ginecolog unde iar mi-au facut ecograf atunci d-na doctor a spus ca din pacate unul din ei este oprit din evolutie si m-au trimis de urgenta la operatie.Ajunsa la spital d-nul doctor mi-a facut toate analizele si iarasi ecograf dar nu se mai putea face nimic asa ca mi s-a dat vestea.Iti inchipui ce a fost in capul meu eram nebuna am inceput sa plang toata lumea era in jurul meu ma refer la doctor asistente si sefa mea.Am ramas internata sefa mea cu traducatoarea au plecat si am ramas singura a fost o noapte foarte lunga in care m-am rugat sa se faca o minune.Dar nu s-a intamplat nimic mi s-a facut operatia am venit acasa si nu am mai ramas insarcinata de atunci.
Mesaj de la: Daniela data: Simbata 9 februarie 2008
sunt DANIELA din Tg.Jiu,si aş vrea să mă alătur celor care încearcă să+ţi adreseze sincere păreri de rău.am 39 de ani şi de 10 ani mă chinuiesc cu tratamente pentru a putea avea un copil.am uter fibromatos şi am fost operată de 2 ori,păstrindu+mi uterul pentru a putea repeta inseminările.dureri ,lacrimi,speranţe,drumuri,bani,toate au trecut peste mine .De căteva luni am avut sîngerări puternice şi foarte dese,Am slabit,am devenit anemică pănă când după 4 zile de sângerări mai mari ca niciodată,soţul m+a dus la spital unde mai fusesem şi trebuise să+mi aduc medicamentele de+acasă.Noaptea am pierdut singe mai puternic ca pînă atunci ,N+a venit nimeni să mă vadă ,am simţit că incet îmi pierd cunoştinţa ,m+am tîrît la asiatentă sa o rog sa facă ceva ,i+am băgat bani in buzunar sa+mi facă hemostaticele pe care mi le aduse+se soţul dar intr+un final mi s+a rupt filmul.M+am trezit intr+un puhoi de vorbe urîte mi s+a făcut o injecţie,m+au ţinut pe masa de ginecologie o oră in frig,.nu puteam decit să plîng,mai mult gemeam,auzeam o femeie alături ţipînd la un chiuretaj si rîsetele asistentelor la auzul glumelor spuse de medic,aveam calciu 6,nu mai vedeam ,imi era rău ,şi frig,nu+mi spunea nimeni ce se intîmplă,imi doream să mor şi chiar simţeam că o să se sfirşească,dar abia atunci s+a declanşat iadul .durerile pe care le+am avut eram mai mult decit puteam duce .şi ei rîdeau ,povesteau,femeia cealaltă ţipa...şi a dat D+zeu şi am leşinat.m+am trezit in palme şi vorbe de ocară la adresa staturii mele am 1,80 m deloc pe măsura atitudinii mele.Am aflat că mi se făcu+se chiuretaj hemostatic,altfel nu mi putea intrerupe hemoragia m au tinut 2 zile ,fără nici+un medicament nu mă puteam ridica .nici nu se uitau la mine .venea soţul pe fiecare tură,le dădea 100 de mii,le dădea glucoză şi vitamine ca să nu mor .abia cind vedeau banii ,zimbeau de parcă atunci mă vedeau prima dată..şi catadicseau să+mi facă imensul servici de a+mi băga un ac in venă.3 săptămîni mi+au trebuit să mă ridic din pat .patul de acasă ,pentru că după 2 zile am plecat.era inutil să rămin am dat dreptul doctoriţei ca să pot pleca e o regulă nu dai ,nu pleci,dar nici nu se uită la tine.la 2 săptămîni iar am făcut hemoragie .şi tot aşa...îmi fac hemoststicele acasă şi tremur să nu se declanşeze iar una de proporţii să se repete coşmarul.la următoarea am hotărît să merg să sfirşesc cu totul voi elimina uterul nu mai stiu unde să merg .atît am fost de umilită prin spitale că mă ingrozesc să merg iar acolo.pînă acum am avut bani.am văzut atîtea femei chinuite şi umlite.prima intrebare cînd intri in saloanele alea nenorocite este cit merge operaţia?..cit dăm la asistente?cit...cit...cit.pină cind o să fie aşa.nimeni nu recunoaşte că nu fac nimic şi ne seacă de bani .de lacrimi,de puterea de a merge mai departe.nu face nimeni nimic.dacă vorbeşti eşti mort.mai mult nu stiu ce să spun nu ştiu cit o să mai avem răbdare şi putere şi mai ales bani ...multi bani ca să le satisfacem lăcomia enormă.aştia nu sunt oameni,dece şi+au ales meseria asta?există doar un răspuns...pentru bani.cind nu'i avem o să murim cu zile.suntem atîţi de mulţi domni Lăscărescu.deci ştim ce ne aşteăptă
sincere păreri de rău şi mulţumiri pentru ce incercaţi să faceţi.
Mesaj de la: Maria data: Simbata 9 februarie 2008
Buna Bianca, ma numesc Maria, iti inteleg foarte bine ceea ce simti in pierderea copilului. Am fost in aceeasi situatie, am pierdut un copil. Am nascut normal, dupa nastere nu mi-a spus nimeni nimic, a doua zi asteptam copilul sa-mi fie adus la san, la toate femeile din salon le-au fost adusi copii pentru alaptare, al meu nu era. Am mers sa intreb asistenta si mi-a raspuns ca nu stie numic, nu mai este nici un copil, intrebam si nu imi raspundea nimeni ce s-a intamplat cu copilul, atunci am sunat sotul acasa sa vina la spital sa vada unde este, a intrat in spital sa-l caute si i-a raspuns ca a murit si a fost dus la crematoriu. Dupa care am intrebat si medicul si acelasi lucru mi-a zis, ca dupa nastere a murit. Sunt multi ani de atunci, dar nici acum nu sunt impacata pentru ca nu mi l-a aratat, eu l-am nascut viu si totusi imi pun mereu intrebari "poate copilul meu traieste". Pastrez si acum iesirile din spital pe care mi-a fost scrisa "avort la 6 luni" si eu am avut 8 luni si 18 zile. Am fost externata exact dupa 3 zile. Acasa am facut o febra de 40 din cauza pieptului si foarte mari probleme, din cauza situatiei in care ma aflam atat cu febra cat si cu pierderea copilului. Nu as dori nimanui sa simta ce am simtit eu atunci. V-am povestit problema mea ca sa vedeti ce situatie banala.
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
Imi para extrem de rau! stiu k poate cuvintele sunt de prisos si k poate trebuie sa traiesti k sa poti vorbi in cunostinta de cauza....dar cand ti-am auzit povestea mi s-a rupt sufletul in doua...Dumnezeu sa fie cu tine!
Mesaj de la: Gaby data: Simbata 9 februarie 2008
ma numesc Gaby sunt din Brasov......am doar 16 ani....m-am uitat la emisiundea de pe B1 tv.....am ramas socata.....la fel ca si oricare alta femeie.....imi doresc un copil....auzisem ceva vag despre anumite malformati...dar nimik concret....si credeam k sunt provocate de nopti nedorminte,droguri,alcool......dar se pare ca nu....
imi pare foarte rau pt fetita ta...pentru acel suflet inocent...
sa dea dumnezeu sa nu mai treaca nimeni prin ce ai trecut tuh......
nu imi imaginez cum ai putut sa rezisti unei suferinte asa de mari....DAR CHIAR DAK SE ZICE DESPRE NOI FEMEILE K K DE SMIORCAIM DIN ORICE...SUNTEM MAI PUTERNICE ...
eu nu cred k as putea suporta o durere atat d emare ca a ta.......ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI TIE SI BAIETELULUI TAU.....SA FII FERICITA.....SI SA NU UITI K LUMEA TE INTELEGE SI ITI E APROAPE MACAR CU GANDUL.......NUMAI BINE....TE PUP.....SI FII PUTERNICA
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
Îmi pare nespus de rău ce ţi s-a întâmplat,dar îţi doresc din tot sufletul mulă sănătate şi fericire şi mai ales să te bucuri de Luca ptr că şi Emma este acolo şi vă veghează din Ceruri şi este alături de voi pentru că ea va fii mereu în sufletele voastre!.
Mesaj de la: Cristina data: Simbata 9 februarie 2008
Buna Bianca!
nici nu stiu cum sa incep. am aflat de tot ce t- s-a intamplat din presa si de la emisinea Corinei Danila, la euforia tv.Imi pare tare rau si tot ce-ti pot spune este ca desi sunt departe sunt alaturi de tine cu tot sufletul. am citit oveasca si am inceput sa plang. eu nu am trecut prin asa ceva si nus tiu cat e, dar imi imaginez ca durerea este enorma. m-au uitat la acea emisine de la Euforia tv in care a fost invitata si doamna dr. neunatolog Culcer de la spitalul universitar si sincet m-a uimit tot ce a spus.
Zic asta deoarece in iunie 2007 eu am nascut la acel spital o fetita. nicdecum conditiile nu sunt cum a spus doamna doctor.pe mune medicul ginecolog m-a lasat balta deoarece durerile m-au apucat noaptea. nica macar nu atrecut sa ma vada.am nascut cu medicul de garda.doar ca din fisa micutei de externare aflasem ca s-a nascut asfixiata, deci cand ma gandesc ca puteam sa o pierd innebunesc.
dar nimeni nu mi-a zis nimic.asa e peste tot. banul face legea. atat asistentele cat si medicii la lasa de dorit.eu ma vazut multe in acel spital si mi-a parut rau ca emisinea am vazut-o in reluare deoarece vroiam sa intru in direct cu voi.
dar am avut noroc. a fost bine pana la urma si va fi bine.
Deasemenea sunt alaturi de toate mamicile care trec prin ce treci si tu, ma rog ca cel de sus sa va dea putere la toate si sa va conselez cu gandul ca acei ingerasi vor veghea asupra voastra.
te admir pentru ceea ce vrei sa faci si te sprijin pana la capat. sunt o mamica tanara am 26 de ani, ma numesc Cristina si sunt din bucuresti.
Daca sistemul sanitar ar fi altfel, daca spitalele ar fi mai dotate, daca si daca. multe ar trebui intradevar schimbate si totusi cei de sus nu fac nimic.
nu stiu ce viitor vor avea copii acestei natiuni.
sper totusi ca cineva va schimba ceva intr-o zi, si ca toate aceste necazuri vor disparea.
te sustin si am sa ma rog pt fetita ta, care acum e un ingeras mangaiat de Bunul Dumnezeu. cred ca toate au un rost pe lumea asta.
Dumnezeu sa te intareasca, sa-ti dea curaj sa faci multe sau ceva pt aceste mamici si pt aceste sufletele care nu au nici o vina.
sa-ti traiasca baietelul, sa fie sanatos is norocos si sa te bucuri de el.iti doresc tot binele din lume si sunt alaturi de tine cu toata fiinta mea.si cine stie poate viata va fi mai buna intr-o buna zi si te va rasplati cu o noua viata care va creste in tine si careia vei putea sa-i iei rochite si pantofiori roz.numai bine.CRISTINA
Mesaj de la: Lorin data: Simbata 9 februarie 2008
Buna Bianca,ne reintalnim din nou dupa o pauza de aproape 4 ani.Imi pare tare rau ca am revenit la intalnirea cu tine intr-o perioada mai putin placuta a vietii tale,dar am observat ca nimic nu-i intamplator si anume la ultimul tau raspuns de pe site mi-ai scris acelasi lucru ce l-am regasit in pagina rezervata pierderii copilasului tau;"Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si intelepciunea de a face diferenta dintre cele doua!".Am inteles ca esti o persoana devotata cretintei si atunci am hotarat sa nu mai continui cu parerile mele referitoare la persoana ta,pentru ca eu respect optiunea religioasa a fiecaruia,chiar daca eu sunt detasat de aceasta obtiune private.Eu locuiesc in orasul considerat ca fiind centrul credintei umane si anume Jerusalem,unde fiecare loc isi are povestea ei in cel putin trei variante.Nu vreau sa te dezamagesc cu explicatii prea multe dar sunt sigur ca si tu inca iti mai cauti echilibrul personal,mai ales in aceste momente de cumpana.Ti-as dori din tot sufletul sa ai parte de acest echilibru cat mai mult timp din viata ta si sa te gandesti din cand in cand,ca in fond;"nimic nu se pierde,nimic nu se castiga,ci totul se transforma" asa cum spune una din legile universale ale materiei.Asa poate vei trece mai usor peste aceste momente grele si vei continua viata asa cum ti-a fost dat,indiferent de catre cine,cand si unde.Eu cred cu desavarsire ca ceea ce conteaza este faptul ca noi sa ne gasim singuri locul in aceasta lume zbuciumata prin echilibrul mental.Fie ca soarta sa-ti pregateasca doar zile senine de acum incolo iar tu sa fi pregatita pentru toate momentele ei.Cu simpatie,acelasi Lorin.
Mesaj de la: Ruxandra data: Simbata 9 februarie 2008
Ma numesc Ruxandra si sunt studenta la medicina, anul 3. Este ingrozitor cum se poarta medicii cu pacientii,cum fumeaza in sala de operatie, cum dupa o mastectomie arunca sanul la gunoi de parca ar fi un ambalajul de la mancare, cum ni se vorbeste noua la facultae despre copii...un produs de conceptie...socant dupa parerea mea. Tot aud din anul 1 la genetica acest apelativ dar mi se pare inuman. Ma bucur tare mult ca am citit tot ce ati scris aici, toate mamicile care au trecut prin asa ceva..imi dau seama cum trebuie sa te porti cu femeile care pierd sarcina, cat de sensibile sunt ele acum. Si sincera sa fiu, nu e vorba numai de cum se poarta medicii ginecologi, toti medicii trebuie sa se poarte cu grija, sa vorbeasca frumos, sa fie atenti cu pacientii lor, sa se intereseze de ei, nu sa-i uite in salon zile intregi. Eu am fost operata la sectia de ortopedie dar a contat enorm pt mine ca am avut medici/asistente/infirmiere cu bun simt, glumete, umane..pt ca e greu sa stai imobilizat in pat si sa nu aibe cine sa te ajute cu plosca, cu orice, daramite sa suferi in chinuri ca ti-ai pierdut copilul. Exista si medici adevarati, trebuie doar sa ai norocul sa-i gasesti. Pacat insa ca sunt atatea rebuturi :(

Imi pare rau dna. Bianca Brad pentru ce vi s-a intamplat, ma trec fiorii cand ma gandesc la o asemenea suferinta. Sa va dea bunul Dumnezeu multa putere, multa iubire pentru cei dragi dvs, credinta, speranta, tot binele din lume!
Mesaj de la: Cecilia data: Simbata 9 februarie 2008
Cata durere vad pe situl asta.Ma gandesc si la mama mea cand citesc atata durere.In anul 1978 a ramas insarcinata ,bucurie mare caci era primul copil.Sarcina normala numai ca la nastere,dupa ore de chin,copilul murise.Se nascuse cu cordonul ombilical in jurul gatului,asa ii spuse medicul.Nici nu i la aratat,nu stie nici acum cum era.Si acum se mai intreaba oare cum arata sau cum era ,se gandeste in fiecare zi de ce oare nu i la aratat,ce au facut cu el dupa aia.Venita acasa era innebunita,se juca cu jucarii cu carutul.Sa hotarat sa faca alt copil si dupa vreo 3 luni a ramas insarcinata cu fratele meu .Dupa aproape 1an si jumatate a ramas cu mine.
Si acum are certificatul de nastere care de fapt e de deces in care scrie ca copilul sa nascut mort.Este trecut cu numele de Ion cica asa ii cheama pe copii care sau nascut morti .Cand eram mica si ma uitam la certificat ma gandeam ca numai mamei mele i sa intamplat asta ,dar acum cu siteul asta vad ca aproape toete femeile au trecut prin asta.Eu nu am copii inca dar deja mie frica.
Succes in toate si fii tare.
Cu respect Cecilia din Iasi
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
Bianca , sunt alaturi de tine. Sunt si eu mama si te inteleg .Plange-ti durerea si roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea putere sa intelegi.
Nu uita ca il ai pe Luca langa tine si pe micuta Emma Nicolle in suflet .
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
E dureros ce ti s-a intampalt!
Am 27 de ani si am un copil de 2 ani si jumate, nu pot spune ca am simtit o asemenea durere, dar o traiesc in proportie de 75 % de cate ori mi se imbolnaveste copilul(tot timpul imi trece prin minte "Doamne daca nu e doar o racela, daca acum ..." si simt ca innebunesc, nu am incredere deloc in medici(la cate am citit si vazut- ma sperii). Nu am curaj sa spun nimanui ce simt!Mai apoi stau si meditez,inainte sa am o familie, imi doream sa am o casa, sa pot sa o mobilez etc ma gandeam daca se intampla ceva, ce ma voi face.Acum am ajuns sa spun ca orice lucru material se poate reface, se poate inlocui, cumpara, dar pierderea unui "sufletel" nu il poate inlocui nimeni si nimic indiferent ca il ai sau e conceput, pentru ca el ia viata imediat ce incepi sa te gandesti ca ti-l doresti(cand spui ca-l vrei deja te gandesti "cum ar fi, ce ai face pt el s.a.", cand e conceput- incepi sa comunici cuu el desi el nu-ti poate raspunde cu vocea lui ci prin pura prezenta a lui el iti da de inteles ca te aude, ca face parte din viata ta).Deci durerea e mare indiferent in ce stadiu te afli, si cred ca nimeni nu ne poate alina durerea ce o simtim, sau fura macar iluzia de a ne gandi " cum ar fi fost daca ar fi fost..." pentru ca face parte din viata noastra.
Fetita ta este si va fi mereu o parte din tine, desi e greu de stiut ca nu poti sa o vezi, este si va fi intregul ce umple sufletul tau, partea ce nimeni nu poate si nu are dreptul sa ti-o ia.
Iti doresc tot ce e mai bun pentru tine si putere sa infrunti "fata dureroasa a lumii".
Iti multumesc ca mi-ai oferit ocazia sa-mi pot exprima gandurile liber si sincer fara a ma gandi ce raspuns as primi.Ai devenit una dntre prietenele mele confidentiale, iti multumesc pt acest lucru.
Mesaj de la: Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
sunteti neseriosi ,am trimis doua mesaje si nu au aparut pe sait
Mesaj de la: Alina data: Duminica 10 februarie 2008
Ma numesc alina
Buna Bianca pot sa spun ca si eu am trecut prin aceasi situatie dar la mine a fost la 8 saptamani dar a fost la fel de dureros si vreau sa sti ca iti inteleg durerea la fel am fost si eu nu intelegeam nimic la inceput cand am fost pusa la ecograf si dupa putin timp mi sa spus ca nu este bine pur si simplu nu am vrut sa cred am plans atat de mult era primu copil mi l-am dorit foare mult acum nu mai este sa sti ca imi pare rau si iti doresc din tot sufletul sa ai mult curaj si multa putere sa mergi mai departe si iti doresc multa sanatate
Mesaj de la: Catalin data: Duminica 10 februarie 2008
Nu am rabdare sa citesc tot ce s-a scris pana aici, asa ca raspunsul meu va fi cat mai pe scurt si la obiect. Spun "raspunsul meu" fiindca din ce am vazut la emisiunea "Nasului" am ramas cu impresia ca tu cauti niste raspunsuri la unele intrebari si nedumeriri personale- sau poate ca vrei sa le numesc dureri personale.
Asadar la intrebarea de ce nu pot fi botezati copiii nascuti morti, raspunsul pare a fi simplu si oarecum evident: nu pot fi botezati tocmai fiindca se nasc morti, deci fara suflare, fara viata. Prin urmare, lasand la o parte durerea si traumele pricinuite de o astfel de intamplare nefericita (dar netrecandu-le cu vederea), putem spune ca nici o fiinta moarta nu poate primi botezul sau binecuvantarea in sensul inteles de noi. Nu e posibil sa se intample asa ceva in mod fizic intrucat trupul bebelusului este lipsit de componenta sa psihica, adica SUFLETUL. Botezul crestin are in primul rand o anumita nuanta practica, in sensul ca este destinat stergerii pacatului universal savarsit de Adam si Eva. In acelasi timp, botezul este destinat transformarii noului botezat intr-un madular viu si intr-un nou ostas al lui Hristos. Pt a lupta impotriva pacatului si a raului din lume, asemeni unui ostas pe campul de lupta, crestinul urmeaza anumite traditii si legi fara de care nu poate fi numit crestin in adevaratul inteles al cuvantului. Revenind un pic la o idee anterioara, sufletul omenesc are nevoie de botez! Botezul este curatitor si "baia celei de a doua nasteri", sau "nasterea din nou", asa cum este el denumit de biserica. Asta se refera exclusiv la sufletul omului, fiindca trupul fara suflare (fara viata) e ca pulberea in bataia vantului. Biserica admite ca odata conceput fatul, din chiar acel moment in care ovulul este fecundat, se sadeste viata in acel "ou". De aceea se si situeaza in tabara adversa atunci cand vine vorba de libertatea avorturilor. Atunci se pune intrebarea de ce biserica refuza sa boteze copiii nascuti morti, de vreme ce aceste fiinte au fost si ele vii si li se recunosc drepturi egale ca oricaror oameni. Din ce cunosc, biserica spune ca acesti prunci raman la mila si la judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este absurd si nu judeca precum oamenii, de aceea nici biserica nu-i considera pe acesti prunci pierduti definitiv, sau pagani, sau destinati iadului.
In sprijinul celor scrise mai sus, iti aduc la cunostinta faptul ca exista inca vreo cateva botezuri recunoscute de biserica, insa acestea au o cu totul alta forma. In vremurile primare ale crestinismului, cand crestinii erau persecutati, multi dintre ei, desi nu erau botezati cu apa si cu Duh Sfant (dupa botezul crestin), marturiseau apartenenta lor la Hristos in fata persecutorilor si mureau in chinuri groaznice nevoind sa se lepede de credinta lor. Acestia primeau astfel asa-numitul "botez al sangelui", caci ei primeau credinta si o marturiseau dandu-si viata. Fac o paranteza aici ca sa scot in evidenta inca un aspect important legat de marturisirea credintei, indispensabila in actul botezului crestin- de aceea rostim Crezul (Marturisirea de Credinta) pt noul botezat. Ori noi nu putem face o astfel de marturisire pt un prunc mort si inca necrestinat.
Un alt fel de botez este cel "al lacrimilor". Acesta este luat in considerare in cazurile in care parintii si-au dorit f mult sa-si increstineze copilul si n-au apucat sa faca aceasta deoarece a murit inainte de vreme. Atunci durerea si lacrimile lor se prefac in apa a botezului, caci cine iubeste mult, mult i se iarta, iar "Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu". El nu este surd si mut si orb sau indiferent, Dumnezeu este viata si iubire si blandete.
Sa nu uitam si de faptul ca unui nou-nascut mort nu i se poate da un nume. De aceea nici nu avem cum sa-l pomenim la slujbele bisericii. In schimb sunt o multime de alte lucruri care se pot face pt usurarea parintilor cat si a starii sufletului mort prematur. Despre acestea trebuie intrebat un duhovnic bun de la o manastire.
Deocamdata atat, daca voi considera necesar voi interveni din nou aici cu unele completari sau reformulari, in masura in care ma pricep si eu. Condoleante si nadejdea sa va fie la Dumnezeu, caci El v-a auzit, mai repede decat v-am auzit noi pe B1 TV.
Toate cele bune.
Catalin R. B.
Mesaj de la: Simona data: Luni 11 februarie 2008
draga bianca, ma numesc **** simona...crede-ma ca te inteleg..perfect..pe data de 10 septembrie..am pierdut si eu baiatul meu.cu cateva zile inainte de cezariana.M-a operat tot princezariana..dar am doar numai operatia, copilul meu a murit..diagnosticul a fost hidrocefalee.Crede-ma ca inca nu mi-am revenit, plang intruna.nu mai am alti copii..si ptr asta am facut tratament...plang in fiecare zi..tu fii fericita ca mai ai unul...dar eu nu am nimica.
vreau sa ma implic sincer...te rog vreau sa ajut si eu...stiu ce inseamna
Mesaj de la: Alexandra data: Luni 11 februarie 2008
Sunt Alexandra. Am 18 ani si va scriu aceste randuri cu suspine in suflet si invataturi trase din experientele voastre. Sunt mult prea tanara pentru a avea copii, dar o sa va povestesc cazul mamei mele. Eram in prima zi a anului 2004... impreuna cu parintii mei, mergeam la nasi, cum este traditia. Brusc, in statie am vazut sange curgand pe piciorul mamei, dar nu se mai oprea(hemoragie). Stiam ca este insarcinata pentru ca ma pregatise ca voi mai avea un fratior, ziceam noi...Octavian Vlad. Am ajuns la urgente la Spitalul Universitar. A fost dusa la zeci de controale peste tot pana in momentul in care au internat-o in spital si atunci i-au oprit hemoragia. Eram speriata, recunosc ca in momentele alea nu ma gandeam la copil, decat la ea. Imi era frica pentru ca nu mai trecusem prin asa ceva si imi era greu, mai ales ca aveam nevoie de mama pentru ca in acel an dadeam examenul de capacitate. A stat cateva zile dupa care i-au dat drumul acasa. Nu stia ce se intampla si de ce a avut probleme pentru ca sarcina avea o luna, parca. La cateva zile dupa, s-a dus la doctorul SUCIU NICOLAE, care profeseaza la spitalul Polizu, la cabinetul particular al dansului, cu care ma nascuse si pe mine, insa din fercire eu nu am avut nicio problema.Acesta a intrebat-o scurt si la obiect:" Vrei avort sau vrei copilu?" Fastacita, cum era, a raspuns ca vrea copilul, doar daca acesta ii garanteaza ca poate pastra sarcina in conditiile in care avusese acea hemoragie si sarcina era prea jos. Domnul respectiv, si ii spun asa pentru ca nu merita sa-i pronunt numele, a sustinut sus si tare ca el ii garanteaza ca va tine sarcina pana la capat. La jumatatea lunii aprilie 2004, mama s-a internat la spitalul Polizu, nu mai stiu din ce motive, dar in orice caz nu sa nasca pentru ca era doar in 6 luni. Pe 27 aprilie, la ora 13:05, tin minte clar, ne-a sunat mama pe mine si pe tata sa ajungem urgent la spital pentru ca nascuse. In goana cea mai mare am plec impreuna cu matusa mea si cand am ajuns acolo sa o vad pe mama alba la fata, dar cu zambetul pe buze. Dupa ce ne-a povestit cum s-a intamplat, tata s-a dus sa intrebe de copil. nu era baiat, asa cum credeam noi, ci o frumoasa fetita, numita intre timp de asistentele de acolo: printesa mofturoasa. Aceasta minunatie, a fost chinuita si plimbata in cel mai pretios timp. Mama a strigat ca naste...colegele de salon s-au dus sa cheme asistentle, care nu s-au sinchisit sa lase cafeausa sa se raceasca si fumul de la tigara sa patrunda in camere inainte sa treaca prin plamanii lor. Doctorul, nici urma de el. La ceva timp, cateva minute, dupa ce nascuse, a venit o asistenta. O sa radeti, dar a luat copilul pe o plosca si a fost dusa cu 2 etaje mai sus la salon. De acolo au fost trimise sa curete copilul, pentru ca se nascuse cu tot cu placenta, timp in care sora mea, printesa mofturoasa, a pierdut oxigen. Intr-un final a fost bagata la incubator si cat de cat stabilizata. Numai mama stie cat a patimit, cu Maria Bianca, ca asa o cheama pe sora mea, si cu mine care ma pregateam de examene. II parea rau ca nu poate fi langa mine si imi dadeam seama de fiecare data asta. Ma ducea tata aproape in fiecare zi, si de fiecare data pangeam si intrebat de Maria Bianca. Am vazut-o si eu cateva minute si au fost cele mai minunate clipe, o avea pe desktop pentru ca ii facuse tatal meu poza. A avut toate bolile pe care le au unii prematuri. A avut probleme cu ochii, cheaguri la caput si multe altele. In tot acest timp doctorul SUCIU NICOLAE nu s-a prezentat absolut deloc. Acum are varsta de 3 ani si 10 luni, esta inalta, frumoasa, desteapta si nu are probleme cu nimic, decat ca nu leaga propozitii si nu vorbeste asa de clar ca altii de varsta ei, si este putin normal. Pentru tine Bianca, nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi sau sa te compatimesc, departe de mine gandul asta, sincer imi pare foarte rau, ca si de celelate mame care au trecut prin asta. Eu am incredere in tine ca o sa te axezi pe Luca si sunt sigura ca acel mic ingeras va vede de sus si are grija de voi. Te pup si daca vrei sa pastram legatura, adresa mea de mail este ****@yahoo.com.
P.S: scuze daca sunt greseli gramaticale!
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
Bianca, eu tocmai m-am intors din maternitate cu al doiea copil care este fetita. sunt cu ea in brate si citesc povestea ta... te inteleg perfect chiar daca nu am trecut prin asta si sper sa ma fereasca Dumnezeu de asa ceva asa cum si tie ti-a dat taria sa mergi mai departe. asi vrea sa iti spun mai multe dar nu imi gasesc cuvintele. in timpul operatiei de cezariana am fost constienta si am asteptat cu sufletul la gura sa scoata bebelusul si sa imi spuna ca e bine; am fost atat de agitata ca mi-a scazut tensiunea la 4 si am avut ceva probleme medicale. ce isi poate dori o mama decat un copil sanatos? Fii tare ca Dumnezeu e sus si are grija de noi!
Mesaj de la: Mihaela data: Luni 11 februarie 2008
Ma numesc Mihaela ****, sunt mama, am fost colega de liceu cu tine, Bianca, pana in clasa a X-a, cand m-am mutat la alt liceu. Iti inteleg perfect durerea, dezamagirea, deoarece si eu trec prin perioade cumplite in urma pierderii fiului meu de numai 4 ani si 7 luni, Emanuel Nicolae, Ema, cum ii spuneam noi. Nu invinuiesc pe nimeni, insa sistemul medical din Romania mi-a ucis copilul printr-o evaluare gresita, voit gresita, insa Dumnezeu va avea grija de fiecare. Nu iti pot scrie mai mult acum, sambata abia l-am condus pe ultimul drum si sunt coplesita de durere. Acum sunt pusa pe drumuri pentrui a-i scoate certificatul de deces, intrucat copilul a murit la o clinica din Germania. Am ajuns acolo, dupa multe eforturi, insa am ajuns prea tarziu. Daca ai puterea necesara scrie-mi pe adresa ****@yahoo.com. Am vorbit cu Nicky despre tine acum apropape 2 ani , inainte de a-l boteza pe Luca. M-am bucurat mult pentru tine, stiam ce mult ti-ai dorit acel copil. Stiu ca si tu esti o femeie puternica si poate impreuna cu tine si alte mame, victime ale sistemului, vom incerca sa miscam ceva din mecanismul acesta greoi si incompetent. Nu vorbeste furia din mine, aceasta este realitatea. A trai in Romania sec.XXI este un risc enorm, in special pentru familiile care au copii.
Inchei aici, nu inaintte, de a-ti spune ca te inteleg perfect, simt aceeasi durere si iti doresc sa ai taria nu numai de a trece peste durere, ci de a concretiza durerea in fapte, care poate vor salva alti copii. Tu esti cunoscuta in mass media, eu sunt fosta campioana mondiala, cine stie? Astept, daca poti, un semn din partea ta
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
Draga Bianca,dragi mamici,
nu cunosc durerea prin care treceti, dar sunt si eu mamica si empatizez cu durerea voastra. Va urez sa va dea Doamne-Doamne putere sa treceti peste ceea ce vi s-a intamplat. Se spune despre copiii care se nasc morti ca sunt spirite foarte inalte si ca ei se sacrifica si isi iau asupra lor o nenorocire care ar putea sa li se petreaca parintilor. As vrea sa va povestesc cum acum 2 ani, o prietena de-a mea a ramas insarcinata si a fost foarte fericita sa afle ca va avea o fetita. La toate controalele si ecografiile doctorii i-au spus ca e ok. Sarcina a decurs bine, si a venit si momentul nasterii. S-a internat in spital ca sa nasca natural. A nascut, totul a fost bine, fetita sanatoasa,mama si-a strans copila in brate, toate bune si frumoase.Ea intre timp a ramas in salon sa se odihneasca, iar tatal copilului a ajuns la spital si a cerut sa-si vada odorul. Doctorii au inceput sa dea din colt in colt, asistentele la fel. In cele din urma, mamica a intrebat unde ii e copilul, iar acestia i-au spus ca a murit. Dar ceea ce e absolut socant, e faptul ca iesind pe coridor, si-au gasit copilasul mort si aruncat intr-o cutie de pantofi. Nici in acest moment nu se stie de ce a murit si cum a murit, iar ei n-au facut alte investigatii pentru ca sunt oameni simpli si li s-a spus de la bun inceput ca nu vor avea nici o sansa sa afle adevarul.
Mesaj de la: Cristina data: Luni 11 februarie 2008
Buna Banca,nu pot sa spun decat ca imi pare sincer rau pentru tot ce trebuie sa induri.Stiu cum e pentru ca si eu am trecut prin asta de 2ori.In urma cu doar 2 luni am pierdut cel de-al doilea copil.Intra-devar situatia din spitale este jalnica...ca si cea din Ploiesti,unde am avut nenorocul sa pierd doua sarcini.
Tot ce ai scris ma misct enorm,parca retraiesc acele momente de groaza si disperare...acea furie imensa pe mine si mai ales pe Dumnezeu...acea intrebare...de ce?Acum m-am resemnat intr-un fel,dar,traiesc cu spaima ca nu mai pot face copii.Inainte de a ma casatorii am stat cu sotul meu doia ni in care pe neasteptate am primit vestea ca sunt insarcinata si ca totul decurge perfect.Aveam doar 19 ani,nu eram pregatita pentru un copil dar vestea m-a bucurat enorm si mi-a dat putere.In cea de-a noua saptamana am sangerat,foarte putin,eram la munca.M-am invoit si am ajuns la ginec care mi-a dat bilet de internare.A doua zi dimineata la prima ora am fost acolo,eram pentru prima data intr-o maternitate si nu stiam ce trebuie sa fac.La internari trebuia sa treci printr-un control inainte sa ajungi in salon.Cum medicul meu ginec era de stat am ajuns pe mana tutror med care erau de gard.Eram vreo 5 femei care urmau sa fie controlate cu una din ele ma imprietenisem inainte sa intru acolo.Ea a fost prima care a fost controlata.Dupa ce s-a dat jos de pe masa din cauza controlului care fusese f f f brutal tremura toata...am inghetat...nu mai nimeream sa scot banii ca sa-i bag in buzunarul doctorei pentru a nu primi acelasi tratament.Dupa control mi-a spus ca neaparat sa m-i se faca o ecografie sa vada daca fatul este bine.Junsa in salon mi s-au facut toate analizele dupa care a doua zi am ajuns iar la control.Mi s-a spus ca,copilul este bine si am fost externata desi sangerarea era acum mult mai mare.Am fost externata fara a mi se face ecograf.Ajunsa acasa nu m-am ridicat din pat.Simteam ca ceva este in neregula...Mi s-a recomandat de catre o prietena un medic ginec bun care se afla f aproape de casa.Insa avea program numai joia iar eu am fost externata vineri.A venit si ziua de joi cand din cauza sangerarii am simtit ca nu mai am putere.Mi-am sunat sotul care a venit acasa imediat.Ajunsa la doctor mi-am vazut copilul la aparat,era atat de mic,il vedeam desi nu era dezvoltat complet era acolo...il vedeam.Dar doctora mi-a spus ca e mort de 3 saptamani si din cauza asta sangerez.Am crezut ca totul se termina dupa acele cuvinte.Mi-a spus ca nu este dezvoltat pentru cele 10 saptamanii si ca nu misca desi eu il vedeam miscand-se.Mi-a facut chiuretaj de urgenta si am plans mult.Era pentru prima data cand faceam chiuretaj si a fost o experienta cutremuratoare.Nu vreau sa dau amanunte ca sa nu plictisesc.Am trecut cu greu dupa cele intamplate.Mama mea era in Italia si eu eram singura doar cu dragos care intre timp mi-a devenit sot.Am plans amandoi si am suferit enorm.Am facut nunta,am plecat in luna de miere si la intoarcere am aflat ca sunt din nou insarcinata.De data asta am fost la un medic specialist care a avut grija de mine.Totul a decurs normal si de aceasta data.Pana la cel de-al doilea ecograf unde m-i sa spus ca nu vede copilul.De aceasta data nu sangeram si credeam cu tarie ca totul o sa fie bine.A doua zi am fost chemata la un ecograf mai performant din spital unde am aflat cea de-a doua veste cutremuratoare.Sacul se dezvolta dar copilul nu. Daca nu ar fi existat medicina moderna as fi putut ajunge la noua luni cu burta dezvoltata dar fara copil.Am facut de aceasta data un chiuretaj cu anestezie totala...nu pentru a nu simti durrerea,ci pentru ca asa mi s-a recomandat. Acum sunt disperata si plang in coninuu,am renuntat la servici si parca statul acasa ma face sa sufar mai mult dupa cei doi copii ai mei.Dar salvarea a venit printr-o catelusa care a venit la usa mea.O frumusete care ma mai alina uneori. Am plans la cele scrise de tine Bianca,si sa stii ca sufar alaturi de toate mamele cu probleme.Sper si ma rog la Dumnezeu sa pot face si eu un copil desi sotul meu nu isi mai doresta asta acum.A suferit la fel de mult ca si mine,el a fost poate mai fericit de venirea celor doi copii decat mine...si totusi acum nu vrea sa mai auda...de frica...sa nu ma piarda si pe mine.A facut scandal la Maternitate dupa prima sarcina pentru ca nu mi sa facut ecograf si pentru ca puteam sa fac septicemie si sa mor.Si i s-a raspuns sec,doctorul care era programat pentru ecograf in acea zi era in concediu si le-a fost mai usor sa-mi dea drumul acasa pentru ca nu erau locuri in spital...Nu pot sa mai scriu nimic, ma ingrozeste indiferenta oamenilor...ma ingrozeste fapul ca poate nu voi mai putea face copii...am eu o presimtire...aceeasi presimtire pe care am avut-o cu primul meu copil.
Bianca poate vei citi aceste randuri,poate nu.Dar vreau sa stii ca sufar alaturi de tine si imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva.Stiu ca este o durere cumplita,mai ales ca tu erai atat de aprape.Dar fii fericita caci ti-ai castigat un inger de nadezde care sa vegheze asupra ta si a lui Luca.Imi pare sincer rau si sper ca Biserica sa reactioneze la durerea acestor mame si sa inteleaga ca doar asa vom putea trai mai departe impacate.Cu multa dragoste si respect Cristina din Ploiesti Adresa ****@Yahoo.com. Daca ai nevoie de ajutor in campania ta iti sunt alaturi oricand.
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
buna bianca te inteleg perfect acelasi lucru mi sa intamplat si mie in irma cu 16 ani am trecut prin aceeasi situatie de doua ori am pierdut prima sarcina la 4 luni si a doua la 7 luni afost ingrozitor dar acum ii multumesc lui dumnezeu ptr cei doi copiiminunati pe care i iubesc din tot sufletul nulasa durerea sa te copleseasca bunica mea imi spunea mereu 'sa infrunti toate greutatile vietii cu fruntea sus si zambetul pe buze durerea e in suflet cutoate ca si acum am sentimentul ciudat ca tot timpul si la tot pasul se va intampla ceva dar imi revin si stiu ca dumnezeu e alaturi de noi si nu ne va parasi trebuie sa ne ridicam sa mergem mai departe dar important e faptul sa nu uitam si sa avem familia aproape eu o am si o iubesc foarte mult
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
esti tare frumoasa imi pare tare rau te iubesc mult
Mesaj de la: Silvia data: Luni 11 februarie 2008
Buna Bianca...M-a cutremurat ceea ce ti s-a intamplat...Cuvintele mele sunt prea sarace ptr ati spune ce simt acum...Nu sunt mamica, astept sa se intample minunea asta de 13 ani de zile...mai sper...si vreau sa stii ca sunt alaturi de tine...am plans tot timpul cat ai fost in emisiune...nu-mi venea sa cred...sa fii puternica sa poti sa te bucuri de Luca...nu stiu sincer ce sa-ti mai spun...decat ca te-am admirat intotdeauna si ma rog lui d-zeu sa-ti dea puterea de a merge mai departe. Cu consideratie, Silvia I tel 07****
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
Bianca regret experienta prin care a trebuit sa treci. Nici o femeie nu ar trebui sa treaca prin asa ceva.

