• schimbarea legislatiei in ceea ce priveste recunoasterea identitatii fatului de la 22 de saptamani de sarcina, respectiv de la o greutate minima de 500 de grame
• obtinerea unui certificat de nastere pentru acesti copii (chiar si daca se nasc fara viata )
• obtinerea unui certificat de deces, toate acestea conducand spre posibilitatea de a fi inmormantati apoi de catre cei dragi;
• infiintarea posturilor de psihologi in maternitati;
• existenta in cadrul cursurilor de formare a cadrelor medicale din maternitati a unui curs de pregatire psihologica pentru situatiile in care mamele isi pierd copilasii (psihologie centrata pe trauma);
• incurajarea cu blandete!!! a mamelor: sa-si vada si sa-si tina in brate copilul
• instituirea unui plic, in care sa fie puse poza polaroid a copilasului, amprentele talpilor si manutelor, bratarica pe care sa fie trecut numele copilului, eventual o suvita de par, datele copilului: nume, greutate, lungime, ora nasterii)
• dreptul acestor mame la concediu pe perioada de lauzie;
• informarea cadrelor medicale din maternitati asupra posibilitatii realizarii botezului grabnic in cazul copiilor care se nasc vii dar dau semne ca se vor stinge in curand;
• clarificarea unor probleme legate de modul in care este abordata problema inmormantarii acestor copilasi de catre biserica;
• obtinerea unor spatii in care sa se poata desfasura intalniri ale parintilor de ingerasi ( terapie de grup ), intalniri in cadrul carora persoane abilitate si specializate sa fie invitate (psihologi, asistenti sociali, preoti, medici).
• informarea femeilor insarcinate despre importanta analizelor si ecografiilor, in timpul sarcinii si asupra felului in care trebuie urmarita sarcina;
• creearea unui site al organizatiei care sa ofere sprijin celor interesati de acest subiect prin : deschiderea unui forum de discutii, publicarea de material informativ si prin comunicarea actiunilor intreprinse , a celor viitoare, programe desfasurate prin voluntari sau prin colaborarea cu alte institutii, fundatii, organizatii etc.;
• scrierea si publicarea unei carti care sa vina in sprijinul parintilor ce trec prin drama pierderii unui copil, dar si al celor dragi din jurul acestora.

• http://blog.360.yahoo.com/blog-AbZEyRc3dLKxSipSwDogEfo-?cq=1&p=6031#comments
• http://picasaweb.google.ro/bogdanistanciu/BiancaBradZiuaMamelorDeIngeri0308
• http://www.flickr.com/photos/82304031@N00/sets/72157604088450746/show/
• http://www.realitatea.net/154801_Bianca-Brad-a-initiat-campania-Mame-de-ingeri.html#
• http://www.tvr.ro/articol.php?id=32208&c=47
• http://www.youtube.com/watch?v=9Enqa95yhv0 (de la Baia Mare)

Duminica, 9 martie 2008

Prima intalnire a Mamelor de Ingeri

Ma tot gandesc cum sa incep, cum si ce sa spun, despre ce a insemnat pentru mine aceasta zi, aceasta intalnire...Am fost foarte obosita dupa toata alergatura legata de organizare, am fost foarte agitata, incercand sa fac posibila o intalnire, de care mamicile de ingeri sa isi aduca aminte cu seninatate...Pentru ca, desi motivul intalnirii a fost unul foarte dureros, atmosfera care s-a creat, a fost chiar asa: senina....ca si cum candoarea sufletelor copiilor nostrii, deveniti ingerasi, nu ne lasa sa jelim....Desi puteai citi in ochii parintilor de ingeri, acea durere sfasietoare si acel dor apasator, pe care nu-l pot intelege cu adevarat decat cei care au pierdut un copil....faptul ca ne-am strans cu totii la un loc, ca am aprins lumanarile, ca am rostit impreuna o rugaciune, ca am scris pe baloane numele puiutilor nostrii si gandurile noastre de dor, pe care apoi le-am inaltat la cer....ne-a dat un sentiment de eliberare....... Vantul sufla destul de puternic si in asteptarea lor, de a fi eliberate, baloanele se ciocneau fosnind, unele de altele, intr-o miscare dezordonata, asemanatoare unui joc necenzurat, al copiilor....
Cand am dat drumul la baloane, ele s-au inaltat cu repeziciune spre cer, ca o materializare a dorului nostru, a dorintei noastre de a fi alaturi de puii nostrii...cat mai repede...cat mai repede....

Pe mine m-a coplesit iar durerea, in momentul in care am scris pe balonul roz, mesajul meu catre Emma mea...Mi-am adus aminte de ziua in care am inmormantat-o....am cumparat bomboane roz, napolitane roz, lumanari roz, batiste roz, iepurasi de plus roz, servetele roz, le-am impartit si pus pe toate in pungute roz, legate cu panglica roz....Le-am impachetat pe toate singura...mecanic...pana la un moment dat, cand am realizat ce fac....Cand am realizat ca sunt pachetele pentru inmormantarea fetitei mele....ca nu voi pregati niciodata pachetele pentru gradi pentru ea, sau impreuna cu ea pentru vreo petrecere de a ei si a prietenelor ei....am clacat....Am facut eforturi supraomenesti, sa ma adun si sa le termin pentru ca mai era putin si Emma mea, ajungea in tara, cu avionul...dar nu din vreo vacanta ci intr-un sicrias alb, minuscul, pe care urma sa-l cobor in groapa.....Groapa in care va ramane pentru totdeauna trupusorul firav al fetitei mele, acoperit de pamant, in loc sa ramana in bratele mele, acoperit de sarutarile mele.....Asa si cu balonul roz....am realizat ca nu voi merge niciodata cu fetita mea in parc, sa inaltam impreuna baloane la cer......Balonul roz urma sa se inalte la cer, in timp ce sufletul meu se impartea in doua: o parte zbura catre ingerasul meu, cealalta parte se prabusea in hau.....

M-am adunat relativ repede...deja am capatat experienta in asta,....si mi-am indreptat atentia spre ce aveam de facut....

Am apreciat foarte mult discretia de care au dat dovada fotografii si reprezentantii mass-mediei, fotografiand si filmand fara sa deranjeze pe nimeni, fara sa vocifereze, fara sa agaseze pe careva...Au respectat durerea noastra, a parintilor de ingeri, fiind impresionati de privirile inlacrimate, atat de graitoare...Le multumesc din suflet pentru delicatetea lor, pentru pozele trimise si pentru imaginile surprinse de la aceasta, atat de speciala, intalnire....

A fost pentru prima data cand am simtit ca ne-a fost inteleasa durerea noastra, a mamelor, a parintilor de ingeri...Nici macar nu a fost nevoie de explicatii, ca cei din jurul nostru sa realizeze ca ceea ce simtim noi e mult prea greu de exprimat in cuvinte...Nu cred ca cineva ar fi putut ramane insensibil vazand privirile indurerate, lacrimile amare, oftatul adanc, mainile tremurande de emotie , tacerea graitoare....Cineva m-a intrebat daca, intalnindu-ne, nu ne-a fost si mai greu? Nu, din contra, toti parintii de ingeri prezenti, au afirmat ca le-a facut bine...A fost ca o terapie de grup.... Lasand lacrimile sa curga, vorbind despre durerea pe care o simtim, e ca un fel de exorcizare durerii....e dureros dar, in acelasi timp ne face bine...O mamica, a carei fetita a devenit inger, in urma cu patru luni, pe care medicii nu au lasat-o sa o vada si nici nu a inmormantat-o, mi-a spus ca e prima oara cand ea si sotul ei, au facut ceva pentru fetita lor si ca, pentru ei, inaltarea baloanelor a fost ca un fel de ceremonie de inmormantare...

Pacat ca nu au venit toate mamicile de ingeri...Mi-au scris foarte multe, incurajandu-ma in ceea ce fac, spunand ca vor sa ma sprijine in demersurile mele...cu toate astea, foarte putine dintre ele au venit sa-mi fie alaturi in incercarea mea de a deschide ochii si inimile oamenilor, fata de nevoia acestor mame de a fi intelese....Sincer...am fost un pic dezamagita dar cu toate astea, le-am inteles....Sper insa ca acum, dupa ce au vazut ca nu e nimic rusinos in a-ti comemora copilul, vor veni la viitoarele intalniri. Aproape toate mi-au scris ca cei din jur nestiind cum sa le ajute, le-au minimalizat durerea, le-au indemnat sa nu mai planga, sa uite si sa treaca cat ma repede peste pierderea lor...ca si cum ar fi nepotrivit, sa vorbeasca despre copilasul pe care l-au asteptat si l-au iubit! Si uite asa, societatea le-a condamnat pe aceste mamici, sa sufere in tacere....Atat din experienta mea cat si a multor alte mamici, ale caror marturisiri le-am citit, pot spune ca, cu cat vorbesti mai mult despre trairile tale, cu atat ti-e mai usor sa accepti pierderea copilasului....

Vreau ca toate mamicile, care mi-au impartasit drama lor si au mentionat numele ingerasilor lor, sa stie ca am scris toate numele copilasilor, pe cate un balon in parte... Pe link-urile de mai sus, poate fi vazut manunchiul de baloane colorate cu numele scrise pe ele...Iar mamicile care nu s-au gandit sa-mi scrie numele ingerasilor lor, pot fi sigure ca am inaltat si pentru ei baloane...desi fara nume...cu multa dragoste....

In noaptea de duminica spre luni, nu am dormit de loc, tot gandindu-ma la cum a fost....Am avut un moment de slabiciune in care, m-am gandit sa renunt la tot ce-mi propusesem sa fac dar mi-am dat seama ca as gresi! Daca pentru cele care au pierdut deja un copil, nu mai conteaza ce vreau eu sa fac, atunci o voi face pentru cele care vor avea nesansa de a deveni mame de ingeri.... Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea puterea, curajul si intelepciunea de care am nevoie, pentru a aduce macar un pic de alinare, parintilor incercati atat de greu..........

M-am bucurat sa vad printre parintii de ingeri si persoane care nu au pierdut un copil, dar care totusi au venit din spirit de solidaritate....respectele mele....

M-a impresionat si am apreciat prezenta unei mamici de ingeri, venita la intalnire, pentru a-si cere astfel iertare fata de copilasii ei, pe care chiar ea, i-a transformat in ingeri, prin intreruperile de sarcina facute cu ani in urma....

M-am bucurat sa am alaturi cateva prietene “castigate” doar cu niste luni in urma si apreciez mult gestul lor............

M-am bucurat sa am alaturi mamele, tatii, surorile, fratii, si bunicii care si-au infrant temerile si au venit...........

M-as fi bucurat daca prietenele/prietenii mei vechi, in casele carora am fost si care ne-au venit in casa, cu care am sarbatorit impreuna zile de nastere, cu care am petrecut de Revelion sau de Paste, mi-ar fi facut o surpriza, venind si spunandu-mi ca daca nu au cunoscut-o pe Emma, fetita mea, macar acum sa aprinda o lumanare si sa inalte un balon pentru ea....sau , pur si simplu, pentru a imi fi alaturi....Ar fi contat mult pentru mine........?!?!?!......................

Societatea trebuie sa-si regaseasca sensibilitatea morala! Omitand sa ne privim in oglinda, ne tot plangem ca oamenii au devenit egoisti, ca s-au inrait si se gasesc chiar si scuze, vezi grijile materiale, bolile sau pierderile de orice fel; ne autocompatimim si dam vina mereu pe altii pentru ceea ce ni se intampla......Dar defapt, de fiecare dintre noi in parte, depinde sa invatam din lectiile care ni se dau ca sa ne autodepasim, lasand in urma resentimentele si sa ne traim viata in mai multa armonie cu noi insine dar si cu cei din jur. Sa transformam obstacolele in provocari, sa fim constructivi in loc sa ne lasam coplesiti de povara ce ne-a fost data defapt cu un scop, acela de a evolua spiritual. Puterea compasiunii este uriasa si ca si capacitatea de empatie, exista in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa le punem in practica, sa nu mai fim indiferenti la durerea celor de langa noi si atunci, cu siguranta, viata ar fi mai frumoasa!

Le multumesc din suflet, tuturor celor care au fost alaturi de noi, mamele de ingeri.....................
Multumesc iubita mea...........................................................................................................................

Ganduri pentru ziua Mamelor de Ingeri

Coloana infinita
Intre Pamant si Cer,
E-un lant de generatii
Care se nasc si pier.
Iar daca, prea devreme
In zbor de inger, lin
Se duc la Ceruri pruncii
Spre marele senin,
Lasa-n urma durere
Si dor fara alin...

Aceste ganduri ma bantuiau in acea duminica de 9 martie- o zi frumoasa cu zvon de primavara, zi in care, in marele amfiteatru al naturii, sub bolta Cerului, ne-am adunat parinti, frati, surori, bunici, prieteni pentru a inalta o ruga pentru dragii nostrii copii, plecati acolo sus. Pe stadionul unde ne-am adunat, era o atmosfera de dureroasa sarbatoare. Panglici colorate, baloane, verdele crud al ierbii, totul creea o stare sufleteasca greu de descris. Citeam in ochii tuturor durere si dor nemarginit. Pentru mine, ca bunica, durerea este dubla, maxima, de nedescris, sa-mi vad fiica devastata sufleteste pentru pierderea fetitei sale si durerea mea, ca nu voi putea tine in brate niciodata, nepotica atat de asteptata, atat de dorita, atat de iubita...

Aceasta intalnire a Mamelor de Ingeri, a insemnat mult pentru noi toti. Povara din suflet impartasita, parca doare mai putin. In cor am spus cu totii "Tatal nostru" si "Inger, ingerasul meu", s-au spus cuvinte frumoase, au fost lacrimi, imbratisari, consolari reciproce. Cred cu tarie ca acolo, un mare flux de energie a plecat de la noi, catre cei dragi. Insotite de chemarea muta, baloanele colore purtate de un vantisor prielnic, s-au inaltat sus, sus, simbolice jucarii pentru ingerasii nostrii.
Aveam impresia ca din cer, sute de ochi ne privesc si ca manute se inind catre noi...
M-a impresionat faptul ca balonul menit scumpei noastre Emma, inaltat de mamica ei, s-a oprit aninat in coroana unui copac din apropiere. A ramas acolo si ne-a vegheat pana tarziu. Parca zicea: "Mami, sunt aici, langa voi! Multumesc pentru frumoasa sarbatoare!". A fost un semn magic...

Cand s-a inserat, au fost puse pe iarba lumanarele si candele. Parea o oaza de lumina amplificata de verdele scanteietor al ierbii, sub licarul luminitelor. Ca la o vecernie, in Templul fara margini, cu tampla pana la stele, mi se parea ca aud soaptele ingerilor. Mantia fina a noptii s-a lasat ca o cortina si am pornit cu totii catre casele noastre, cu putin mai multa impacare in suflet si cu gandul ca Eternul Miracol Materna Alinare, va dainui de-a pururi, in inimile tuturor!

Georgeta Brad - mama Biancai si bunica micutei Emma

Vineri, 21 martie 2008

Am primit multe mesaje in care mi s-a tot spus sa nu il neglijez pe baietelul meu....Nu o fac! Din contra, ii acord foarte multa atentie si petrec foarte mult timp, impreuna cu el... motiv pentru care nu reusesc sa rezolv cat mai repede, tot ce mi-am propus sa fac! Luca are prioritate...asa a fost si asa va ramane, mereu!....Cineva mi-a scris ceva foarte frumos: dragaleste-l de un milion de ori mai mult si cearta-l de un milion de ori mai putin...si asta si fac ....

Dar cum sa explic ce simt cand ma strange in brate, cand isi pune capusorul pe umarul meu sau cand imi spune "mi-a fost dor de tine, mami!", "te iubesc, mami!"...?!? Cum sa descriu bucuria care se impleteste cu durerea...?!? Implinirea cu golul? Bucuria ca el exista in viata mea, cu durerea ca fetita mea nu mai e...?!? Cum sa explic, ca nu poti sa uiti? Ca pur si simplu ESTE ACOLO!!! Ca o vietate ascunsa sub nisipul de pe fundul marii, pe care nu o vezi dar care tasneste de cate ori este atinsa!!! Si asta poate intelege cu adevarat, tot numai cine a trecut prin asa ceva!