Eu am 25 de ani. Nu sunt maritata si inca nu am in plan un bebe desi imi doresc ca intr-o zi sa devin mama.
Dar citind unele din mesajele de aici plus ceea ce se paote vedea la tv nu pot decat sa fiu ingrozita de toate lucrurile oribile si inumane care se intampla in maternitatile din Romania.

Poate cumva vei putea sa lansezi si o campanie de umanizare a personalului medical de la noi. Sa nu mai auzim de asistente si medici care dorm in timpul garzii de nopate, care vorbesc urat si jignesc, care sunt lipsiti de interes si care in unele cazuri lasa mame si copii sa moara.

Iti urez rabdare si putere de lupta!!!
Mesaj de la: Elena data: Luni 11 februarie 2008
Buna Bianca,ma numesc Elena sunt din RM VALCEA,cu cateva seri in urma am aflat povestea ta.nu sunt casatorita de aceea nu pot decat sa imi imaginez prin ce treci.Pentru ca te iubesc si te admir,ma rog la Bunul Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci peste aceasta durere tie si tuturor mamicilor care au trecut prin aceasta.In memoria tuturor ingerilor care au plecat prea devreme dintre noi am compus o poezie.Se numeste"Numele tau""Numele tau aluneca pe rauri albastre/E rece,dar cald/E crud,dar mangaietor/Numele tau e din demon si zeu/Mi se prelinge cu dulce durere/Pe palidele-mi buze".imi pare foarte rau.
Mesaj de la: Amalia data: Luni 11 februarie 2008
Bianca draga, am crezut ca nu exista suficiente cuvinte pentru a exprima durerea prin care trece o mama care si-a pierdut copilul! dar tu ai reusit prin cuvintele tale exprimate in acest site. Am trecut si eu printr-o durere imensa cand mi-am pierdut baietelul la 22 de saptamani pentru ca mi s-au rupt membranele. Colul meu era deschis iar medicul la care mergeam (desi i-am dat bani destui doar ca sa stiu ca cineva se ocupa de mine si de copilul meu!)nu a vazut acest lucru.Am in mine mii de regrete, ma simt vinovata pentru ca nu am vrut sa stiu nimic de copilasul meu(David!) atunci cand mi-au provocat nasterea. Am ajuns acasa goala, pustiita, nimic nu mai conta in jurul meu...imi doream cu disperare sa stau doar cu sotul meu...el era legatura mea cu David! Parca nu am dus nici o sarcina, parca totul a fost doar un vis urat din care m-am trezit....mi-am rupt toate analizele si am distrus toate CD-urile pe care era copilasul meu. ACUM REGRET ENORM! As vrea sa-l vad cum se misca in burtica mea......as vrea sa stie ca il voi iubi toata viata...ESTE INGERASUL MEU! Draga Bianca iti inteleg imensa durere prin pierderea micutei Emma, dar cu siguranta copilasii nostri sunt ingerasi si se joaca impreuna acolo unde sunt. Esti o femeie puternica si ma bucur ca EXISTI! ma bucur ca mai exista femei adevarate care merg cu capul drept indiferent de greutatile pe care le incerca viata.
Cu mult drag, Amalia
Mesaj de la: Anonim data: Duminica 10 februarie 2008
sunt o fata care a nascut la varsta de 12 ani!
nu stiu csf cu copilul?..astept rasp la nr d tel 07****
Mesaj de la: Claudia data: Duminica 10 februarie 2008
imi pare f foarte rau am trecut si eu printro situatie asemanatoare Aveam 1 baietel si am hotarit sa mai avem un copil dar la 6 luni am pirdut sarcina a fost tot un baietel am suferit f mult dar cel mai mult ma durut suferinta lui andrei adica baiatul meu care atunci avea 5 ani a fost dureros dar timpul vindeca totul D-ZEU mia daruit dupa alti 5 ani un baietel sanatao si ii multumesc Domnului pt copii mei iar andrei e fericit ca il are pe denis fratiorul meu asa ii spune el Astept sa ne dai vestea ca o sa vina barza sa-ne bucuram alaturi de tine D-zeu sa te binecuvinteze. CLAUDIA GALATI
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
...bleu sau roz? este una din intrebarile care ni le punem in asteptarea puiului de om ce urmeaza sa soseasca pe lume.Am trait aceeasi drama ca si tine ,Bianca,in urma cu 18 ani...asteptam primul copil...Doamne!ce poate fi mai frumos...si acum ma gandesc la el ,un inger ...nu isi poate imagina nimeni si nici nu vreau sa-si imagineze nici o femeie,barbat,parinte,cum sunt acele clipe...poate ani,cand iti vine sa mori de tristete...bleu sau roz?ce frumoasa e intrebarea aceasta asa-i?
Mesaj de la: Adina data: Luni 11 februarie 2008
Draga mae Bianca,
Am incercat sa-ti scriu dar.. nu stiu daca ai primit mesajul meu!?
Poate ca vei avea timp sa-mi scrii cateva randuri.
Sunt o persoana care vrea sa se implice VOLUNTAR, bineinteles daca doriti acest ajutor.
Puteti sa-mi raspundeti pe adresa :****@yahoo.com
Traiesc cu speranta unei bune colaborari!
Cu respect,
Adina ****
Mesaj de la: Ana-Maria data: Luni 11 februarie 2008
Buna Bianca...
Buna tie si tuturor mamelor...nici nu stiu ce sa-ti scriu...dar vreau sa-ti scriu...nu-ti spun ca iti impartasesc durerea...ca o inteleg...dar stiu ca e o drama si mai stiu ca ceea ce ai inceput tu sa faci prin crearea acestui site va face o diferenta mare in Romania si reprezinta un lucru extraordinar ca ai puterea sa vorbesti despre asta si sa aduci o schimbare..o schimbare care ne va ajuta pe toti..atat pe tine,pe femeile care traiesc o asemenea experienta,cat si pe noi,cei din umbra.
Iti doresc din inima pace sufleteasca si putere sa-ti continui viata!

Ana-Maria
Mesaj de la: Maria data: Luni 11 februarie 2008
Buna Bianca,
numele meu e Maria.Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asemenea cosmar; nu m-am putut abtine din plans si ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de fetita mea care mai are o luna pana sa se nasca. Imi vin uneori in minte fel si fel de ganduri urate iar apoi imi dau palme si imi interzic sa ma mai gandesc la ceva rau. Uneori refuz sa aud stiri de acest fel numai de frica. Ma rog in fiecare seara la Dumnezeu sa-mi dea un copil sanatos, frumos si bun si ii fac si ei rugaciunea de seara. Am avut o sarcina grea cu multa durere dar daca asta ar fi plata ca al meu copil sa fie sanatos accept cu placere durerea.
Stiu ca in asemenea momente pt tine orice s-ar spune ar fi usor inutil pt ca numai tu stii prin ce ai trecut si conteaza sprijinul pe care il vei primi de acum inainte. Si mai stiu un lucru: Dumnezeu iubeste oamenii si el stie mai bine ce face si ca are o explicatie pt fiecare intamplare din viata noastra. Sunt sigura ca intr-o zi o vei primi.
Multa putere si numai bine tie si familiei tale. MARIA
Mesaj de la: Catalina data: Luni 11 februarie 2008
dragele mele, cred ca durerile noastre nu ar trebui comparate. ceea ce mi s/a intamplat mie sau voua este de necomparat! fiecare din noi a plins atunci cind, din nefericire, am ramas fara copil! fetita mea Mara a murit dintr/o eroare medicala, avea 4 ani si 10 luni si era lumina noastra. medicii au mintit de la un cap la altul (perfuzii cu glucoza 6 ore cind fetita mea avea glicemie la internare de 4,8; tratament - insulina;diagnostic final - tumora cerebrala!!! si tot asa.... s/au salvat unul pe altul iar fetita mea nu mai e....). picta frumos, vroia sa
mearga la biserica (oare de ce un copil asa mic cere sa mergem la biserica???!!!). din pacate nu mai avem alti copii, sotul mea ar vrea sa infiem unul dar eu nu am curaj... am 40 de ani, de la moartea Marei iau medicatie pentru inima si tensiune, fac atacuri de panica, mi/e frica de multe ori sa ies din casa... incerc sa imi revin (au trecut 9 ani de atunci) dar e tare greu.nu stiu incotro sa o iau, imi e mila de toti cei care sunt in jurul meu si sufera la fel ca mine. eu doresc tuturor celor care isi doresc cu adevarat copii sa aiba parte de sanatate si de diagnostice corecte! va imbratisez cu drag, Catalina ****, Braila, email ****@yahoo.com
Mesaj de la: Laura data: Luni 11 februarie 2008
BUNA BIANCA,
Ma numesc Laura; am 32 de ani si am trecut pri aceeasi experienta nefasta in 2006. Am incercat de nenumarate ori sa-ti trimit aceste randuri, dar n-a fost posibil datorita tehnologiei. Nu pot sa urmaresc programele tv. decat foarte rar, datorita programului meu zilnic, foarte solicitant, dar cand ai avut emisiunile televizate atat pe euforias, cat si pe b1 am urmarit cu emotie.Am un baiat , Mihai; el are 9 ani si mi-am dorit sa mai am un copil, astfel ca Mihai sa nu fie singur.Am ramas insarcinata si totul a decurs fara probleme timp de 5 luni. Nu am avut greturi, varsaturi, a inceput sa miste, ce sa-ti spun fara probleme. Am pierdut sarcina la 23 saptamani, in Maternitatea din Oradea.Nu ma voi impaca cu gandul vreodata ca mi-am lasat copilul intr-un spital, fiind declarat "Avorton". El trebuia sa aiba numele baiatului tau, Luca-Cristian.Nimeni, nici asistentele, nici, moasa, nici medicul, nici, preot, nici psiholog nu te consiliaza sau te indruma in aceste situatii. Toti vin cu vorbe care nu-si au sensul , fiindca Tu ca individ esti in acele momente nulitate, un stigmat, in proscris, ...nu-ti spune nimeni cauzele, dar exista efectul=copilul tau nu mai.Esti goala pe dinauntru, un robot, cauti explicatii, cauti sa intelegi, cauti ceva, orice,; te iei de piept cu dumnezeu, ca pe urma sa-i ceri iertare. Au urmat o serie de teste, controale, analize, dar ti sev spune ca esti bie, esti perfect sanatoasa, nu ai nimic si esti lasata in ceata: sa gasesti tu raspuns la tot ce ti s-a intamplat. L-am vazut intre picioarele mele, cand a iesit, cu manutele adunate, cu par negru, ....si probabil aruncat, ars, sau....Nu te poti sa-i faci un ritual de inmormantare, nu ai unde sa mergi sa stii ca sub acel panant e ingropat. CEEA CE E SIGUR, TRAIESTI CU ACEASTA DURERE, de fapt inveti sa traiesti cu ea. Tatal lui m-a lasat singura in toata aceasta lupta inegala: eu si lumea.Nu va trece niciodata, e singurul lucru pt. care lacrimile imi mai brazdeaza obrazul. Am un copil langa mine, pe pamant(el imi da forta mai departe)si unul in cer(care-mi lipseste;nu este zi in care sa nu ma gandesc la el).Indiferent de cate cuvinte as folosi, nu pot descrie ce sentiment traiesc.
Daca te pot ajuta cu ceva in aceasta campanie, poti conta pe sprijinul meu.Sunt persoana publica. Adresa mea de mail: ****@yahoo.com
Mesaj de la: Anonim data: Luni 11 februarie 2008
BUNA BIANCA NICI NU STIU CUM SA ICEP CIND MA GINDESC PRIN CE DURERE AI TRECUT CUVINTELE SUNT DE PRISOS DAR TREBUIE SA AVEM INCREDERE IN DUMNEZEU CA SA PUTEM TRECE PESTE TOT. PE 25 AUGUST 2007 AM PIERDUT SI EU PRIMUL COPIL LA 4 LUNI DIN CAUZA CA AM AVUT O PLACENTA PREVIA SI AM AVUT O MICA SINGERARE MA INTERNAT IN SPITAL SI IN SPITAL M-I SA FISURAT MEMBRANA SI SA SCURS LICHIDUL O SAPTAMINA NU MA PUS LA ECO DUPA O SAPTAMINA MA PUS LA ECO DAR A FOST PREA TIRZIU.A FOST GROASNIC IMI TRECEAU FEL SI FEL DE TIMPENI PRIN CAP DAR ACUM AM RAMAS DIN NOU INSARCINATA DAR VREAU SA SPUN CA IMI ESTE FOARTE FRICA SA NU PATESC LA FEL
Mesaj de la: Ramona data: Luni 11 februarie 2008
Ma numesc Ramona si sunt insarcinata.si tocmai pt ca am in burtica un pui mic de om te-am inteles perfect si ti-am inteles durere cum cred ca o intelege orice mama .dumnezeu sper sa-ti dea putere sa gasesti consolare si sper sa te pot ajuta (daca vei avea nevoi)sa reusesti sa transmiti unmesaj tuturor femeilor sa inteleaga ca suntem doatoare sa ne facem toate analizele si sa incercam sa ducem o viata sanatoasa pt copii nostri.stiu ca tu ai facut toate astea, dar sunt multe mame care nu o fac.si e pacat.poate citind poveste ta ,care stiu ca a durut mult sa o scrii,vor intelege ceva.Emma va ramane tot timpul in sufletul vostru si e normal.si cred ca faptul ca ai purtat-o atat in burtica iti da dreptul sa o si pomenesti atunci cand simti nevoia in slujbe.nu i-ti poate nimeni nega asta, pt ca nu cred ca acesti copii nu au suflet.si poate o sa facem odata o slujba pt emma si toti copii care au murit.cred ca fiind mame avem dreptul asta
Mesaj de la: Florina data: Luni 11 februarie 2008
mi-e greu sa incep...imi tot caut cuvintele...nu vreau sa jicnesc p nimeni, dar ma bucur si sufar in acelasi timp pt k ai scris acest articol...sufar pt k nu doresc nimanui sa treaca prin ce ai trecut tu si celelalte femei; nu am trecut prin asa ceva dar pot sa-mi imaginez...in schimb ma bucur pt k poate vorbele tale, care se simt venite din suflet in ciuda spuselor unora, sa fie percepute ca un semnal de alarma asupra femeilor ce apeleaza l avort...sunt multe astfel d femei...
nu cred k te ajuta cu nimic dc iti spun k am plans cand am citit randurile de mai sus...sper insa sa iti aduca alinare cele mai bune ganduri pt tine si familia ta si certitudinea k Emma d acolo d sus isi vegheaza mamica, taticul si fratiorul... :*
Mesaj de la: Florentina data: Luni 11 februarie 2008
Draga Bianca imi pare nespus de rau ....sincer cand te-am vazut la tv nu am inteles prea bine ce ti se intamplase ....dar am intrat pe adresa ta si am citit"povestea"ta zguduitoare care tea marcat pentru toata viata ....ma izbucnit in lacrimi si am zis de ce tocmai ei nu imi venea sa cred ...din fericire il ai pe LUCAlanga tine si deasemeni intreaga familie ...sper din tot sufletul ca cu ajutorul lui d-zeu sa treci mai departe si sa ai puterea de a mai ramane inca o data insarcinata .....eu sunt mama unui baietel pe nume DANIEL MIHAIL care in data de 8 martie va implini 1 anisor .de multe ori auzind si vazand atatea necazuri imi este teama ca nu cumva sa i seintamplea ceva ..pentru ca sincer eu nu cred ca as avea putere de a merge mai departe si de aceea te admir foarte mult pentru curajul cre lai avut de a merge mai departe..in incheiere iti doresc multa snatate si putere.adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com.din ploiesti.numai bine
Mesaj de la: Elena data: Duminca 10 februarie 2008
BUNA BIANCA . IMI PARE NESPUS DE RAU. IN SPECIAL CA EU AM NASCUT UN COPIL CU PROBLEME SI NIMEMI NU STIE DE CE. ARE 10 ANI SI NE CHINUIM ZI DE ZI SA DUCEM ACEASTA VIATA......CIUDAT ESTE CA NICI IN ZIUA DE AZI NIMENI NU MI-A DAT O EXPLICATIE DE CE ACEST COPIL ESTE ASA . ARE RETARD , ADHD, SI ACUM 2 ANI MI-A FACUT SI NISTE CRIZE DE E[ILEPSIE. NEBUNIA CEA MAI MARE A MEA DEDE FAPT CURAJUL MEU A FOST SA MAI FAC UN COPIL, EL ESTE SANATOS SI ARE TREI ANI,,,,DAR CATEODATA IMI ESTE ASA DE TEAMA......VIATA ASTA A FOST ASA DE DURA CU MINE...AM STAT IN BUCURESTI PANA LA 19 ANI..AM AVUT SI UN INCEPUT DE CARIERA DE MODEL DAR..AMN RENUNTAT LA TOT PTR IUBIRE..CARE ACUM S-A DOVEDIT A FI FALSA.....AM 309 DE ANI SI LOCUIESC IN RM VALCEA DAR AICI NU SUNT SCOLI SPECIALE..AS FI VRUT CEVA MASI BUN PTR EL. LUPT IN FIECARE ZI DAR NU AM CU CINE...SIMT CA MA DOBOARA TOTUL......NU STIU CAT VOI MAI REZISTA.....SPER SA REUSESC SA DUC PANA LA CAPAT ACEASTA MISIUNE A VIETII MELE...DAR......E-MAL-UL MEU ESTE ****@yahoo.com...........as vrea sa vin in bucuresti cu el dar cu salariul mewu de profesoara nu-mi pot permite multe. am si un sot dar el refuza sa se gandeasca la posibilitatea unei mutari in bucuresti....este ingrozitor de greu....................
Mesaj de la: Corina data: Duminca 10 februarie 2008
Imi aduc aminte de o emisiune a lui Teo unde erai invitata. Erai insarcinata cu Luca si erai foarte fericita. Eu eram insarcinata cu... Yanis. Ne doream de ceva vreme un copil dar s-a intamplat ca sa pierd inainte doua sarcini cam la 2 luni. Mi s-a recomandat ca la urmatoarea sarcina sa fac o amniocenteza si pana atunci mi-am facut mie si sotului cariotipul genetic. In sfarsit am ramas din nou insarcinata. Mergeam la control la doi medici in orase diferite.Luam tratament. A venit si saptamana 16-17 si am plecat sa fac amniocenteza.Nu mai vreau sa detaliez prin ce am trecut vazand un ac care se indrepta spre copilul meu care misca intruna.Am facut-o...Am asteptat cam 3 saptamani rezultatul intr-un stres...In sfarsit l-am primit:bebe era ok cu cariotip 46xy(adica baiat).Am mai facut multe analize atunci, toate bune.Sarcina evolua bine si in saptamana 25-26 parca nu-l mai simt asa bine...sau deloc...Merg la control si la echo...nu are cord!!!!S-a prabusit totul in jurul meu. Au venit mai multi medici care nu au putut decat sa constate...imi ziceau ceva de un calmant...Eu ma gandeam doar ca nu e adevarat si cum sa ajung mai repede la celalalt doctor in celalalt oras. Am plecat imediat sperand intr-o minune. Dar s-a dovedit ca minunile nu exista. Doctorul a ramas fara cuvinte cu ochii tinta in monitorul echografului. Nu-si putea explica situatia... Si nici eu...Nici sotul meu...Nici mama mea...Nimeni...Cel mai mare cosmar era REAL!!! M-am internat a doua zi ca sa...nasc...natural...nu cu cezariana.A fost un travaliu de peste 20 de ore. Cele mai cumplite dureri posibile...S-ar fi numit YANIS! Singurul lucru care ma tinea pe linia de plutire era gandul ca peste putin timp voi putea sa raman din nou insarcinata si ca totul va fi bine. Imi doream atat de tare un copil ca doar la asta ma gandeam...numaram zilele pana puteam sa incerc din nou... Si dupa aproximativ 5 luni jumate eram insarcinata!!! Nu mai puteam sa ma bucur dar m-am apropiat foarte tare de biserica si de Dumnezeu. Mergeam des la biserica, ma rugam si stiam ca daca Dumnezeu vrea sa am un copil il voi avea. Eu imi doream foarte tare o fetita. Si a venit!!! Era un dar de la Dumnezeu si am numit-o DARIA! Este frumoasa, sanatoasa si este tot ce mi-am dorit vreodata. Sper sa ai si tu puterea sa treci cumva peste si sa mai incerci sa ai un al doilea copil daca iti doresti lucrul asta si sper sa fie fetita. Iti doresc tot binele din lume si multa sanatate!!! Sa auzim de bine! Corina
Mesaj de la: Eleana data: Duminca 10 februarie 2008
ELEANA MILANO CONDOLEANTE...
Mesaj de la: Mariana data: Duminca 10 februarie 2008
Buna Bianca,

ma numesc Mariana, am vazut emisiunea 'Nasul' si am citit articolele de pe site si
in ciuda faptului ca am 17 ani am ramas uluita si uimita si am plans in acelasi timp,vreau sa-ti spun ca imi pare nespus de rau...pentru tine si pentru toate femeile care sunt in aceeasi situatie...tot mai multe chiar...ar trebui luate masuri...dar dupa cum se stie la noi in tara mai intai trebuie sa suferim si apoi...poate...vor lua anumite masuri...ce pot sa-ti zic,sa fi puternica,si sa te gandesti ca acolo unde e cea mica,e bine,printre ingeri...imi pare rau..si mi-ar place, daca pot ,cu ceva sa te ajut in campania aceasta...adresa mea ****@yahoo.com..iti doresc tot binele,sanatate si multa putere...mariana,giurgiu..
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 10 februarie 2008
Am citit multe din mesajele pe care le-ai primit, concluzia mea este una foarte clara, ca prin aceasta pagina ai dovedit un lucru MARE: in Romania sunt oameni foarte inimosi, care stiu sa se alature oamenilor suferinzi din diferite motive. Eu nu pot decat sa-ti multumesc ca existi, te ADMIR foarte mult pentru ce-ai facut, dar mai mult pentru ca ai stiut sa te ajuti singura, inasasi prin ce faci, nu te amagi din cauza "prietenelor tale". Sa sti ca proverbul "Prietenul la nevoie se cunoaste" a suferit o modificare, astfel: "Prietenul la nevoie TE cunoaste". Iti scriu atat despre mine. Am crscut fara parinti, intr-o institutie a statului, pană la 18 ani, cand doar Dumnezeu m-a iubit, iar acum am o familie, o sotie pe care o iubesc de mai bine de 18 ani si un baiat de 10 ani Fabius Daian, care este foarte bine. Iti spun aceste lucruri pentru ca sunt de acor cu unul dintre cei care ti-a scris, ca Dumnezeu ne mai verifica loialitatea, credinta. Multumeste-i lui Dumnezeu ca existi ca-i ai pe Luca si pe logodnicul tau, pe ai tai. Eu sunt alaturi de tine si toti parintii care trec prin asa ceva. Analizeaza lucrurile prin simplitatea lor nu le complica, pentru ca altfel suferi prea mult. Traieste-ti viata. Iti doresc multa sanatate, fericire si fii buna asa cum eu te stiu doar privindu-te la TV. Ai o mimica a fetei de femeie buna, sincera si inimoasa. De aceea-ti iti scriu multi oameni buni si cu suflet. Multumesc lui Dumnezeu ca prin acest site pe care l-ai deschis Bianca, se pate dovedi inca o data cat sentiment de umanitate exista pe acest pamant. Va mutumesc tuturor care i-ati scris Biancai Brad, ganduri bune. NUmai bine tuturor.
Mesaj de la: Eliza data: Duminca 10 februarie 2008
Buna ma numesc Eliza am 23ani si sunt din Resita.
Am aflat de acest site de la apropiatii mei.Vreau sa iti spun ca regret enorm ce sa intamplat cu ingerasul tau aceeasi experienta tragica am trait/o acum un an cand mi.am pierdut fetita IRIS la doar cateva ore dupa nastere.
Am crezut ca mi se sfasaie sufletul vazand ca copilasul meu se stinge si nu il pot ajuta cu nimic.De fiecare data cand inchid ochii imi vad copilasul si momentele de cosmar.Dar de un singur lucru ma bucur oarecum ca am putut fi alaturi de ea chiar si pt cateva ore, imi va ramane in suflet toata viata.Sper ca o voi mai putea vedea cand voi inchide ochii si ca va ma astepta.
Iti multumesc in numele meu si probabil a tuturor femeilor care au trecut printr.o astfel de experienta ca avem ocazia sa ne putem exprima durerea si in acelasi timp sa.ti fim un sprijin la perioada grea pe care o traiesti.
Iti doresc sa fi puternica si bucurate de ingerasul pe care il ai si care te iubeste.
Mesaj de la: Mara data: Duminca 10 februarie 2008
Imi pare sincer rau. Nu cred ca-ti intelege nimeni durerea decat cele care au trecut (din pacate) prin asemenea momente. Sa dea Dumnezeu sa-ti gasesti forta necesara sa mergi mai departe. Nu sunt casatorita si nu am copii, dar ii iubesc enorm si sper ca intr-o buna zi sa fiu si eu binecuvantata cu un ingeras. Nu e drept ce ti s-a intamplat, dar intotdeauna in momente grele imi spun ca Dumnezeu stie ce face ... are EL grija de Emma, ingerasul tau e bine pazit. Ai incredere in tine si fii tare!

Mara
Mesaj de la: Oana data: Duminca 10 februarie 2008
Buna BIANCA ,Ma sunt OANA si vreau sa ti zic ca si eu am avut nesansa si ghinionul de a mi pierde primul copil atat de mult dort si atat de mult asteptat.S a intamplat sa pierd sarcina la12 saptamani si nu puteam realiza si nici constientiza ca tocmai si mie mi se intamplase acelasi lucru ca si verisoarei mele.Asta s a intamplat pe 7 02 2005 si sufr si acum tot timpul ma gandesc si fac comparatie cu alti copii care sunt nascuti in luna are trebuia sa nasc si eu.A fost si este FOARTE DUREROS sa pierzi un copil...o sarcina.Eu iubesc atat de mult copii si mi doresc atat de mult sa raman insarcinata din nou,...incercam,incercam si iar incercam.Toti ne intreaba dar voi cand aveti de gand sa faceti un copil(avand 8 ani de la casatorie)dar ei nu stiu cat ne chinuim noi sa pot ramane din nou insarcinata....Acum mergem si noi cand la u medic cand la altul...Ce m a incurajat pe mine a fost sotul meu ca a stat toata noaptea langa mine,inclusiv a doua zi pana m au externat pt.ca noi locuim in ITALIA si aici doctorii se comporta f.fumos cu pacientii chiar daca esti strain fata de ei,te incurajeaza,i ti ridica moralul,daca ai nevoi de calmante sau orice altceva nu se pune problema in schimb la noi in spitale(majoritatea)lasa de doritoricum aceasta durere din sufletul nostru nu ne o poate lua nimeni si nici n o sa dispara vreodata si nu numai din sufletu nostru ci si cel al sotilor pt.ca sotul meu a plans toata noaptea langa mine si ma mangaia pe frunta el a fost singurul care mi a fost alaturi nu am avut pe nimeni altcineva...SI STIU CA ACOLO SUS PRINTRE INGERASI SE AFLA SI INGERASII NOSTRI.SPER CA INTR O ZI VOI RAMANE DIN NOU INSARCINATA SI VOI PUTEA DUCE SARCINA PANA LA CAPAT CU BINE.I TI DORESC SANATATE,PUTERE SI FORTA DE A MERGE INAITE.CU TOT RESPECTUL OANA.
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 10 februarie 2008
pierderea unui copil este cel mai mare necaz pentru oricare dintre noi nu ne putem pune contra lui dumnezeu dar ne ramane speranta ca vom reusi cu ajutorul lui sa depasim momentul un moment greu dar care trebuie depasit nu putem sa ne lasam prada ispitei de a face un gest necugetat dumnezeu sa iti dea sanatate si putere si sa te ajute sa treci cu bine acest moment.Am sa-ti spun o poveste reala care eroina fina mea in urma cu 9ani a nascut dar dupa 4 zile a murit baietelul ,cu ajutorul nostru al tuturor cunostiintelor familiei fina mea a trecut acest moment.Spunea ca nu mai vrea nici un copil dar dupa 8 ani si-a dorit un copil si cu tratament a reusit de a nascut un grasan de 4kg.Acum grasanul are 7 luni .TREBUIE SA AVEM CREDINTA IN DUMNEZEU SI EL VA REUSI SA NE AJUTE PE TOTI SA REUSIM.TE IMBRATISEZ CU DRAGOSTE SI RESPECT
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 10 februarie 2008
De cateva zile, citesc si recitesc mesajele scrise de atatea mamici, de atatea suflete mutilate pe viata,si e uimitor cum asemenea tragedii, unesc atatea suflete...De multe ori ma intreb cum de nu a innebunit cumnata mea, careia in 2004,i-a murit fetita la 1an si4 luni de meningita.Plang si astazi cand ma gandesc la ea , la Catalina Elena, ingerasul nostru cu cei mai frumosi ochi albastri, din toata lumea.Ar fi trebuit sa se joace astazi cu Sofia , fetita mea de 2 ani,si ma gandesc ca atunci cand fetita mea se va face mai mare ii voi povesti de verisoara ei.Cumnata mea nu a innebunit pt. ca DUMNEZEU a intarit-o, ia dat putere sa mearga mai departe,si sa mai poata povesti chiar si altora de fetita ei . Multa vreme m-am simtit vinovata PT.CA eu am un copil sanatos, si ma intrebam daca nu ma invidiaza!Nici in ziua de azi nu am curajul sa o intreb,nu pot decat sa-mi imaginez ce simte cand SOFIA mea ma striga MAMA, iar pe ea nu o striga NIMENI.Cand ma duc la biserica ii aprind cate o lumanare, si-mi vine sa urlu DE CE DOAMNE, cand ea ar fi trebuit sa-mi aprinda mie???????Vazand-o pe Sofia langa mine,simt ca DUMNEZEU MA IUBESTE, SI-MI IMPARTASESC COPILUL in fiecare saptamana in post, iar in timpul anului macar o data pe luna,si ma rog DOMNULUI:DOAMNE PEDEPSESTE-MA PE MINE PENTRU TOATE PACATELE MELE,dar pe sofia iubeste-o ,e doar un suflet nevinovat, un ingeras.Bunica mea are o vorba:"NU MA DOARE, MA USTURA SUFLETUL MAMA",va inteleg durerea si usturimea din suflet voua tuturor mamelor ,si ma rog la dumnezeu sa nu stiu vreodata ce inseamna acest sentiment,iar tu Bianca sa FII ULTIMA FEMEIE DIN LUME care mai povesteste din propria experienta o asemenea nenorocire. Voi toate sunteti cu adevarat niste femei puternice,VA IUBESC ,VA ADMIR, DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE.
Mesaj de la: Ana data: Duminca 10 februarie 2008
Buna Bianca, imi permit sa-ti spun asa ca te simt foarte aproape de sufletul meu si nu numai....
Ma numesc Ana, sunt din Iasi si am o fetita de 1 an si 2 luni, pentru care-I multumesc Lui Dumnezeu ca e sanatoasa. Sora mea a pierdut o sarcina si sincer iti spun ca nu am stiut cum sa o consolez, spre marea mea rusine, incercam sa evit subiectul. Cat despre sistemul sanitar din Romania e mizerabil. Am o prietena care la 35 de saptamani i s-a spus ca bebelusul nu se incadreaza in dimensiunile normale, ca e malformat. I s-a spus verde-n fata ca e tanara , frumoasa si poate face altul.....eu atunci eram insarcinata in 3 luni. Mi s-a rupt sufletul cand pe holul spitalului m-am intalnit cu ea care era distrusa. A plecat acasa cu gandul ca bebelusul urma sa se nasca bolnav si.....minune cand s-a prezentat pentru cezariana a nascut un baietel perfect sanatos. Acum are 1 an si 10 luni, e destept si perfect normal. Iti dai seama ca putea sa faca o nebunie in durerea provocata de niste medici incompetenti?Sau cate alte mamici sufera la fel?Cate reusesc sa duca sarcina pana la termen?Iti doresc multa sanatate si sa fii sigura ca de acolo de sus cineva te priveste si te saruta. Te pup.
Mesaj de la: Adriana data: Duminca 10 februarie 2008
Draga mea prietena,(daca imi permiti sa-ti spun asa),Bianca este foarte greu de descris in cuvinte prin ce ai trecut.Si eu am trait o experienta oarecum asemanatoare cu a ta.In 22 oct 1991 am nascut un baietel ....imi este foarte greu sa vorbesc despre asta.....
Mi-au spus ca este perfect sanatos,l-am strans in brate,l-am alaptat,i-am vobbit...l-am iubit.
in dimineata zilei de 24oct l-am gasit mort in patutul lui din maternitate.
Nici macar nu au avut bunul simt sa vina sa-mi spuna ce se intamplase.
cand m-am dus la cabinetul asistentelor sa intreb ce este cu puiul meu mi-au spus sec"care,ala care a murit azinoapte?".....
Nu mai simteam nimic,se daramase toata lumea mea ,nu am fost in stare sa mai vorbesc......
l-am luat acasa,cu mari interventii si l-am inmormantat cu toate ca nu era botezat...dar am unde sa -l plang si sa-i aprind o lumanare....
Acum am o fata de 15 ani Larisa si mai am un pui mic de 1an si 5luni Cristian pe care ai iubesc din tot sufletul dar am si un ingeras acolo printre stele la care ma agndesc tot timpul,Cosmin care ne vegheaza de acolo de sus.Stau cateodata si ma intreb cum ar fi aratat,cum ar fi gandit ,ce ar fi facut....
Dupa atatia ani nu stiu de ce mi-a murit puil ,am fost suparata pe dumnezeu si pe toti sfintii din cer.....
Ma intrebam tot timpul de ce eu?de ce puiul meu?de ce.......?
Si acum ma doare sufletul si imi este tare dor de el si .....cand mi-e dor plang
Poate fetita ta se intalneste printre stele cu puiul meu sa-i spuna cat de mult il iubesc si cat de dor imi este de el......


Te saruta cu drag Adriana din Tulcea

Daca pot fii de folos cu ceva ,voi ajuta cu mare drag
tel 07****
adresa de mail ****@yahoo.com
Te saruta cu drag Adriana din Tulcea
Mesaj de la: Andreea data: Duminca 10 februarie 2008
Buna Bianca! Nu pot sa spun decat ca imi pare nespus de rau pentru suferinta ta. Eu am o fetitza de 3 luni jumatate si nu poti sa-ti imaginezi ce fericita pot fi. Am plans incontinuu cat timp am citit articolul. Sa stii ca dupa ce am nascut am plans cateva zile incontinuu de fericire si de frica in acelasi timp (nu cumva sa i se intample ceva rau). E intr-adevar o minune sa poti face un copil! Un adevarat MIRACOL! Si acum o verific mereu cand doarme, tot de frica sa nu i se intample ceva rau, o verific sa vad daca mai respira. Cred ca sunt si eu putin deplasata, ca cei cu drobul de sare (poate din prea multa iubire). Inca o data spun cat regret ce s-a intamplat tuturor femeilor in situatia ta (am o matusa care a trecut prin asa ceva si am vazut cat a suferit, ce fericiti eram cu totii pe timpul sarcinii). Multa sanatate si CURAJ! Andreea din Barlad
Mesaj de la: Viviana data: Duminca 10 februarie 2008
buna ziua..sunt V.Viviana..am 30ani,si am trecut prin starile povestite de tine...NU MAI ESTE NIMIC DE SPUS...TU AI SPUS-O LA MODUL CEL MAI INTELEPT..SI NU IMI RAMANE DE FACUT,DECAT SA MA ROG ,LA D-ZEU.CA NIMENI SA NU MAI TREACA PRIN ASTA..RAMAI CU BINE!!!(O PRIETENA IMI SPUNE SA TE FELICITAM PENTRU CURAJUL,DE A SPUNE TOTUL ASA DE EXPLICIT PT.TOATA LUMEA...)"TIMPUL AMELIOREAZA ORICE DURERE.."LINISTE IN SUFLET ITI DORIM SI TIE...SI NOUA...CELELALTE CARE AM TRECUT PRIN ASTA.
Mesaj de la: Iulia data: Duminca 10 februarie 2008
Draga Bianca,sper ca nu te deranjeaza prea tare ca multi ne consideram prieteni si ne permitem sa te tutuim (avem varste apropiate, eu sunt nascuta in 1969).Ti-am mai scris de doua ori, dar mesajele nu au ajuns, se pare, probabil detalii tehnice-nu stiu...Am fost printre primii care au citit pe siteul tau despre aceasta tragedie, aflasem din ziar...Am plans minute in sir, nu imi imaginam ca pot exista dureri atat de mari,eram alaturi de tine in aceasta mare durere cu tot sufletul,apoi vazandu-te intr-o emisiune (pe Prima) am scris din nou, dar...ghinion-nu am reusit sa transmit mesajul!Printesa ta te vegheaza de sus, din Cer, iti da putere sa continui sa traiesti aici, pe Pamant, pana cand va veti reintalni intr-o dulce imbratisare....Dar pana atunci, ii esti datoare ei, ii esti datoare lui Luca sa TRAIESTI.Aceasta imensa durere te-a facut mai puternica, te-a facut sa vezi viata intr-un mod mult mai profund decat toti ceilalti...Iti doresc sa ii daruiesti lui Luca surioara mult dorita, iti doresc sa ajungi cit mai repede la momentele de bucurie de a alege rochita de plimbare, de a pieptana cositele blonde (ca ale tale) ale fetitei ce va veni...
Continua sa vorbesti cu fetita ta din Ceruri, sa ii zimbesti atunci cand privesti in sus,sa ii pastrezi vie memoria...As vrea sa iti pot fi de folos intr-un fel sau altul,nu ezita sa ma contactezi ( ****@yahoo.com).
Ma felicit ca eu am ascultat al 6-lea simt si m-am grabit sa aduc pe lume copiii mai repede decat la termen....Cel de-al doilea baietel al meu avea 2-3 noduri pe cordonul ombilical atunci cand l-am nascut, cu 2-3 saptamai mai devreme, desi nu exista nici o indicatie terapeutica in acest sens, ci pur si simplu-asa am decis eu!Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru faptul ca mi-am ascultat instinctul,altfel-poate as fi putut trece si eu prin experienta atat de traumatizanta prin care ai trecut si tu...Pentru ca in general, exista si un lucru bun, cat de mic, in orice tragedie, ma gandesc ca ai avut sansa de a nu trece printr-o histerectomie -asa cum s-ar fi putut intampla daca fatul ar fi intrat in putrefactie si odata cu el-uterul...Dumnezeu ti-a lasat sansa de a redeveni mamica, lucru pe care ti- dorim cu totii cat mai curand!Doamne ajuta! Iulia
Mesaj de la: Virginia data: Duminca 10 februarie 2008
sunt mamica si azi duminica 10 februarie site-ul acesta m-a facut sa plang.Am o fetita de 1 si 4 luni si mi-am dorit-o foarte mult.A venit foarte greu bebelusul dupa aproximativ 6 ani de casnicie si cand a venit ca orice viitoare mamica mi-am dorit sa am un doctor bun.Si aici in Constanta sunt o multime de doctori care iti jupoaie pielea de pe tine si rari sunt aceia care sunt buni.
Am nascut-o pe fetita in saptamana 41 si jum.de sarcina,pentru ca doctorul la care mersesem initial m-a lasat balta la 40 de sapt.zicandu-mi ca el nu face cezariana la cerere sau nastere normala cu epidurala ,ci doar nastere fara anestezie.Si la ce dureri sunt cred ca daca nnu exista o femeie,doctorita,care m-a luat si mi-a facut cele necesare de nastere ,poate ca azi numai eram si eu si fetita.Sa-i de-a Dumnezeu sanatate ca la cata indiferenta exista la Constanta,nu cred ca mai eram.Sa te ajute bunul Dumnezeu sa ramai din nou si sa ai din nou sarcina cu fetita.Eu si fetita mea iti dorim tot binele din lume,si speram sa ramai insarcinata cu "bebita fetita" si sa fie sanatoasa!posta de VIRGINIA SI MARIUCA
Mesaj de la: Dana data: Duminca 10 februarie 2008
buna bianca.ma numesc dana si am 24 de ani.am si neu un baietel care are 1an si 5 luni si pe care il iubesc nespus de mult.imi pare nespus de mult si iti inteleg durerea pentru tragedia care tii sa intamplat.sa-ti dea dumnezeu sanatate si putere in tot ce faci.iar ideea cu campania mii se pare una super buna si ma bucur ca cineva incearca sa se ocupe de dramele si durerea mamicilor care isi pierd copii.te pup
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 10 februarie 2008
e greu sa spui la cineva care este in situatia ta ceva pt ca nici un cuvant nu ii poate alina durerea.Eu cred ca si in spitalele din Romania sunt medici capabili dar care nu sunt lasati sa isi practice meseria.Sunt din Hunedoara am fost insarcinata ,la 20 de saptamani mi-sa deschis colul,medicul care avea grija de mine m-a internat imediat,dar pt ca era in ajunl anului nou a trebuit sa astept sa treaca Anu Nou.Chiar in ajun de an nou s-au facut multe externari iar medicul meu nu a vrut sa ma lase sa merg acasa asa ca a venit la mine medicl sef pe sectie si m-a intrebat daca mai am copii ,i-am raspuns ca nu asa ca atunci pt a ramane internata am fost nevoita sa ma consultata si de el.La inceputul noului an mi-sa cerclat colul (cusut colul)dar tot dupa ce am trecut si de consultul medicului sef.sarcina a trecut de termen si nu nasteam asa ca medicul m -a internat si mi s-au facut injectii pt provocarea travaliului dar nici asa nu am reusit.Pt ca doctorita mea nu incurajeaza cezariana a optat prin a-mi face perfuzii dar pt asta va dati seama ca am trecut iarasi pe la medicul sef.
mi sa spus de catre doctorita mea ca dimineata va veni asistenta si ma va duce la sala de travaliu pt a mi-se pune perfuzia, pana ajunge ea la spital si face vizita de dimineata,sa intru in travaliu
Zis si facut dar ca la sala de travaliu am asteptat de la 6;30 pana la 8 pt ca moasa mi-a spus ca daca ii trebuie la doctorita sa imi puna perfuzie sa aduca ea de acasa ca ea nu are
La 8 a venit dr si cand a auzit s-a dus si i-a adus moasei perfuzie dar aceasta credeti-ma ca nu a stiut sa imi puna perfuzia a chemat-o pe asistenta de pe sala
Acesta este personalul spitalelor noastre chiar daca unii medici stiu ce sa faca pt a te ajuta nu o pot face fara aprobarea medicilor sefi care de multe ori prelungesc suferinta Bianca crede-ma ca am plans enorm numai la gandul ca il voi pierde pt ca mi s-a spus ca riscul este mare Acum are 3 ani dar imi este teama sa nu pateasca ceva ,sa nu il pierd si ma gandesc ca aceasta panica o am de atunci pt ca stiam ca in orice minut il pot pierde dar nu aveam cu cine sa discut pt ca toti imi spuneau sa nu mai plang ca daca nu e sa fie sunt tanara si pot sa fac alt copil;dar nimeni nu stia ce e in sufletul meu Dupa ce am ajuns cu sarcina la 37 de saptamani doctorita a spus ca am copilul pt ca :"Dumnezeu te iubeste"Eu ii multumesc Domnului si doctoritei pt ce au facut pt mine si copilul meu Bianca in popor se spune ca daca moare cineva inseamna ca il vrea D-zeu, gandeste ca fetita ta este acolo unde nici un rau nu o poate atinge,si va veghea asupra ta ,caci nu uita ca de mici ne rugam la Ingeras
Mesaj de la: Alina data: Duminca 10 februarie 2008
imi pare foarte rau.D-zeu sa-ti dea putere sa treci peste asta.Stiu ca nici o sarcina nu o va inlocui pe care ai avut-o.Mai vorbim si am sa-ti spun si eu povestea mea.Am sa-ti trimit poze cu bebe meu sa vezi ce frumos e.Alina oradea
Mesaj de la: Mioara data: Duminca 10 februarie 2008
buna bianca ati anteleg durerea ca si eu am trecut printro asemenea tragedie can eream ansarcinata an luna a 4 am racit am fost la medic si mia zis ca nu am nimika sa beau ceai atata tot ca nu sunt racita dar sa beau ceai am facut ce mia zis doctora si am nascut la 32 de saptamani o fetita de 1700kg si mia spus ca e perfect sanatoasa si dupa trei zile mia murit cand am auzit am simtit ca anebunesc la autopsie mia spus ca din cauza raceli care am avuto eu a murit acuma nu stiu ce sa fac mai mam linistit cu ajutorul lui dumnezeu dar am fost la siholog si ma ajutat foarte mult sincer ami pare rau ce ti sa antamplat lupta an continoare sati cresti baietelu multa sanatate (**** mioara)
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 10 februarie 2008
nu cred ca as fii in masura sa dau sfaturi,pot sa zic ca de 3 zile plang intruna,de cand te-am vazut intr-o emisiune tv, ma gandesc cata durere poate sa traiasca un om.Din pacate se intampla si nu vreau sa accept ca viata este atat de fragila.Am intrat intamplator pe youtube si am vazut mame in acceasi situatie dar care din fericire au medici adevarati langa ele(bineinteles nu in romania).La noi trebuie sa le dai bani sa te lase sa mori,sunt mame care in loc sa-si stranga copilul fara viata in brate il gasesc in cutii de carton la baie,din pacate asta se intampla cu adevarat si sunt foarte furioasa,dar ce putem face noi?nimic,trebuie sa suportam indiferenta.Sunt mama unui baietel minunat,n-am trecut prin drame de genul asta,dar stiu ca durerea de a-ti pierde copilul este de neimaginat,cand copilul moare si o parte din mama moare.
Mesaj de la: Adina data: Duminca 10 februarie 2008
Ma scuzati ca revin
dar revin cu o intrebare. In afara de analiza cu amniocenteza exista si alta analiza care ar putea detecta probleme de acest gen, malformati congenitale? Va multumesc, adresa mea de e.mail: ****@yahoo.com
Va multumesc
Mesaj de la: Adriana data: Duminca 10 februarie 2008
Ma cheama Adriana sunt romanca traiesc in italia si am urmarit emisiunea"nasul" din data de 6 februarie,dar te-am mai vazut si la emisiunea Corinei Danila pe postul "euforia",am plins alaturi de tine,am suferit cu tine,simteam sufletul in git de durere;nu am trecut printro experienta similara,dar sunt foarte sensibila in primul rind si in al doilea sunt iubitoare de copii,imi plac nespus de mult.La rindul meu de mamica,pentruca am o fata de 13 ani si un baietel de 10 luni imi plinge sufletul de atitea ori kind intru pe site-ul tau sa mai citesc opiniile scrise,imi dau seama ca sunt parinti si mame cu o astfel de durere la fel ca apa marilor! draga BIANCA te felicit pentru curajul si mai ales pentru ca ai putut sa deschizi si inimile altora! Ma intreb daca aceste destainuiri ale mamelor si ale parintilor ajung la inimile acelora care cu voie sau fara de voie ranesc si intineaza sufletele tuturor indureratilor?! VAI DOAMNE IARTAI PE TOTI CEI CARE NU STIU CE FAC! DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE SI SA-TI DEA DUMNEZEU PUTERE SI SANATATE ATAT TIE CIT SI INTREGII TALE FAMILII SI INTREGII OMENIRI! BIANCA FI PUTERNICA! Nu ca te ar interesa dar eu impreuna cu fam mea suntem alaturi de tine lacrimile imi curg de fiecere data cind citesc despre durerea ta,a voastra!MULTA PUTERE SA AI IN CONTINUARE!
Mesaj de la: Anonim data: Duminca 10 februarie 2008
bianca, vroiam sa te intreb daca poza afisata la sfarsitul povestirii tale e chiar a ingerasului tau?eu nu am trecut prin ceea ce ai trecut tu, dar zilnic citesc povestea ta si plang.am o fetita de 4 luni,iar tu m-ai ajutat sa o pretuiesc si mai mult si sa ma bucur de ea ca si cum este cea mai pretioasa.ii multumesc lui Dumnezeu ca o am si ca e sanatoasa si tie ca m-ai ajutat sa realizez cat sunt de norocoasa.iti multmesc!!!!te sarut si iti doresc sanatate si zile senine alaturi de cei dragi.PS:apropo unde pot gasi caseta
"Arta machiajului"?
Mesaj de la: Mihaela data: Sambata 9 februarie 2008
Draga Bianca,
numai o mamica ar putea sa inteleaga durerea altei mamici. Eu am o fetita de 2 ani si 3 luni - care a venit pe lume cam greu si bineinteles ca o iubim fff tare. iti urez sa fii tare sa treci peste asta pentru Luca si pentru fetita (nu va fi acceasi, intr-adevar) ce va sa vina. Pentru frumusetea ta interioara (ca sa nu mai vorbim ce cea exterioara, evidenta) te felicit . Mihaela D (33 ani) - Constanta
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
Buna pentru toate mamele, sunt o mamica de 30 ani din Buzau si am o fetita de 3 ani si 3 luni. Nu pot spune ca stiu prin ce treceti dar numai gandul ca i s-ar putea intampla ceva copilului meu si mi se face rau. In seara in care am vazut emisiunea cu Bianca in care a povestit de fetita ei, Emma Nicole, toata noaptea nu am putut dormi. Ma trezeam si ma uitam la fetita mea, Andreea, si ma gandeam ca si eu imi doresc un al doilea copil si cu cat inaintezi in varsta iti dai seama de riscurile care sunt si e tare greu sa trezi peste tot felul de intrebari si ganduri. Imi pare rau pentru toate mamicile care au trecut si care trec prin astfel de incercari, nu le zic decat sa fie tari pentru copii care deja ii au sau pentru cei ce vor veni si cel pe care l-au pierdut sa il poarte in sufletul lor si in inima lor si cand Domnul e cel care are grija de acei copii pana la intalnirea cu parintii. Si eu am un avort facut in tinerete si de foarte multe ori ma intreb cum era acel copil si sunt zile in care sunt foarte trista de greseala pe care am facut-o.
Mi-as dori tare mult s aputem schimba ceva in sistemul din romania. Si cel sanitar si cel religios dar................., cu parere de rau cred ca va mai trece foarte mult timp pana se va intampla ceva. De fapt in primul rand cred ca mentalitatea oamenilor trebuie schimbata si apoi celelalte lucruri.
Va doresc toata puterea din lume sa treceti peste durere si sa aveti curajul de a mai face copii. Aveti grija de voi si de cei dragi voua.
Mesaj de la: Lili data: Sambata 9 februarie 2008
ma numesc lili si ma rog la bunul dumnezeu sa te intareasca sa poti sa mergi mai departe eu si sotul meu sintem casatoriti de 8ani si ne dorim foarte mult un copil dar inca nu am ramas insarcinata din cauza ca eu sufar de anovulatie dar nu ne pierdem speranta in dumnezeu si ne rugam sa avem rabdare ai grija de tine si de luca fiinca are mare nevoie de tine te pup si multa sanatate.
Mesaj de la: Gianina data: Sambata 9 februarie 2008
Este groaznic ce se intampla uneori in viata dar trebuie sa fim puternici sa trecem peste toate,ar fi prea frumos sa fie totul perfect!!!!!!!!!!!INGERASUL TAU TE VEDE ,TE IUBESTE asa cum si tu o vei purta mereu in suflet.Sa fi sanatoasa si sa ai grija de familia ta.Si ei au nevoie de tine!
Mesaj de la: Angi data: Sambata 9 februarie 2008
Buna Bianca,
Sunt Angi din Giurgiu, am 38 de ani si doua fetite minunate Alina de 13 ani si Daria de 6 ani.
Am fost foarte miscata de toata aceasta nefericita intamplare. Spun asta mai ales ca am si eu fetite. Copiii sunt cel mai minunat lucru de pe pamant. Nu sunt bogata, dar ele sunt comorile mele cele mai de pret.
In legatura cu problemele intampinate de tine pe parcursul sarcinii, ce pot sa-ti spun ? Acum stiinta a evoluat foarte mult, atunci cand eram insarcinata cu prima fetita nu am facut timp de 9 luni nici o analiza si nici macar un ecograf, lucram in mediu toxic, dar nu am avut nici macar o zi de medical si totul a decurs normal. La a doua sarcina am facut doar analizele de rutina si o singura ecografie la 7 luni, o ecografie nu performanta ca acum, totul a decurs normal, iar fiicele mele sunt sanatoase.Acum se fac fel si fel de analize si ecografii sofisticate, medicina a evoluat foarte mult, dar este asta un avantaj ? Eu cred ca o sarcina poate decurge normal daca vrea Dumnezeu si tu ai o viata foarte organizata.
Stiu ca esti o femeie super, frumoasa, desteapta, talentata, nu stiu de ce a trebuit sa treci prin atatea. Toate aceste probleme care pot aparea la viitoarele mamici sa aiba legatura cu lumea in care traim, plina de mizerii, de radiatii, de stres, de ura, de razboi ? Nu te lasa doborata, esti o luptatoare, ai incredere in Dumnezeu, el nu ne lasa niciodata, chiar daca noi uneori poate ca-l uitam,trebuie sa o iei de la capat, bineinteles dupa ce te refaci fizic si psihic.
Tot ce pot sa-ti urez este sa ai parte de multa sanatate, putere, sa incerci sa treci peste asta, ai un baietel minunat, sa te bucuri de viata si nu inceta sa speri, Dumnezeu este langa noi.