Stiu ca aceste sentimente se vor diminua in timp pentru ca desi, inca sufar, imi este mai bine decat acum cateva luni dar vreau sa cred ca durerea mea si dorul meu, nu il afecteaza, pentru ca evit sa il las sa-mi vada si sa-mi simta tristetea! Insa ele exista in sufletul meu si doar timpul si Dumnezeu, ma vor ajuta nu sa uit, nici nu vreau asta, ci sa ajung, sa capat puterea de a ma gandi la Emma mea, cu impacare si pace....Cum sper sa reuseasca sa-si poarte durerea toate mamicile si toti taticii de ingeri!

Nu am de gind sa imi traiesc viitorul... in trecut! Pot spune ca am gasit o cale constructiva de a-mi prelucra si depasi durerea, si asta vorbind despre ea si ajutindu-le pe mamicile care trec prin aceeasi disperare prin care am trecut si eu. La inceput, nestiind si neintelegind ce mi se intimpla, izolata fiind de cei din jur, am ales si eu izolarea tinind durerea in mine, ceea ce insa a dus la urmari care isi puneau vizibil amprenta pe sanatatea mea dar si pe relatiile cu cei din jurul meu. Eram foarte irascibila, aveam pierderi de memorie, lipsa de concentrare, atacuri de panica, insomnii, caderi de tensiune, tahicardie, ameteli. Scriind si vorbind despre ce am simtit, rabufnirile s-au rarit si s-au diminuat in intensitate. Negarea si uitarea nu reprezinta o cale benefica de a depasi o asemenea pierdere, durerea manifestindu-se mai devreme sau mai tirziu, sub alte forme si afectind sanatatea si relatiile cu cei din jur.

Repet, nu mi-am facut publica durerea, din dorinta de a fi compatimita ci pur si simplu, pentru ca am simtit nevoia sa ajut toate mamele care au trecut prin ce am trecut si eu! Am vrut sa stie ca nu sunt singure, ca e normal sa treaca prin toate starile prin care trec, ca e bine sa planga, sa vorbeasca despre durerea lor si sa stie ca vor depasi acele momente sfisietoare. Vreau ca toate femeile sa fie tratate in maternitati, cu blandete si cu respect! Sa nu mai fie ignorate sau umilite, iar copii nascuti fara viata, oricit de mici sint, sa nu mai fie tratati ca niste gunoaie.
Vreau ca femeile sa-si cunoasca drepturile, sa stie ca pot si ca e bine sa-si ia ramas bun de la puiul lor! Sa inteleaga ca e prima si ultima oara cand pot sa-si tina copilasul in brate si ca Dumnezeu e langa ele, cand fac asta si ca nu le lasa sa-si piarda mintile, desi asa simti atunci!

Nu vreau sa fiu privita cu mila, asa cum nici o mama de inger nu isi doreste acest lucru! Ne dorim doar sa fim intelese, ne dorim sa nu incerce nimeni sa ne minimalizeze durerea, ne dorim sa ne fie respectat dreptul de a plange dupa copii nostrii....si ne dorim ca cei din jurul nostru sa ne ajute sa depasim acele momente cumplite, fiindu-ne alaturi, strangandu-ne in brate, intrebandu-ne despre cum ne simtim, intrebandu-ne despre numele copiilor nostrii, ascultandu-ne, fara sa ne dea sfaturi, fara sa ne spuna lucruri care dor: ca suntem tinere si putem face alt copil, ca mai bine sa nu ne mai gandim "la ce s-a intamplat", sa nu mai vorbim si sa uitam, ca sa nu mai plangem atat, ca mai bine ca s-a intamplat asa, ca de ce suferim atat, doar nu am apucat sa ne legam de copil...si altele, si altele, si altele....Cu cat vorbim mai mult despre durerea noastra, cu atat ne este mai usor. E ca o exorcizare a durerii....si eliberandu-ne, simtim nevoia din ce in ce mai rar sa o facem. Dar daca intr-o zi, peste o luna sau peste un an, simtim nevoia sa o facem, ascultati-ne! Si peste o luna sau peste un an sau peste 10 ani, mai intrebati-ne despre copiii nostrii....nu ne veti rani ci ne veti da acel cald sentiment, ca va pasa de noi si ca puii nostrii, nu au fost dati uitarii...Puterea compasiunii e uriasa....Nu va fie teama de lacrimile noastre......Ne face bine... si va vom multumi ca incercati sa ne intelegeti! Doamne ajuta!

Vineri, 28 martie 2008

28 martie a fost o zi speciala....O zi in care, durerea a fost mai usor de suportat, pentru ca am impartit-o cu alti parinti de ingeri. Am vorbit, am povestit, am ascultat, am plans si toate astea mi-au facut foarte bine. Ca si dupa intalnirea din 9 martie, si dupa cea din 28, nu am putut dormi, tot gandindu-ma la cum a fost....pentru ca a fost tot o intalnire importanta pentru campania "Mame de Ingeri".

Malvina Cervenschi, prezentatoarea stirilor de la TVR, a avut o idee excelenta: sa prezinte povestile a mai multor mamici de ingeri, pe marginea carora sa facem cunoscute obiectivele campaniei. Aceasta serie va culmina cu imagini de la o terapie de grup, astfel incat mamele si tatii de ingeri sa vada ca nu au de ce sa se teama, sa prinda curaj si sa vina la urmatoarele intalniri de acest gen, in urma carora se vor simti mai eliberati, asa cum au afirmat cei care au fost prezenti, la intalnirea din 28 martie.

Malvina Cervenschi, operatorul Catalin Popescu, psihologul Sorina Cristea, Ana Maria Gombos, jurnalista revistei Taifasuri, realizatoarea TV Roxana Iliescu, fotograful Paul Buciuta si jurnalista Mihaela Carlan, care va scrie un articol amplu, despre campania "Mame de Ingeri", articol dealtfel dedicat nepotelului ei ingeras, Alexander, sunt reprezentantii mass-mediei, care au fost martori ai acestei intalniri si soli, ai acestei campanii. Le multumesc pentru prezenta discreta si benefica iar domnului Iulian Padurariu ii multumesc pentru amabilitatea de a ne pune la dispozitie, salonul Boticelli, din cafeneaua Rooms!

Le-am invitat la aceasta intalnire pe mamicile care au fost de acord sa-si faca publice, povestile lor atat de triste... M-a impresionat prezenta alaturi de noi a trei tatici, care si-au exteriorizat emotiile, fara teama de a fi luati in deradere pentru asta! Ba chiar le-a facut bine sa spuna ce aveau pe suflet si sa-si planga durerea, simtind ca toti cei din jurul lor, ii inteleg atat de bine.....!

Am avut mari emotii cand am daruit fiecarei mamici, cate o pernuta pe care era scris numele copilasului lor...Am facut asta, gandindu-ma la sentimentul ingrozitor pe care l-am avut atunci cand am iesit din maternitate si atunci cand am intrat in casa, cu bratele goale....sau la dorinta de a-mi strange fetita in brate, atunci cand mi se face dureros de dor de ea....Cand le-am intins pernutele a fost asa o... explozie de emotie, incat mi-a fost teama ca am gresit...ca poate am provocat prea multa durere ...dar m-au asigurat apoi ca se bucura sa aiba aceste pernute.... imi cer iertare daca totusi am ranit....

Ii multumesc Malvinei, lui Stephen Pelger si echipei lui, pentru confectionarea acestor, atat de speciale pernute.....

A fost multa emotie, au fost multe strangeri de maini, au fost multe lacrimi dar ne-am despartit toti, cu zambetul pe buze, pentru ca ne-am regasit in privirile inecate in lacrimi, ale tuturor celor din jurul nostru si am simtit ca nu suntem singuri....Unindu-ne, povara ne-a fost mai usoara....!

Pentru E.M.M.A. a fost un pas foarte important! Am simtit ca suntem pe drumul cel bun si sper din tot sufletul, sa prinda curaj si putere si sa vina alaturi de noi, toti cei care au avut aceeasi nesansa, ca a noastra....Dar si cei care nu au trecut prin asa ceva dar care doresc sa-i ajute pe acesti parinti incercati.....

Doar aceasta prima intalnire a fost filmata, din dorinta de a incuraja, dar urmatoarele se vor desfasura "cu usile inchise", pentru ochii straini dar deschise pentru oricine cauta un umar sa-si planga durerea. De acum, nu mai trebuie sa ne ducem crucea singuri si in tacere. E.M.M.A., impreuna cu toti cei care doresc sa ajute, vor oferi sprijin si alinare celor care au atata nevoie de intelegere, de compasiune, de o imbratisare, de un cuvant bun, de o privire calda.