Numai bine iti doresc,

Angi, Alina, Daria si o stea sa vegheze asupra ta (*)
Mesaj de la: Simona data: Sambata 9 februarie 2008
Draga Bianca,
Esti demna de admirat pentru ca te-ai gandit sa faci ceva deosebit pentru cei care au nevoie sa-si descarce sufletul. Am vazut ca esti foarte dezamagita de explicatia si atitudinea membrilor Bisericii Ortodoxe.Imi pare rau ca ai dat peste cine nu trebuia.De obicei,preotii folosesc expresii pompoase si taioase si sincer sa-ti spun nu le gasesc nici o explicatie.
Ceea ce vreau sa-ti spun cred ca o sa-ti aduca o umbra de fericire pe chip. Deci, toti bebelusii care se nasc morti nu au nevoie de slujba si de rugaciuni,cum au parte cei botezati, pentru ca ei sunt considerati deja ingeri, iar rugaciunile citite la inmormantari sunt facute pentru iertarea pacatelor iar cei mici sunt fara de pacat.Sufletul omului nu moare niciodata, chiar daca el nu a fost nascut!Deci si ei au suflet si ne vegheaza mereu, sunt ingerii nostrii pazitori!Stiu ca pierderea cuiva drag este cumplita, dar ar trebui sa ne bucure gandul ca mereu este alaturi de noi (ingerasii stau pe umarul drept),mereu avem un aparator de nadejde!Cati din noi nu au trecut prin momente in care totul era in zadar?Si... brusc a aparut o sansa neasteptata!Cineva de sus ne iubeste!Sunt cei dragi noua care nu ne-au uitat!!!!Nimic nu e intamplator,totul e planificat!!!
Bianca sa stai linistita pentru ca baietelul tau Luca este vegheat de doi ingerasi!!
Tot ce am afirmat mai sus este sustinut de Cartile sfinte!
Va doresc multa sanatate, putere si nu uitati ca nu suntem singuri!!!
Cu respect,
Simona U.


ps:Bianca daca mai ai nelamuriri in legatura cu informatiile primite de la preoti si afirmatiile facute mai sus te rog sa- mi trimiti un mail la adresa ****@yahoo.com(sunt licentiata in teologie)
Mesaj de la: Alina data: Sambata 9 februarie 2008
ma numesc ALINA
AM DOI COPII ALEXANDRA SI BOGDAN NU AM PATIT ASA CEVA DAR IMI PARE NESPUS DE RAU . ITI DORESC NUMAI BINE SI IN PRIMUL RIND MULTA SANATATE .
Mesaj de la: Gabriel data: Sambata 9 februarie 2008
Doamna Bianca,
Ma numesc Gabriel. Am aflat cu durere de tragedia prin care ati trecut si sunt alaturi de dumneavoastra.
Sunt si eu parinte, am un baietel minunat de 1 an si 2 luni inteleg ceea ce simti si cu toate ca incerc sa imi imaginez o asemenea intamplare tragica nu reusesc sa-mi dau seama ce sentimente trebuie sa incerci in asemenea momente.
Nu stiu daca veti ajunge sa cititi mesajul meu, daca mai uramrariti mesajele ce vi se trimit, e posibil sa fi ajuns la o saturatie dar eu am sa incerc sa va lamuresc in legatura cu nedumerirea dumneavoastra despre lipsa de reactie sau nu stiu exact cum sa o numesc a Bisericii Ortodoxe Romane.
Sunt absolvent de Teoogie, desi nu pretind ca am insusit toata stiinta teologica si mai ales cea despre viata, eu fiind deasemeni tanar.
Nu trebuie sa va suparati pe preoti sau pe BIserica pt faptul ca nu se fac rugaciuni si pomeniri pt copiii nebotezati.
Sa nu uitam ca in primul rand Biserica nu este o institutie omeneasca de genul unei fundatii, Guvern, ssmd.
Biserica este o institutie Divino-umana. Oamenii care conduc Biserica pot gresi dpdv administrativ dar in ceea ce priveste dogmele sau anumite chestii de teologie aceste au ca izvor insasi intelepciunea Domnului. Deci ceea ce spune Bis despre acesti prunci nu opoate fi contestat si nici modificat dupa voia omului caci s-ar suprapune peste voia Domnului. Deci ideea asta de gen Biserica ar trebui sa hotatasca altceva sau biserica sa ia anumite hotarari dupa placul nostru este de sorginte pur umana si in general un credincios care chiar intelege ceva din aceste taine nu ar spune asa ceva. Cu tot respectul si intelegerea mea va spun ca asa cum un copil care sa zicem nu este inscris la scoală, nu este elev(asta nu inseamnă că nu e om) aşa nici cei nebotezati nu sunt crestini (desi au calitatea de fiinte umane inca de la conceptie).
De aceea savarsirea unui avort este pacat pt ca se curma o viata. Dar totusi pruncul pana nu este botezat desi fiinta omeneasca, el NU ESTE CRESTIN.
RUGACIUNILE SE FAC PENTRU CEI CE FAC PARTE DIN BISERICA.
ASTA NU INSEMNA CA SUFLETUL ACELUI COPIL NU VA MERGE LA DOMNUL SAU CA E CEVA RAU CA NU I SE FAC POMENIRI. Pana la urma parastasele se fac in gen pt iertarea pacatelor. Ce pacate sa aibe un prunc in afara celui stramosesc?
Totusi sufletul acelui prunc va mege alaturi de Domnul, nu trebuie sa interpretati acest refuz de a se face rugaciuni ca pe ceva rau ci mai degraba trebuie sa considerati ca fiind ceva ce nu este neaparat necesar deoarece este un prunc nevinovat.
Sper sa imi ierati eventuala incoerenta , marturisesc faptul ca v-am scris in mare graba si de aceea e posibil sa fi facut unele greseli de exprimare sau de expunere a ideilor. Nadajduiesc totusi ca poate v-a mai raspuns cineva la fel sau chiar mai cunoscator decat mine si ca veti gasi alinare si o explicatie rezonabila a aestui fapt. Cu drag, Gabriel.
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
mi-a amortit mana pe mouse si ochii pe monitor...e cumplit si inexplicabil...dar mai cumplit e indiferenta noastra...
am 28 de ani si frica de a face un copil...frica de spitalele noastre, de medicii nostri...in orasul meu, nu trece o luna sa nu aflu ca a mai murit un copil...de multe ori din vina medicilor...care mai apoi profeseaza, si nici o mama nu trage nici macar un semnal de alarma la adresa lor...pt ca in mintea lor nu pot schimba nimic...
iti multumesc Bianca...poate asa vom salva mai multe suflete
Mesaj de la: Dana data: Sambata 9 februarie 2008
numele meu este Dana si sunt din Targoviste,intamplator am aflat de durerea imensa pe care o porti....nu mi-a venit sa cred k poate fii vorba de tine,nu se gasesc cuvinte ptr durerea asta...am plans...citind articolul tau,dar te felicit din suflet k ai avut taria si puterea de a ne impartasi gandurile tale ''noua'' mult respect din partea mea
Mesaj de la: Eva data: Sambata 9 februarie 2008
Sincere condoleanţe pentru micuţa Emma!Am atât de multe lacrimi în ochi încât abia mai văd să-ţi scriu! Bianca,să şti că Dumnezeul pe care eşti încă poate supărată,ne dă la fiecare atât cât putem să ducem,nici mai mult nici mai puţin!Să-ţi spun că te inţeleg,nu pot fi atât de ipocrită,fiecare mamă are propria-i durere!ÎŢI RESPECT SUFERINŢA !Am avut neşansa ca şi tine,să trag un "loz necâştigător",la 6 luni sarcina mea s-a oprit în evoluţie,dar,apucasem să-i aud inimioara bătând.Am simţit că este ultima mea zi pe pământ, nu mai aveam pt. cine să visez!Copilaşul meu a devenit steluţa în faţa căreia mă rog de atunci!Pentru astfel de durere nu există vorbe, nici medici,absolut nimic ce să o poată alina !Poate doar o mare de lacrimi,lasă-le să-ţi curgă Bianca,nu mă înţelege greşit! EMMA-NICOLE le merită din plin!Gândeşte-te la ea ca la luminiţa ce veghează asupra frăţiorului ei! Crede-mă,această lumină EXISTĂ,dar nu o recunoaştem ! Îţi doresc din inimă de mamă să nu uiţi nici o clipă ce a însemnat Emma pt tine, să fie Luca sănătos şi să-i poţi spune atunci când vei dori că va avea INCĂ o surioară sau un frăţior.Cu un infinit respect mă înclin în faţa durerii tale, sper să aud numai bine despre tine!Cu stimă şi o sinceră prietenie,Eva
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
Doamne cata durere asternuta aici,am un gol in stomac ,nu ma pot opri din plans si inima imi bate cu putere.Nu am trecut printr-o asemenea experienta,din fericire pentru mine si baietelul meu totul a fost in regula.
Imi pare rau pentru toate mamicile care au trecut printr-o asemenea experienta si nu pot sa le spun decat sa fie puternice,cine nu este mama nu poate intelege durerea prin care trec aceste femei.Sper ca aceasta campanie sa aiba si un rezultat pozitiv,noi femeile meritam un alt tratament din partea cadrelor medicale,blandete,intelegere si un comportament omenesc nu animalic asa cum o fac unele cadre medicale si culmea unele fiind femei care la randul lor au trecut prin experienta nasterii.Biserica la fel nu am cuvinte,am fost dezamagita de multe ori de ea si de cei care o reprezinta,oare sa fi uitat care le este intr-adevar menirea?Din acest motiv nu imi mai destainui pacatele nici unui preot,cred in dumnezeu si ma rog singura la el,ii cer ajutorul,imi destainui pacatele,el este duhovnicul meu cel mai bun care ma asculta,nu ma critica si poate imi iarta si pacatele.Bianca sunt alaturi de tine si de celelalte mamici care au trecut printr-o asemenea experienta,si iti urez succes in campania pornita,era nevoie de cineva care sa porneasca o asemenea campanie si nu nu numai in maternitati ci in tot sistemul sanitar.
Mesaj de la: Cristina data: Sambata 9 februarie 2008
DUMNEZEU E CU NOI ,IN FIECARE CLIPA..IMI PARE NESPUS DE RAU PENTRU CEEA CE TI S-A INTAMPLAT,DAR SUNT CONVINSA CA DUMNEZEU NU TE VA UITA SI ITI VA MANGAIA SUFERINTA,MAI DEVREME SAU MAI TARZIU.TE SALUT SI SUNT ALATURI DE VOI TOATE CARE ATI TRECUT PRIN MOMENTELE ACELEA CRITICE.CRED CA SUNTETI DESTUL DE TARI DACA ATI AJUNS PANA AICI ,ADICA SA NE POVESTITI NOUA,MAHNIREA VOASTRA.SA NU UITATI CA TOTUSI DUMNEZEU E ALATURI DE VOI IN FIECARE CLIPA...CRISTINA
Mesaj de la: Stela data: Sambata 9 februarie 2008
Nu credeam ca voi fi in stare sa scriu, dar m-am gandit ca daca Bianca poate sa vorbeasca despre durerea ei, pot si eu sa-i spun cateva cuvinte.
Am fost impresionata din momentul in care intr-o reclama la Euforia Tv am aflat.....
Dar, am fost impresionata si mai tare cand am auzit-o pe Bianca spunand ca vrea sa vorbeasca despre fetita ei....
Pentru o mamica, o astfel de drama lasa urme pe care cu greu le poti trece...
Am 2 copii, mari, au terminat facultatea, baiatul de 27 ani a avut multe probleme de sanatate : s-a nascut cu piciorusul stang stramb la glezna; gips la nastere pentru 6 luni cu scurte perioade de repaus, apoi masaj pentru recuperare ani de zile. Din pacate, nu si-a revenit si la 2 ani si 6 luni a fost operat in oraselul nostru, operatia nu a reusit, mai mult a stricat.
In 1987, cand aranjasem o operatie la Bucuresti, am descoperit absolut din intamplare ca are cancer la rinichiul stang, stadiul 1-2, deci incipient.
A fost operat la Spitalul Fundeni de echipa Prof. Proca si a Dr. Sinescu si copilul a fost salvat . Au urmat 4 ani de tratamente cu citostatice si raze cobalt, pe o schema stabilita de echipa de la Fundeni si copilul nostru a fost salvat. Cred ca a fost singurul copil salvat cu acea boala, care urma tratament la Fundeni in acea perioada pentru ca a fost diagnosticat in faza incipienta.
Cum am trecut ani de zile peste aceste momente nu cred ca poate cineva sa inteleaga. Stiu numai ca-i multumesc lui Dumnezeu, doctoritei din Sfantu Gheorghe care l-a diagnosticat printr-o minune Dumnezeiasca, pentru ca nu prezenta nici un simptom, echipei de medici de la Fundeni pe care ii respectam , eu si familia noastra, si le suntem recunoscatori ca ne-au salvat copilul. Si tuturor acelora care in acei ani grei au fost alaturi de noi....
Si in toti acei ani de tratamente cu citostatice, nu am sa uit niciodata cum trebuia sa ma joc cu baietelul meu, sa rad, sa citim carti, sa desenam, sa coloram, sa....TRAIM.
Ani de zile dupa aceste momente grele m-am intrebat cum am putut ....
Pot sa spun ca eu am crezut TOTDEAUNA ca baietelul meu se va face bine, cred ca orice mama simte la fel, niciodata o mamica nu-si pierde speranta , cand e vorba de viata copilului ei.
Anii au trecut, multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa trec cu bine peste toate acele necazurri.
Bianca, asa cum ti-am scris mai sus si eu am suferit si numai eu cred ca stiu ce a fost in sufletul meu atunci. Sa-ti dea Dumnezeu puterea sa treci peste aceste momente grele, eu cred ca ai mare noroc ca poti vorbi despre durerea ta, si eu am vorbit mereu despre durerea mea, niciodata nu am avut o problema sa vorbesc despre acest necaz al nostru, desi cu durere iti spun ca parintii mei, oameni simpli nu au vrut la inceput sa spunem nimanui ca baietelul are cancer. Mie mi s-a parut revoltator, copilul meu era bolnav si mie sa-mi pese de modul de a gandi al lumii.
Nu a fost usor, dar multumesc lui Dumnezeu ca azi e bine, maine poimaine sa va casatori, deja si-a cumparat apartament cu prietena lui, sa dea Dumnezeu sa le fie bine.
Durerea, furia, revolta se vor diminua in timp, sa fii sanatoasa, sa te bucuri de baietelul tau, multumeste lui Dumnezeu ca esti sanatoasa si el e sanatos si sa-ti dea Dumnezeu linistea si bucuria si fericirea pe care le meriti.
Si sa nu uiti ca suntem alaturi de tine, multe, multe mamici......
Stela ****, o mamica din Sfantu Gheorghe
Mesaj de la: Lidia data: Sambata 9 februarie 2008
draga bianca,fie ca bunul Dumnezeu sa te vegheze,sa-ti dea putere,iar gindul la ingerasul tau sa te lumineze si sa redevi ceea ce ai fost.Sunt alaturi de tine si tare mult as vrea sa te cunosc mai bine .Sigur,asa cum ai spus si tu durerea va dainui toata viata asupra unei mame,dar impreuna cu cei dragi,trebuie sa lupti pentru a-ti pastra echilibrul.
Drama ta a zguduit pe foarte multe mamici si nu numai.si eu sunt mamica a 2 baieti mari,si am avut si eu ceva probleme la a doua nastere si de acea te inteleg f. bine.Imi pare nespus de rau de ceea ce ti s-a intimplat si ma rog pentru tine
iti doresc tot binele din lume si putere lidia
Mesaj de la: Andreea data: Sambata 9 februarie 2008
duna sunt anreea si am 20 de ani si sunt din calafat am scris si zilele trecute dar nu este pe sait.imi pare rau pentru ce ai patit.trebuia sa ma si eu un baietel DARIUS dar acum e in ceruri ingerasi trcbuia sa aiba 4luni si jumate dar sa nascut mort .doctor au spus ca din cauza placentei copilul a murit nu pot uita cojmarul prin care am trecut in data de 27 septembrie 2007 e ce mai urata zi di viata mea.sa intamplat la fel ca la tine nu i-au auzind inima batand si m-au dus repede la ecograf dar copilul se misca in lichid.mau dus repede in sala de operatie dar erea prea tarziu erea mort de2,3 zile.asa au spus ei.cand m-am trezit di anestezie am intrebat daca e bine dar toti m-au mintit ca sa ma protejeze.dar eu simteam ca jumatatea di mine lipseste ca ceva nu erea in regula am rugato pe mama sa i-mi spuna ce sa intamplat si in trun final m-a zis sa fiu tare ca baiatu a muzit sa nu plang ca erea sa mor si eu.mai bine muream cu ei ca sa mu fie singur acolo sus.am avut hemoragie interna,dezlipire de placenta.am vrut sa il ingrop dar am vrut sa stiu si de ce a murit si l-am trimis la laborator.doar mama si sora mea l-au vazut pe INGERASI avea gurita deschisa, caputu perject rotund semana cu mine.mama mia zis ca daca vroeam sa il iau acasa sa il ingrop nu puteam penfru ca deja se lua pielea dupa el.i-mi pare rau ca nu l-am vazutse rupe sufletul .mam intors acasa cu mainile goale la patutul gol, la carutul gol si la hainelu care il asteptau cu atata drag.nic acum nu imi renin si nu o sa il uit pe DARIUS INGERASUL MEU.AS VREA SA STIU CE ANALIZE SE FAC INAINTE SI IN TIMPUL SARCINI? scriem la adreaa *** sau **** te pup si sa ai grija de tine.
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
imi pare nespus de rau pentru ceea ce ti s-a intamplat si sunt alaturi de tine.
Mesaj de la: Vali data: Sambata 9 februarie 2008
Buna ! Sunt Vali si sunt una din acele mame care au plecat acasa cu bratele goale .Eu mi-am pierdut doi copilasi ,sarcina gemelara ,in urma cu trei ani ,dar nici acum nu pot spune ca am trecut peste asta .A fost sarcina in 30 de saptamani cu feti opriti in evolutie la interval de o saptamana . Te-am urmarit la postul TV ,mi-e foarte greu sa asist la astfel de drame ,dar n-am mai putut muta pe alt canal .Am retrait din nou calvarul prin care am trecut si sentimentele de inutil,de pustiu mi-au revenit puternic .Ceea ce e cumplit este ca nu esti intrebata daca vrei sa-i vezi ,la cateva minute dupa nastere (nu avort cum i se tot spune -e NASTERE )mi s-a pus un cestionar in fata pe care sa-l semnez ,ca sunt de acord cu incinerarea .Eram in stare de soc ,nici nu mai gandeam si am semnat .M-AM INTREBAT PESTE UN TIMP : ATAT DE SIMPLU SE TRATEAZA ACEASTA PROBLEMA ? Mi-am plans copilasii si inca-i mai plang ,inca ma mai doare ,inca ma mai gandesc la ei ,erau fetita si baietel:Maria si Bogdan.Nu mai sunt aceeasi ,nu voi mai fi aceeasi ,doar mamele care au trecut prin asa ceva inteleg . Ti se spune ca simti un gol imens ,dar nimeni nu te avertizeaza ca-ti pierzi sufletul .Si Cand il regasesti ,dupa un timp ,e doar o ramasita ,restul a plecat cu ei .
Multe din lucrurile care contau in trecut ,nu mai au nici o importanta acum .La fel ca si tine am fost dezamagita de reactiile celor din jur care te fac pe tine sa te simti vinovata ,de parca viata copilasilor pierduti ar depinde de tine ,tu n-ai nici o putere .Dar am descoperit si persoane care au stiut sa ma stranga de mana si sa-mi spuna IMI PARE RAU !
Mesaj de la: Maria data: Sambata 9 februarie 2008
Sunt MARIA , din ALBA-IULIA ,
DUMNEZEU sa-ti dea putere sa-ti revii , sa poti trece peste aceasta intamplare nefericita . Sa ne fereasca DUMNEZEU pe toti !
Mesaj de la: Cristina data: Sambata 9 februarie 2008
Buna Bianca!
Ma numesc Cristina si am 31 de ani,in iulie 2007 am ramas insarcinata in urma unui tratament,dar am aflat ca sunt insarcinata in septembrie,aveam deja 2 luni.M-am prezentat la ginecologul care se ocupase de mine,sarcina evolua bine,dar...exista o problema-colul era deschis.Am urmat iar tratamente,mergeam periodic la control,dar colul nu dadea semne ca se inchide.Atunci medicul a hotarat sa ma cercleze,aveam 18 saptamani.Totul a evoluat bine,nu am avut nicio problema,nici eu,nici copilul.Totul a durat pana pe 21 dec 2007 cand am mers la control,eu ma simteam bine,dar medicul mi-a spus ca daca nu stau la pat ma interneaza o luna sau soua,adica pana pot naste,ca altfel nasc la 27 de saptamani.Am plecat acasa si am stat numai la pat,asta pana pe 24 dec cand au inceput contractiile,am sunat medicul,a venit si m-a internat,mi-a prescris tratamentul si a plecat.Peste o jumatate de ora am inceput sa am contractii la 2 min,am chemat asistenta,aceasta a chemat medicul de garda,care la randul lui m-a pus sa-mi sun medicul pt a se hotara ce imi face.In 5 min a venit medicul meu si m-a dus in sala de nasteri pt a-mi scoate firul de la cerclaj.Am mers intr-un salon,am stat toata noaptea cu perfuzie,dimineata eram mai bine,contractiile disparusera.Am crezut ca am scapat amandoi,dar nu a fost asa.In jurul orei 15 ,in ziua de Craciun am simtit dureri puternice in zona lombara si o scurgere urata,am chemat asistenta care m-a dus sa ma vada medicul de garda,dar cand am ajuns la medic mi s-au rupt membranele,am plans mult,a venit medicul meu in 10 min si am nascut cu el(totul a durat 5 min)un baietel de 700g care nu a plans,nu a zis nimic,doar avea 27 saptamani.Am vazut copilul cand l-am nascut,cand i-au taiat cordonul ombilical si atat pt ca apoi a fost preluat de neonatalog si pus la incubator.In 10 min a murit baietelul meu pe care il doream mult si eu si sotul.Nu m-au lasat sa-l mai vad,dar eu speram ca poate se inseala,poate ca nu a murit,ma gandeam ca fiind nascut in ziua de Craciun va supravietui,dar...nu a fost asa.Nici acum nu mi-am revenit si sufar cel mai mult cand cei care ma asteptau sa nasc ma intreaba "unde iti este burta? ai nascut?".Medicului care s-a ocupat de mine si celorlalte cadre sanitare medii nu le pot reprosa decat faptul ca nu m-au lasat sa-l vad mort,sa-l iau in brate,sa-l pup.In mare asta este povestea mea.Cauza nu o stiu,medicul mi-a trimis placenta la anatomie patologica,dar raspunsul nu a venit nici pana acum,si este mai bine de o luna.
Imi pare rau pt ce ai patit Bianca!
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
iti inteleg durerea am trecut si eu prin asa ceva doar ca sarcina a fost mult prea mica 2luni
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
E greu nimeni nu spune ca este usor am avut ocazia de a va intalni pe dumneavoasra Doamna ( caci sunteti o mare doamna alta persoana care ar fi in locul dumneavoastra nu cred ca ar face ce faceti dumneavoastra) in magazinul meu acum 2 ani ati intrat pe monent nu vam recunoscut dar in cele din urma miam amintit cine sunteti Dumnezeu sa va dea putere si fericire deplina pt a pute merge mai departe ...
Mesaj de la: Rita data: Sambata 9 februarie 2008
Imi pare rau pt ce ti s-a intimplat, condoleantele mele si sa ai curaj si sa crezi ca va fi bine si Dumnezeu ti-a pregatit ceva bine, tu trebuie doar sa crezi, eu am un baietel de 1 an si 2 luni si este foarte bolnav, are hidrocefalie, si malformatie, este forte greu dar avem putere sa mergem inainte asta este viata oricit am incerca sa schimbam noi destinul, asta ne este soarta, multa sanatate si putere la toata lumea Sa avem incredere ca va fi bine cindva. Sanatate va pup
Mesaj de la: Elena data: Sambata 9 februarie 2008
Bună,Bianca!
Ma numesc **** Elena,am 27 de ani şi sunt învăţătoare.Înţeleg foarte bine durerea prin care treci,pentru că şi eu sunt mămică de îngeraş.Ca şi tine, mult timp am evitat să-mi povestesc suferinţa,ştiind că nimeni nu mă poate ajuta sau înţelege cu adevărat.
În 17 decembrie 2006,am născut o fetiţă moartă,fiind prima sarcină.Am avut o sarcină foarte uşoară,fără nici o problemă,eu fiind perfect sănătoasă.Nu ştiu dacă este vina mea,a doctorilor sau pur şi simplu voinţa lui Dumnezeu pe care trebuie să învăţ s-o accept.Eu am depăşit sarcina cu o săptămână şi tind să cred că asta ar fi fost problema.Doctorul nu mi-a zis să rămân în spital sub supraveghere,ci să merg acasă şi să aştept să-mi vină sorocul.Ultimul control a fost în 6 decembrie,termenul limită pentru naştere fiind 10 decembrie.Eu mă aşteptam să nasc mult mai devreme,deoarece fetiţele vin mult mai repede,iar îngeraşa mea era perfect crescută şi pregătită de naştere,încă de la sfârşitul lui noiembrie.Sorocul mi-a venit abia în 17 decemrie,cea mai urâtă zi din viaţa mea şi a soţului meu.Au început durerile travaliului.Doctorul la care eram înscrisă era plecat din oraş.Ajusă la spital,iniţial,moaşele nu şi-au dat seama că ceva nu-i în regulă,dar observam pe faţa lor că nu erau mulţumite.Au chemat doctorul de gardă,pe care îl urăsc din tot sufletul,căci nu a ştiut deloc să mă pregătească pentru durerosul verdict.Mi-a zis foarte sarcastic:"Păi,asta-i făt mort!"Şi acum îmi răsună cuvintele astea în cap.La ecografie,acelaşi rezultat.Murise cu două,trei zile înainte.Totul se dărâmase în jurul meu şi într-adevăr,primul gând a fost dorinţa de a muri şi eu.Doar gândul la soţul meu îmi mai da putere să trăiesc.În timpul naşterii,doctorul s-a comportat la fel de urât şi nepăsător.Am născut uşor,dar am rămas goală şi sfâşiată de durere.Preotul la care am fost noi,a acceptat să sfinţească groapa şi să spună o rugăciune când a înmormântat-o.Eu nu am putut ieşi din spital,iar soţul meu a dus micul sicriaş şi a îngropat primul nostru mare vis,născut din dragoste adevărată.Am plecat din spital fără să fiu lămurită de ce s-a întâmplat.Am cerut autopsie,dar au încercat să ne convingă că nu vom descoperi nimic,că aşa a fost să fie.Am insistat să facă şi,deşi nu cred c-au făcu,mi-au zis c-ar fi avut ceva la inimioară,dar n-am văzut nici un act de la morgă,nici o dovadă,iar noi eram extrem de zăpăciţi şi îndureraţi.Gândindu-ne şi cercetând după aceea,cred totuşi că depăşirea termenului a fost problema.
Acum sunt însărcinată în 8 luni.Suntem tare stresaţi şi emoţionaţi.Vom avea un băieţel,cu ajutorul şi mila lui D-zeu.Ne rugăm ca acum să fie totul bine şi îngeraşul nostru din cer să se roage pentru noi şi frăţiorul ei.
Iţi doresc din suflet,Bianca,să fii tare şi D-zeu să te ocrotescă şi să-ţi bucure sufletul!
Cine doreşte să îmi scrie,las cu mult drag adresa,care-i pe numele soţului meu:****@yahoo.com
Mesaj de la: Codruta data: Sambata 9 februarie 2008
Draga, Bianca, sunt Codruta,33 ani, Bucuresti.Ma doare suferinta ta asa cum ma doare inima cand ma gandesc la ingerul meu, George, nebotezat, mort inainte de a se naste. Ma regasesc in fiecare poveste a mamicelor care au intrat pe site si au trait drama pierderii unui copil. Victima incompetentei, ignorantei si prostiei unor oameni care se intituleaza "cadre medicale" a fost si copilul meu, care s-a strangulat "sub supraveghere medicala". Am nascut un baietel mort de 2,500 kg, dupa un travaliu de 12 ore, care avea dubla circulara de cordon si ar fi putut fi salvat daca interveneau mai devreme. Nu mi l-au dat. Nu l-am tinut in brate, mi l-au pus intr-o ladita infasurat intr-un cearcaf jegos de spital. Am ramas impietrita. Lacrimi curg si acum, dupa 10 ani, Am 2 fetite pe pamant si un baietel printre ingeri. Si in fiecare zi ma gandesc si la el si il visez des...Fetitele mele ar fi putut avea un fratior...
Mesaj de la: Catalina data: Sambata 9 februarie 2008
Draga Bianca....asa cum te-ai obisnuit sa auzi, citesti....ochii mei au lacrimat, lacrimeaza si sincer parca si respiratia mi-a amortit.....mult prea dureros cele citite.....durere pentru voi mamicile si durere pentru sistemul nostru inca incet si inapoiat de a "salva" mamicile rapuse la suferinta pierderii ingerasilor mult asteptati si cred eu foarte doriti.Numele meu este Catalina, din Bacau, am 27 de ani, nu sunt casatorita dar nici mamica.Imi doresc din toata inima sa-mi bucur parintii sa fie bunici......dar sincer chiar si fara sa cunosc sentimentul de mama pe propria-mi piele, ci doar de la prietene si cunostinte.....m-a rapus la durere si lacrimi toata povestea ta.Cu adevarat puterea sta in voi toate si dragostea lui D-zeu care zic eu nu ne uita si lasa.....nu-mi ies din cap cuvintele tale de la emisiunea "Nasul"....."poate trebuia sa mi se intample mie una ca asta, ca sa se schimbe ceva in tara asta....fata de mamicile care nasc copii morti".....asta ai spus in esenta.E dureros ....dar poate Bunul D-zeu te-a ales pe tine drept mesager si indreptator al acestui fapt...., poate pentru ca esti puternica, inteleapta si altruista. Stiu ca orice asi spune nu poate fi balsam pentru inima ta indurerata si a altor mamici, dar va doresc numai bine, putere, rabdare, curaj sa schimbati ceva....si de voi fi de folos....cu drag puteti sa apelati la mine.Din toata inima va doresc numai bine, pe curand.....si dati-le aripi ingerilor sa zboare si sa ne purifice poate!.....Cu respect , admiratie si prietenie Catalina (****@yahoo.com,...Bianca daca voi fi de folos.....poti sa ma contactezi aici.DOAMNE AJUTA SI SA FII TU!)
Mesaj de la: Codruta data: Sambata 9 februarie 2008
Draga Bianca, ti-am scris si despre drama mea dar nu am regasit mesajul meu in niciuna din pagini...Codruta,33 ani
Mesaj de la: Cosmina data: Sambata 9 februarie 2008
buna bianca...numele meu este cosmina si am 2 copii minunati iar fetei mele i am pus numele tau....te am adimirat dintodeauna si a zis ca daca fac o fata sa i pun bianca dupa tine


nu ti spun decat ca viata ne incearca iar tu ai fost f greu incercata .....cred ca e sfasietor si n o sa ti poti ,,vindeca ,, durearea nicicand iar faptul ca poti vorbii despre suferinta ta este mare lucru .....tb sa luam atitudine la ce se intampla in spitalele romanesti unde doctorii sunt ,,sefii,, si noi slugile , unde daca ai bani poti sa te vindeci iar daca nu o operatie banala te poate omora, unde daca ai ,,cunostinte,, faci o operatie la care altul asteapta luni de zile, unde daca cotizezi cat si cui tb nu mai ai nicio durere cand aduci un copil pe lume iar daca nu,, dai ,, mana cu diavolul in niste dureri cumplite si altii privesc linistiti la tv lasandu te in niste momente esentiale ....
Mesaj de la: Carmen data: Sambata 9 februarie 2008
Draga Bianca,

Imi pare tare rau pentru nefericirea ta de a trece prin asa experienta. Nu este putin lucru sa iti moara copilul si sa nu ai nici o putere sa schimbi asta.
Dupa cum vezi, suntem multe in situatia ingrata de a fi neputincioase la suferinta copiilor nostri. Durerea este foarte mare, nu o poti descrie cu desartele cuvinte dar, incercam sa ne consolam cu ideea ca ni s-ar fi putut intampla mai rau. Fiecare din noi, care si-a pierdut copilul/copiii, putem privi in sus si vedem mamici care au suferit/patimit mai putin sau putem privi in jos si vedem mamici care au suferit/patimit mult mai mult.

Chiar si tu, acum, cu ranile deschise fiind, te poti intreba citind mesajele de pe acest forum, cum este posibil sa indure cineva atata durere, cum e Liliana din Tg Mures care a pierdut 2 copii unul dupa altul sau Antoaneta din Pitesti care si-a pierdut dreptul de a mai avea propriul copil.

Intr-o oarecare masura, faptul ca altele duc o povara mai grea ne face sa ne rusinam ca ne plangem de suferinta noastra si atunsi capatam puterea de a merge mai departe.

Am avut si eu parte de portia mea de ghinion ca si toate mamicile de pe acest forum si ca multe altele care nu au scris aici, din diverse motive. Am pierdut-o pe Sanziana la 3 zile dupa nastere, din nepasarea medicilor, in urma cu 17 ani. Am vazut-o, am plans-o, am iubit-o dar nu a fost botezata si nu a fost inmormantata. Un astfel de eveniment devine punct de reper pentru noi si toata viata ni se raporteaza la el.

Am stat 3 zile in travaliu, la fiecare schimbare de garda ma urcau pe masa, ma controlau si ma trimiteau inapoi in pat fiindca nu aveam dilatatia corespunzatoare. Nici azi nu pot intelege aceasta atitudine a medicilor, care nu s-au atins de mine fiindca eram pacienta "profesorului"; iar "profesorul" nu a binevoit sa se deranjeze din weekend. Asa ca eu am stat in travaliu de vineri dimineata pana duminica seara cand, dupa ce familia mea s-a scandalizat, o doctorita si-a facut curaj si s-a ocupat de mine. Din pacate era prea tarziu, lichidul amniotic (ce mai ramasese din el) se infectase si fetita il aspirase, in efortul ei de a iesi la lumina.


Nu am stiut cum sa reactionez in acele momente si nu sunt convinsa ca am luat cele mai bune decizii. Primul impuls este acela de a uita cat mai repede cu putinta prin ce am trecut si eventual sa ascundem cat mai adanc toate urmele, ca sa nu ne mai amintim. Adevarul este ca, daca reactionam conform primului impuls, toata viata suntem urmarite de reprosuri si intrebari fara raspuns.

A fost prima sarcina si am avut nevoie de 3 ani sa ma vindec fizic si sa ma pregatesc psihic pentru urmatorul copil. Ma consider norocoasa avand sansa sa am al doilea copil, perfect sanatos, un baiat care are acum 15 ani.
Cred ca este mult mai traumatizzant sa ti se intample la prima sarcina, stand cu frica in san sau chiar cu certitudinea ca nu mai poti avea niciodata copilul tau. Dar la fel de bine pot spune ca este mult mai traumatizant sa ai parte de travaliul doliului, dand nastere unui fat mort decat daca treci prin travaliu dand nastere unui fat viu. Mai mult decat orice insa mi se pare de neidurat sa iti pierzi copilul/copiii dupa mai multi ani de viata.