Va multumesc dragi mamici si dragi tatici, care ati fost de acord sa va spuneti povestile si astfel, sa intindeti o mana de ajutor celor care sunt inca in acel cumplit "tunel al groazei", cum spunea o mamica de inger....

Si mai sunt multi altii, carora le sunt recunoscatoare pentru implicare si sprijin, pe care o sa-i numesc, cat de curand.

In memoria copilasilor ingeri,
Bianca

Astazi, de Inaltare, se implineste un an de cand te-am tinut pentru prima oara in brate si tot astazi se implineste un an de cand mi-am luat ramas bun de la tine. Parca a fost ieri... Imi doresc sa pot da timpul inapoi si sa te mai tin macar o data in brate...macar o data...Si sa te strang iar la piept si sa-ti sarut iar fruntea si nasucul si manutele si ochisorii inchisi...as fi vrut sa-ti vad culoarea ochilor...macar o data...

Si inalt la Ceruri, inca unul dintre miile de ganduri catre tine...Offfffff...cat de greu imi este sa...iti scriu, in loc sa te simt la pieptul meu... Inca mai am momente in care ma gandesc ca traiesc un cosmar, din care vreau cu disperare sa ma trezesc si sa ma duc in camera ta, sa te iau din patutul tau, sa te strang la piept, sa-ti sarut nasucul, sa-ti sprijini capusorul pe umarul meu si sa-ti spun cat te iubesc...

A trecut un an...un an in care ar fi trebuit sa ma bucur de primul tau zambet, de primii tai pasi, de prima ta aniversare dar in loc sa fac toate astea, am plans in tacere, imaginandu-mi zambetul tau, am facut primii pasi fara tine, in loc sa aprind o lumanare pe tortul aniversar, aprind o lumanare pentru tine si in loc sa-ti cant "La Multi Ani, Emma!", ingan "Nu uita"...Am citit ca o sa-mi fie din ce in ce mai usor...probabil ca asa va fi....acum insa, mi-e inca greu, mi-e tare, tare greu, inca doare si...Doamne, cat imi e de dor de tine...draga mea, fetita mea...Emma mea...

Am trecut prin atatea stari, am facut eforturi supraomenesti, sa-ti supravietuiesc si acum inca invat sa..."vietuiesc", intr-o lume total nepregatita sa accepte, sa inteleaga, sa vorbeasca despre durerea pierderii unui copil..."Vietuiesc", purtandu-mi durerea sub o masca menita sa nu...deranjeze, ceea ce imi da senzatia, ca sunt intr-un film suprarealist sau ca traiesc o viata dubla...

Invata-ma tu, iubita mea, cum sa-i fac sa inteleaga profunzimea si magnitudinea durerii si sa ma lase sa-mi plang dorul, fara ca acestia sa-mi spuna lucruri care ma dor si fara sa ma compatimeasca...ci doar sa ma ia in brate si sa ma asculte...

Stiu ca le e teama de durerea care o simt sau care cred ca o provoaca, vorbind despre tine dar daca ar invata sa asculte, ar ajuta atat de mult...povara ar fi mai usor de dus....

Invata-ma, sa-i invat ce m-ai invatat si tu, pe mine..., sa arate compasiune si toleranta, sa fie mai putin egoisti, sa invete sa asculte, sa asculte fara sa judece, sa le pese si sa le arate celor din jurul lor, ca le pasa de ei...cu atat de putin pot face atat de mult bine...Daca ar sti, ce sentiment de pura bucurie iti umple sufletul, atunci cand atingi cu bunatate, sufletul cuiva...cand vezi ACEA lumina in ochi si cand simti ACEA emotie in voce...daca ar sti...

Si daca ne-om intalni, as vrea sa-ti pot spune ca am reusit sa fac asta si sa fii mandra de mamica ta...asa cum sunt eu mandra de tine, de ceea ce ai reusit tu sa faci...asa cum, va fi si fratiorul tau, atunci cand va mai creste....asa cum este bunica ta, care iti duce si ea dorul si te pomeneste cu atata drag....asa cum este si taticul tau, care daca nu te poate duce pe umeri, te poarta in inima lui...

A trecut un an in care, in loc sa-ti fac tie poze, am facut poze unor baloane colorate, cu numele tau si ale altor ingerasi, un an in care in loc sa iti vorbesc despre lumea in care ai venit, am vorbit lumii despre tine, un an in care in loc sa te strang pe tine in brate, am imbratisat parinti, ai caror copilasi, sunt prietenii tai de joaca, intr-un loc in care noi nu avem acces, decat cu gandul si cu sufletul...dar in care noi, parintii de ingeri, ne-am dori sa ne alaturam voua.....

A trecut un an in care am invatat multe lucruri pe care credeam ca le stiu, si ma bucur ca am devenit, ceea ce credeam ca sunt deja...si totusi imi doresc sa nu le fi invatat asa...nu cu acest pret...

Desi inca ma mai bantuie intrebari fara raspuns, desi inca ma mai revolta ceea ce eu, in ignoranta mea poate, o numesc nedreptate fata de copii si fata de unii oameni, care nu cred ca merita o soarta atat de cruda, despre care am tot aflat si aflu aproape in fiecare zi, am facut pace cu Dumnezeu si ii multumesc, ca mi te-a dat, ca te-am simtit in burtica 9 luni de zile si ca te-am tinut in brate chiar si pentru atat de scurt timp...Si ii multumesc lui Dumnezeu, ca are grija de tine, pentru ca stiu ca iti este mult mai bine acolo, decat ti-ar fi fost aici... fiindca pentru mine, desi mi-e sufletul sfasiat de dor, asta e cel mai important...sa-ti fie tie bine...

Esti atat de departe dar, de acolo de unde esti, mi-ai trimis atata dragoste, prin atatia oameni minunati, pe care i-am cunoscut, datorita tie! Iti multumesc, iubita mea...

Desi nu te pot purta in brate si desi nu-mi poti simti mangaierile, te port in inima mea si vreau sa cred ca simti cat de mult te iubesc...

As vrea sa-ti urez La Multi Ani, iubita mea, dar nu pot si te rog sa ma ierti pentru asta...nu pot sa fac o urare, care in loc sa fie incarcata cu bucurie, e plina de suferinta, realizand inca o data, ca vor urma alti ani(?!?), in care voi tanji sa te strang la piept, sa-ti aud glasul si rasul dulce de copil, sa te vad crescand si sa ma bucur de tine...

Insa...nu uita, imi va fi dor de tine, mereu...nu uita...cand nu esti langa mine, imi este greu...

Cu dor si dragoste, mamica ta

27 aprilie 2008

De ziua ta

E primavara scumpa mea
                     si liliacul a-nflorit
Mi-e tare dor de tine
                     si mult mi-as fi dorit,
Multi ani! Multi ani sa-ti pot ura
                     de ziua ta la
Anisoru' implinit

Buchete mari de flori din stele,
Tu vei primi acolo-n dar
Si de la noi, iubire multa
Si candele aprinse la altar.

Cu drag, bunica,
27 aprilie 2008

Dragi mamici, parinti, frati, surori si bunici de ingeri, fie ca Sarbatorile de Paste sa va aduca pace in suflet, lumina in ganduri si in casa, intelegere si bucurii! Va sunt alaturi cu gandul si cu sufletul...

In memoria Lor,

[fotografie de Dinu Lazar]

"Profesia iti da autoritate dar atitudinea iti aduce respect!"- Irwin Federman

Acest mesaj vi-l adresez in mod special Dumneavoastra, domnule doctor Lucian! Va multumesc pentru faptul ca ati facut acest pas, de a scrie aici cateva randuri binevenite, menite sa aduca un pic de speranta, in sufletele mamicilor de ingeri si nu numai ale lor. Subscriu celor scrise de Liliana Nicolae, in mesajul trimis (5 mai), care deasemenea va saluta prezenta aici pe site si care subliniaza necesitatea unor medici, precum Dumneavoastra. Nu vreau sa fortez nota, dar m-as bucura daca mi-ati lasa si o adresa de e-mail (cu garantia ca nu va fi facuta publica). Poate, cine stie?!, vom putea colabora, astfel incat sa schimbam in bine, ceea ce, de atata amar de vreme, asteapta si trebuie sa fie schimbat....