Nu se cade insa sa fac o ierarhizare a suferintei fiindca, din orice unghi am privi situatia, este la fel de chinuitoare si nedreapta.

Nu ne vindecam niciodata complet dar, macar putem diminua zbuciumul psihic.Insa nu putem face asta decat trecand prin tot procesul, pana la capat, indurand atunci tot ceea ce ni se pare de nesuportat, povestind, cerand sfatul si cel mai important, consultand psihologul.

Este un tratament similar aplicat fricii; nu scapi decat trecand prin ea. Desi ne documentam, adunam toate informatiile care credem ca ne sunt utile despre sarcina, consultam medici, tot se intampla sa fii pusa in situatia in care nu stii ce sa faci.

Acum mi-as dori sa fi avut o poza, sa fi fost botezata (post mortem, habar n-am cum), sa fi fost ingropata, sa o pot aminti in rugaciunile mele (scrise) catre biserica (chiar daca le fac rar). Dar, asa cum stim, preotii au anumite reguli pentru copii nebotezati (de unde vin ele ??!! Dumnezeu stie)

Nu as fi vrut sa scriu atat de mult insa, nemultumirea si furia mea se activeaza de fiecare data cand citesc/aud de cineva cu experienta asemanatoare.

Este minunat ca te-ai gandit sa faci ceva in sprijinul celor ce au trecut sau vor trece prin asfel de pierderi. Esti o persoana publica, cu acces mult mai mare la mijloacele media si de aceea cred ca actiunea ta va avea suport.

Nu stiu ce ti-ai propus sa faci in continuare, in afara acestui forum dar, ar fi bine sa nu te opresti aici. Ma ofer voluntar, indiferent ce iti propui sa faci, daca sta in puterea mea sa ajut cumva.

Am si cateva sugestii de care nu esti obligata sa tii cont dar eu as traduce o parte din cartile pe care le-ai gasit deja, as scrie propria carte cu toate comentariile incluse, as face un ghid cu tot ceea ce trebuie sa stie o gravida inainte, in cursul si dupa sarcina, as face o fundatie unde mamicile incercate pot oferi suport celor mai proaspat patite. Cate altele nu se pot face, (interventii legislative) numai sa vrei si sa te dedici. Teoretic e foarte simplu sa dai sfaturi, practic insa, cineva trebuie sa si depuna efort. Sunt gata sa te ajut asa ca da-mi un semn in caz ai nevoie de ajutor.

Cu drag si alaturi de tine,
Carmen
Bucuresti
Mesaj de la: Madalina data: Sambata 9 februarie 2008
buna ma numesc madalina si am citit 2 msj care m-au socat.as vrea sa o intreb pe acea doamna care afirma ca esti penibila draga bianca cum poate spune asa ceva despre o mama care si-a pierdut puiul??!!!???spune ca si ea a pierdut o sarcina la 5 luni si a trecut usor peste asta.d-na aveti acele sentimente materne?chiar vi se pare ca durerea acestor mame este o telenovela?!?!?!?atunci ce ati cautat pe acest site?daca nu aveti capacitatea de a intelege durerea acestor mame aveti bunul simt si nu le jigniti.sa va fie rusine draga doamna!!!!bianca fii puternica si nu pune la suflet rautatile acestor tip de femei.tu esti o scumpa.
Mesaj de la: Angela data: Sambata 9 februarie 2008
Buna, Bianca!
Numele meu este ANGELA, sunt din TIMISOARA, mamica ingerasului CALIN GABRIEL care acum ar fi avut o luna... Povestea mea se afla deja pe aceste pagini, a aparut in data de 5 februarie.
Eu am scris din nou deoarece citind atatea drame m-am gandit ca poate ar fi bine ca si pe plan local sa incercam sa ne unim suferintele pentru a face ceva, pentru a aduce macar o raza de soare in sufletele noastre. Repet...sunt din TIMISOARA si as dori sa ma implic efectiv in aceasta campanie aici pe plan local. Nu stiu exact ce as putea face,dar cu siguranta sunt multe de facut si Dumnezeu ne va lumina mintea.
...Adtresa mea este ****@yahoo.com si as ruga SA NU FIE SECRETIZATA tocmai pentru a putea intra in legatura cu cei(cele) ce doresc sa se implice in aceasta campanie aici in TIMISOARA !
CALIN GABRIEL, TE IUBIM! SOMN USOR, INGERAS! Mama si tata.
Mesaj de la: Viorica data: Sambata 9 februarie 2008
Buna ziua D-na Bianca, v-am urmarit cu mare interes cand ati fost invitata la Antena2....e ceva groaznic si imi pare nespus de rau dar cu ajutorul lui Dumnezeu si a Maicii Domnului trebuie sa treceti si peste asta.Si ma bucur mult ca aveti incredere in Dumnezue.Maica Domnului sa va dea putere,rabdare si intelepciune sa faceti fata unei situatii ca a dvs.Cu stima si respect!Viorica,Bucureesti
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
buna bianca
sper sa treci peste tot esti o femeie fff puternica si vei realiza in viata tot cu ajutorul credintei tale te apreciez mult pt tot ce esti in viata asta,esti un fel de idol pt mine te iubesc si te respect fiii tare iti doreste o fata simpla pe nume ileana ,si nu iti pierde speranta va fiii bineeeeee,succes in toate planurile vietiiii tale
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
Nu stiu cu ce sa incep....E greu....
Sunt din Bacau...si as vrea sa-ti spun ca pe fetita mea....o cheama Bianca...dupa numele tau...
Te felicit pentru ca ai avut curajul sa vorbesti...pentru ca imi imaginez cat iti este de greu...pot doar sa-ti spun ca sunt alaturi de tine...si ca ma rog la Dumnezeu sa-ti dea forta sa mergi mai departe...
Esti o femeie puternica....frumoasa....desteapta...o mama superba...
Te sarut cu drag....si sunt alaturi de tine...
Mesaj de la: Maria data: Sambata 9 februarie 2008
Buna Bianca imi pare rau de tot ce ti s-a intamplat .Deschide bratele ca sa simti imbratisarea mea ,care este din suflet si care mi-as dori sa o simti eu exist si vreau sa duc impreuna cu tine lacrimile ,dorul frustarea si uneori neputinta .Sunt aici si ma voi ruga pt tine si pt familia ta . Dumnezeu sa-ti dea putere nu sa uiti pt ca nu ai ce sa uiti ,nu pot sa-ti doresc sa-ti uiti copilul este imposibil ci doar sa ai putere pt Luca sa mergi pana la capat . Cu prietenie Maria
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
Nu am stiut de drama ta pana nu am vazut subtitlul emisiunii Nasul. Era pe terminate, am auzit doar adresa siteului. Te stiu si te admir de mult. Am fost in public cand ai castigat Miss-ul, multi ani am avut in camera posterul cu tine ca regina a frumusetii, am caseta ta cu arta machiajului... M=am bucurat cand te am revazut la nasu atat de frumoasa si de tanara.. Nu stiam care era drama. Stiam ca mai astepti un copil,credeam ca are probleme de sanatate, aveam sa aflu ca era ceva mult mai grav..Sunt si eu mama. Am un baietel de 2 ani. E bucuria noastra. Pana sa citesc postarile de aici nici nu mi am dat seama ce norocoasa sunt ca n-am avut pb cu sarcina si ca Albertut e perfect sanatos. Imi amintesc cat am suferit cand s=a imbolnavit la 4 luni si mi s-a spus sa intreup alaptarea la san si sa-l hranesc cu morcov si mucilagiu de orez, iar daca nu accepta , sa ma intorc sa ne interneze. Mergem pe strada si plangeam si ma rugam sa fie totul bine pt ca stiam ca daca ajungem la spital, lucrurile se pot complica. Am avut noroc si puiul meu s-a facut bine repede. L-a fiecare raceala sau temperatura mi se rupe sufar cumplit. de aceea imi dau seama cat de greu le e mamicilor cu copii in ceruri. Nu stiu ce sa va spun pentru incurajare. Nu cred ca exista durere mai mare ca un parinte sa si vada copilul murind. Sper ca Dumnezeu, Stiinta, Medicina, oricine, sa faca in asa fel incat nimeni sa nu mai fie nevoit sa treaca printr-o astfel de drama. Vreau ca toata lumea sa aiba copii sanatosi, sa se bucure de ei.
Mesaj de la: Cristina data: Sambata 9 februarie 2008
Durere... Doamne cata durere! Imi sfasie sufletul, ma sufoca! Acum 4 ani era cat pe ce sa trec printr-o drama asemanatoare. Dar Dumnezeu m-a ajutat sa-mi tin in brate IUBIREA, sa fiu intreaga. Si acum, dupa atatia ani traiesc cu groaza ca ceva mi l-ar putea lua! Ma duc sa-mi sarut INGERUL care doarme, caci doar el imi readuce SPERANTA! Cristina
Mesaj de la: Adina data: Sambata 9 februarie 2008
Ma numesc Adina,am 24 ani si sunt din Constanta.
Va transmit,din tot sufletul,"sincere condoleante" tie si sotului tau.Desi aparent barbatii sunt puternici eu cred ca este invers.Ei nu-si exteriorizeaza suferinta pt a ne incuraja pe noi-femeile-.
Femeile plng,sriga,urla,se impiedica si cad dar gasesc acea forta interiora de a se ridica si de a o lua de la capat.Se agata de cel mai mic motiv si merg inainte.Am citit tot ce ai scris pe aceasta pagina.Sufar alaturi de tine,de familia ta si de toti cei suferinzi care si-au postat necazurile pe aceasta pagina.Am simtit si eu o sutime din suferinta ta.Am avut o evolutie normala a sarcinii.Dr. m-a programat sa nasc la 38 sapt.-sa nu avem surprize-.Am nascut un baietel de 3,200 kg, 50 cm cu apgar 8.La 40 saptam.am facut botezul.Dupa 2 zile am mers cu el la medicul de familie,la control.A depistat ca are "rosu in gat"(banal...nu?).I-a prescris ampicilina cps( o treime din praf la 8 ore).Am intrebat cum e posibil sa ii administrez praful unui copilas care nu stia sa bea o lingurita de apa.Mi-a raspuns "-simplu!pui praful intr-o lg ,diluezi cu apa si i-l dai sa-l bea" In fine ,am urmat tratamentul zicandu-mi "eu nu sunt medic".De atunci copilasul raceste in fiecare luna.Dupa 2 luni am cautat alt medic si am gasit o dr. f. buna; desi este medic generalist.O admir f mult pt ca atunci cand are dubii ma trimite la specialist.Nu am dat niciodata spaga la dr. sau asistenta.Am avut parte de dr. buni care si-au dat iteresul.poate a contat si faptul ca am stiut sa redau toate simptomele prezentate de copil. La 7 luni a racit...deja ma obisnuisem.Am mers la dr. i-a prescris antibiotic(zinnat),antitermice pt febra.Ii dadeam din 4 in 4 ore sa isi faca efectul.Trebuia sa luptam cu febra 72 ore.La 2 dim. a facut 39.8.La urgenta i-au facut algoc. cu fenobarbital ijectabil.Nu-i scadea asa ca l-au impachetat in cearceaf umed.Nu pot sa exprim suferinta dar pe moment fac tot ceea ce am de facut.Dupa aia fie ce-o fi.In fine dupa 40 de min.ne-a trimis acasa.Mi-a prescris fenobarbital 1 cps la 24 ore spunandu-mi ca febra persista mult si la varsta lui(7 luni) nu a sa ii reziste creierul.M-am inspaimantat dar am urmat tratamentul.Dupa 3 zile de fenobarbital copilasul dormea de mai bine de 8 ore.Am pus mana pe tel. si am sunat-o pe d-na dr.care mi-a zis "-trezeste-l ca altfel nu se mai trezeste!"Am crezut ca s-a crapat pamantul sub piciorele mele.Am trecut repede la fapte nu aveam timp sa ma gandesc la altceva.am avut o ora de chin ...muzica la maxim...strigate..il puneam in piciore si nimic...deschidea ochisorii si-i inchidea la loc.Simteam ca explodez intr-o multitudine de sentimente(groaza,frica,neputinta,durere,iritare.....) dar imi pastram cumpatul si incercam,alaturi de sotul meu totul...si nimic nu dadea roade...am inceput sa-l ciupesc de obrajori si a deschis ochisorii pt 3 secunde.si-a dat ochii peste cap.in acel moment am urlat atat de tare incat m-a auzit tot blocul.SLAVA DOMNULUI ca dupa vreo 10 minute a reactionat la stimuli.Am reusit sa il determin sa manance ceva,si apoi am inceput sa tremur; trecusem primejdia.Am fost in stare de soc si l-am pazit toata noaptea numai la gandul ca putea sa piara in bratele noastre.Ii multumesc Lui Dumnezeu ca am trecut primejdiile.sunt 3 ani de atunci dar nu poti sa uiti ci doar sa inveti sa traiesti cu ceea ce ti s-a intamplat.Ti-am scris povestioara mea(cam detaliata) si am vrut sa-ti spun ca -in mica masura-iti inteleg durerea.Stiu ca nu se compara dar o sutime,o miime din suferinta ta am simtit-o si eu.
Te imbratisez puternic si sper ca aceasta"mobilizare generala" organizata de tine sa te ajute sa mergi inainte.Ne-ai dovedit pana acum ca esti o femeie puternica.Sunt sigura ca ingerasul Emma Nicole este f mandra de mamica ei.Multa forta tie si sotului tau.Va sunt alaturi ,puteti conta pe ajutorul meu oricand.E-mail ****yahoo.com
Mesaj de la: Anonim data: Sambata 9 februarie 2008
sa sti ca imi pare foarte rau penttu ceea ce ti s-a intamplat...am 16 ani si am pierdut si eu sarcina......sunt distrusa.....:(...ma doare sufletul cand ma gandesc la copilul meu ...pe care l-am pierdut...te pup si iti doresc numai bine...
Mesaj de la: Oana data: Sambata 9 februarie 2008
buna bianca. numele meu este oana din tg mures.sincer imi pare foarte rau pt ce ti s-a intamplat.am auzit totul de la emisiunea femeia conduce de pe euforia tv.vreau sa te ajut ma ofer ca voluntar dar am o intrebare: eu am grupa sanguina AB4 negatif in acea emisiune am mai auzit k majoritatea femeilor cu aceasta grupa pierd sarcina.este adevarat?iti doresc tot binele din lume tie si familei tale in special scumpului de luca.te pup si ai grija de tine.oana
Mesaj de la: Ina data: Sambata 9 februarie 2008
cumplit cumplit am citit tot inclusiv toate mesajele e groaznic ce se intampla la noi acum totul mi se invalmaseste in cap nu cred ca as reusii sa scriu ceva coerent nu vreau decat sai multumesc bunului dumnezeu pentru cei 2 copii minunati pentru un sot de nota 10 si sa plang in continuare dupa parintii mei si fratele meu ina
Mesaj de la: Anamaria data: Sambata 9 februarie 2008
BUNA BIANACA AM VAZUT EMISIUNEA DE PE ANTENA2 IN RELUARE DIMINEATA DEOARECE EU LUCREZ IN SCHIMBURI.NU AM PUTUT ADORMI DUPA CE AM VAZUT EMISIUNEAM,AM RAMAS SOCATA.CRED CA E CUMPLIT PTR O MAMA SA TREACA PRIN ASEMENEA TRAGEDIE.DUPA CE DUCI SARCINA 9 LUNI CU BUNE SI CU GRELE LA FINAL SA PIERZI "MUNCA" E GREU.CONDOLEANTE. ANAMARIA BRASOV 26ANI
Mesaj de la: Carmen data: Sambata 9 februarie 2008
Cuvintele par de prisos in astfel de momente. Intr-adevar, o strangere de mana, o imbratisare fac mai mult decat vorbele.
Iti poate aduce alinare milostenia. Fa milostenie copiilor! Cat si cum poti . Cu cat mai mult, cu-atat mai bine!
Voi lasa pe altii sa-ti vorbeasca, totusi, in locul meu:


Un sfat bun

Nu te intrista crestine
Cand esti necajit,
Caci mai multe decat tine
Eu am patimit.

Cruce, spini otet si fiere
Am gasit la oameni,
Ca sa-ti dau tie putere
Mie sa te-asemeni.

Bucura-te deci, o frate,
Daca patimesti,
Prin rabdare-or trece toate
Caci cu Mine esti.

Nu cata-n aceasta vale
Numai mangaieri,
Viata-ntreaga este-o cale
Plina de dureri.

Deci, du crucea suferintei,
Rabda-al vietii chin,
In nadejdea mantuirii
Du si tu macar un spin...
Amin.





E bine sa citesti seria de carti a parintelui Cleopa ce cuprinde volumele 1-14 (sau poate mai multe de atat) si in special, din volumul nr.6, pentru acest moment in care te afli, povestirea intitulata " Despre nestiutele judecati ale Lui Dumnezeu". Sa nu renunti niciodata la El !



Iisus Hristos

Am avut un vis in noaptea de Craciun. Mergeam pe o plaja, iar Domnul, pasea alaturi de mine.Pasii mi se imprimau in nisip, lasand o dubla urma. Una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezinta o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma si am vazut pasii nostri care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in anumite locuri, in loc de doua urme, nu mai era decat una singura.Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decat o singura urma corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele sau de o proasta dispozitie, zile de incercari si indoiala, zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism, zile de nesuportat..., zile in care eu fusesem de nesuportat. Atunci, intorcandu-ma spre Domnul , am indraznit sa-i reprosez:
- Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu Ti-ai pastrat promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele in care aveam cea mai mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a raspuns:
- Iubitul Meu, zilele pentru care n-ai vazut decat o urma de pasi pe nisip, sunt zilele in care Eu te-am purtat pe brate!

(Ademar Barros-poet brazilian)



Doamne ajuta!
Mesaj de la: Raluca data: Vineri 8 februarie 2008
MA NUMESC RALUCA, AM 26 ANI, DIN CONSTANTA
IN PRIMUL RAND IMI PARE NESPUS DE RAU BIANCA CA A TREBUIT SA TRECI PRINTR-O SUFERINTA ASA MARE.NU POT SA-TI DORESC DECAT MULTA PUTERE PTR A REUSI SA DEPASESTI ACEST MOMENT.EU NU AM INCA COPII,SUNT CASATORITA ,DAR AM HOTARAT CA MAI ASTEPTAM PUTIN.
SUNT DEJA SPERIATA DE CEEA CE S-AR PUTEA INTAMPLA CU SARCINA MEA IN VIITOR FIIND O FIRE FOARTE SENSIBILA SI BOLNAVICIOASA.CUNOSC DEJA INCOMPETENTELE MEDICALE.AM O PROBLEMA GINECOLOGICA DE APROAPE 3 ANI SI TOTI MEDICI IMI SPUN CA TOTUL E PERFECT DAR IN REALITATE EU NU MA SIMT DELOC BINE.AM TRECUT PRIN EXPERIENTA DISPRETULUI SI SILEI DOCTORULUI IN CADRUL UNUI CONTROL GINECOLOGIC DUCANDU-MA LA MAI MULTI MEDICI PTR A AFLA CAUZA UNEI HEMORAGII CARE TINE DE 2 LUNI SI SPUNANDU-MI SIMPLU SI FARA A SE UITA LA MINE "DOMNISOARA SUNTETI LA MENSTRUATIE .REVENITI CAND SE TERMINA".DACA VA VINE SA CREDETI SUNT LA ASA ZISA "MENSTRUATIE" DE 2 LUNI APROAPE ZINIC SI DOAR UN DOCTOR S-A UITAT LA MINE DAR CARE INTR-UN FINAL DUPA 2 LUNI DE TRATAMENT NU A REUSIT SA MA AJUTE CU NIMIC MOMENTAN.MI S-A SPUS CA POT AVEA FARA PROBLEME COPII DAR SINCER IMI E TARE TEAMA .NU STIU POATE INTR-O ZI VOI CAPATA INCREDERE IN MEDICI SI VOI AVEA CURAJ SA MA BUCUR DE ACEST MIRACOL LASAT DE DUMNEZEU PE PAMANT"UN BEBELUS".
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
Inca plang si stiu ca doare.......... Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am citit partial din ceea ce ai impartasit cu noi,cei ce ti-au citit randurile,a fost sa imi strang fetele in brate. Imi aratau cu degetelel lor mici lacrimile si nu intelegeau ce mi se intampla........
Sper din tot sufletul sa te ajute timpul sa it mai "minta" durerea..... Imi pare rau da nu pot scrie mai mult, nu am cuvinte
Mesaj de la: Emma data: Vineri 8 februarie 2008
buna Bianca,imi pare rau pt pierderea mare suferita,dumnezeu sa-ti dea putere sa treci cu bine.Ma numesc emma am 26 ani si am trecut si eu impreuna cu sotul meu printr-o mare incercare ne-am pierdut copilasul la 1si 8luni intr-un accident de masina, a fost cumplit a trecut aproape doi ani de atunci si acum durerea este la fel de mare uneori, a fost primul nostru copil era ca lumina ochilor nostri, era un colpil foarte deosebit cu o intelepciune aparte in timpul scurt cat a fost cu noi am invatat multe de la el.Cand am ramas insarcinata cu el a fost o bucurie imensa la 6 saptamaini era sa pierd sarcina am stat in spital o luna de zile doctorul la care eram ma sfatuit sa fac avort ca oricum nu o sa pot duce sarcina, eu m-am incapatanat si m-am rugat la Dumnezeu sa nu mi-l ieie ca vreau sa-l tin in brate sa ma bucur de el mai ales ca era primul copil si dumnezeu m-a ascultat mi la dat dar poate numai pt un timp, am dus sarcina pana la sf cu tratament si la 37 de saptamani prin cezariana am nascut un baietel (se numea Jacob) scump cu ochi negri migadalti o scumpete era tare micut,a fost cea mai fericita zi din viata mea. a fosta un copil tare cuminte, vesel tot timpul, sanatos, prietenos cu toata lumea si foarte iubitor.imi amintesc si acum cu bucurie si triste clipele frumoase petrecute cu el, asa cateodata as vrea sa-l pot strange la pieptul meu sa-i simt mirosul sa-i simt manutele lui dar......traiesc cu speranta ca intr-o buna zi ne vom intalni in ceruri si atunci vom fi pt totdeauna impreuna.multi dupa moartea lui imi zicea lasa nu mai plnge esti tanara faci altul, dar nu-i asa nimic nu poate inlocui un copilas pierdut el a fost unic in felul lui.De cand am nascut am mai vrut sa mai avem copii dar nu mai raman insarcinata nu stiu de ce am fost pe la doctori mai fac si tratamente dar nimic imi dores cu ardoare sa mai ma cel putin unul tot sper ca intr-o zi voi avea un copilas.Sunt cu sufletul alaturi de tine Bianca, te admir si ma rog ca Dumnezeu sa-ti dea sanatate, putere sa te poti bucura de clipele frumoase care vor veni, ca eu asa cred ca dupa nori vine si soare.te imbratisez cu drag.Emma
Mesaj de la: Alina data: Vineri 8 februarie 2008
Buna Bianca. Ma numesc Alina , sunt din Oradea si am 28 de ani. Intr-o zi m-am intrebat: Oare a nascut Bianca Brad? Raspunsul a venit uitandu-ma in acea seara la B1 si vazandu-te am inteles.Eu sunt consilier la Serviciul de Stare Civila-compartimentul certificate pentru nou nascuti. Acum cand merg la serviciu,parca imi e greu sa eliberez certificatele pentru bebelusi ,gandindu-ma la tine. Cand vad atatia tatici bucurosi/atatea mamici bucuroase pentru copilul lor nou nascut, ma intreb: de ce nu ai putut sa fii si tu printre ei/ele???? Am citit articolul a doua zi, am plans, si nu pot sa cred ca ti s-a intamplat un asemenea mare necaz.Dumnezeu sa iti dea putere sa treci peste aceasta durere,desi nu stiu daca vei putea sa uiti vreodata . Iti doresc multa sanatate si bucurii alaturi de cei dragi tie . Te pup, Alina. (Pentru tine)adresa mea de mail este: ****@ yahoo.com
Mesaj de la: Eugen data: Vineri 8 februarie 2008
Sunt Eugen si am vazut interviul dvs. dat pt antena 2 . Va admir sincer si va rog sa acceptati incurajarile mele pecare le trimit prin acest mesaj . Doresc sa aveti multa putere si suferinta sa nu va ingenungheze . Cu mult respect!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Mesaj de la: Florentina data: Vineri 8 februarie 2008
Nu am putut fara sa nu iti spun cateva cuvinte de incurajare, dar nu stiu cum , nu imi gasesc cuvintele, desi nu am trecut printr-o asemenea experienta , va inteleg suferinta , pentru ca sunt si eu mama si bunica si stiu ce inseamna un copil, ma bucur foarte mult atat de fica mea cat si de nepotica mea . Ma bucur foarte mult ca ati avut puterea sa treceti peste tot ce s- a imtimplat si mai mult cu atat ca doriti sa faceti ceva pentru cei care trec printr-o asemenea incercare de la Dumnezeu. Va felicit ca ati avut puterea sa impartasiti si celorlati durerea si suferinta prin care ati trecut . Va doresc multa sanatate si succes . Florentina
Mesaj de la: Mariana data: Vineri 8 februarie 2008
Buna Bianca...numele meu este Mariana,sunt o fericita mama a 4copii,am 37 de ani si sunt din Sibiu.martusrisesc ca-ti sunt intru totul alaturi si Regret Nespus ceea ce ti sa intamplat.Doi dintre copii mei sunt gemeni, fetita si baiat.. azi in varsta de `14 ani.In urma cu 10 ani,fetita mea a suferit o operatie la inima , suferind un Schunt, de fapt avusese un defect de sept ventricular. DSV,in termeni medicali.
Ei, vreau sa_ti spun, ca datorita unei erori medicale,in urma analizei numita CATETERISM ,analiza in urma careia se vedea care este DeFECTUL...{analiza care ii fusese gresita} fetitei mele nu i sa mai dat nici o sansa la viata...Multumesc lui D-zeu ca nu a fost asa...Timp de doua luni cat am stat internata impreuna cu fetita mea la TG> MURES, unul dintre cei mai renumiti DR. Specialist in TETRALOGII FALLO, mi-a mancat sanatatea la propriu si la figurat....tinand mortis sa-mi aduca la cunostiinta zilnic,, D-na~, maine intru in operatie cu fetita d-voastra, cred ca aveti o datorie fata de mine"!Culmea era ca n-am apelat la serviciile dansului ci la un ReNUMIT DR> SIBIAN>>>DR> LIPHARDT...un om deosebit caruia ii multumesc din tot dufletul ca mi-a salvat copilul, neasteptand recompensa..Alaturi de noi in salon, traiau 4 mame si 4 copii, cu care ne petreceam atat zilele cat si noptile, ca mai apoi, mvenindu-le rand pe rand ...randul la operatie, ...sa plece in lumea ingerilor...sufereau de TETRALOGIE FALLO..Nu pot descrie in cuvinte durerea colegelor mele de salon la despartirea de copii lor, si imi era atat de rusine ca sunt atat de neputincioasa si nu le pot ajuta, decat tinindu-le in brate si plangand in rand cu ele..
Doamne...este asa nedreapta viata asta uneori!Draga Bianca, cel mai mic dintre copii mei abia a implinit 9 luni...a venit pe lume dupa o perioada de 17 ani, diferenta fata de fiul meu cel mare..recunosc a fost o mare surpriza, dar ESTE BIJUTERIA CASEI NOASTRE...Il cheam GEORGE_CIPRIAN si este lumina ochilor mei . Prietena mea, de la Curtea de Arges si-a pierdut copilul in acea perioada in care fusesem internata la Tg Mures...suferea de Tetralogie Fallo...e o pov ff lunga,nu vreau sa ma lungesc prea mult,dar daca cineva este interesat de amanunte imi poate scrie pe adrsa de email . Mariana_Finica!yahoo.com si am sa va pov amanuntit in ce consta boala si cum se manifesta...in cazul lui Andrei fiul prietenei mele, plecat la ingeri............daca pot fii de folos in vreun fel , cu drag ma alatur initiativei tale draga Bianca...sunt fff multe de spus in ceea ce priveste viata medicala din Romania si ocrotirea femeilor. Cu mult drag MARIANA
Mesaj de la: Elena data: Vineri 8 februarie 2008
Ma numesc Elena,si eu am trecut de doua ori prin drama asta si-ti impartasesc suferinta si durerea ,in 1988 am nascut o fetita la 8 luni nu am putut sa mai duc sarcina mai departe ,nasterea a fost destul de grea si ca si celelalte femei ma-m lovit de ignoranta asistentelor si a medicilor in final am reusit sa aduc pe lume fetita am fost tare bucuroasa dar in loc de strigatul de venire pe lume a fost doar un sunet de sufocare dupa care fetita a trebuit pusa la oxigen,ni sa spus ca probabil are ceva probleme la plaman dar nimic concret,nici a doua zi nu am aflat mare lucru,a treia zi m-au anuntat ca a murit.Dupa un an am ramas din nou gravida sarcina a decurs normal fara probleme insa in suflet traiam drama primei nasteri si o frica pe care nu o putem spune la nimeni sufeream si speram in acelasi timp insa nu am fost nicide data asta norocoasa in aceiasi luna a 8 mau apucat durerile de nastere si sotul meu m-a dus la spital acolo desi aveam dilatatie dar nu mi swe rupea apa am fost lasata in salon sa ma chinui cu dureri groaznice si sangerari deoarece nu au vrut sa-l deranjeze pe seful spitalului care era de garda pentru asa ceva neinsemnat cum era nasterea mea,dupa ora 22 cand s-au schimbat schimburile a venit o alta asistenta care a vazut cum aratam din cauza durerilor,ma dus pe masa si mia rupt apa in acel moment din cauza presiuni care se formase fetita a fost aruncata afara fara sa depun nici un efort asistenta nereusind sa o prinda bine a lovit-o cu capul de masa ,cand fetita mea a inceput sa planga era un planset de disperare si durere,dar asistenta nu a recunoscut nimic,doctorita a examinat-o si a spus ca-i sanatoasa numai ca era micuta avea 2kg dar ca asta nu era o problema.A doua zi cand m-am dus la alaptat am observat ca avea niste intepaturi in cap am intrebat asistenta cei cu semnele acelea si mi-a spus forte ironic dar ce draga nu stii ca fetita este forte bolnava la plamani a fost ceva ce nu pot sa va spun ce am simtit de la 22 pana la 8 dimineata sa se schimbe un diagnostic asa de repede,am apucat sa o tin la piept sa o alaptez sa o pup s-o strang in brate,pentru ca la urmatorul alaptat cand ma duceam la ea o asistenta pe care nu pot sa o numesc femeie mi-a zis unde te duci draga si asa nu mai ai ce sa alaptezi ca ti-a murit copilul atunci am simtiti ca-mi fuge pamantul de sub picioare ma-m sprijinit de un perete sa nu cad,fetita mia murise si nimeni nu sa deranjat sa ma anunte si pe mine,nici macar nu mi-au mai adus-o sa o vad sau macar sa ma intrebe daca vrem sa o ingropam,nu stiu cine le da lor dreptul sa hotarasca in locul nostru ca si cum parerea noastra nu conteaza,durerea nu am cuvinte sa o descriu este asa de mare incat te sfasie pe dinauntru iar faptul ca esti tinuta in continuare in acelasi salon cu celelalte mame a caror soarta a fost mai buna si radiaza de fericire cand vorbesc despre copilasii lor dupa ce vin de la alaptat iar plansetele copilasilor care se aud iti sfasie sufeltul stiind ca al tau nu mai plange,iti multumesc ca ai deschis acest subiect despre care nu am putut discuta cu nimeni,de fapt nimeni nu-ti poate intelege durerea decat daca a trecut prin ea,toata lumea spune iesti tanar mergi mai departe iar vorbele astea te dor de parca ai fi un aparat si nimic altceva.Cu mult greu socrii mei au reusit sa obtina aprobarea ca sa-i fie facuta autopsia fetitei la autopsie s-au gasit dou cheguri de sange cat doua nuci la creierul mic,cand a fost intrebat cum s-a putut intampla a spus ca sunt colegi de-ai sai si nu poate sa-i acuze,cu toate acestea inca si in ziua de azi se intampla aceleasi greseli pentru care nimeni nu este tras la raspundere,iar noi suntem condamnate la suferinta vesnica chiar daca in timp se mai atenueaza ea ramane totusi acolo intr-un colt al sufletului nostru.Acum am doi baieti gemeni au 15 ani si sunt fericita ca-i am ,de mici au fost niste nazdravani care nu mi-au mai lasat timp sa ma mai gandesc si la altceva .Insa fetitele mele sunt si vor ramane ingerasii nostri iubiti.Imi cer scuze pentru eventualele greseli de scriere sau exprimare ,dar cand iti scrii durerea nici cuvintele nu ti le mai gasesti.
Mesaj de la: Nicoleta data: Vineri 8 februarie 2008
Buna seara! In primul rand imi pare foarte rau de cele intamplate! Sa va ajute Dumnezeu sa treceti toata familia de aceasta tragedie!Eu am trecut printr-o situatie asemanatoare pe 29 octombrie 2006!Fetita mea s-a sufocat deoarece s-a facut tromboza ombilicala!Plang si sant foarte trista deoarece sotul meu cand am ajuns acasa dupa trauma care am trait-o m-a intrebat de ce plang?tare mi-ar placea sa putem vorbi mai multe!nici nu stiu ce sa spun sant foarte trista si sufar alaturi de tine,si sant alaturi de tine! sotul meu e doctor si tot nu m-a inteles! mi-a spus ca sant ca un mar frumos pe dinafara si putred pe dinauntru! atat a avut de spus si acum divortam!acest lucru nu e o tragedie in comparatie cu ce s-a intamplat inainte!eu iti doresc tot binele din lume si sa nu mai ai nici o zi de tristete in viata ta!numele meu este: Nicoleta ****,nr.de telefon 07**** adresa de mail:****@yahoo.com
Mesaj de la: Cristina data: Vineri 8 februarie 2008
buna Bianca sunt Cristina din iasi si-mi pare rau de ce ti s-a intamplat dupa ce am vazut emisiunea la Nasu am ramas inmarmurita dar asta se poate intampla in 2008 in spitalele din Romania. imi este rusine sa spun dar sunt asistenta medicala dar vad aproape zilnic ce se intampla. mai ales daca nu ai bani mori pe holurile spitalelor din cauza lipsei de interes din partea celor care poarta HALATE ALBE si de numesc doctori.
Mesaj de la: Carmen data: Vineri 8 februarie 2008
suntt si eu mama de baietel ,inteleg ce este durerea ;cu lacrimi in ochi ma rog pentru binele tuturor copiilor din lume .Draga BIANCA BUCURATE ALATURI DE BAIETELUL TAU.IMI PARE NESPUS DE RAU DE CELE INTIMPLATE.BUNUL D_ZEU SA-TI ALINE SUFERINTA SA POTI MERGE MAI DEPARTE.AI ADUS PE LUME UN INGER DAR ACUM ESTE IN CERURI ALATURI DE ALTI INGERI .MULTA SANATATE CARMEN SI RARES BAIETELUL MEU CARE IL CRESC SINGURA
Mesaj de la: Mariana data: Vineri 8 februarie 2008
BunaBIANCA ..Ma numesc Mariana si sunt mama a doua fetite si o sa povestesc prin ce am trecut .Am ramas gravida la 28 ani o diferenta de 6 ani de prima fetita nu era nimic planificat totusi am decis ca sa pastrez sarcina ,a mers foarte bine sarcina pana in momentul cind a inceput sa miste in acea perioada lucram la un super market nu aveam timp sa simt contracti sau durere eram un dute vino cand am iesit din tura care era de 2 saptanani zi de zi m-am dus la control ,acolo cum am ajuns m-a si internat nu mai aveam voie sa fac nici un fel de efort .Am ajuns acasa am bagat concediu medical toate bunicele cateva contracti nimic ingrijorator,la o luna trebuia sa merg din nou la control ,ajunsese sarcina la 6luni .Intr-o dimineata cum m-am dat jos din pat a pornit hemoragia pana am ajuns la spital ma rugam intruna sa traiasca sa nu moara .Am ajuns la spital am chemat medicul meu ,a venit ma controlat si dupa aceea ma pus la ecograf am avut noroc hemoragia nu o afectase a trebuit sa raman internata pana nasteam nu aveam voie sa cobor sau sa urc pentru ca pornea hemoragia eu locuiam la 70 Km de spital si exista riscul sa murim amandoua .In spital am mai stat 2saptamani timp in care am mai avut 2 hemoragi la cea de-a 3am intrat in cezariana nu se mai putea tine .Am nascut la 30 de saptamani o fetita de 1350 gr si de aici au inceput problemele mari intrebam ce sanse are sa traiasca si imi raspundea ce pretenti ai de la asemenea copil ,7saptamani de zile am stat in spital ca sa ia in greutate ,de cate ori nu plangeam pentru ca ba o bagau la perfuzi,ba o scoteau nu se omora sa-mi explice ce se intimpla cu ea in sfarsit am plecat cu ea la 2260 gr credeam ca scapasem de griji dar ma inselasem.A avut o evolutie destul de normala nu credeam ca va avea probleme ,si-a tinut capul la 3 luni totul bine si frumos pana la 6 luni cand sa stea in fund nu putea se tragea in jos nu banuiam nimic toti imi spuneau ca este prematura foarte mica si are rectile mai intirziate ,la varsta de 9 luni am plecat la neurolog si atunci vestea a cazut ca un trasnet avea PARALIZIE CEREBRALA CU TETRAPAREZA SPASTICA .Nu stiam nimic despre aceasta boala mai grav de atat nu se putea ,am inceput recuperarea dar cu randamente foarte slabe ce sunt multumita este ca are pshicul bun, vorbeste corect ea are varsta de 2ani si 6luni o problema ca asta te usca din picioare nimeni nu poata sa spuna daca va merge cum va fi peste un an toti sunt rezervati ,de aceea ti-am scris povestea mea prin ce trec eu cu toate ca durerea nu se poate scrie in cuvinte DUMNEZEU stie ce face poate peste ceva timp o sa ramai din nou insarcinata si o sa aduci pe lume un copil sanatos. CINEVA ACOLO SUS TE IUBESTE
Mesaj de la: Mara data: Vineri 8 februarie 2008
Te imbratisez Bianca
si tare mi-as dori sa ne putem privi in ochi,atunci nu ar mai fi nevoie de cuvinte.Am simti pur si simplu!Lucru pe care ni-l ingaduim din ce in ce mai rar in lupta asta cotidiana pentru" supravietuire".Sa ne punem masca de "oameni de lume",sa nu-i impovaram pe ceilalti cu problemele noastre,sa strangem din dinti,sa ne rugam sa nu ne ia Dumnezeu mintile si sa "dam bine in cadru".Nu avem voie sa fim vulnerabili.E considerat un act de slabiciune.Destul de trist,nu-i asa?
Sunt mamica unui baietel-care s-ar supara foarte vazand ca-l numesc asa,are 10 ani acum,e un mic barbat-careia in momentul in care a fost diagnosticat(la 4 luni de la nastere, abia)cu Tetralogie Fallot(de fapt pentalogie,s-a dovedit ulterior),la intrebarea mea fireasca:ce e de facut?i s-a raspuns cu "condescendenta"si putin cam grabit(cainele d-lui doctor avea probleme de sanatate si dansul trebuia sa se ocupe):Fa altul!Adica alt copil.Scriu aceste randuri si simt ca ma prabusesc de durere,tremur si imi e rau fizic,desi au trecut 10 ani de atunci.Cu totul intamplator,doctorul despre care fac aici vorbire este tatal unei mari vedete,despre care ea vorbeste cu multa consideratie la TV ori de cate ori are ocazia.Ma consolez cu gandul ca poate nu stie cum e el de fapt sau ca pana la urma e tatal ei...Nu ne-a luat nici macar in evidenta spunand asistentei:"da-le-n masa de hartoage ca tot nu sa uita nimeni pan ele",asta in conditiile in care el era singurul pediatru cardiolog din oras.
Nu vreau sa te intristez si mai tare ,dar sa stii ca cu Tetrada Fallot, in urma operatiei iminente se poate trai.Medicii chiar te sfatuiesc ca in urma refacerii dupa interventie sa-l tratezi ca pe un copil normal.Nu va face niciodata sport de performanta,dar cred ca nu e sfarsitul pamantului.Nu vreau sa fiu inteleasa gresit,nu e usor,e adevarat ca pare si este dramatic sa vezi niste copii nevinovati intubati,bransati la"pomul de craciun"cum botezasera cei din terapie intensiva stativul cu 11 perfuzoare si micropicuratoare cu drogurile care ii ajuta sa depaseasca momentul critic.Unii trec mai "usor" altii mai greu.Dar de trecut ,au trecut toti in perioada in care eu am fost acolo si nu putini,iar acum dupa7 ani sunt bine. Tin legatura telefonic cu mamicile.Cunosc cazuri-iti dai seama ca m-am interesat de 50,de 40 de ani operati in copilarie care la randul lor au copii.Si au fost operati in tara. Afara, cu atat mai mult.Sunt absolut convinsa ca asa cum te cunosc ,ai fi luptat si tu pentru copilul tau si ai fi facut ceea ce trebuie.Scriu aceste randuri din cel putin trei motive:pentru ca aici inteleg ca ne-am promis sa fim sincere,pentru ca cei care intr-o buna zi se trezesc in fata unui astfel de diagnostic sa stie ca se poate ,ca medicina a avansat foarte mult in ultimul timp,ca exista centre in tara:Tg Mures,Cluj ,unde desi nu sunt considerate de rutina aceste operatii se fac si se fac cu succes.Si cand spun cu succes ma refer la faptul ca odata operati, dupa perioada de refacere,acesti copii sunt niste copii normali in masura in care parintii lor si traumele parintilor lor le permit asta.Copilul meu joaca fotbal pe terenul din spatele blocului,se da cu rolele si alearga cu bicicleta.Nu imi atribui acest lucru ca pe un merit personal.Asa a vrut Dumnezeu. Eu doar am cautat ,m-am informat si nu m-am oprit decat atunci cand am reusit sa-l scoatem din" haul" in care fara vina sa se afla.Acesta este adevarul si sper ca el sa ne faca liberi.Liberi de prejudecati si de frica.Frica e un sentiment distructiv,care face mult rau.Iar ea vine din lipsa informatiilor si din faptul ca la noi aceste subiecte sunt considerate tabu si daca nu vorbim despre ele e ca si cand nici n-ar exista si" n-o sa ni se intample noua "sau chiar" ce bine ca nu ni s-a intamplat noua".
Dumnezeu a avut insa alte planuri cu fetita ta,si ma rog pentru tine sa ai intelepciunea sa accepti ceea ce nu poate fi schimbat,dar si taria de a lupta pentru a schimba ceea ce ti-ai propus.Este probabil modul tau de a-i arata Emmei cat de mult o iubesti si,totodata un bun medicament care te ajuta sa ramai cat mai putin cu tine insati.Te rog, din suflet,gandurile negative atrag lucruri negative,stiu ca ti se pare inexplicabil,cum a fost posibil ca tie o persoana atat de draguta,deschisa,pozitiva si calda sa ti se intample asta.Ma crezi daca iti spun ca acum dupa 10 ani de la cel mai negru cosmar din viata mea(nu ma intreba ce as fi fost in stare sa fac daca nu ar fi iesit bine)realizez ca nimic nu este intamplator?Ca lucrurile cu adevarat importante sunt de fapt cu totul altele decat credeam si ca poate a trebuit sa trec prin asta ca sa inteleg?Altfel,ce sens ar avea toata suferinta si durerea?Am incredere in tine ca vei reusi sa te impaci in special cu tine si ca vei reusi sa te ierti te tot ceea ce crezi tu acum ca ai fi putut sa faci mai bine si nu ti-a iesit.Pentru ca doar parintii cu adevarat iubitori isi cauta culpe si se intreaba "oare unde am gresit si ce ar fi trebuit sa fac ca sa fie bine?"
Si eu la fel ca si tine nu am fumat ,nu am baut ,nu am luat in timpul sarcinii o pastila,in afara de vitaminele recomandate si desi aveam 29 ani avusesem grija
sa nu am nici o intrerupere de sarcina anterioara,stiut fiind cat de importanta e prima sarcina.
Si pentru ca am facut aici vorbire despre un doctor,care m-a sfatuit atat de senin ,sa"fac altul",aceasta fiind din punctul lui de vedere solutia medicala la problema de sanatate a copilului de patru luni pe care tocmai il examinase,mi se pare necesar sa spun tot aici ca de asta data niste MEDICI adevarati,niste OAMENI,in ultima instanta,au luptat pentru viata copilului meu.
Am sa le scriu aici numele,cu toata responsabilitatea:RADU DEAC-UN QM care de la inaltimea functiei sale(prof.dr, seful clinicii)a gasit timp in noianul de urgente, sa discute cu mine ,sa-mi explice,sa-i simt vulnerabilitatea -umana ,sa-si recunoasca limitele,sa fie onest...Am simtit ca treceam impreuna prin asta si m-a ajutat foarte mult.Am stiut atunci ca va face tot ce e omeneste posibil.Este,dealtfel motivul pentru care am avut curajul sa-i incredintez viata fiului meu.Asta se intampla cand medicii discuta si-ti explica, isi asuma de fapt responsabilitatea acelui act.Stiu ca s-a luptat sa infiinteze acea sectie de chirurgie cardiologie pediatrica in Tg Mures
de care era atata nevoie in tara.Si nu in ultimul rand echipa:dr SUCIU,CHIVU PASCANU,KOVACS,FAGARASANU,asistentele din terapie intensiva,medicii de pe sectia de cardiologie pediatrica,DR TOGANEL-un profesinist,dr Gozar...Este aproape ca afara.Sigur ca mai sunt si cateva" uscaturi" ,si ca ar fi loc de ceva mai multa comunicare,dar este cu totul altceva decat am vazut si nu vreau sa generalizez.Asa ca fugiti cat puteti de suficientii care va privesc de sus si nu va privesc ca pe niste parteneri in acel act si nu va explica care va sunt optiunile.O fac din ignoranta,din prostie si din faptul ca nu se respecta in primul rand pe ei.Sunt doar niste masinarii de facut bani.Va mai mira ce se intampla in spitalele din Romania?Somnul ratiunii naste monstri.Asa ca fugiti cat va tin picioarele si nu va opriti decat cand ati gasit oameni care sa va castige increderea si care sa va trateze asa cum meritati .Aceasta este normalitatea.Ceilalti se vor autoelimina sau vor intelege ca nu au incotro!Doar cand ne vom ridica din genunchi si vom reactiona vom fi tratati cu demnitate.
Vreau sa mai mentionez aici un lucru extrem de important pe care l-am auzit si la tine Bianca:si anume faptul ca nu m-am gandit nici macar o secunda ca se poate termina altfel,eram convinsa si atat de determinata si chiar daca nu mi-a fost usor,nu mi-am permis sa am indoieli.Eram in stare sa mut si muntii din loc si tot nu mi sa-r fi parut indeajuns...Aproape ca am declansat o mica "revolutie" itr-una din sectiile spitalului,unde lucrurile nu mergeau asa cum ar fi trebuit.Nu spun asta pentru alt motiv decat pentru a va face sa intelegeti pe toti cei
care citesc aceste randuri ca e necesar sa luati atitudine,cand lucrurile nu sunt asa cum ar trebui,altfel complacandu-va deveniti niste victime sigure,chiar complici,ei simtindu-va teama de a nu deranja ,de a nu le leza " orgoliul profesional"(cati dintre noi avand curajul sa abordeze la noi deschis "a second opinion"in fata unui medic)depinde ,bineinteles si de medic.
Cu scuzele de rigoare ca a trebuit sa revin,data trecuta neintelegand unde se insereaza datele de contact,
MARA
****@yahoo.com sper sa pot si eu ajuta,caci de fapt pe noi ne ajutam
Mesaj de la: Elena data: Vineri 8 februarie 2008
Ma numesc Elena,si eu am trecut de doua ori prin drama asta si-ti impartasesc suferinta si durerea ,in 1988 am nascut o fetita la 8 luni nu am putut sa mai duc sarcina mai departe ,nasterea a fost destul de grea si ca si celelalte femei ma-m lovit de ignoranta asistentelor si a medicilor in final am reusit sa aduc pe lume fetita am fost tare bucuroasa dar in loc de strigatul de venire pe lume a fost doar un sunet de sufocare dupa care fetita a trebuit pusa la oxigen,ni sa spus ca probabil are ceva probleme la plaman dar nimic concret,nici a doua zi nu am aflat mare lucru,a treia zi m-au anuntat ca a murit.Dupa un an am ramas din nou gravida sarcina a decurs normal fara probleme insa in suflet traiam drama primei nasteri si o frica pe care nu o putem spune la nimeni sufeream si speram in acelasi timp insa nu am fost nicide data asta norocoasa in aceiasi luna a 8 mau apucat durerile de nastere si sotul meu m-a dus la spital acolo desi aveam dilatatie dar nu mi swe rupea apa am fost lasata in salon sa ma chinui cu dureri groaznice si sangerari deoarece nu au vrut sa-l deranjeze pe seful spitalului care era de garda pentru asa ceva neinsemnat cum era nasterea mea,dupa ora 22 cand s-au schimbat schimburile a venit o alta asistenta care a vazut cum aratam din cauza durerilor,ma dus pe masa si mia rupt apa in acel moment din cauza presiuni care se formase fetita a fost aruncata afara fara sa depun nici un efort asistenta nereusind sa o prinda bine a lovit-o cu capul de masa ,cand fetita mea a inceput sa planga era un planset de disperare si durere,dar asistenta nu a recunoscut nimic,doctorita a examinat-o si a spus ca-i sanatoasa numai ca era micuta avea 2kg dar ca asta nu era o problema.A doua zi cand m-am dus la alaptat am observat ca avea niste intepaturi in cap am intrebat asistenta cei cu semnele acelea si mi-a spus forte ironic dar ce draga nu stii ca fetita este forte bolnava la plamani a fost ceva ce nu pot sa va spun ce am simtit de la 22 pana la 8 dimineata sa se schimbe un diagnostic asa de repede,am apucat sa o tin la piept sa o alaptez sa o pup s-o strang in brate,pentru ca la urmatorul alaptat cand ma duceam la ea o asistenta pe care nu pot sa o numesc femeie mi-a zis unde te duci draga si asa nu mai ai ce sa alaptezi ca ti-a murit copilul atunci am simtiti ca-mi fuge pamantul de sub picioare ma-m sprijinit de un perete sa nu cad,fetita mia murise si nimeni nu sa deranjat sa ma anunte si pe mine,nici macar nu mi-au mai adus-o sa o vad sau macar sa ma intrebe daca vrem sa o ingropam,nu stiu cine le da lor dreptul sa hotarasca in locul nostru ca si cum parerea noastra nu conteaza,durerea nu am cuvinte sa o descriu este asa de mare incat te sfasie pe dinauntru iar faptul ca esti tinuta in continuare in acelasi salon cu celelalte mame a caror soarta a fost mai buna si radiaza de fericire cand vorbesc despre copilasii lor dupa ce vin de la alaptat iar plansetele copilasilor care se aud iti sfasie sufeltul stiind ca al tau nu mai plange,iti multumesc ca ai deschis acest subiect despre care nu am putut discuta cu nimeni,de fapt nimeni nu-ti poate intelege durerea decat daca a trecut prin ea,toata lumea spune iesti tanar mergi mai departe iar vorbele astea te dor de parca ai fi un aparat si nimic altceva.Cu mult greu socrii mei au reusit sa obtina aprobarea ca sa-i fie facuta autopsia fetitei la autopsie s-au gasit dou cheguri de sange cat doua nuci la creierul mic,cand a fost intrebat cum s-a putut intampla a spus ca sunt colegi de-ai sai si nu poate sa-i acuze,cu toate acestea inca si in ziua de azi se intampla aceleasi greseli pentru care nimeni nu este tras la raspundere,iar noi suntem condamnate la suferinta vesnica chiar daca in timp se mai atenueaza ea ramane totusi acolo intr-un colt al sufletului nostru.Acum am doi baieti gemeni au 15 ani si sunt fericita ca-i am ,de mici au fost niste nazdravani care nu mi-au mai lasat timp sa ma mai gandesc si la altceva .Insa fetitele mele sunt si vor ramane ingerasii nostri iubiti.
Mesaj de la: Angela data: Vineri 8 februarie 2008
Draga Bianca,
te-am vazut la TV si nu-mi venea sa cred ...ce vad si ce aud...;am intrat pe site sa citesc si am plans...n-am cuvinte!!! ceea ce tu ai scris si am citit pe site-ul tau m-a impresionat enorm; imi pare TARE RAU, nespus de rau pentru tine si ingerasul tau (m-a impresionat fff mult poza ei ..un bobocel ...in patutul mic..si...parca doarme...) Dumnezeu o va ocroti pe micuta Emma Nicole, iar pe voi, intreaga familie ,va va intari si va da putere pentru a merge mai departe.
Floricica mititica,
Cine te-a facut pe tine?
Cine m-a facut pe mine tot acela si pe tine
EL e TATAL meu si-al tau
Si se cheama DUMNEZEU!
Te apreciez pentru acest site, pentru curajul si taria de care dai dovada (desi numai tu stii ce este in sufletul tau...; tare greu !!!) si pentru vointa de a schimba sistemul sanitar din RO. Sa nu te simti singura, sunt alaturi de tine.
ANGELA-TR.(in memoria lui Costel).
Mesaj de la: Raluca data: Vineri 8 februarie 2008
Draga Bianca,
ma numesc Raluca am 22 de ani si sunt din Cluj Napoca....... nu am cuvinte si ne cred ca exista cuvinte de conolare pentu acesta imensa durere, ochii mei sunt inundati de lacrimi...sunt mamica de aproape 4 luni am un mic ingeras pe nume Emanuel, e totul pentru mine.
Stau si ma gandesc si nu cred ca as putea sa trec prin ce ai trecut tu,am vazut si link-urile si am crezut ca se prabuseste cerul pe mine, e durere nebuna,acuta...
Dumnezeu a fost alaturi de tine si ti a alinat durerea,doar ti-a alinat-o pentru ca nimeni nu poate sa ti o ia sa ti-o smulga din piept
De mult am vrut sa iau legatura cu tine , dar nu stiam cum, nu aflasem nimic de povestea ta doar cand intamplator am dat la emisiunea Nasul si am ramas socata.Am accesat imediat siteul tau si am citit, nu m-am putut opri din plans.
Nu cred ca ti mai amintesti de mine dar am sa-ti povestesc.In anul 2002 am fost plecata in Franta, in orasul Annecy pentru prima data la sora mea care acum locuieste acolo.Prin sora mea l-am cunoscut pe Stefan Oprea unul dintre romanii stabiliti acolo.Si intrand in vorba, povestind despre ce vroiam eu sa fac in viitor, despre visele pe care le aveam la varsta aceea i am spus ca-mi place modelingul si cat de mult te admiram, atunci Stefan te-a sunat si am vorbit cu tine la telefon eram atat de fericita si de emotionata ca-ti auzeam vocea calda, si imi spuneai ca si tu esti emotionata, nu-mi venea sa cred.Vroiam sa-ti fac un tablou cu zodia ta.Dar nu am mai avut cum sa i-au legatura cu tine.
Nu am mai pictat de mult......am suferit si eu.Am sa-mi i-au din nou inima in piept sa reincep, imi lipseste dar si imi aduce aminte de vremuri dureroase.
Am si eu o poveste trista de viata si o durere pe care nu o sa mi-o iert niciodata,toata viata ma v-a urmari.Aveam 18 ani cand am ramas insarcinata, eram in liceu, aveam o relatie cu o persoana cu care mi-era imposibil sa raman, am trait un cosmar!!!!!!!!Cosmarul vietii mele...Nimeni nu a stiut, doar o prietena si la fel ca si tine, am ramas dezamagita profund. Am facut avort, o crima, dar nu suportam gandul ca acest copil va creste fara tata, fara posibilitati.Am dorit ca atunci cand va fi sa am un copil sa-i ofer ceva in viata, nu era momentul, dar din pacate nu noi ne alegem momentul.Am trait o durere enorma si mi-am cerut iertare de la Dumnezeu pentru ceea ce urmam sa fac, eram disperata!!!!!!!vedeam chipul parintiilor mei......mama ma intreba mereu ce e cu mine, ma abtineam sa nu plang, ma ascundeam, vroiam sa cred ca e un vis, ca atunci cand ma trezesc totul va fi ca si inainte,dar nu a fost asa..........Am incetat sa ma lupt, sa fac ceea ce imi place.Am incetat sa pictez...
Durerea e mare si in ziua de azi, dar uitandu ma la ingerasul pe care mi l-a dat Dumneseu ma cosnsolez cu gandul ca El m-a iertat.....si ca acolo in ceruri mai am un ingeras..........
Iti trimit imbratisarile mele si a lui Emanuel, fi puternica in continuare si sper ca intr-o zi sa poti sa mi scrii ceva...........cat de putin
Suntem alaturi de tine
Cu drag, Raluca
Mesaj de la: Nini data: Vineri 8 februarie 2008
buna sunt nini am 18 ani..si inca nu stiu cum este sa ai un copil si ce inseamna asta..da mai ales sa il pierzi..imi pare sincer rau pt tn bianca si pt toate femeile care au suferit si inca sufera din cauza ingerasilor care s-au dus la cer.dar am citit si m-am ingrozit de ce se intampla din cauza unor doctori care nu isi asuma unele responsabilitati.imi pare siner rau de tot.si iti doresc tie si intregi tale famili multa sanatate si tot binele din lume.si nu in ultimul rand la toata lumea..va pup si va iubesc si o sa ma rog de fiecare data cand trec pe langa biserica pt familia mea..printre care sunteti si voi toti oamnei dupa pamant.sincere conoleante bianca:(
Mesaj de la: Teo data: Vineri 8 februarie 2008
Durerea este mare ,iar atunci cand esti mama mintea ta cu greu accepta asa ceva.Sunt alaturi de tine din tot sufletul iar Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti.Cu sinceritate Teo
Mesaj de la: Luminita data: Vineri 8 februarie 2008
Luminita, sincer imi pare foarte rau de tot ceea ce ti s-a intamplat,povestea ta ma impresionat enorm chir ma facut sa plang , te incurajez si iti doresc sa fi tare sa poti merge mai departe ,desi am doar 19 in urma cu un an si jumatate am ramas insarcinata avem doar 17 ani si putin eram in clasa a 10 si am zis k e mai bine sa renunt la sarcina asa am si facut ,nu aveam incotro,regret enorm dar era singura solutie la care puteam sa regurg,pt. ca vroiam un viitor ,vroiam sa-mi termin scoala sa merg mai departe ,eram disperata ,nu stiam ce sa fac (mi-era frica si de parinti) si impreuna cu prietenul meu am hotarat sa mergem la medic.(poate a fost mai bine asa pt mine) si acum ami aduc aminte de acele clipe,nu pot sa uit niciodata sufar dar in acelas timp sunt fericita ca il am pe prietenul meu alaturi, el este singurul care ma intelege cu toate ca si el e afectat . IMI PARE SINCER RAU...
Mesaj de la: Irina data: Vineri 8 februarie 2008
Buna Bianca!Astept de sapte ani sa pot sa vorbesc cu cineva despre drama din viata mea, despre noaptea care mi-a schimbat cursul vietii, despre noaptea in care am pierdut pentru totdeauna un ingeras de copil si sansa de a mai avea copii.A fost cumplit.Am plins ingrozitor de mult atunci cind am intrat pe situl tau, retraiesc zilele care au urmat tragediei, aceleasi sentimente de neputinta, de durere, de furie si ura, urmate de dorinta de a merge mai departe si de a ma lupta cu viata. Nici acum , dupa sapte ani nu pot accepta faptul ca Dumnezeu a hotarit sa nu am un copilas al meu pe care sa il pot iubi, sa il pot stringe la piept. Vreau sa ma crezi ca vei putea trece peste acest moment dar ca nu vei reusi sa uiti niciodata.Iarta-ma dar am uitat sa ma prezint, sint Irina din Ploiesti si am 33 ani. In anul 2000 am hotarit sa avem un copil, ni-l doream foarte mult, am mers luna de luna la controale unde mi s-a garantat de fiecare data ca totul este bine. Am crezut in doctorita care ma ingrijea numai ca finalul a fost tragic.M-am numarat si eu in anul 2000 printre pacientele mizerei maternitati din Ploiesti, unde mizeria, coruptia si lipsa de profesionalism fac de atitia ani buni, mii de victime.Incepind de la doctori si pina la femeia de servici. Am fost in ingrijire doctoritei Popescu timp de noua luni, luna de luna am fost la controale si atunci cind am avut nevoie de ea nu a stiut sa ia decizia corecta. Imi doresc din tot sufletul ca mare parte din personalul acestui spital sa primeasc ceea ce merita. In seara in care am fost internata pentru a naste, asta se intimpla la ora doua noaptea, toata lumea dormea inclusiv doctorita de garda. Vomam si aveam dureri groaznice si de acum incepe ceea ce mi-a schimbat viata complet. In salonul murdar, cu cearseaful plin de singe, in care am fost obligata sa ma culc, nu a venit nimeni la mine timp de doua ore pentru a ma intrebacum ma simt. Se astepta dimineata pentru a nu deranja pe cineva. Norocul meu a fost ca am avut puterea sa ma ridic din pat, sa-mi anunt sotul si sa ma duc pina la sala de nasteri si sa anunut ca deja intrasem in travaliu.. Intr-un tirziu a fost trezita doctorita de garda cea careia ii datorez viata, a fost sunata Dr Popescu in grija careia ma aflam si care a refuzat sa vina sa ma opereze motivind ca a fost la o petrecere si cind au constatat ca nu se mai aude copilul , au pregatit sala de operatie urgent. Bineinteles ca copilul in tot acest timp s-a dezlipit de placenta, s-a inecat cu singe si a murit. Eu am facut apoplexie, a urmat extirparea uterului si distrugerea mea ca om si ca mama pentru toata viata. Mi-amu furat copilul si dreptul de a mai fi mama, m-au macelarit si nu le-a pasat ca bucuria de a fi parinti a unui cuplu va fi distrusa.Totul a fost de ultim moment si asta din cauza nepasarii personalului medical. Nu aexista garou in spital, ci minusi chirurgicale, in loc de vata, tifon iar spirt nu se dadea decit la sala de operatii.Sint fericite cele care au parte de cezariana, pantru ca la sala de nasteri, care arata ca o sala de asteptare, cu geamuri sparte, cearseafuri pline de singe, cuvintele folosite sint. Copiii se nasc in frig, sint cintariti pe un cintar rece si dusi acolo de unde foarte putine lucruri mai poti afla despre ei. Am scris cam mult dar astept de sapte ani acest moment, o fac in memoria fetitei mele Andreea, pe care nu am apucat sa o vad ci doar sa aud in primele minute de operatie ca a murit.A fot greu atunci cind m-am trezit din anestezie, cind inca era incert ceea ce se va intimpla cu viata mea, a fot greu sa pot sa cred voi putea trai toata viata fara un copil al meu, a fost groaznic atunci cind i-am aprins prima luminare.L-am intrebat atunci pe Dumnezeu DE CE? DE CE? dE CE? SI IAR DE CE? pina cind am aflat ca asa e in viata, in viata din Romania. Crede-ma ca momentul v-a trece si sa fii convinsa ca fetita ta de acolo de sus te va veghea tot timpul si nu va ingaduii nimanui sa iti faca rau. Va fi ingerul tau pazitor, va fi cea care in momentele grele te va ajuta, iar de prieteni ce pot sa spun , acelasi lucru l-am patit si eu, nimeni nu a venit la mine timp de doi ani sa vada cum imi este, nimeni nu a venit sa vada cum urlam de durere, cum m-am simtit goala si nefericita. Este cumplit sentimentul cind vii acasa fara copilul purtat in burtica noua luni si pe care il astepti cu drag. Ai perfecta dreptate in privinta bisericii in ceea ce priveste astfel de situatii, am fost si eu revoltata pe moment si m-am intrebat de ce, numai ca raspuns nu am aflat si am incetat sa mai caut. Merg periodic la groapa micuta fara cruce unde este Andreea si vorbesc cu ea si simt ca ma aude. Este tot ce mai pot face. Sper ca bunul Dumnezeu sa faca dreptate.Acum simt ca m-am racorit si te rog sa ma ierti daca totul a fost prea lung.Daca simti nevoia sa vorbim o voi face cu mare placere si tot ce iti pot spune este ca VIATA ISI URMEAZA CURSUL.Cu drag Irina Ploiesti
Mesaj de la: Loredana data: Vineri 8 februarie 2008
Curaj,Bianca!E tot ce iti pot spune acum.Am citit randurile scrise de tine;parca ai stiut ce simt.Pe mine nu m-au lasat sa-mi vad fetita;era prea malformata.zin nebunia mea am acceptat sa nu-mi vad ingerasul,fetiat mea,printesa mea...O sa se sfarseasca vreodata durerea asta. Acum il am pe Matei,dar tot doare.
Ma numesc Loredana si am 27 de ani.Adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com sau Id-ul meu ****.
Multe imbratisari
Mesaj de la: Madalina data: Vineri 8 februarie 2008
Sunt copil,am 10 ani,ma cheama Madalina si am vazut-o pe mama mea intrand pe acest site am citit catva randuri iar cand mami a plecat am intrat si eu.M-a impresionat mult povestea dumneavoastra nu pot sa spun nimic mai mult deoarece nu am cuvinte dar imi pare sincer rau!Sunt copil dar inteleg durerea dumneavoastra.
Mesaj de la: Laura data: Vineri 8 februarie 2008
Buna, Bianca! Ma numesc Laura si am ramas profund impresionata dupa ce am citit prin ce ai trecut si prin ce treci. Pot sa spun ca am ramas fara cuvinte. Sincer, Imi Pare Rau!
Mesaj de la: Alexandra data: Vineri 8 februarie 2008
ma numesc alexandra,am 24 de ani sunt din portugalia in primul rand vreau sa transmit biancai condoleante si sa fie tare ,eu stiu cai greu sa treci prin ceea ce treci tu dar gandeste ca il ai pe luca si ptr el trebuie sa mergi inainte ,e greu dar trebuie.Am cunoscut 2 mamici in romania care siau pierdut copilasii amndoi baieti,si am fost langa ele in tot acest timp a fost groaznic eu care pe vermea aceea aveam 19 ani si imi doream mult un copil dar nu eram casatorita si nici nu intentionam asta am suferit enorm,Ptr mine acel copilas mia ramas in suflet si am plans dupa el zile si nu imi putem revenii,nu credeam ca a murit ,atunci imi pun eu intrebarea daca eu care era o simpla prietena de famile am suferit asa de mult atunci mama si tatal copilului cred ca sau rut sufletele in doua si era primul copil.Acum eu sunt casatorita si am un baietel de 1 an si 3 luni si vreu sai multumesc la dumnezeu cai sanatos,dar din momentul in care am vazuto pe bianca la emisiunea nasul ma gandesc n umia la suferinta ei si imi fac tot felul de ganduri urate nu stiu cum as trece eu peste asa ceva......cred ca as inebuni....eu sufar ptr durerea ei am cit articolul si am palns neiancetat,si in aceelasi timp imi puneam copilasul sa doarma .ma gansec la ceea ce a simti in clipa in care ai luato in brate cred ca a fost ceva ce nu se poate descrie in cuvinte,numai ea stie ce a simtit.De aceea o rog din tot sufletul sa ramana in continuare la fel de tare si de puternica stiu ca doare,ca sufera se vede pe ea ca incearca sa fie tare,ma gandesc ca seara ii este ff greu sa doarma dar asa cum am zis la inceput trebuie sa fie tare ptr luca sa aibe grija de el si de ea bineinteles .stiu cai greu dar trebuie sa fie tare in continuare.voi urmari in continuare articolul tau si voi fi langa tine cu sufletul si gandurile mele .iti doresc multa sanatate si tot binele din lume tie si familiei talealexandra
Mesaj de la: Madalina data: Vineri 8 februarie 2008
da...nu exista durere mai mare decat aceea a anui parinte sa piarda un copil.se spune ca e dureros ca un copil sa inmormanteze un parinte care a trecut prin viata dar e sfasietor sa pierzi un inger,sa pierzi o stea ...nu cred ca iti pot lua din durerea pe care o porti si acum as vrea sa pot face acest lucru...sa te ajut ca lacrimile sa fie mai reci pentru a-ti racori din durerea din suflet ce o porti in credinta.da-e greu e uneori insuportabil dar suna-ma cand nu mai poti si te voi asculta asa cum poate te-ar fi ascultat ea in tacere.ea sa sti ca te simpte te vede te aude in continuare e mandra ca are acolo pe pamant o mama care o iubeste cu ardoare i-a daruit atata iubire cat poate alti copii nu au primit de la parintii lor niciodata.ea te vrea fericita.simte fiecare mangaiere a ta in orice atingere pe care o faci fie atingand un trandafir fie mangaierea data lui luca.as vrea sa iti scriu mai multe dar astept un raspuns daca esti de acord cu mine in ceea ce spun.te pup dulce.lacrima asta nu are ce cauta acum aici.da?mada daca poti scrie-mi:****@yahoo.com.cand este nascut luca?te rog.astept!
Mesaj de la: Magda data: Vineri 8 februarie 2008
Sunt Magda am aproape 28 de ani si o fetita de aproape 3 ani care se numeste ARIANNA-GABRIELA.Nu stiu ce simti dar stiu ce inseamna sa porti un copil 9 luni si sa traiesti sub amenintarea ca in orice clipa il poti pierde.E groaznic.Nu pot decat sa iti doresc sa-ti dea Dumnezeu putere.Doar tu stii ce e in sufletul tau.O sa-ti scriu pentru ca posta electronica mi se pare ca nu ajunge la suflet.Daca gandurile mele si povestea mea dureroasa cu un final fericit te vor ajuta putin eu voi fii fericita.Iti doresc tot binele din lume.
Mesaj de la: Margareta data: Vineri 8 februarie 2008
BUNA BIANCA,ma numesc MARGARETA,si in urma cu un an si patru luni am nascut o fetita.Ti-am ascultat povestea de fiecare data la televizor,si ce pot sa-ti spun decat ca-mi pare sincer rau.La nasterea fetitei mele d-na doctor a spus"VAI CE NOD ADEVARAT DE CORDON ARE",atunci nu am stiut ce inseamna asta,am crezut ca este ceva normal ceva bine.Abia acum i-mi dau seama ce a insemnat cu devarat acele cuv. si ca putea sa m-i se intample acelasi lucru ca si tine.Fetita s-a nascut la 38 de saptamani pt. ca eu m-am dus singura sa nasc deoarece simteam ca se intamla ceva acolo eram nelinistita nu mai puteam dorm noaptea.Fetita s-a nascut cu o echimoza pe fata,vanata si cu barba tremurand.barbita i-a tremurat mult timp dupa aceea de fiecare data cand plangea.M-i s-a spus ca sta e din cauza lipsei de oxigem pe care nu l-a mai primit im burtica.Acum dupa ce ti-am citit povestea stau si ma gandesc tot timpul cand ma uit la ea ce noroc a avut si spun asta nevrand sa-ti fac vreun rau,dar acum constientizez ca puteam pierde sarcina la 38 de saptamani si este al 2 lea copil mai am un baietel.la ecografii nu mi-au spus niciodata ca ar fi vreo problema am stiut ca totul este in regula deci....ma simt mai bine acum dupa ce am scris aici deoarece ma apasa ceva pe suflet de cand am aflat povestea ta.I-ti doresc tot binele din lume si sa ai sansa si curajul de a mai face un copil, o BIENCUTA.
Mesaj de la: Claudiu data: Vineri 8 februarie 2008
Buna Bianca ma numesc Claudiu sunt din Oravita
Si imi pare nespus de rau pentru pirderea sarcinii
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
buna bianca.am 22 de ani si nu am avut un copil pana acum..dar imi doresc enorm unul.nu voi putea spune niciodata k inteleg durerea acelor mame sper doar sa aiba puterea de a trece mai departe iar tu sa faci ceva pentru ele..pentru noi si pentru cele care vor urma.noi te sustinem...pentru ca prin tine luptam pentru copii nostri si pentru un umar de sprijin
Mesaj de la: Andrei data: Vineri 8 februarie 2008
Buna Bianca, Andrei **** ma numesc si am citit aproape tot de pe site, de la prezentarea ta la ceea ce a zis fiecare. Tu meriti sa fii in locul celor care stau si dorm in Parlament in timp ce copii mor pe langa parinti din cauza unor medici ce nu stiu sa isi faca meseria. am fost foarte trist si am trait intens totul pentru ca in urma cu numai 2 saptamani, verisoara mea a trait prin ceea ce ai trecut tu. din cauza medicilor care nu au facut cezariana la timp, i s-a sufocat copilul in burta.mai avea 3 saptamani parca pana cand trebuia sa nasca. din cauza prostiei unora pierd altii. acum ma gandesc oare nu este lege care sa ii pedepseasca pe acestia? pt ca, dupa mine,daca se poate dovedi ca a fost vina lor se numeste omor din culpa. si treaba cu botezul, cred ca la fel ar trebui facut ceva pentru ca Biserica sa ii boteze si pe cei ce au trait si au murit in burta mamei! prcatic au trait prin mamele lor! pentru acest lucru, am mai ptea discuta pe messenger, id-ul meu este ****@yahoo.com. mi-ar face placere sa discutam si sa ne unim pentru copii nostri. eu am numa 23 de ani, nu am copii, imi doresc f mult, ii iubesc f mult si de aceea vreau sa ii ajut! cred ca e o posibilitate, sa facem cateva proiecte si actiuni de sensibilizare! sunt secretar la o organizati locala din iasi la un partid politic, student la drept, lucrez la ziarul monitorul si intr-o fabrica si cred ca e o sansa. haideti sa ne unim! multumesc pentru tot ce faci si felicitari pentru ca iti tii fetetia ca pe o icoana!te pup
Mesaj de la: Rosemarie data: Vineri 8 februarie 2008
BUNA,MA NUMESC ROSEMARIE SI CRED CA,SA PIERZI UN COPIL, E CEA MAI MARE DURERE CARE POATE EXISTA IN LUMEA ASTA,NU STIU CUM AS FI REZISTAT SAU DACA AS FI REZISTAT IN LOCUL TAU,TE ADMIR,CRED CA DEPINDE FOARTE MULT CAT DE TARE ESTI.AM O FETITA DE 3 ANI SI EA E VIATA MEA,E TOTUL PENTRU MINE,E......LUMEA MEA.TOT BINELE DIN LUME SI SA-TI DEA DUMNEZEUL MULTA SANATATE TIE SI FAMILIEI TALE,PUTERE DE A MERGE MAI DEPARTE SI DE A-TI REALIZA TOT CE TI-AI PROPUS PT. VIITOR.TE PUP
Mesaj de la: Claudia data: Vineri 8 februarie 2008
Buna Bianca! Ma numesc Claudia,si fac parte din atat de "blamata" breasla a medicinistilor! Sunt asistenta medicala, si culmea am lucrat la nou-nascuti timp de trei ani si jumatate! Sa stii ca nu suntem toti atat de rai si incompetenti asa cum reiese din scrisorile pe care le-ai primit! Si spun asta nu neaparat ca sa-mi apar colegii, ci pentru ca am avut de-a face cu ei chiar inainte da a lucra in acest domeniu. Parintii mei au tras doi ani cu sora mea, din cauza unei greseli de medic. Iar daca acum acel copil este in viata si sanatos, asta se datoreaza parintilor, care nu si-au plecat urechea la sfaturile de "specialist" care spuneau sa lase copilul sa moara, doar mai au doi copii sanatosi acasa! Dar ceea ce vreau eu sa-ti spun se refera la altceva. Am norocul sa fiu la randul meu mamica. Am un baietel frumos si sanatos de 9 luni. Dar am trecut si eu macar prin o parte din emotiile prin care ai trecut tu, in sensul ca mi s-a declansat nasterea la 31 de saptamani. Stiam ce presupune un prematur! Stiam foarte bine care sunt riscurile, doar lucrasem cu nou-nascuti, si implicit cu prematuri! Din fericire copilul meu, desi s-a nascut atat de devreme, a fost foarte sanatos, a avut 2 kg. la nastere si a recuperat foarte bine. Dar sistemul sanitar trebuie sa se schimbe in ceea ce priveste tratarea mamelor si a nou-nascutilor. Nu se pune suficient de mult accentul pe legatura dintre mama si copil, legatura care exista chiar din timpul sarcinii. De exemplu, copilul meu fiind prematur, nu aveam voie sa-l alimentez, chiar daca sugea la biberon! Lucrul acesta il faceau asistentele, dar, din cauza asta, nu aveam voie sa-mi vad copilul decat o singura data pe zi, dupa-amiaza la ora 4! Si doar pentru 5 minute, maxim 10! As fi nedreapta daca as spune ca nu am profitat de pozitia mea de adistenta pentru a trisa putin (nu am nascut in spitalul in care lucrez, pentru ca nu exista aparatua pentru sustinerea vietii premturilor). Au fost asistente care m-au lasat sa petrec ceva mai mult timp cu baiatelul meu, dar asta nu s-ar fi intamplat daca nu eram ceea ce sunt. Ori eu nu consider ca este corect nici fata de mama nici fata de copil! Copilul cunoaste vocea mamei, ii stie mirosul, si poate sa lupte pentru viata mult mai bine, daca ii este lasata aproape singura fiinta pe care o cunoaste! Este atat de mic si firav! De ce trebuie sa fie singur? De ce trebuie sa lupte singur? Nu stiu cum am putea sa schimbam ceva in acest sistem atat de nedrept, dar stiu sigur ca ceva trebuie schimbat! Adresa mea de mail este ****@yahoo.com.
Mesaj de la: Liliana data: Vineri 8 februarie 2008
ma numesc liliana si doresc tot binele din lume tuturor mamicilor care au curaj si tarie sa treaca printr-o perioada asa de dificila si cumplita va doresc multa sanatate si multa putere si familiei voastre sa fie alaturi de voi,iar lui bianca brad multa sanatate si putere sa poata face ceva pentru femeile din romania.
Mesaj de la: Madalina data: Vineri 8 februarie 2008
M-a luat valul si am uitat sa-ti spun ca si mama in 1988 a pierdut un copil la 5 luni de sarcina,si ai mei au suferit fff mult cand m-am nascut eu,m-am nascut la 7 luni si cu un gramaj de 900 de grame,aveam putine sanse sa supravietuiesc,dar am luptat si uite ca am ajuns sa-i fac fericiti,eram fff mica curand l-am vazut p tata care care nu plange niciodata,numai cand vorbeste despre asta il napadesc lacrimile e un om ff puternik si cand l-am vazut ca plange am plans si eu din toata forta mea,nu-mi venea sa cred ca plange...a fost f emotionant...mama saraca imi povestea ca asistentele o invinovateau ca ea a vrut sa faca ceva sa piarda prima sarcina nu ajungea destul suferinta ei,nu ajungea ca a pierdut un inger,asistentele o traumatizau,inca a ramas cu sufletul la acel copilas si se intreaba dak a fost baiat sau fata si cum ar fi aratat...eu copil fiind o intrebam ce as fi avut fratior sau surioara si ii accentuam si mai mult suferinta tu chiar dak suferi o sa poti sa-i spui lui Luca ce a avut o surioara un ingeras p nume emma nicole si o sa-i poti arata si poze...sper ca nu te-am facut sa suferi(Madalina)
Mesaj de la: Ani data: Vineri 8 februarie 2008
Plang citind marturisirile tale, plang citind marturisirile celorlalte femei,sunt impresionata de tot ce am citit pana acum.O corespondenta, a spus ca femeile sunt cele mai rezistente fiinte de pe pamant,mare dreptate are.Ceea ce ma doare, este faptul ca o asemenea drama ,uneste atatea suflete.Bunica mea are o vorba:"nu ma doare sufletul, MA USTURA MAMA ",eu cred ca nu exista cuvinte in dictionarul limbii romane care sa descrie durerea unei mame, a unui parinte.Cand bunica din partea mamei a murit a spus:"in sfarsit ma duc langa LEANA,"fata ei , care a murit acum vreo 45 de ani la varsta de 18 ani.De cat sa spui unei mame :"lasa draga, faci tu altul",mai bine taci, iar o strangere de mana este mai bine venita.ITI MULTUMESC MAICA DOMNULUI,ca SOFIA, fetita mea este sanatoasa,si TE IMPLOR pedepseste-ma pe mine pentru greselile mele, eu le-am facut eu le platesc, cel putin asta imi doresc.Oasemenea suferinta nu se sterge din suflet, nu o uiti,peste ea se aseaza alte sentimente,e suficienta o adiere de vant ca sa iasa la iveala asa cum vantul descopera pietrele din desert. Expresia"imi pare rau, condoleante" mi se pare seaca, lipsita de continut, nu pot sa spun decat ca-mi plange sufletul auzind asemenea drame, pentru ca ACESTEA SUNT ADEVARATELE DRAME ALE VIETII.Cu respect Ani, o mamica
Mesaj de la: Diana data: Vineri 8 februarie 2008
Buna ,draga Bianca .Sunt Diana din Iasi, am doi copii sanatosi(sa mi-i tina Dumnezeu asa).Cand te-am vazut prima data dupa trista intamplare prin care ai trecut ,la tv,nu te auzeam prea bine,dar am avut impresia ca suferi de o boala fizica, ceva incurabil,in orice caz.Ma uitam fix la tine si nu puteam intelege aproape nimic.Apoi ai facut publica aceasta pagina si am ramas socata ,eu, care te stiu doar de la tv si practic nu am nici o legatura cu tine.DUMNEZEU SA-TI DEA PUTEREA SA MERGI MAI DEPARTE !!!SINCER IMI PARE NESPUS DE RAU!!!
Mesaj de la: Elena data: Vineri 8 februarie 2008
Buna seara,ma numesc ELENA sunt din braila si am un baiat de 10 ani.Iti doresc tot binele din lume sa fii puternica pentru copilul tau si sa stii ca de acolo de sus EMMA NICOLE te va urmarii intotdeauna iar cand iti va fi mai dificil ea te va ajuta caci tu esti mamica ei.Sper sa iti revii. Sa suferi este normal. in timp va ramane o rana cicatrizata. sanatate!
Mesaj de la: Malina data: Vineri 8 februarie 2008
Am inceput sa scriu aceste randuri si le-am sters de zeci de ori... Exista oare ceva ce poti spune ca sa alini o astfel de durere?! Cu siguranta nu! O sa iti spun doar ca imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta.
Acum un an o foarte buna prietena a mea a trecut prin aceleasi chinuri groaznice. Intr-o vineri s-a dus la medicul ei pentru o ecografie si un consult; i-a spus sa vina luni pentru cezariana. Duminica dimineata a simtit ca ceva e in neregula si s-a dus imediat la doctor. Bebele ei murise sambata noaptea. Luni i-a facut cezariana doar ca la finalul acelor clipe incarcate de durere fizica nu a asteptat-o nimic. A pleacat cu bratele goale, s-a intors la o camera goala si a ramas cu sufletul gol pentru tot restul vietii.
Ei nu cred ca am stiut ce sa ii spun. Ma sufocam eu de durere cand vorbeam cu ea la telefon.
Tie, iti spun ca imi pare rau si iti doresc sa ai puterea sa zambesti intr-o buna zi cand te vei uita la poza ei.
Malina
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
imi pare rau ca am mai scris un mesaj dar vad ca nu a fost dat,oare de ce?????Poate de data asta ??????Un rasouns la intrebare era ca de ce a trait fetita doar 9 luni?Ca sa traiasca in cer o vesnicie|||||||||Dumnezeu este in control.
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
IMI PARE FOARTE RAU PENTRU TOT CE SA INTAMPLAT SHI EU AS FI FACUT LA FEL SHY AS FY SUFERYT FOARTE MULT .............................................................ITI DORESC SANATATE SHI MAI MULT NOROK
Mesaj de la: Madalina data: Vineri 8 februarie 2008
Ma numesc Madalina,si am urmarit emisiunea de la b1tv in care ai aparut si ai povestit despre suferinta ta...vreau sa stii ca m-a impresionat enorm de mult povestea ta...chiar dak am doar 18 ani cand am citit am zis DOAMNE fereste-ma te rog de suferinta asta,tu esti o persoana ff puternik eu nu cred ca as fi putut sa rezist sunt fff sensibila si iubesc ff mult copii,i-am spus mamei odata ca in momentul in care o sa aflu ca sunt gravida o sa ma simt cel mai fericit om de p fata pamantului cum cred ca majoritatea mamaicilor simt asta...imi pare nespus de rau,si akum plang plang si nu ma pot opri numai cand ma gandesc cat ai suferit ,cat suferi si cat o sa mai suferi dupa micuta ta EMMA NICOLE,acest nume care acum il poarta un inger care te pazeste si te ajuta sa treci peste momentele astea grele...t pupik dulce dulce si sa stii ca sunt alaturi de tine...iti multumesc ca ai avut puterea sa vorbesti si sa scri despre asta....iti multumesc din suflet...
Mesaj de la: Lia data: Vineri 8 februarie 2008
am avut o fetita mia murit la 8 luni jumate . la 29 de saptamini mi-a facut cezariana la urgenta am facut eclapsie a avut doar 1kilogram am stat in spital 3luni pana a facut greutatea .dupa o luna jumate mi-a spus ca aravea hidrocefalie .Am fost la Cluj cu salvarea din Cugir .Am ajuns Vinerea si pana Lunia nu a venit sa o vada nimeni pana nu i-am dat bani la doctoru .in ajunu craciunului am venit acasa din spital. Cand am iesit din spital ia spus la maicamia doctoru sa numai umblu nicaieri ca oricum moare. Dar mia dat dumnezeu un baiat dupa 6 ani sanatos. BIANCA SPER SATI DEIE DUMNEZEU PUTERE SA TRECI PESTE NECAZURI.
Mesaj de la: Mary data: Vineri 8 februarie 2008
Bianca imi pare foarte rau pentru ce ti sa intamplat, dar trebuie sa fi tare si sa poti sa treci peste situatia asta.Gandeste-te ca il ai pe Luca si pentru el trebuie sa fi tare.esti inca tanara si cu siguranta vei mai putea da nastere unei vieti care iti va umple golul si suferinta pe care le ai in suflet.Iti doresc numai bine si incearca sa FII TARE PENTRU LUCA el are nevoie de tine.Te pup
Mesaj de la: Nicoleta data: Vineri 8 februarie 2008
Draga mea,
Sunt alaturi de tine cu gandul, cu toate ca nu pot intelege prin ce treci si ai trecut. Nu iti pot intelege suferinta pentru ca nu am trecut prin nimic asemanator, dar sunt alaturi de tine. Drama ta m-a emotionat pana la lacrimi, cu toate ca nu te cunosc decat de la TV. Am simtit prin descrierile tale cat de mult suferi si ce a insemnat pentru tine o asemenea pierdere. Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita, sper ca iti vei reveni cu timpul, cu toate ca stiu ca nimic nu va mai fi la fel niciodata.
Sunt medic pediatru si as vrea sa stii ca nu toti medicii sunt lipsiti de sentimente umane pentru semenii lor. Eu ma gandesc la toate cazurile mele, chiar si acasa, ma gandesc daca am procedat corect, daca am facut tot posibilul si daca micutii mei pacienti si mamele lor s-au simtit in siguranta avandu-ma alaturi.
Daca te pot ajuta in orice fel, nu ezita sa imi scrii la adresa ****@yahoo.com
Iti doresc sa poti zambi din tot sufletul intr-o buna zi!
Nicoleta ****
Mesaj de la: Mihaela data: Vineri 8 februarie 2008
Draga Bianca,