Sunt convinsa ca exista multi medici romani, care isi fac meseria, respectand juramantul depus, indiferent de conditiile precare in care sunt nevoiti sa lucreze si imi doresc din tot sufletul ca acestia sa se uneasca si impreuna sa schimbe mentalitatea celor care incalca cu buna stiinta nu numai juramantul lui Hypocrat ci si reguli elementare de etica. Nu este usor, stiu, dar nu e imposibil!

De asemenea adresez acest mesaj, tuturor asistentelor medicale: va apreciez si va multumesc pentru faptul ca v-ati oferit sa sprijiniti campania "Mame de Ingeri" . Cat de curand, va voi contacta, pentru a....pune tara la cale !

Imi doresc si vreau sa cred ca numarul cadrelor medicale, care se ofera sa sprijine Organizatia E.M.M.A., va creste tot mai mult si astfel, impreuna sa aducem alinare celor care au nevoie!

Va multumesc,

Sambata, 10 mai, am fost invitata la Gala Unicef, in cadrul careia am avut ocazia sa anunt infiintarea Organizatiei E.M.M.A.; lansarea pe data de 24 mai, a sit-ului www.organizatiaemma.ro si deasemenea, transmisia, incepand tot cu data de 24 mai, pe parcursul saptamanii urmatoare, la "Jurnalul de seara" pe TVR 1, a unei serii de marturisiri facute de Mame de Ingeri, povesti insotite de prezentarea catorva dintre obiectivele campaniei si culminate cu imagini de la prima terapie de grup, organizata de E.M.M.A.

Ii multumesc Andreei Marin-Banica, pentru aceasta oportunitate, pentru faptul ca mi-a dat sansa de a vorbi inca o data lumii, despre durerea Mamelor de Ingeri si despre E.M.M.A.. A fost o surpriza-surpriza care mi-a mers direct la inima, asa cum cred ca au simtit toate Mamele de Ingeri care au urmarit interviul si asfel, nu s-au mai simtit ignorate. Iti multumim, Andreea!

Si iti mai multumesc aici, oficial , tie, draga Ana (Gombos), care nu ai fost straina de aceasta invitatie......

Azi dimineata, gandindu-ma la emisiunea "Agentul V.I.P.", la care am fost invitata aseara, am realizat brusc, ca am facut, cred eu, o greseala pe care incerc sa o repar acum, aici.

La un moment dat am multumit postului Antena 1 pentru sprijinul pe care mi l-a acordat in campania "Mame de Ingeri", fata de alte posturi de televiziune care nu au raspuns apelului meu. Cand am afirmat acest lucru, ma gandeam doar la acele posturi care efectiv nu au reactionat de nici un fel, fara sa mai specific insa si posturile de televiziune si radio, care au inteles necesitatea acestei campanii si care au fost de acord sa abordeze o tema pana acum, tabu dar care este atat de sensibila, precum pierderea unui copil, inainte de nastere!

Nu as vrea sa se creada ca sunt nerecunoscatoare celor care mi-au fost alaturi!!! Pentru asta, am deschis o lista, pe sit-ul www.organizatiaemma.ro, unde sunt trecute toate persoanele si institutiile care au venit in sprijinul Mamelor de Ingeri, lista care ramane deschisa, in speranta ca vor fi din ce in ce mai multi Oameni care, macar si pentru scurt timp, vor uita de ei insisi si se vor pune in locul acelora aflati in deznadejde....

Mendel of Kotz a spus "Unde poate fi gasit Dumnezeu? Acolo unde este lasat sa intre!" ....
Si cum Dumezeu lucreaza prin Oameni, Ii multumesc din suflet...multumindu-va Dumneavoastra, toti cei care v-ati facut timp si ati spus o vorba buna sau ati intins o mana de ajutor, celor care au inimile sfaramate de durere.....

Va multumesc...

25 iunie 2008

IMPORTANT!

Sambata, 24 mai, va fi lansat site-ul www.organizatiaemma.ro, unde toate mamele si toti parintii care trec printr-o asemenea tragedie, pot gasi sprijinul de care au nevoie. Este un loc unde oricine poate afla si invata cum este bine sa fie tratati parintii de ingerasi, ce sa li se spuna fara a fi raniti si cum pot fi ajutati pentru a depasi o asemenea tragedie.

De asemenea incepand tot de sambata, 24 mai, la Jurnalul de la ora 19.00 de pe TVR1, in cadrul campaniei "MAME DE INGERI", va fi prezentata o serie de sapte materiale, realizate de Malvina Cervenschi despre marturiile cutremuratoare ale unor mame ai caror copii au murit inainte de vreme. Prin povestile lor aceste mame isi doresc sa atraga atentia asupra problemelor de care se lovesc si a modului in care pot fi ajutate de cei din jur.

Urmarind cele sapte materiale veti cunoaste sapte mame de ingeri, care vor vorbi despre durerea si dorintele lor, despre problemele de care s-au lovit dar si despre motivatiile care le-au facut sa merga mai departe.Urmarind cele sapte materiale veti cunoaste sapte mame de ingeri care vor vorbi despre durerea si dorintele lor, despre problemele intampinate , dar si despre motivatiile care le-au determinat sa merga mai departe.

Un medic ginecolog, un psiholog specializat pe probleme de trauma si un preot, vor vorbi despre problemele cu care se confrunta mamele de ingeri.

Campania "MAME DE INGERI" isi propune sa sensibilizeze opinia publica . Dorim ca impreuna cu moasele, asistentele medicale si medicii obstetricieni, dar si cu toti cei care se afla in jurul mamelor si parintilor care trec printr-o asemenea drama, sa clarificam ce trebuie facut pentru ca acestia sa treaca mai usor peste socul pierderii unui copil.

Tot prin intermediul acestei campanii dorim informarea tuturor in legatura cu posibilitatea efectuarii botezului grabnic al copilului , daca acesta se afla in situatia tragica de a se fi nascut cu probleme de sanatate .

In plus, dorim sa subliniem ca mamele aflate in situatia pierderii copilului au dreptul de a-l vedea si, mai mult decat atat, este bine ca ele sa fie incurajate cu blandete de cadrele medicale sa-si vada pruncul, chiar daca in acele momente acestea sunt in stare de soc. Acest gest este esential in procesul ulterior de vindecare.

In primul rand mama are nevoie de compasiunea cadrelor medicale care ar trebui sa fie specializate pe asemenea traume . Apoi, medicii si asistentele trebuie sa stie cum sa ofere mamei si celor apropiati acesteia explicatiile medicale care au condus la disparitia copilului.

Prin aceasta campanie, Organizatia E.M.M.A., doreste sa ajute parintii de ingeri sa nu se mai simta singuri si sa vorbeasca deschis despre durerea lor, fapt care ii va ajuta sa accepte si sa depaseasca mai usor moartea copilului lor.

In memoria Ingerilor,

http://www.tvr.ro/articol.php?id=38050&c=47

Nu am scris de mult aici... Am fost atat de prinsa, incat mi-a fost imposibil sa ma ocup si de aceasta pagina, concentrandu-ma 100% pe activitatea Organizatiei E.M.M.A.....Si totusi, pentru ca de aici a plecat totul, ma simt datoare sa scriu cateva randuri, despre ce am facut in tot acest timp, de cand nu am mai dat niciun semn de viata...

Cand am inceput campania "Mame de Ingeri", am avut inima stransa, temandu-ma ca voi fi aratata cu degetul si ca voi fi judecata! Poate ca am si fost ...poate ca mai sunt....Dar cred cu toata fiinta mea in ceea ce fac acum iar toate mesajele primite atunci si cele de acum, de la voi si de la toti ceilalti care ne-au sustinut, pe mine si implicit, Organizatia E.M.M.A., mi-au intarit inca o data hotararea de care m-am agatat cu toata puterea, pentru a accepta si a suporta mai usor pierderea fetitei mele, Emma Nicole, si anume, aceea de a da mortii ei, un sens.....

Durerea pierderii unui copil este atroce insa puterea compasiunii este uriasa si cu ajutorul ei, poate fi alinata!

Chiar daca este ingropata de stresul zilnic, compasiunea exista in fiecare dintre noi,....mesajele primite, dovedind acest lucru.... si asta imi umple sufletul cu speranta si imi da putere, pentru a-mi continua tulburatoarea calatorie, inceputa in urma cu aproape doi ani, pe un drum nebanuit, anevoios, intortocheat, aspru si totusi.....maret......In acesti doi ani am invatat mult despre viata si despre moarte....a fost precum un curs intensiv.... impus.....Inca sunt in cautarea unor raspunsuri, inca imi doresc sa ma trezesc din cosmar...