Ce mai pot spune cuvintele ?... Oricine ar spune ca iti intelege durerea si ceea ce ai trait, tot nu poate fi in locul tau ! Ma adresez tie ca unei fiice, fiind la varsta pensiei, mai ales ca natura mi-a negat fericirea de a fi mama. Pentru mine (si nu numai...) esti idealul de frumusete si perfectiune. Te-am remarcat de la primele aparitii si de-a lungul anilor ti-am admirat nu numai frumusetea fizica ci si integritatea morala, spiritul, clasa, eleganta rafinata si lista ar putea continua... Intr-o lume dominata de vulgaritate si prost gust esti o lumina pura care ne mangaie sufletul !

Acum, cu atat mai mult iti admir curajul de a scoate in public toate trairile tale interioare. Ai perfecta dreptate, este o forma de terapie, dar nu numai pentru tine, ci si pentru oamenii de suflet, care-ti citesc mesajul si sunt alaturi de tine, puterea gandului este uriasa si ai creat o punte de legatura invizibila intre cei care gandesc la fel ca tine si care poate, devin prin aceasta, ceva mai buni...

Dumnezeu ti-a daruit atatea, ti-a si luat, e adevarat, dar se spune ca marile incercari le primesc doar cei care au si forta interioara sa le depaseasca ! Chiar daca nu vei uita niciodata prin ce ai tracut, viitorul este in mainile tale si cu incredere si credinta in Dumnezeu vei vedea ca viata ti se va lumina din nou, pentru ca lumina este in tine ! Oricum, acum un inger din ceruri te va veghea mereu cu dragoste...

Cum spuneam la inceput, cuvintele sunt prea mici, asa ca iti daruiesc un gand de pace si lumina si o imbratisare din tot sufletul.