Dar acum o am pe E.M.M.A........si ea ma ajuta sa traiesc fara Emma mea......Iar ele, amandoua, ma ajuta, ajutandu-ma sa ajut..... Formulare incalcita?.....Luati-o mai degraba ca pe un joc de cuvinte care insa, exprima esenta a ceea ce imi doresc sa reusesc, cu si prin E.M.M.A.......cu ajutorul vostru si al tuturor celor care cred in cauza noastra!

Nimic din ce am facut pana acum pentru E.M.M.A. ...si pentru Emma, nu am facut asteptand multumiri sau premii... Intotdeauna mi-am dorit sa ajut oamenii dar nu mi-am inchipuit ca voi ajunge sa fac asta, cu un asemenea pret.......Munca a fost si este pentru mine un refugiu, o terapie......Nu mi-am imaginat ca o sa ajung pana aici....nu mi-am imaginat ca o sa primesc un premiu pentru....durere.......... Ce ironie!!!....

Dar iata ca la mai putin de un an, de cand mi-am spus povestea in public si de cand am infiintat Organizatia E.M.M.A., am primit trei premii pentru activitatea depusa iar Organizatia E.M.M.A. a fost distinsa si ea cu doua premii (dintr-un foc !)...

Fiecare premiu m-a surprins si la fiecare decernare am avut emotii mari dar cand am primit premiul Femeia Anului 2008, am facut eforturi uriase sa ma "regrupez", atunci cand m-au podidit lacrimile!!!
M-a coplesit gandul ca in acea zi era Dragobetele, ziua in care este celebrata dragostea.... Iar acel premiu, parca a fost un cadou de la Emma, pentru mine...a fost ca un semn de la Ea, raspunzandu-mi la dragostea pe care o simt pentru ea si nu pot sa i-o impartasesc asa cum imi doresc, dar pe care incerc sa i-o transmit....altfel..... Imi este cumplit de dor de ea....cumplit de dor....

Muncind intr-un ritm foarte strans, nu resimt zilnic acest lucru atat de acut dar, cand a trebuit sa ma gandesc la acel discurs, totul a iesit la suprafata...lacrimile, dorul, durerea si fiind impletite cu bucuria momentului, mi-au creat o stare care m-a ravasit enorm.....

Am sa muncesc si am sa lupt in continuare pentru cauza Mamelor de Ingeri! Nu fac promisiuni...dar pot spune ca voi avea grija de EMMA noastra, asa cum as fi avut grija de Emma mea...

Va multumesc din suflet, tuturor celor care mi-ati fost, imi sunteti si imi veti fi alaturi!

Doresc sa le multumesc Mamelor de Ingeri voluntare, care se ocupa in orasele din care sunt, de organizarea intalnirilor de grup si de evenimentul "Ziua Mamelor de Ingeri", ce va avea loc anul acesta, pe 10 mai http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=6&t=336): Domnica Andrei, Ildiko Antal, Rita Ardelean, Simona Bas, Rodica Chetrariu, Dorinei Ciobanu, Laura Herdean, Raluca Ilie, Steluta Simona Marti, Mihaela Nenetu, Angela Serban, Gwendoleen Spitzer, Cristina Ursache, Erika Voinescu.

Multumesc Mamelor de Ingeri voluntare, Alina Agapie, Nicoleta Crineanu, Camelia Fatis, Codruta Theodorescu si Lucia Csoma, care si-au adus aportul pe sit-ul Organizatiei, prin documentare, informare, traduceri, moderare si respectiv, prin administrarea sit-ului www.OrganizatiaEmma.ro

Multumesc Ralucai Ilie si avocatilor si juristilor pe care i-a strans in jurul sau, in vederea formularii proiectului de lege, referitor la recunoasterea identitatii copiilor nascuti fara viata!

In mod special, doresc sa le multumesc Anei Maria Gombos si Lilianei Nicolae, care desi nu sunt Mame de Ingeri, sunt cele mai dedicate voluntare ale Organizatiei E.M.M.A., implicandu-se in tot ceea ce presupune aceasta !

De asemenea, le multumesc tuturor celor care ne-au sprijinit pe parcursul acestui an! Pentru ca este o lista luuuuunga , am creat o pagina speciala: http://www.organizatiaemma.ro/despre/multumiri

7 septembrie 2008 - premiul oferit de revista "Confidential", la categoria "Campanie sociala", pentru campania "Mame de Ingeri"........ Multumesc Cristi ..........

9 octombrie 2008, premiul la categoria "Vorbeste despre tine", oferit de Fundatia Estuar, la Gala Gesturilor de Suflet in Sanatate Mintala - de Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale (sarbatorita incepand cu anul 1992 la nivel mondial) ..............Multumesc Cristian.....

24 februarie 2009, premiul "Femeia anului 2008", la categoria "Initiativa in Ajutorarea Semenilor", oferit in cadrul ceremoniei de decernare a premiilor Femeia Anului 2008, acordate de revista Avantaje si A V O N, eveniment aflat la cea de-a unsprezecea editie................. Multumesc Steluta si voua, tuturor Mamelor de Ingeri si prietenilor care m-ati propus............

Decernarea Premiilor Carol Davila este un eveniment social care sarbatoreste proiectele societatii civile si ale comunitătii de afaceri dedicate îmbunatatirii sistemului de sanatate din Romania, atat public cat si privat.

In acest an, pe 26 februarie 2009, a avut loc Editia a II-a a acestui eveniment - in cadrul careia proiectului "Mame de ingeri - Organizatia EMMA" i-au fost acordate urmatoarele premii :

• Premiul "Campania Filantropica 2008"
• Premiul "Cel mai bun program de responsabilitate sociala al anului 2008"

Primul premiu a fost oferit in urma hotararii unui juriu ce a reunit nume marcante din domenii variate de expertiza (de la personalitati ale lumii medicale, la jurnalisti sau membri ai societatii civile), iar pentru acordarea celui de al doilea premiu, s-a tinut cont de votul public, exprimat on-line!

Mai multe detlii despre aceste premii, puteti citi pe: http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=9&t=305

Doresc sa multumesc si pe aceasta cale, Alinei Carp si tuturor celor care ne-au sutinut, votand pentru Organizatia E.M.M.A.!

     "Bate, bate, haide bate!
      Prinde viata si razbate,
      Printre toti si peste toate!
      Bate, bate, haide,bate!

      Fii puternica, fii tare
      Sa ai o inima mare
      Plina toata de iubire,
      Liniste si fericire..."................sunt gandurile razlete scrise in urma cu doi ani, in timpul zborului dintre Bucuresti si Munchen........... Ma gandeam incontinuu la tine si la inimioara ta...ma rugam incontinuu, sa se intample o minune....... si speram..............ca a doua zi, sa primesc ingrozitoarea veste, care mi-a marcat viata pentru totdeauna...................................si de atunci au trecut...doi ani......doi ani de dor......doi ani in care am trait intr-un ritm neobisnuit, schimbator, ametitor ce a reusit, subtil, sa-mi aline dorul si durerea......Am zis ”sa-mi aline”?....hmmm.... Nu!....Mai degraba sa-mi amorteasca sufletul amagit, impovarat, amarat, neimpacat, gandurile tacute, neintelese, triste, framantate, dureroase, ostenite, durerea adanca, nespusa, reprimata, domesticita si dorul launtric, furtunatic, nestins, chinuitor.....

...Draga mea, micuta mea, iubita mea, fetita mea, Emma mea....... mi-e atat de dor de tine.......tare mult as vrea sa imi apari in vis......ma doare cumplit ca nu te intalnesc macar asa......dar vreau sa-ti multumesc pentru dragostea trimisa prin oamenii minunati, pe care mi i-ai scos in cale....si pentru ziua de 26 februarie....atunci te-am simtit cel mai aproape........o zi in care bucuria s-a impletit iar cu tristetea...,o zi in care mi-am simtit inima sfasiata de dor si totusi implinita de dragostea pe care mi-ai trimis-o.....

...am recitit ce ti-am scris acum un an si imi dau seama ca am gresit, neurandu-ti “La Multi Ani!”... Iarta-ma, iubita mea...iarta-mi slabiciunea, egoismul, meschinaria...imi doream atat de tare sa te am langa mine, incat nu imi puteam imagina urmatorii ani, fara tine....Inca simt inima inclestata intr-o gheara, cand ma gandesc la zilele-mi ramase, fara tine...dar am capatat puterea de a pune binele tau, deasupra dorului care ma macina...... Vreau sa cred ca ai un zbor lin.... vreau sa cred ca iti este mai bine acolo unde esti, decat daca ai fi ramas aici......vreau sa cred ca nu te simti singura.......vreau sa cred ca iubirea mea, te ajunge, ca o simti si ca iti este leagan printre nori....

          La Multi Ani luminosi...printre nori pufosi....
               La Multi Ani senini....printre fulgi divini....
                    La Multi Ani frumosi....printre ingeri radiosi....

Micuta mea......te iubesc….si nu uita...imi va fi dor de tine, mereu.....nu uita, cand nu esti langa mine, imi este greu.....

APEL

Nu stiu daca ati reusit sa parcurgeti pana acum sit-ul www.OrganizatiaEmma.ro, pentru a citi, printre altele, obiectivele noastre! Stiu ca timpul este foarte pretios si ca e posibil sa nu fi avut timp, sa faceti acest lucru! Cu toate astea indraznesc sa va rog, sa cititi pret de cateva minute, despre o modalitate extrem de simpla, prin care puteti sustine Organizatia EMMA!

Este vorba de un gest mic dar in urma caruia, Organizatia EMMA ar putea pune in practica obiectivele sale, extrem de importante pentru un numar foarte mare de familii indoliate dar si pentru intreaga societate!

Mai exact, ma refer la posibilitatea de a directiona catre Organizatia EMMA, 2% din impozitul pe venit. Acest lucru NU VA VA AFECTA absolut deloc bugetul personal! Este vorba de impozitul pe care, in calitate de angajat, sunteti obligati sa-l platiti anual statului, impozit din care aveti insa dreptul de a directiona acei 2% catre un ONG, in a carei cauza credeti!

Cu alte cuvinte, nu vi se va retine niciun leu din banii Dumneavoastra ci din ai Statului, care a creat aceasta posibilitate tocmai pentru a ajuta (macar asa), ONG-urile....ca altfel oricum nu o face !

Daca deja ati ales un alt ONG, catre care veti directiona suma respectiva nu-mi ramane decat sa va felicit pentru initiativa si va spun acest lucru cu toata sinceritatea! Ma bucur sa stiu ca un ONG care lupta pentru o anumita cauza, are sprijinul celor din jur, pentru ca stiu ce inseamna acest lucru ! Dar cum sub soare este loc pentru toata lumea, la fel este si cu ONG-urile !

Astfel, daca inca nu ati ales sau nu ati stiut despre aceasta posibilitate de intr-ajutorare si daca doriti sa sprijiniti in continuare, Organizatia EMMA, puteti face acest lucru, intr-un mod extrem de simplu si mai ales (tinand cont de criza ...!), necostisitor !

Pe http://www.organizatiaemma.ro/sites/default/files/Declaratia%20230_EMMA.pdf, gasiti formularul 230, pe care trebuie doar sa-l printati, sa-l completati cu datele personale, sa-l semnati si sa-l trimiteti impreuna cu o copie a fisei fiscale pe 2008, pe care o primiti de la serviciu, la Administratia financiara de care apartineti!
Pentru a va usura la maxim efortul, pe http://www.organizatiaemma.ro/directionare_impozit, veti gasi afisata lista cu adresele si numerele de telefon ale tuturor Administratiilor financiare din Bucuresti si din tara !

Si firmele pot directiona bani catre un ONG, mai exact 3% din impozitul pe profit, fara ca acest lucru sa le afecteze cu nimic, bugetul!

Mai multe detalii despre directionarea celor 2%, respectiv 3% din impozitul pe venit/profit, gasiti pe: http://www.organizatiaemma.ro/directionare_impozit

Indiferent de cat de mica este suma revenita din cei 2% / 3%, daca se strange un numar mare de persoane, respectiv firme, care fac acest lucru, se va putea strange un fond care ne va ajuta enorm in demersurile noastre! Stiti cum se spune: pic cu pic se face strop, strop cu strop se face marea! E adevarat ca Statul va vira acesti bani in contul Organizatiei EMMA abia la inceputul anului viitor, dar important este ajunga in cont!

Pana atunci, ne vom descurca cu banii din propriile buzunare, cu ce vom primi prin intermediul Teledonului afisat pe sit-ul Organizatiei E.M.M.A. si, speram, din donatii, sponsorizari si/sau servicii reduse la pret sau gratuite !

Ar fi minunat daca ati spune mai departe si altor prieteni, colegi si cunostinte, despre aceasta modalitate simpla si necostisitoare, de intr-ajutorare!

In speranta ca acest apel v-a gasit intr-o dispozitie buna, care va va face sa completati formularul 230, pentru Organizatiei EMMA si/sau veti suna la teledon, va multumesc si va doresc sa aveti parte de tot ce e mai bun!

Doamne ajuta!

Cu speranta,
fondator Organizatia E.M.M.A.

Ma bucur enorm pentru toate intalnirile care au avut loc in tara dar si la Londra.... chiar daca nu s-au strans peste tot, atatia oameni cat ne-am dorit......Le felicit, le multumesc si sunt foarte, foarte mandra de toate mamicile de ingeri, care s-au ocupat de organizare, indiferent cat de mult sau cat de putin......

Vreau sa cred ca ceea ce au simtit pe 10 mai, a rasplatit tot efortul si toate emotiile.....Acea uniune atat de speciala dintre cei prezenti...acea energie mai presus de cele pamantesti.....acea inaltare la cer a dorului, odata cu baloanele jucause care au zburat spre soare, acolo unde sunt ingerasii nostrii, inconjurati de lumina si de dragostea lui Dumnezeu.... Eu cel putin, asta am simtit...si cand am imbratisat parintii de ingeri, le-am simtit bataile repezi ale inimilor lor frante si am vazut durerea si dorul, descatusate odata cu eliberarea baloanelor...si sper ca aceste mici gesturi, sa le fi facut bine......

Si poate cand au simtit o pala de vant au stiut ca a fost de la aripile ingerasului lor, prezent si el la Marea Intalnire..... Eu am simtit-o pe Emma mea...cand am ingenuncheat si am aprins candela Ei, din senin, a inceput sa bata vantul, lipindu-mi de obraz balonul pe care il pregatisem pentru ea si urma sa ii dau drumul....si cand l-am eliberat, impreuna cu dorul sfasietor, s-a inaltat repede, repede si suuuuus, sus, sus, alaturi de celelalte....si am ramas cu privirea spre cer, cautand-O printre norii aparuti la asfintit..... A fost o zi frumoasa, senina si calda iar seara, tarziu in noapte, a inceput sa ploua....parca erau lacrimile ascunse in intunericul noptii si al sufletelor noastre, eliberate atunci cand lumea doarme.....atunci cand am inteles ca "nu deranjam".................

Ana & Liliana & Malvina, prietenele noastre de nadejde, merita toate aplauzele noastre...... Multumiri tuturor celor care ne-au fost alaturi si ne-au ajutat sa ne facem auziti si a caror prezenta a insemnat recunoasterea ingerasilor nostri si respectul lor fata de ei si fata de parintii de ingeri... Sa dea Dumnezeu, sa avem parte de cat mai multi de astfel de sustinatori....

...si a inceput numaratoarea inversa....pana anul viitor, cand sper ca Ziua Mamelor de Ingeri, EMMA si durerea parintilor de ingeri, vor avea si mai multa recunoastere...... si mai multi prieteni de suflet........si vor avea parte de si mai multa solidaritate.....................Nu pot sa sper decat ca, mai devreme sau mai tarziu, cei care acum inca sunt reticenti (parinti de ingeri sau nu), ni se vor alatura, lasand deoparte prejudecatile si/sau teama si, pe de alta parte vor invata ce inseamna solidaritatea, in adevaratul sens al cuvantului....nu in cel rostit sau scris doar de dragul de a fi enuntat.........

Cum insa e o munca de pionierat care presupune schimbarea unei mentalitati si a unor obiceiuri, impamantenite de generatii intregi ..... e nevoie de multa rabdare si de multa tenacitate......E greu dar merita efortul.........pentru ca EMMA inseamna IUBIRE si nimic nu este mai puternic si mai maret decat Iubirea..........pentru ca Iubirea inseamna Dumnezeu.......