Mihaela
Mesaj de la: Sanda data: Vineri 8 februarie 2008
dumnezeu sa ti dea putere si nu dispera ,viata merge mai departe.sanda
Mesaj de la: Alina data: Vineri 8 februarie 2008
BUNA BIANCA
SUNT O FATA CU VARSTA DE 18 ANII DAR POVESTEA TA PUR SI SIMPLU M-A IMPRESIONAT.ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME ALATURI DE BAIETELUL TAU.II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA MAI LASA PERSOANE CA TINE SA TRAIASCA SI SA NE INVETE LUCRURI BUNE PE LUMEA ASTA CARE STAPANESTE LUMEA REA SI CRUDA.
Mesaj de la: Veronica data: Vineri 8 februarie 2008
ţi-am trimis msj.meu despre pierderea celor doi copii gemeni,despre faptul că mă înscriu voluntară la acţiunile tale dar am uitat să-ţi spun numele meu.Mă numesc VERONICA V.
Mesaj de la: Jolika data: Vineri 8 februarie 2008
Buna Bianca!Ma numesc Joli si sunt din Miercurea-ciuc.Imi pare rau pentru cele intamplate si-ti inteleg durerea fiindca si eu am trecut prin asemenea tragedie acum 17 ani.Asi fi avut un baietel .Citeam ca na-i vrut sa-l vezi fetita ta eu una asi fivrut sa-l vad numai ca nu ma lasat din cauza ca fata lui era mutilata in urma interventiilor ca sa-l nasc mai usor.Am ramas numai cu chipul care le imagineam eu si cu durerea.ERa oribil nam cuvinte sa le scriu mai ales ca era prima sarcina si doctorul de garda era un om fara suflet.De atunci am avut inca 6 sarcini din care numai 2 dus pina la termen si in final am 2 baieti(fiecare sarcina era foarte dificil) sanatosi slava Domnului.Niciodata n-am pierdut speranta de a avea copii
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
Bună seara Bianca!Nu am crezut vreodată că voi putea folosi pierderea unei sarcini (sarcină cu gemeni,pierdută la opt luni şi două săpt.),după aproape 11 ani într-un scop nobil.Probabil ştii că nu eşti singură,iar cele ce te înţeleg cel mai tare sunt mămicile ce au trecut prin aceleaşi experienţe ca tine.După atât timp eu încă nu pot vb. despre asta fără să sufăr şi de multe ori m-am întrebat când mă voi gândi la ei fără să plâng?Experienţa prin care am trecut a fost urâtă....Fiind doi au murit pe rînd iar medicii nu şi-au dat seama,iar când şi cel de-al doilea a murit nu mai erau siguri că sunt doi,a fost o bâlbâială întreagă,iar clipele prin care am trecut m-au amprentat pe viaţă.Nu pot să uit nimic din ce-am suferit şi nu cred că-i pot ierta nici pe medici.Dar aş vrea să-ţi fiu de folos cu ceva şi pentru asta am intrat pe site-ul tău ca să mă contactezi şi să-mi spui cum pot face ceva.Iar cu altă ocazie poate-ţi voi povesti totul.E prea înfricoşător,e noapte şi acum am un copil,o fetiţă de şase ani,de care vreau să mă ocup.Am timp puţin la dispoziţie şi vreau să il dedic fetei mele.Poate zilele următoare vom lua legătura şi având mai mult timp îţi voi spune mai multe.MĂ ÎNSCRIU VOLUNTARĂ LA ACŢIUNILE PE CARE VREI SĂ LA ÎNTREPRINZI.POT SĂ SPUN CĂ AM NEVOIE DE ASTA,AM NEVOIE DE AJUTORUL TĂU!!!!!TREBUIE SĂ FAC CEVA ŞI MĂ VOI SIMŢI MAI BINE.TU AI PUTEREA ASTA IAR EU VREAU SĂ TE SPRIJIN.ÎŢI MULŢUMESC PENTRU CE FACI!SPRE SĂ CITEŞTI ACESTE RÂNDURI ŞI SĂ-MI RĂSPUNZI.
Mesaj de la: Vilhelmina data: Vineri 8 februarie 2008
Am ramas socata cand din intamplare intr-o seara uitandu-ma la televizor si jucandu-ma cu telecomanda ma opresc la emisiunea lui Nasul si o vad pe Bianca Brad, frumoasa dar foarte suparata. Sunt socata de tot ce am auzit . Pana in ziua de azi am crezut ca atunci cand esti insarcinata copilului din tine nimic nu i se poate intampla, nu poate muri pur si simplu. A doua zi de dimineata am accesat site-ul si am citit pe fragmente, am mancat textul care m-a facut sa plang foarte mult. Nu se poate asa ceva, nu i se poate intampla unei mame o asemenea nenorocire. Toate aceste mame sunt niste femei foarte puternice, credeti-ma sunteti toate si tu Bianca femei foarte puternice. Nu pot sa spun ca simt durerea voastra, dar ma doare sufletul cand vad ca se intampla si acel copilas nevinovat nu este chiar asa de protejat cum am crezut eu. Ma numesc *** Vilhelmina si sunt din judetul Alba. De nationalitate unguroaica casatorita cu un roman de 17 ani, am 40 de ani acuma si un baietel de 6 ani impliniti pe data de 14 februarie, pe nume Cristian. Este tot ce mi-am dorit si ma rog la Dumnezeu pentru el si pentru noi caci este un copil nascut din dragoste.Va multumesc si Dumnezeu sa va dea putere si intelepciune, iertare si multa dragoste la toate.
Mesaj de la: kiki data: Vineri 8 februarie 2008
sarut mana bianca ma numesc kiki am 16 ani imi pare nespus de rau pt ce ai patit vreau sa fi tare si eu mi am pierdut parinti si suriaoara si stiu ce inseama sa ai necaz in fam u sing lucru iti zic nu te lasa doborata de durere nu lasa ploia sa iti ude ochi nu lasa umbra sa se asterne pe sufletul tau iti urez multa sanatate si ai sa vezi ca la anul voi citi iar ziarul si va scrie bianca brad insarcinata multa sanatate si toate cele bune inca o data sarut mana sper sa citesti si u mesajul pop dulce si sunt alturi de u
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
imi pare sincer rau de pierderea suferita. te inteleg foarte bine, numai ca experienta mea a fost diferita. la 22 ani(eram studenta) am ramas insarcinatul iar prietenul meu atunci,actualul meu sot a considerat ca nu ne vom descurca cu un copil asa ca am facut un lucru care doare inca si va durea toata viata... stiu ca e greu de intelres cum poate o mama sa faca acest lucru dar am facut un avort la cerere si la presiunea celui de langa mine, fapt ce nu mi-l voi ierta niciodata. acum am 32 de ani o fetita minunata de 3 ani si nu trece zi in care sa nu ma intreb daca chiar as fi murit de foame daca as fi avut acel copil. in felul meu diferit clar de al tau te inteleg si chiar imi pare rau. numai bine
Mesaj de la: Bianca data: Vineri 8 februarie 2008
N-am cuvinte...Doar lacrimi...Pot spune doar atat:”Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu miluieste-o pe roaba ta Bianca si pe familia ei.Da-le lor pace si liniste sufleteasca,puterea si curajul de a trece peste toate greutatile.Ajuta-i Doamne tu care ne iubesti neconditionat si mai mult decat viata,fii langa ei,imbratisaza-i si da-le intelepciune sa razbeasca.Amin”
Cu mult drag,te imbratiseaza Bianca din Satu Mare
Mesaj de la: Elemer data: Vineri 8 februarie 2008
Stimata Bianca Brad
ieri am scris un comentariu pe pagina;pierdera sarcinii,dar nu-o vad acolo,asa ca incerc aici sa spun cateva cuvinte.
Pe mine ma pasioneaza medicina naturista,acum sunt Terapeut prin joc.Cred ca pe multe mamici cu probleme l-ar ajuta;homeopatia,fiind si o metoda de tratament neagresiva,am citit despre multe cazuri de pierderi de sarcini care au fost rezolvate ,fiind o metoda de tratament a intregului om, poate rezolva atat problemele fizice cat si cele psihice.
Cu respect.
Elemer
Mesaj de la: Adina data: Vineri 8 februarie 2008
Stau in fata ecranului si citesc si ...plang. e mare durere intradevar! Ma adoare inima in piept si bate cu putere cand ma gandesc.. si vad si simt atata durere. Imi pare nespus de rau pt. toti care au trecut prin astfel de momente. Adina.
Mesaj de la: Sandra data: Vineri 8 februarie 2008
Inainte de orice, as vrea sa ma intorc putin cu gindul in urma, cind te-am vazut la una din emisiunile lui Radu Moraru si cind anuntai ca esti insarcinata din nou. Ma uitam la fata ta si observam o stralucire care venea din interior, o radiere de bucurie si de implinire pe care am recunoscut-o usor, este exact expresia unei femei implinite si fericite mai ales, pentru ca poarta in pintece o noua viata.
Cu putin timp in urma, am auzit intimplator de tristul eveniment care ti-a marcat viata si acest lucru m-a smuls din starea de "cotidian" ca sa zic asa si m-a indreptat catre computer, in speranta ca voi putea citi ceva despre acest lucru.
Am gasit site-ul tau si te rog sa ma crezi ca am citit nu o data cele scrise de tine ci de cel putin 4 sau 5 ori si de fiecare data am simtit cum mi se pune un nod in git si cum ma invadeaza lacrimile, pina cind nu am mai reusit sa descifrez nimica.
Am trait durerea ta ca si cum ar fi fost a mea, pe de o parte pentru ca sint o fire sensibila si ma emotioneaza durerea si suferinta semenilor iar pe de alta parte, pentru ca mi-am adus aminte de un episod asemanator prin care am trecut si eu in urma cu 2 ani si jumatate, cu deosebirea ca sarcina mea avea doar 8 saptamini. Micutul sau micuta se oprise din evolutie iar eu am tot asteptat sa aud la ecograf bataile inimioarei, insa in zadar.
Pastrez si azi fotografiile rezultate in urma acelei ecografii, in care se vede un cerculet mic de doar 3 mm si ceva nedefinit ca un fel de trupusor care s-a uscat si strins. Nu am vrut sa le arunc si marturisesc ca si in ziua de azi, le mai scot din cind in cind si ma uit la ele si ma cuprinde tristetea.
Cu atit mai mult inteleg si simt ca durerea ta este infinit mai mare si ca dorul de Emma, nu va trece asa usor si ca timpul nu va reusi prea curind sa aline aceasta durerea care te va insotii zi de zi, pina cind te vei obisnui si vei invata sa traiesti cu ea.
Dupa pierderea de sarcina prin care am trecut in vara lui 2005, mi-am dorit si mai mult sa ramin insarcinata si sa am un copil si peste doar 6 luni, am reusit sa ramin din nou gravida si sa am norocul de-a duce la bun sfirsit o sarcina care a fost cit se poate de usoara si de benefica din multe puncte de vedere si nu cred ca trebuie sa-ti mai spun cu cita bucurie am ascultat pentru prima oara bataile inimioarei copilului meu si cu cita fericire am primit vestea ca bebelusul din burtica este fetita, era exact ceea ce-mi doream sa am.
Revenind la tristul eveniment prin care ai trecut, de fiecare data cind am citit cele scrise de tine cu atita sensibilitate, am alergat sa-mi string fetita in brate si am multumit Domnului ca e sanatoasa si ca nu a trebuit sa trec prin asa ceva.
Si pentru ca stiu macar putin cum e sa treci prin o astfel de situatie nefericita, as vrea sa ma ofer ca si atitia altii care au scris aici drept voluntar, pentru ca m-as simti extraordinar stiind ca pot sa fac cuiva un bine, ca pot face pe cineva sa treaca mai usor peste un astfel de eveniment dureros.
In lume din pacate este asa de usor si la indemina oricui sa faci rau, insa atit de greu si de rar sa faci bine, si eu una vreau sa ma numar printre cei care fac bine, chiar si numai pentru multumirea mea sufleteasca, care este extrem de importanta.
In final vreau sa-ti spun ca din mai multe motive si eu trec printr-o stare de depresie destul de severa si cu toate astea ma lupt zi de zi cu mine insami, ca sa pot avea grija de copilasul pe care l-am adus pe lume si care nu e vinovat cu nimic pentru ca a venit intr-o lume atit de rea si de nepasatoare, de aceea iti doresc si tie sa te lupti cu durerea care te copleseste si ai grija de micul Luca care are mare nevoie de tine si gindeste-te ca poate undeva acolo in viitor, te asteapta o alta mogildeata care te-a ales din timp sa-i fii mama si care isi doreste cu ardoare sa vina in viata ta si sa-ti mai aline din durerea si dorul de Emma.
Adresa mea este ****@acasa.ro
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
Imi pare sincer rau!Fie ca Bunul Dumnezeu sa-ti dea puterea sa treci peste aceasta durere tie si milioanelor de mamici care au pierdut copii si sa va aline suferinta!
Am 29 ani si sunt o mamica fericita alaturi de fetita mea Bianca Ana-Maria de 6 ani.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare secunda petrecuta alaturi de ingerasul meu.
Acum 3 ani de zile am trecut si eu printr-un cosmar asemanator cu al tau.La un control banal fetitei mele i s-a pus diagnosticul de talasemie(leucemie in stadiu minor).Toata lumea din jurul meu s-a prabusit in acel moment,nu mai dormeam nu mai mancam si nu ma puteam opri din plins,ma gandeam sa ne vindem casa pentru ca singurul lucru care o putea salva era o operatie de transplant medular.Slava Domnului ca s-au inselat!
Am stat cu ea internata la spitalul Fundeni o saptamina timp in care am vazut toti copilasii bolnavi de leucemie ,cum sufereau,cum aratau.
Este ingrozitor sa sti ca copilul tau este bolnav si nu poti sa-i alini durerea.
Dupa o luna de asteptari ,am primit rezultatul analizelor :ERA SANATOASA!doar putin anemica.Doctorii astia ar trebui sa se gindeasca mai bine atunci cind se joaca cu sentimentele oamenilor.
Dragi mamici apreciati fiecare clipa petrecuta de cei dragi!
Pupici
Mesaj de la: Anamaria data: Vineri 8 februarie 2008
Buna...numele meu este Anamaria sunt din Vulcan... iti voi spune doar imi pare rau si sper sa simti imbratisarea pe care ti-o trimit pentru ca mai mult nu conteaza... nimic nu te face sa te simti mai bine si nici nu face durerea sa dispara ... stiu asta din propria mea experienta... Aveam 18 ani... un inceput de drum ar spune unii... dar pentru mine a fost inceputul unui drum plin de durere... Am aflat ca sunt insarcinata in 5 saptamani si in primele clipe am crezut ca pamantul se va deschide sub mine si ma va inchiti, imi puneam o multime de intrebari , ce ma voi face cu un copil, cum il voi creste, eram eu insumi inca un copil, nu stiam ce sa fac ... apoi incet incet am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi fi mamica, ma incurajam singura si imi spuneam ca voi fi o mamica tanara si frumoasa si voi avea cel mai frumos copil... asa a trecut prima luna, prima ecografie... cand mi-am vazut copilul prima data la ecograf nu mi-a venit sa cred ca e in mine si ca burtica mea este casuta lui... eram foarte feriita iar doamna doctor Mustocea care ma monitorizat pe perioada sarcini se bucura de bucuria mea... a mai trecut o luna si inca o luna bebe strumful meu avea acum 5 luni iar eu m-am dus ca de obicei la control, am intrat in cabinet si m-am pregatit de consult ... la un moment dat insa am fost intrebata daca l-am mai simtit miscand.... calma am raspuns nu.............................................................................. In acel moment doaman doctor nu a mai spus decat IMI PARE RAU.............
Am ramas fara aer cerul si toate visele mele se prabuseau in jurul meu soarele incetase sa mai straluceasca si timpul se oprise in loc nu mai vedeam si nu mai auzeam pe nimeni , dar ea ma imbratisa si plangea cu mine nu mi-a spus nimic altceva ..... ce altceva mai era de spus???? Mi-a facut o programare la spital in aceeasi zi si tot ea ma dus pana acolo... dar nu a putu sa ma si asiste... nu i sa dat voie ... ma intreb si acum de ce doar era si ea tot doctor .... mi-i sau facut niste injectii in urma carora au inceput niste dureri ingrozitoare si in jurul orei 2 dimineata am nascut un baiat de 450gr ..... I-am rugat i-am implorat sa mi-l arate sa-l vad macar odata sa il ating si sa-i spun ce mult il iubesc sa-i spun sa nu ma lase si sa ma ia cu el acolo sus....
"CE VREI DRAGA SA VEZI ESTI NEBUNA ? NU AI CE VEDEA SI NU MAI PLANGE ASA CA O PROASTA CA AI SA MAI FACI ALTU ZI MERSI CA AI SCAPAT CE TI-E ITI TREBUIA COPIL LA VARSTA ASTA?"
Nu pot sa cred cum un medic poate sa spuna asa ceva nu pot sa cred cum poate cineva sa ramana asa de indiferent in asemenea situatii, oare nu se gandesc la ce se intampla in sufletul femeii care trece prin asa ceva????
Am tipat am plans am urlat .... nimeni nu mi-a intins nici macar o mana de ajutor doar mama mea a fost alaturi de mine spunandu-mi doar sa fiu tare , toata lumea spunea sa nu mai plang si sa nu ma mai gandesc la asta ca va trece...doar mama suferea cu mine , plangea cu mine..
Dar Dumnezeu e sus si vede tot nu-i asa?
Pe data de 05.12.2006 mi-am facut o programare la doamna Mustocea pentru ca ma simteam rau si aveam ceva dureri... cand ma vazut dupa atat timp nici nu stia ce sa imi spuna... i-am spus de ce am venit la ea si ma pus sa ma pregatesc de un control, ma pus la ecograf si SURPRIZA!!!!!
"CRED CA ANUL ASTA MOS NICOLAE A VENIT MAI REPEDE LA TINE! ESTI INSARCINATA IN 5 SAPTAMANI, FELICITARI!!!!
Am ramas socata nu ma asteptam l-am sunat pe satul meu sa-i dau vestea ce-a mare si amandoi eram foarte fericiti... Lunile care au urmat au fost un amestec de frica si bucurie in acelas timp....
Pe 24.07.2007 sa nascut cel dea-l doilea copil al meu David-Octavian care acum are 6 luni si 2 saptamani ... e lumina ochilor mei ....
Dar durerea inca nu a trecut si nu am uitat ca acolo sus in cer mai am un ingeras care vegheaza asupra noastra
Iti multumesc pentru campania pe care ai inceput-o acesta era intradevar un subiect despre care nimeni nu vorbeste, sper ca prin intermediul tau multi vor invata ca se poate vorbi despre asta si ca mamicile care trec prin asta au nevoie de intelegere si suport si poate vor invata ca durerea nu trece niciodata si ca expresiile de genul: esti tanara... vei mai face altu....asa e mai bine... nu mai plange , nu isi au rostul in asemenea cazuri.
Iar mamicilor care din pacate au trecut prin asa ceva le spun doar sa planga , sa tipe si sa isi jeleasca copilul daca asa simt , dar niciodata sa nu se simta vinovate sa nu le fie rusine si sa nu se ascunda.
IMI PARE RAU , STIU CAT DE TARE DOARE SI CATE NEPUTINTA PURTAM IN SUFLET!!!
Mesaj de la: Mioara data: Vineri 8 februarie 2008
Buna draga Bianca.Sunt profund indurerata de ce am vazut la tv. Ma uitam si plangeam si nu reuseam sa inteleg daca tu cea care ai avut bani ti sa puput intampla marea tragedie... Ce as putea sa spun despre noi cei de rand? Scuze ca nu m-am prezentat ma numesc Mioara si anul trecut am trecut am trecut printro experienta tragica (toate sunt tragice) dar in cazul meu nu stiu daca pot zice sau nu ca este si mai tragica.Eu sufar de o malformatie congenitala si cu cativa ani in urma m-am casatorit,desi nu credeam asta minunea sa intamplat.Anul trecut am ramas insarcinata si pt mine a inceput zdruncinul cel mare.Cum mi-am dat seama ca sunt insarcinata asat cam la 3 sap. am mers la medic, cu care am vorbit si iar am vorbit (fiind si pt el o mirare ca sunt insarcinata).Ma chemat la spital ca sa-mi faca ecografie,eu am mers si vb cu dansul mi-a spus ca inca nu se vede sa revin dupa o sapt. Am revenit si sa confirmat sarcina. De aici a inceput cosmarul daca pot spune asa.
Dupa cate mai explicat el ca nu are loc copilu sa se dezvolte,dar totusi el ma trimite la un medic fff bun si cu mare experienta care lucreaza la Spit Maternitatea din Cj si sfatuinduma sa nu las prea mult timpul sa treaca. Cam la o sapt am inceput merg la medicul recomandat. Cand am ajun acolo la el ma vazut si nu a vrut sa vb cu mine multe cand ma vazut ca sunt cu handicapul pe care il am si a spus asa: avort. Eu si sotul am intrabat dar nu exista alta posibilitate domnule dr? Eu nu pot spune nimic decat daca voi va asumati responsabilitatea... Bine,bine dar medicul de care apartinem ne spus ca nu pote sa ma tina el ca daca apare o insuficienta respiratorie sau alte complicatii acolo la spital la dumnealui nu are aparatura si nu poate sa ma tina acolo, dumneavoasrta ce ziceti?A raspuns asa: aici veniti cand sa nasteti. Asta este primul medic apoi mergem in alta zi la alti medici si sa va relatez ce supun si ei. Mergem la conferentiar ca vezi doamne are mai multa experienta si poate " mai mult suflet sa ne ajute si pe noi" , domnule doctor am venit la dumneavoastra sa ne ajutati sun insarcinata in 6 sap si vrem sa stiu daca se poate sa duc sarcina asta, ce riscuri sunt si etc.,intrebari puse de o mamica insarcinata si coplesita de durere. Dansul raspunde :numi dumnezeu stie. Dar totusi nu este nici o speranta? Ce vreti doamna sa va zic ca daca muriti sa vina sotul dumneavoastra sa ma dea in judecata ca ati murit? Permitemi draga Bianaca sa iti spun asa, in acest timp imi descarc sufletul si cu lacrimi in ochi scriu ca nu am mai stiut ce sa mai zicem. Si tot am incercat sal intrebam cum sa procedam ce sa facem ? Nea dat ceva scris ce analize sa facem si sa asteptam. Pt mine a fost destul de greu deplasarile mersul pe jos,dar am mers. A urmat alte zile de cosmar la care neam expus ca neau mai trimis si la alti medici ca sa se dea cu parerea si tot asa se comportau cand ne vedeau si vb de parca nu au mai vazut oameni bolnavi sau cu probleme de sanatate. Am mers la un alt medic si cand ma vazut mia zis: Doamna , copilul nu are loc unde sa se dezvolte si va afecteaza si sanatatea si poate sa iasa si el cu handicap. Iti dai seama cum am reactionat eu si sotul meu plansete,si ar plansete.... nu sunt cuvinete sa explic si durerea din suflet care ne este si acum.La 2 luni sa produs nenorocirea (avortul). Si acum ma tot invinuiesc ca daca mai cautam un alt medic cu frica de dumnezeu si cu dorinta de a ma ajuta poate aveam si eu acum un copil. As mai cauta medici dar unde sai mai caut? ca aici la noi in tara nu sunt si nu te pot intelege ca si tu esti suflet si vrei sa fii ca toti ceilalti de linga tine. Ce vina am eu ca sunt asa? Te rog mult sa nu te superi de cele scrise poate tu esti o persoana care sa ma intelegi. Tie iti doresc tot binele din lume, prin tine ajutane si pe noi sa trecem cu bine prin asemenea situatii.Dumnezeu sa-i dea multe aripi la ingerasul tau. Te pup si daca ai sa ai timp imi poti scrie pe adresa de maill ****@yahoo.ca (te rog nu afisa adresa sa fie confidentiala) .Inaca odata sanatate si domnul sa te ajute sa treci peste tot.
Mesaj de la: Silvia data: Vineri 8 februarie 2008
Imi pare rau ,ca un lucru atat de trist mi-a amintit frustrarea mea....Toata viata am lucrat cu copii, lucrez cu adolescentii in acest moment,dar niciodata nu m-am simtit neputicioasa ,ca atunci cand o colega a trecut prin acest chin.Toata lumea ori ignora ,ori isi manifesta mila...de la mine asteptau un miracol - de a consilia colega distrusa ....Sunt psiholog ,si cu toate ca am destule cunostinte despre travaliul de doliu ,nu am putut sa fiu specialistul ,ci colega.Ceilaltii din jur nu au putut sa inteleaga ca fiecare are felul sau de gestionare a acestei traume,si ca toate trebuie sa se desfasoare in tempoul impus de persoana in cauza.
Din pacate ,sunt persoane specilizate,dar mereu se justifica ca nu sunt banii. Eu, consider ,ca exista un mare dezinteres legat de un serviciu de asistenta psihologica in reteaua noastra medicala,chiar si atunci cand vrei sa lucrezi voluntar.
Poate ca aceasta mediatizare sa creeze un curent favorabil si viitoarea mamica sa fie tratata ca o fiinta umana,tinandu-se cont de miracolul nasterii.
Va urez putere sa parcurgeti drumul vietii cu multa duiosie si sa dati sens acestei drame.Un ingeras va calauzeste pasii!
Silvia
Mesaj de la: Mihaela data: Vineri 8 februarie 2008
raga Bianca.imi pare sincer rau de ce s-a intimplat!.

ma numesc Mihaela si am 28 ani. Am vazut emisiunea Nasul si nu am putut sa m-a abtin sa nu plang. Sunt casatorita de un an si ne dorim cu disperare un bebelus dar pana acum nu am avut sansa.Iti inteleg duretrea si iti apreciez puterea de a spune tuturor ce s-a intamplat in speranta de a ajuta alte mamici ce au trecut si ele prin asa o mare durere.
IMI PARECSINCRE RAU
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
eu te iubesc si te admir e foarte greu
Mesaj de la: flori data: Vineri 8 februarie 2008
Din tot sufletul te rog,FII TARE,nu meritai sa treci prin asta.Nupot sa nu ma gandesc la faptul ca mi se putea intampla si mie si oricarei alte mame.Am doi copii ,ma bucur de ei.Ai grija de tine de dragul baiatului tau si fii sigura ca el nu va pati nimic .DUMNEZEU SA AIBA GRIJA DE VOI.Oamenii te iubesc ,trebuie sa ai grija de tine ,viata trebuie sa mearga inainte de dragul baiatului,de dragul...Emmei... de dragul tau. flori
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
Am urmarit la TV o emisiunec cu tine pe tema dramei pe care ai trait-o si m-ai impresionat. Sunt un barbat matur, cu o viata normala socio-profesionala si familiala, cu bucurii si necazuri. Si am si doi baieti (studenti acum) din care unul cu o cataracta congenitala la unul din ochi, pentru care am facut tot ce se putea ("n" operatii chinuitoare efectuate de un VIP in ale medicinii, un escrosc dovedit in anii de mai acum etc )...Iti spun toate astea ca sa iti arat ca asta este viata, nimeni nu este pe deplin fericit si total implinit. Si, in acest context, nici nu ti-as fi scris, dar ti-am urmarit evolutia in timp si pe undeva am si niste "legaturi" (este enorm spus!) ciudate cu tine: am fost coleg de servici cu o buna prietena de a ta din Mogosoaia, nici nu mai stiu cum o cheama (de altfel, tot la TV am vazut ca ati fost prietene si colege, cred ca de liceu) iar in vara lui 2006 (inceput de iunie) am fost intr-o deplasare la Viena si te-am vazut pe Kartner Strasse, abatuta (am stat destul timp pe o banca alaturata langa tine) si cred ca te aflai in momentele grele pe care le-ai trait...De ce-ti scriu?...Recunosc ca nici nu am citit toate informatiile de pe site-ul tau. Dar am o curiozitate: ai creat acest site din motive sincere, curate, de comunicare interumana normala sau...ca sa te "relansezi" intr-un fel?...Joci un tatru perfect (esti actrita, doar!) si ne manipulezi in scopul
upgrade-ului de imagine necesar in cazul unei femei care pana acum a izbandit numai datorita fizicului si cam atat?...Si de-ar fi asa, sunt intrebari, oricum fara raspuns! Mi-ai oferit ocazia sa scriu, observi ca nu am scris mascari, dar tind sa cred ca asta faci, treci printr-o criza determinata de acumularea multor neimpliniri si incerci sa ne atragi atentia, si nu oricum!...Daca interpretarea mea este gresita, te rog sa ma ierti iar daca in sinea ta imi dai dreptate, este suficient sa ai un moment de cainta si sa iei viata asa cum iti este data si cum ti-ai cladit-o, schimba macazul si fa numai lucruri sincere si bune!...Iti doresc tot binele din lume, dar unul normal,frumos construit, chiar liniar, nu unul de VIP, vanitos, orgolios si neconstructiv! A propos, stii ca vanitatea si orgoliul (neimplinit) sunt cele mai mari pacate ale unui om?...
Mesaj de la: Anonim data: Vineri 8 februarie 2008
Bianca, nu o sa uitam niciodata si o sa ne planga sufletul ori de cate ori ne gandim la ei, dar trebuie sa mergem inainte, TE ROG lupta si prin aceste materiale interviuri, campanii poate reusesti sa indulcesti atitudinea doctorilor si asistentelor din tara noastra, care este sub orice critica. Faptul ca nu au aparatura in spitale, daca timpul imi va permite am sa-ti scriu multe despre cele vazute de mine prin spitale: nou nascuti trantiti in patut, bruscati,injurati, lasati neschimbati si opariti, cum le inchidea usa sa nu ii auda plangand si plecau sa fumeze, intr-o zi cand m-am dus sa duc copilul in patut am gasit un copil (dupa alaptat) cu fata in sus vomita si se ineca, daca nu-l apucam sa-l ridic in sus nu stiu daca mai traia astazi, asistenta sefa cere banii mamicilor pentru a le ajuta lactatia cu aparatul spunand ca este cumparat de ea, cum femeile sunt lasate sa se chinuie in travaliu iar copii sufera spanzurati fiind de cordon si ies cu Tetrapareza Spastica, cum trebuie sa dai bani ca sa-ti vezi copilul la asistente, cand naste o mamica - se stie ca taticul trebuie sa treaca pe la toti cu plicul altfel ... o sa se poarte urat cu mamica, sunt asistente care chiar nu au ce cauta in Maternitati, niste criminale care se poarta foarte rau cu bebelusii, cum se fura mancarea lauzelor si spun cu o nesimtire iesita din comun "ne pare rau dar nu a ajuns mancarea" si multe, multe, multe, nu mi-ar ajunge 10 hartii sa povestesc. Peste tot trebuie sa dai bani, parca tie iti da cineva, de unde sa scoti atatia bani, de ce a pierit omenia, amabilitatea, respectul, ce se intampla, ne numim oameni dar ne jefuim unul pe celalalt, ce fel de oameni am devenit ? si toate se intampla in spitale (Bucuresti)
Mesaj de la: Cristina data: Vineri 8 februarie 2008
Buna Bianca, ma numesc Cristina am 34 de ani si sunt din Brasov.In urma cu aproape un an pe 8 martie cumnata mea a mers la ultimul control, la un doctor foarte renumit din Brasov, dr. Podasca.Din pacate baietelul care pana atunci fusese sanatos, era mort din cauza tensiunii mamei care a suferit de preclamsie. Din pacate acest lucru putea fi evitat daca dr. Podasca lua in serios semnele, edeme la maini si la picioare, kg multe acumulate in ultima perioada de sarcina.Si asta nu-i partea cea mai grava, dar sa o trimiti acasa cu bebelusul mort in ea, ca sa vina a doua zi numai pentru ca la cabinetul privat se adunasera deja pacientele, asta mi se pare o cruzime, sau sa o intrebi pe mama ca e suparata ca a trebuit sa astepte , dupa ce i-a spus ca a murit bebelusul, e chiar o barbarie.A fost un cosmar pentru toata familia, si pentru mine care eram insarcinata in 4 luni.Din fericire pentru mine totul a fost ok, dar n-o sa-l uitam niciodata pe DIDI, cum obisnuiam sa-l alintam. Si acum il plangem chiar daca in tacere.Si as dori sa dau un sfat mamelor insarcinate , daca simtiti ca e ceva in neregula cereti cezariana inainte de termen, chiar daca recuperarea e mai grea pt voi copilul are sanse mai mari de supravietuire. Si informati-va despre toate pericolele din timpul sarcinii , nu va bazati numai pe medic bazati-va si pe instinctele voastre.Pentru ca de multe ori si cateva ore conteaza pentru copilul vostru.Sunt alaturi de toti parintii care au fost greu incercati.Dumnezeu sa va de-a putere sa treceti mai departe.
Mesaj de la: Diana data: Vineri 8 februarie 2008
buna Bianca.ma numesc Diana,sunt din targoviste si vreau sa iti transmit condoleante pt marea pierdere,dar in acelasi timp sa te felicit pt puterea de care ai dat dovada.ceea ce faci tu le-ar putea da de gandit medicilor din Romania,daca le putem spune medici.......eu perdonal nu am avut niciodata incredere in medici,fie ei ginecologi,pediatri,etc,desi nu am avut prea multe tangente cu ei(din fericire).am 22 de ani si sunt fericita ca sunt mamica unei fetite de aproape 3 anisori.sunt norocoasa ca o am,desi sincera sa fiu,la inceput nu mi-am dorit-o si eram pe punctul de a face un avort,pt ca spuneau rudele,eram prea mica pt a da nastere unui copil,care presupune multe responsabilitati,pe care,spuneau ei,nu sunt pregatita sa mi le asum.si asa a fost,nu am fost pregatita,insa nevoia te invata.prima data cand mi-am tinut comoara in brate,am inceput sa plang,dar erau lacrimi de fericire,lacrimi de iubire,si atunci mi-am dat seama ce gresala as fi putut face in urma cu cateva luni...acum ma bucur de fiecare zambet al ei,de fiecare mangaiere,de fiecare data cand imi spune"mami" si imi pare nespus de rau ca tu nu ai putut simti cum doar un zambet iti poate umple sufletul de bucurie,de caldura,cum iti da puterea sa lupti penntru a_i face viata cat mai buna si mai frumoasa.de curand am fost internata cu ea pt o mica raceala,de-altfel prima,mai serioasa,care a necesitat internare,dar am fost atat de speriata...tresaream din somn de cate ori tusea sau respira diferit fata de cum stiam eu ca trebuie sa respire.nici nu vreau sa imi inchipui ca ar putea sa i se intample ceva rau.cat am stat in Spitalul Judetean din Dambovita am vazut cum mamici fara suflet isi abandoneza,fara mustrari de constiinta,copilasii,la doar cateva ore dupa ce le da nastere.si cand te gandesti ca unele mamici fac mari eforturi sa nasca un copil sanatos......sper din tot sufletul ca timpul sa iti mai aline din suferinta,si revarsa-ti toata dragostea asupra lui Luca.inca o data,te felicit pt ceea ce faci si sper sa gasesti puterea sa mergi mai departe.fa_o pt ingerasul tau,ptLuca si pt cei care te iubesc!
Mesaj de la: Ramona data: Vineri 8 februarie 2008
MA NUMESC RAMONA SI AM 24 DE ANI .AM UN BAIETEL DE 1AN SI 3LUNI .NU AM AVUT NICI O PROBLEMA LA NASTERE INSA IN APRILIE ANUL TRECUT A AVUT O RACEALA MAI PUTERNICA.IN DOUA LUNI DE ZILE AM UMBLAT CU EL PE LA MEDICI CARE IMI SPUNEAU CA ARE MUCOZITATI SI TREBUIE ASPIRAT,PUS PICATURI IN NAS .INSA ALEXANDRU(CA ASA SE NUMESTE)HARAIA DIN CE IN CE MAI TARE DE LA O ZI LA ALTA,DAR IN LUNA IUNIE ANUL TRECUT TREBUIA SA II FAC VACCINUL DE 6LUNI PE CARE IL AMANASEM SI DIN ACEASTA CAUZA AM AJUNS LA URGENTA UNDE DUPA UN CONTROL AMANUNTIT AM AFLAT CA ARE PNEUMONIE VIRALA SI MULTE ALTE BOLI MAI MICI.DE ACEA VREAU SA VA SPUN CA ORI CE VI SE PARE IN NEREGULA AR FI BINE SA IL VADA SI UN SPECEALIST NU NUMAI MEDICUL PEDIATRU.CU DURERE IN SUFLET SI CU PARERE DE RAU PT CELE INTAMPLATE ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI SA DEA DUMNEZEU SA FII TARE.
Mesaj de la: Nelu data: Vineri 8 februarie 2008
Draga Bianca desi sunt barbat iti inteleg durerea pentru ca si noi am trecut printr-o situatie oarecum asemanatoare.Numai ca la noi a fost la prima sarcina.Sotia mea a suferit un avort spontan in luna IV si am pierdut primul copil.Dupa trei ani de tratamente si rugaciuni am fost binecuvantati de Dumnezeu cu un baiat Alexandru,este frumos si sanatos.Cativa ani am cautat intrebari la:

1) De ce?
De ce?-e intrebarea
ce ne framanta clipa
De ce?-e intrebarea
ce-aduce des furtuni.

De ce?este speranta
si pofta de mai bine,
Daca-i gasim raspunsul
in miez de-ngrijorari.

De ce ?-aduce-n suflet
cascade de-ntrebari.
De ce?-ntrebam intruna ...
Rsapuns- cu-ntarzieri...
2) In umbra unei intrebari


Umbrele crengilor
pe pamant.
Imagine banala
a existentei.

Claustrare in plin aer
Invers privind
de undeva de sus,
- nu spun cer-
locul mi-a fost stabilit
pe o piatra sfaramata
de timp.
Viata se aduna brusc
in umbra unei intrebari
contorsionate.
Carlig
parand raspunsul la toate,
In fond,
suspendata,
obsedanta-ntrebare,
senin rostita din varf de buze:
de ce
eu?
tu?
de ce?...

Raspunsul sa fie in noi?
In Lumina rasfirata timid
printre
crengile zilelor,noptilor
pline de-amar,de neputinta?
Printre
firavelefire de iarba
unduindu-se
la fiecare atingere de vant...?



3) Vom trece impreuna


Vestea a venit
ca o pala de vant.
Ma agat de speranta
iubind orice cuvant.
Te privesc puiul meu
cum zambesti in lumina ,
iti ating trupul
si cred ca-i minciuna.
Vom trece prin toate
suflete arzand!
Vom invinge-mpreuna
chipul sterp al dureri,
prin iubirea ce leaga
ramul viu de Lumina.

Poeme din vol.Undeva Fericirea -de Ane Marie Bejliu Ed. ANAMAROL,2006

Am gasit cred raspunsul la intrebarile care mi le-am pus ani la rand.Cred ca am fost incercati de Dumnezeu in credinta noastra.Tot odata mai cred ca am fost pedepsiti pentru ca am conceput primul copil in afara casatoriei,pana la cununia civila si religioasa.Tu ce zici? Noi suntem alaturi de tine cu gandul si daca vom putea si cu fapta.Te iubim si-ti dorim toate cele bune.Dumnezeu sa te binecuvanteze cu un alt copil.Trebuie sa te rogi,sa crezi,sa speri!Cu drag noi trei Mary,Alex si Nelu.


[pagina urmatoare] [inapoi la pagina despre pierderea sarcinii]

Partea website oficial Bianca Brad * Realizat Nicu B. copyright (c) 2008 HTML 4.01 compliant