Va imbratisez cu recunostinta pe toate si pe toti cei care ati participat.......
Doamne ajuta!

Mai multe poze (foaaaaarte multe !) , din Bucuresti si din tara, pot fi vazute pe: www.organizatiaemma.ro/evenimente/galerie.

fotografii de Nicu Buculei

Cum timpul a devenit foarte pretios, va voi retine atentia doar cateva minute, pe care, va rog sa mi le acordati, citind scurta prezentare lasata la finalul acestui text (dind click pe fiecare imagine in parte), prezentare conceputa special pentru voi!...

A fost facuta din suflet, pentru suflet! Cu siguranta veti simti acest lucru!.....si ar fi minunat daca ati putea salva materialul de mai jos (dand click pe fiecare imagine in parte si salvind-o) si l-ati trimite apoi mai departe, tuturor prietenilor si cunostintelor, astfel incat Organizatia E.M.M.A. sa poata fi reperata mai usor, de catre cei care au nevoie de sprijinul pe care aceasta il ofera, neconditionat!

Formularele 230 si 200, le puteti descarca, gata completate cu datele Organizatiei EMMA de pe: http://www.organizatiaemma.ro/directionare_impozit , unde, de asemenea gasiti si o lista cu adresele si numerele de telefon ale tuturor administratiilor financiare din tara!

In numele parintilor de Ingeri, va multumesc din tot sufletul pentru sustinere si va doresc o primavara frumoasa! Fie ca tot binele pe care il faceti, oricui, oriunde, oricand, sa vi se intoarca inmiit!

Presedinte Fondator
Organizatia E.M.M.A.

Dragi prieteni, recent am inscris Organizatia E.M.M.A. in concursul initiat de Raiffeisen Bank, in vederea acordarii unor Grant-uri catre ONG-uri.

De prima etapa am trecut, ajungand in finala :-) iar acum a(ve)m nevoie de sustinere prin votarea online a proiectului depus. Asta dureaza mai putin de 2 minute! ...mai mult dureaza sa scriu eu explicatiile ;-)!...

Se poate vota in perioada 12-30 septembrie, accesand linkul https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/

Initial trebuie sa va creati un cont si apoi dati click pe Proiecte depuse de ONG-uri sau accesati linkul http://raiffeisencomunitati.ro/proiecte-depuse-de-ong-uri/bucuresti/

Va aparea lista de proiecte, mergeti la sectiunea - Servicii sociale, bifati proiectul "Alaturi de Parintii de Ingeri", iar in josul paginii dati click pe butonul "Votat"

Si gata ;-)!

Despre modul in care vom folosi banii, puteti citi pe http://raiffeisencomunitati.ro/proiecte/alaturi-de-parintii-de-ingeri/

Ar fi minunat daca ati da mai departe acest mesaj.... dupa ce veti vota ;-)

Ne putem baza pe voi?

Va multumesc anticipat :-))))!

Cu recunostinta,
Bianca

Dragi mamici, tatici, bunici de ingerasi!
Dragi prieteni si sustinatori E.M.M.A.!

Duminica, 11 martie, la ora 21.00, pe postul Antena 3, in cadrul emisiunii "In premiera", va fi difuzat reportajul la care s-a lucrat timp de 3 luni si despre care am mai pomenit in postarile anterioare.

Am MARI emotii!!! ...Pentru ca este un subiect foarte delicat...cu o mare incarcatura emotionala care va soca, va revolta, va pune oamenii pe ganduri si ii va face, sper eu, sa aprecieze mai mult ceea ce au...dar si ce nu au....devenind astfel mai dispusi sa ii ajute pe cei din jurul lor....

Pentru ca s-a strans foarte mult material, nu va putea fi aratat tot, din pacate, dar chiar si asa cred ca editia de duminica viitoare va avea un impact mare...Cel putin asta imi doresc, in speranta ca vom deschide minti si suflete...

Vor fi aratate imagini...in premiera, asa cum nu au mai fost date vreodata pe posturile noastre de televiziune....

Acest lucru nu ar fi fost posibil in primul rand fara acceptul catorva dintre parintii de ingeri pe care i-am cunoscut prin intermediul Organizatiei E.M.M.A. si care, intelegand necesitatea realizarii si difuzarii acestui reportaj, si-au infruntat emotiile, teama de a le fi rascolita durerea chinuitoare si retinerile vizavi de reactia celor care vor vedea materialul.

Doresc sa le multumesc si pe aceasta cale curajoaselor mamici de inger: Alina V. >:D< , Angela V. >:D< , Daniela G. >:D< , Ioana D. >:D< , Loredana M. >:D< , Luminita C. >:D< , Nicoleta Nedelea L. (Marwana ;) ) >:D< , Oana P. >:D< , Roxana C. >:D< , si deosebitului cuplu Simona >:D< si Alin B. >:D< pentru efortul, puterea, curajul si intelepciunea de care au dat dovada, acceptand sa apara in acest documentar. De fapt, sunt convinsa ca multi alti Parinti de Ingeri ar fi fost dispusi sa faca acest lucru, in onoarea memoriei copiilor lor si pentru a ajuta alti Parinti de Ingeri si-mi pare rau ca nu i-am putut include pe toti dar sper ca acest documentar sa fie doar...prima parte... doar primul pas....

Apoi, realizarea documentarului, nu ar fi fost posibila fara deschiderea echipei "In premiera" fata de un subiect ocolit de cei mai multi, fie ei reporteri sau nu, tocmai datorita neputintei de a curpinde, de a intelege si de a accepta moartea unui copil si durerea sfasietoare a parintilor sai....

Asadar doresc sa le multumesc si pe aceasta cale, minunatilor reporteri ai echipei "In premiera", condusa de realizatoarea Carmen Avram (*) : Yevghenia Kironaki (*) , Liviu Dochita (*) , Mihai Dina (*) , Romana Puiulet (*) si Stefan Buzoianu (*) , care au muncit mult la un material foarte greu de realizat, nu atat din cauza volumului mare de munca cat din cauza gradului foarte mare de impresionabilitate, al subiectului ales.

Nu pot sa nu-i multumesc (si pe aceasta cale ;) ), Dr. Catalin Cirstoveanu @};- care ne-a oferit posibilitatea de a include in documentar poate cele mai dramatice momente...atunci cand am creat kit-ul de amintiri E.M.M.A. pentru parinttii micutului George @};- , devenit ingeras la cateva zile dupa o interventie chirurgicala realizata de o echipa de medici extraordinari dar din pacate prea tarziu...din motive....greu de acceptat....

I-am lasat la urma pe cei care au insa intaietate in tot ce este legat de Organizatia E.M.M.A. - copiii plecati prea curand de langa noi.....datorita carora facem, ce facem...Nu numai din iubire pentru Ei si pentru a le pastra memoria vie ci si pentru a da sens pierderii lor, ajutand pe toti cei care sunt sau vor deveni Parinti de Ingeri si au nevoie de sprijin....si pentru a transforma lumea in care traim intr-un loc mai bun....

Multumesc pana la stele si inapoi micutei mele Emma-Nicole @};- , ingeraselor Cristina Maria @};- , Ioana Valentina @};- , Natasha Georgiana @};- , Romina Ioana @};- , fratilor ingerasi David @};- si Alexandra @};- , ingerasilor Alexandru @};- , Darius Claudiu @};- , Darius-Stefan @};- , Stelian @};- , Zazi @};- si tuturor ingerasilor @};- care ne dau putere si ne vegheaza de departe....si totusi de atat de aproape...

Zbor lin, iubiti ingerasi! (*)

Multa putere, dragi parinti! >:D<

Vizionare ...iluminatoare, dragi telespectatori! >:D<

Pentru ca este o ocazie nemaipomenita de a atrage atentia asupra ratei extrem de ridicate a mortalitatii infantile din Romania si asupra traumei prin care trec familiile indoliate, este important sa afle cat mai multa lume despre difuzarea reportajului. De aceea, va rog sa va anuntati prietenii, rudele, cunostintele, vecinii pe toate caile de comunicare posibile ;;) ...si poate asa, se vor schimba spre bine, mentalitatea si atitudinea societatii vizavi de trauma pierderii unui copil...

Doamne ajuta!
>:D<

Cu recunostinta,
Bianca